1ra-1631/16 — art. 191 alin. 2 CP

1ra-1631/16 — art. 191 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1631/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Alexandru Havrun în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Militare din 21 martie 2016 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2016, în cauza penală în privința lui

Anuța Igor Vasile, născut la

01.05.1982, originar din s. Prajila, r-nul

Florești, locuitor în s. Băhrinești, r-nul

Florești,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.03.2016 - 21.03.2016;

Instanța de apel: 08.04.2016 - 18.05.2016;

Instanța de recurs: 26.07.2016-26.10.2016,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal,

cu aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, la amendă în mărime de

600 unități convenționale, ceea ce constituie 12000 (douăsprezece mii) lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul logistic pe un termen de

3 (trei) ani.

Prin aceiași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat și Gherman Liviu

în privința căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.

zilele de la sfîrșitul lunii iulie 2013, militarii prin contract ai Bazei de aviație

„Decebal", sergentul-major Anuța Igor, în gestiunea căruia se afla depozitul

serviciului protecție chimic și geniu al Bazei de aviație și comandantul interimar al

acestei unități militare, locotenent-colonelul Gherman Liviu, au comis delapidarea

averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, în următoarele împrejurări:

În una din zilele lunii iulie 2013, locotenent-colonelului Gherman Liviu,

folosindu-se de situația sa de serviciu, în scopul însușirii ilegale a unei bucăți de

plasă de mascare de tip „MKC-2n", cu dimensiunea de 9 metri x 12 metri, în stare

bună, 1-a instigat pe subalternul său, sergentul-major Anuța Igor, care de facto

exercita funcția de șef depozit al serviciului protecție chimic și geniu și în

administrarea căruia se aflau bunuri de acest tip, să sustragă din depozitul

nominalizat o asemenea bucată de plasă de mascare, pentru a o transmite lui, în

folosință personală. În continuare, în una din zilele de la sfârșitul lunii iulie 2013,

sergentul-major Anuța Igor a sustras din depozitul serviciului protecție chimică și

geniu o bucată de plasă de mascare de tip „MKC-2n", de categoria de uzură „III",

ce reprezintă 1/2 a unui complet de mascare de acest tip, care conform estimărilor

contabile valorează 2997,00 lei, transmițînd-o locotenent-colonelului Gherman

Liviu, iar ultimul a depozitat-o în garajul personal, amplasat în orășelul militar din

s. Lunga, r-nul Florești. Ulterior, locotenent-colonelului Gherman Liviu, plasa de

mascare sustrasă din depozitul serviciului protecție chimic și geniu, a înstrăinat-o

lui Bîta Alexandru, contra sumei de 100 dolari SUA, iar mijloacele bănești

dobîndite, le-a însușit și în rezultatul acțiunilor criminale ale sergentului-major

Anuța Igor și locotenentului-colonel Gherman Liviu, unității militare Baza de

aviație i-a fost cauzat un prejudiciu material, în sumă de 2997 lei.

solicitînd casarea acesteia în partea aplicării pedepsei penale, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie aplicate dispozițiile art. 79 Cod penal

cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 150 unități

convenționale, ceea ce constituie 3000 lei, fără numirea pedepsei complimentare.

În motivarea cererilor de apel a invocat că:

- pedeapsa penală stabilită este prea aspră;

- la stabilirea pedepsei penale urmează să se i-a în considerație circumstanțele

legate de modul de implicare a inculpatului în fapta ce i se incriminează, atitudinea

față de acțiunile comise, deoarece a recunoscut fapta incriminată, a colaborat activ

cu organele de urmărire penală depunînd declarații, ceea ce nu a împiedicat aflarea

adevărului în cauza penală respectivă și a ușurat cu mult examinarea și cercetarea

cauzei;

- prima instanță a stabilit pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de

600 u.c. și pedeapsa complimentară cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții în domeniul logistic pe un termen de 3 ani (cu toate că însuși partea acuzării

a solicitat o amendă mai mică și privarea de dreptul pe un termen de un an);

- inculpatul este caracterizat pozitiv atît la locul de trai cît și la locul de

muncă, anterior nu a avut încălcări a legislației penale, avînd la întreținere un copil

minor, fapt ce se confirmă prin certificatele corespunzătoare anexate.

2016, a fost admis apelul declarat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei penale

și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Anuța Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, la

amendă în mărime de 375 (trei sute șaptezeci și cinci) unități convenționale, ceea ce

constituie 7500 (șapte mii cinci sute) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții de gestionare a bunurilor materiale pe un termen de 1 (un) an.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel rejudecînd cauza a constatat că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Vinovăția lui Anuța Igor în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin

cumulul de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele.

Referitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal a conchis că, instanța de

fond incorect a aplicat prevederile legale prevăzute la art. 7, 75 Cod penal și nu a

ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al

faptei săvîrșite reflectat de împrejurările săvîrșirii sale, poziția procesuală a

inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia, iar pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 600 u.c. este una prea aspră și neproporțională

infracțiunii comise, luînd în considerație prezența circumstanței atenuante și lipsa

circumstanței agravante, precum și lipsa unui scop de cupiditate și astfel, Colegiul

penal a ajuns la concluzia că, este echitabilă și rațională stabilirea pedepsei sub

formă de amendă penală la limita de jos, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, în mărime de 375 unități convenționale, ce constituie

suma de 7500 lei cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a bunurilor

materiale pe un termen de 1 an, care conform art. 61 alin. (2) Cod penal va asigura

atingerea scopului pedepsei penale și anume, restabilirea echității sociale, corijare și

reeducarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea

condamnatului, cît și din partea altor persoane.

De asemenea, instanța de apel a considerat ca fiind nefondată solicitarea

apelantului cu privire la emiterea unei noi hotărîri prin care a aplica în privința lui

Anuța Igor, prin prisma prevederilor art. 79 Cod penal, o pedeapsă mai blîndă decît

cea prevăzută de lege, din considerentul că atît prima instanță cît și instanța de apel

nu a stabilit nici o circumstanță excepțională care ar permite aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal, iar circumstanțele invocate de către apelant în apelul depus au

fost luate în considerare de către instanța de apel la individualizarea pedepsei în

baza art. art. 7, 75, 78 Cod penal, care au permis aplicarea pedepsei minime

prevăzute de sancțiunea normei penale incriminate, iar pedeapsa complimentară sub

formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate prevăzută de art. 191 alin. (2) lit. b), d) Cod penal este obligatorie și vine

să îndeplinească rolul de completare a represiunii și de lichidare a practicii vicioase.

inculpatului a declarat recurs ordinar prin care solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că:

- la examinarea cauzei atît prima instanță cît și instanța de fond au comis erori

de drept sub aspectul calificării eronate a acțiunilor lui Anuța Igor în baza art. 191

Cod penal, deoarece din cumulul tuturor probelor cercetate în instanța de judecată

nu există elementele constitutive ale infracțiunii;

- pe parcursul examinării cauzei inculpatul a fost de-acord cu organul de

urmărire penală recunoscînd fapta încriminată, însă autoincriminarea persoanei nu

reprezintă argumentul principal pentru a-l recunoaște vinovat de săvîrșirea

infracțiunii, în situația în care celelalte probe examinate în cumul infirmă săvîrșirea

infracțiunii incriminate.

expus întru respingerea acestuia, pe motiv că lipsesc temeiuri de casare a hotărîrii

contestate și se reține inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În recursul ordinar declarat recurentul își motivează argumentele făcînd

trimitere la art. 444 alin. (1) pct. 7) și 12) Cod de procedură penală și își întemeiază

cererea pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 7) și 12) Cod de procedură penală, însă,

Colegiul, lecturînd textul recursului remarcă că avocatul solicită pronunțarea unei

hotărîri de achitare și astfel, ajunge la concluzia că motivele invocate se încadrează

la pct. 8) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală - hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei

nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul declarat a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și conform

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede că inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Potrivit legislației în vigoare, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au

fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual. Sub acest

aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de

apel nu a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei recurate.

Colegiul reține, că vina inculpatului este dovedită pe deplin, or, acesta pînă

la începerea cercetării judecătorești în cadrul instanței de fond a solicitat judecarea

cauzei conform procedurii simplificate printr-un înscris autentic.

În conformitate cu prevederile legislației procesual penale, după depunerea de

către inculpat a înscrisului autentic, instanța se pronunță printr-o încheiere, prin care

dispune judecarea în procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală. Încheierea nu este susceptibilă căilor de atac. Din momentul

pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu pot renunța ulterior, pe

parcursul procesului penal, asupra opțiunii de a fi judecată cauza în procedura

respectivă.

Potrivit art.3641 Cod de procedură penală, judecata se face în baza probelor

administrate în faza de urmărire penale, doar dacă inculpatul recunoaște în totalitate

faptele indicate în rechizitoriul și nu solicită administrarea de noi probe.

În cazul cînd inculpatul contestă încadrarea juridică a faptei, nu pot fi aplicate

dispozițiile art.3641 Cod de procedură penală (la etapa cercetării judecătorești în

instanța de fond).

Prevederile art. 3641 Cod de procedură penală impun, cît se poate de clar, că

declarațiile de recunoaștere a faptelor reținute în rechizitoriul să fie dublată de o

solicitarea de judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Formulînd solicitarea de a judeca cauza în baza probelor administrate la fază

de urmărire penală, inculpatul renunță neechivoc la dreptul de a interoga martori în

fața instanței. Renunțarea nu este contrară art.6 §3 lit. d) din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul

consacrat de aceste dispoziții neavînd caracter absolut.

În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(l) și (4) Cod de procedură penală și nu poate

reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în

rechizitoriu și de către prima instanță.

Potrivit materialelor dosarului, în timpul judecării cauzei inculpatul Anuța

Igor a recunoscut integral faptele reținute în rechizitoriu pe art. 191 alin. (2) lit. b),

d) Cod penal și în cadrul instanței de fond atît avocatul cît și inculpatul nu au

solicitat examinarea cauzei în procedură generală, fiind de acord cu învinuirea

adusă.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent cu referire la

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile inculpatului, se combat

prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de drept,

astfel încît hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind

descrise detaliat și argumentat în decizia instanței de apel, acceptate și de către

instanța de recurs, care în totalitatea lor resping argumentele recurentului precum că

inculpatul nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată.

Mai mult, instanța de recurs menționează că cerințele invocate în cererea de

recurs diferă de cele invocate în apel, unde inculpatul recunoscîndu-și vina a

contestat hotărîrea instanței de fond în partea stabilirii pedepsei cerînd aplicarea

unei pedepse mai blînde conform prevederilor art. 79 Cod penal, iar conform

art.427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

În același context, Colegiul reține că nerecunoașterea vinovăție la etapa recursului

nu echivalează cu achitarea inculpatului, în raport cu cele invocate mai sus.

Astfel, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile

invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de avocat nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor

nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității

recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexandru Havrun în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 mai 2016 în cauza penală în privința lui Anuța Igor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 26 octombrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun