1ra-1202/2016 — art. 186 alin.2 lit. c, d; 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1202/2016 — art. 186 alin.2 lit. c, d; 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1202/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

07 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Istrate Angela în numele inculpatului Gîlca Marin, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 mai 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 25 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Gîlca Marin Gheorghii, născut la 13 februarie

1992, originar și domiciliat în mun. Chișinău, or.

Cricova, str. Chișinăului nr. 12.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2014 – 29.05.2015;

Instanța de apel: 17.11.2015 – 25.03.2016;

Instanța de recurs: 16.05.2016 – 07.09.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita o activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale și

financiare pe un termen de 2 ani.

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani și 8 luni închisoare.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

1

termen de 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita o activitate ce ține

de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe un termen de 2 ani.

Potrivit prevederilor art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată se

adaugă parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

08.10.2012, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6

ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și de a exercita o activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale și financiare pe

un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Trifăuțanu M. a fost admisă, s-a

dispus încasarea de la Gîlca M. în beneficiul părții vătămate a prejudiciului cauzat, în

mărime de 48 025 lei.

1.1. Cauza a fost judecată în prima instanță în baza prevederilor art. 364/1 Cod de

procedură penală.

M., la sfîrșitul lunii noiembrie 2013, aflîndu-se pe str. Alecu Russo 1, mun. Chișinău, în fața

centrului comercial „Soiuz”, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

abuz de încredere, a însușit de la cet. Luchița L., un telefon mobil de model „Iphone 5C” la

preț de 10 000 lei, cu scopul de a-1 debloca și un lănțișor din aur la preț de 10 000 lei,

menționînd că îl va restitui la următoarea întîlnire, pe care nu l-a mai restituit, astfel

cauzîndu-i părții vătămate Luchița L. o daună materială în proporții considerabile, în mărime

de 20 000 lei.

Tot el, la 03 martie 2014, aproximativ la ora 03:05, avînd scopul sustragerii bunurilor

altei persoane și însușirii lor ulterioare, aflîndu-se pe bd. Renașterii, mun. Chișinău, în fața

barului „Fanconi”, a deteriorat geamul din partea dreaptă a automobilului de model

„Mercedes E 220” cu n/î CQR 494, ce aparține cet. Trifauțanu M., ce era parcat pe adresa

indicată, a pătruns în interior și pe ascuns a sustras trei boxe, sistemul de iluminare din

interiorul automobilului, oglinda din interiorul automobilului și cablurile, plasticul de la

oglinda din interior de culoare sură, placa decorativă a cutiei de viteză, panoul funcțional

unde se afla sistema de blocare și deblocare a ușii, semnalizatorul de avariere, plasa metalică

de culoare neagră de la dinamicul de torpedou, scrumiera de la ușile din spate de culoare

neagră, capacul deschizător de la scrumiera din față, două scrumiere de la ușile din spate de

culoare neagră, după ce cu bunurile sustrase a părăsit locul săvîrșirii infracțiuni, astfel

cauzînd părții vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile, în mărime de

48 025 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele

inculpatului Gîlca M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane

2

prin înșelăciune sau abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții considerabile și la

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Istrate A. în numele inculpatului Gîlca M.

3.1. Avocatul Robu T. în cererea de apel a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului Gîlca M. să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blîndă.

În motivarea solicitărilor înaintate, apelanta a invocat că părții vătămate Luchița L. i-a

fost restituit dauna materială în întregime, precum și părții vătămate Trifăuțanu M. i-a fost

restituit prejudiciul material cauzat, și i se mai pînă la momentul actual, în etape.

De asemenea, a indicat că, la caz au fost constatate circumstanțe atenuate, din care

motiv inculpatul poate beneficia de o reducere a pedepsei aplicate.

3.2. Avocatul Istrate A. a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatului Gîlca M. să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blîndă în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, iar în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, să fie achitat.

În motivarea apelului, avocatul inculpatului a invocat că instanța de judecată,

dispunînd judecarea cauzei în procedura simplificată, a încălcat flagrant normele procesuale

penale, fiind efectuată judecarea cauzei în absența inculpatului.

Un alt motiv indicat de către apelantul, s-a referit la învinuirea adusă în baza art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe care a considerat-o ca fiind ilegală, deoarece la materialele

cauzei penale lipsește ordonanța de pornire a urmăririi penale pe acest articol, iar învinuirea

pe acest articol contravine prevederilor art. 274 Cod de procedură penală, conform căruia

organul de urmărire penală sau procurorul sesizat în modul prevăzut de art. 262 și 273 Cod

de procedură penală, dispune în termen de 30 de zile, prin ordonanță, începerea urmăririi

penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o

bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune și nu există vreuna din circumstanțele

care exclud urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea sau

organul respectiv.

Tot aici, a menționat că ordonanța de începere a urmăririi penale, emisă de organul de

urmărire penală, în termen de 24 ore de la data începerii urmăririi penale, nu a fost supusă

confirmării de către procurorul care efectuează conducerea activității de urmărire penală, iar

procurorul nu a cercetat dosarul respectiv. La fel, organul de urmărire penală a evitat să se

expună asupra cererii părții vătămate Luchița L., prin care ultima a solicitat încetarea

urmăririi penale pornite în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

3

Referitor la prejudiciul material cauzat de către inculpat, apărarea a indicat că

prejudiciul material cauzat a fost reparat, inculpatul a acceptat procedura simplificată de

examinare a cauzei, s-a căit sincer și a contribuit la stabilirea adevărului.

apelurile declarate în numele inculpatului Gîlca M. au fost respinse, ca fiind nefondate, iar

sentința a fost menținută fără modificări.

prima instanță a judecat cauza sub toate aspectele, în baza unei cercetări obiective a probelor

prezente în cauză, cu aprecierea multilaterală și sub toate aspectele a împrejurimilor de fapt,

iar ca rezultat după înlăturarea divergențelor apărute a pronunțat o sentință legală și

întemeiată.

Astfel, probele administrate au confirmat vinovăția inculpatului atît în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cît și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar temei pentru

achitarea lui Gîlcă M. pentru infracțiunea de escrocherie, instanța de apel nu are.

Referindu-se la argumentul invocat de către avocatul Istrate A. precum că au fost

încălcate normele de procedură la examinarea cauzei de către prima instanță în procedură

simplificată, instanța de apel a indicat că acesta este nefondat, deoarece inculpatul la

08.09.2014 a înaintat instanței de judecată o cerere în formă scrisă prin care a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de procedură penală.

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată, în prezența avocatului și părților vătămate, inculpatul

Gîlca M. a declarat că recunoaște faptele incriminate prin rechizitoriu, prin urmare instanța

de judecată pronunțînd o încheiere protocolară a dispus judecarea cauzei în procedură

simplificată, și a purces la audierea inculpatului și a părților vătămate.

Tot la capitolul dat, instanța de apel a reținut că inculpatul a încetat de a se prezenta în

ședințele de judecată, doar după audierile necesare efectuate la caz. Astfel, prima instanță a

considerat posibil examinarea în continuare a cauzei în lipsa inculpatului.

Așadar, instanța de apel, a considerat că dreptul inculpatului la un proces echitabil nu

a fost încălcat, iar prevederile art. 364/1 alin. (4) Cod de procedură penală au fost respectate

întocmai de către prima instanță.

Cît privește al doilea argument invocat de către avocatul Istrate A., precum că nu

există ordonanță de pornire a urmăririi penale pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și că

procurorul nu a fost informat pentru confirmare a unei astfel de ordonanțe, instanța de apel a

menționat că, la f.d.1, Vol. I a dosarului nr. 2014020635 este anexată ordonanța de pornire a

urmăririi penale pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, în baza plîngerii parvenite de la Luchița L. (Vol. I, f.d. 6). De asemenea, la f.d. 3, Vol.

I., procurorul sect. Rîșcani mun. Chișinău, Nicolae A. a fixat termenul urmăririi penale pe

acest caz, adică a și aprobat actele ofițerului de urmărire penală, după cum prevede legislația

în vigoare. Mai mult ca atît, instanța de apel a accentuat că la finele urmăririi penale, nici

4

inculpatul și nici avocatul său, nu au sesizat organului de urmărire penală careva încălcări

produse la etapa dată, după cum prevede art. 313 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel de apel nu a avut nici un temei nici pentru aplicarea în

privința inculpatului a unei pedepse mai blînde, avînd în vedere circumstanțele stabilite în

cauză și în special comiterea infracțiunii în perioada termenului de probă și atitudinea

inculpatului față de cele întîmplate, denotă faptul că inculpatul nu și-a făcut concluziile

necesare.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța de apel a conchis că prima instanță a

făcut o justă încadrare juridică a acțiunilor inculpatului și just i-a stabilit pedeapsa, care v-a

contribui la reeducarea lui.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel într-un alt complet de judecată, din motiv că

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului, recurenta indică că în cadrul examinării cauzei în ordine de

apel, partea vătămată a înaintat o cerere prin care a solicitat dispunerea încetării procesului

penal intentat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților (art. 109

Cod penal), deși acest fapt a fost invocat de către apărător în cadrul examinării apelului, iar

instanța de apel a evitat să se expună.

De asemenea, recurenta mai indică că la materialele cauzei există dovezi care

confirmă executare definitivă a sentinței Judecătoriei Buiucani din 08 octombrie 2012

adoptate în privința inculpatului Gîlca M., din care motiv consideră că la caz au aplicate

eronat prevederile art. 85 Cod penal.

În drept, recurenta își întemeiază recursul pe temeiurile prevăzute la pct. 6) și 8) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

numele inculpatului Gîlca M., menționînd că acestea urmează a fi declarat inadmisibil,

deoarece criticele recurentului nu au fost argumentate conform exigențelor stipulate de art.

427 din Codul de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

5

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că recurentul

invocă drept temei de casarea, erorile de drept prevăzute la pct. 6) și 8) din alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, pct. 6) stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței. Pct. 8) reglementează situația cînd hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond

ori de apel, dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În contextul celor menționate, instanța de recurs analizînd textul deciziei atacate,

constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la respingerea apelurilor declarate de către avocații Robu T. și Istrate A.

în numele inculpatului Gîlca M., ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței atacate.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform

materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată este legală și

întemeiată. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

procesual penale.

Totodată, instanța de recurs, verificînd suplimentar materialele dosarului, specifică că,

judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței prin care s-a dispus condamnarea

inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, care este

argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care

au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au

stabilit cu certitudine că inculpatul a săvîrșit infracțiunile incriminate prin rechizitoriu, în

circumstanțele reținute de către instanțele de fond.

Tot aici, instanța de recurs menționează că, argumentul recurentei precum că în

acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, nu poate fi reținut, deoarece instanțele de fond corect au

6

atestat prezența în acțiunile inculpatului, atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunii imputate, cît și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei

infracțiuni, ce au fost dovedite prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și

examinate în cadrul ședințelor de judecată în prima instanță și cea de apel. Din acest motiv,

instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare just au apreciat declarațiile

inculpatului, care nu a negat comiterea faptelor imputate și întemeiat au conchis asupra

vinovăției sale în săvîrșirea atît a infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

cît și a infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.

În continuare, se indică că recurenta invocă în cererea de recurs eroarea comisă de

instanțele de fond, aplicînd în privința inculpatului prevederile art. 85 Cod penal.

Referitor la faptul dat, instanța de recurs consideră argumentul ca fiind neîntemeiat și

lipsit de suport probatoriu, deoarece din materialele dosarului (Vol. I, f.d. 131-133), reiesă

faptul că prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 octombrie 2012,

inculpatul a fost condamnat în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

suspendarea executării acesteia pe o perioadă de probă de 2 ani. Necătînd la acest fapt,

inculpatul în anul 2013-2014, a comis alte două infracțiuni.

Reieșind din circumstanțele menționate supra, se constată că instanțele de fond corect

și legal au stabilit pedeapsa inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal,

respectiv argumentul invocat în acest sens de către recurent este respins.

Referindu-se la cel de-al doilea argumentul invocat de către apărarea în cererea de

recurs, precum că instanța de apel nu s-a expus asupra cererii înaintate în ședința de judecată

de către partea vătămată Trifăuțanu M. în baza art. 109 Cod penal, prin care a solicitat

încetarea procesului penal intentat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de

recurs menționează că reieșind din materialele, se atestă că partea vătămată Trifăuțanu M.

într-adevăr a înaintat o cerere de împăcare (Vol. I, f.d. 196), asupra căreia instanța de apel nu

s-a expus în niciun fel, însă, instanța de recurs consideră că acest argument urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea este personală și

produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea

completului de judecată pentru deliberare. Respectiv, reieșind din norma legală menționată,

în sensul identificării momentului pînă cînd poate avea loc împăcarea părților, se constată că

legiuitorul a avut în vedere că momentul final cînd poate fi înaintată împăcarea, este atunci

cînd cauza se judecă de către prima instanță, pînă în momentul cînd completul de judecată se

retrage în camera de deliberare pentru adoptarea sentinței respective.

În speța dată, cererea privind împăcarea părților a fost înaintată în procesul examinării

cauzei penale în ordine de apel, fapt ce nu poate fi admis, deoarece prevederile art. 230 Cod

de procedură penală, stipulează în alin. (2) că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

7

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Astfel, instanța de recurs conducîndu-se de prevederile indicate supra indică că

împăcarea în sensul art. 109 Cod penal, în speța dată este imposibil de a fi aplicată, deoarece

a fost înaintată cu omiterea termenului legal prevăzut de legislație.

Totodată, este de menționat că în cazul în care decizia atacată este insuficient

motivată, dar soluția este legală, instanța de recurs este în drept să corecteze această eroare

judiciară în sensul completării considerentelor și temeiurilor corespunzătoare ce justifică

soluția, relevante în situația dată sunt explicațiile din pct. 31 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 30 octombrie 2009.

Prin urmare, subsidiar celor expuse supra, instanța de recurs conchide că temeiurile de

drept invocate de către recurent prevăzute la pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, nu sunt incidente cauzei datei, deoarece asemenea erori nu au fost comise de către

instanța de apel.

În concluzie, instanța de recurs menționează că, hotărîrea contestată este legală și

întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală și din atare considerente, recursul ordinar declarat de

avocatul Istrate A. în numele inculpatului Gîlca M. este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Istrate Angela în numele

inculpatului Gîlca Marin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 martie 2016, în cauza penală privindu-l pe Gîlca Marin Gheorghii, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 07 octombrie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8