1ra-1604/16 — art.151 alin.1 CP

Dosarul nr.1ra-1604/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 august 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2016, declarat de avocatul

Pavalatii Alexandru în numele inculpatului

Cernei Iurie Nicolae, născut la 12 aprilie

1980, originar din mun.Chișinău,

domiciliat în or.Nisporeni, str.Grigore

Adam 14.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod penal la 7 ani și 6 luni

închisoare, în penitenciar de tip închis.

la baza de odihnă „Trei Stejari” din or.Vadul lui Vodă, mun.Chișinău, i-a aplicat lui Rîșneanu

Alexei o lovitură cu cuțitul peste față cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.2164/D din 19.09.2014, plagă tăiată a feței, iar în consecință, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1812 din 24.04.2015, cicatrici la nivelul feței, care sînt rezultatul

regenerării și epitelizării unor plăgi tăiate la nivelul feței. Ținînd cont de aspectul morfologic,

localizare, cicatricele constatate sînt ireparabile și necesită o intervenție chirurgicală

suplimentară pentru a remedia aspectul estetic al feței.

Astfel, prin acțiunile sale Cernei Iurie i-a cauzat lui Rîșneanu Alexei vătămare

intenționată gravă a integrității corporale care este periculoasă pentru viață și a condus la

desfigurarea iremediabilă a feței.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din prevederile

art.151 alin.(1) în cele ale art.157 Cod penal, invocînd că instanța neîntemeiat a apreciat critic

declarațiile părții vătămate, care susține că inculpatul din imprudență l-ar fi lovit cu cuțitul; la

materialele cauzei este acordul de împăcare a părților; inculpatul nu avea scopul cauzării

leziunilor corporale părții vătămate.

respins apelul declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind nefondat.

1

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, dovedesc vinovăția lui Iu.Cernei în comiterea

infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art.151 alin.(1) Cod penal,

care se confirmă prin probele prezentate de către partea acuzării, cercetate în ședința instanței

de apel, și anume declarațiile inculpatului Iu.Cernei, a părții vătămate A.Rîșneanu și actele

cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din 28.08.2014, de confruntare din

22.08.2015, raportul de expertiză medico-legală nr.1812 din 24.04.2015, potrivit căruia la

A.Rîșneanu au fost constatate cicatrici la nivelul feței, condiționate de o dereglare a sănătății de

scurtă durată și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămare ușoară. Ținînd cont de

aspectul morfologic, localizarea vătămării și, în conformitate cu prevederile Regulamentului

medico-legal în vigoare, cicatricele constatate la partea vătămată sînt ireparabile și necesită o

intervenție chirurgicală suplimentară pentru a remedia aspectul estetic al feței.

La fel, instanța de apel a concluzionat că încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului este

corectă în baza art.151 alin.(1) Cod penal, mai mult inculpatul la înaintarea ordonanței de

punere sub învinuire, a declarat că învinuirea îi este clară, vina în comiterea infracțiunii o

recunoaște parțial, și anume că fiind în stare de ebrietate alcoolică l-a bătut pe A.Rîșneanu,

aplicîndu-i lovitura cu cuțitul, în cele comise se căiește și îi pare rău.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea apărătorului că acțiunile

inculpatului să fie reîncadrate în dispoziția art.157 Cod penal cu încetarea procesului penal în

legătură cu împăcarea părților, deoarece, apreciind în ansamblu probele administrate, s-a

dovedit integral vinovăția lui Iu.Cernei în săvîrșirea infracțiunii imputate, astfel acțiunile lui

corect au fost calificate sub semnele infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, or,

indicatorul calificativ al vătămării integrității corporale sau a sănătății exprimat prin

desfigurarea iremediabilă a feței și/sau a regiunilor adiacente, este calificată ca vătămare gravă

a integrității corporale sau a sănătății, dacă alterarea înfățișării fizice a chipului victimei a făcut

ca aspectul său să devină neplăcut și respingător.

Instanța de apel a menționat că, reîncadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile

art.157 Cod penal nu este posibilă, dat fiind faptul că nu s-a constatat imprudența inculpatului

la săvîrșirea faptei prejudiciabile față de partea vătămată, iar argumentele, precum că procesul

penal urmează a fi încetat, nu pot fi reținute, deoarece împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar infracțiunea comisă de

inculpat este una gravă, prin urmare norma respectivă nu este aplicabilă speței.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța a menționat că, la stabilirea

pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75-77 Cod penal, de scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite care, conform art.16 Cod penal, face parte din

categoria celor grave, motivul săvîrșirii infracțiunii, de urmările prejudiciabile, de persoana

inculpatului și corect a conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei în privința

inculpatului poate fi atins numai prin numirea pedepsei cu închisoarea.

numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că

acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate în baza art.157 Cod penal, deoarece lipsește

latura subiectivă a infracțiunii imputate, și anume intenția lui Iu.Cernei de a cauza vătămări

corporale părții vătămate; - instanța a pus la baza calificării infracțiunii doar consecințele

acțiunii inculpatului; - partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat fiind încheiat în

2

acest sens un acord de împăcare; - în cadrul instanței de apel cauza a fost examinată în lipsa

părții vătămate, astfel fiind încălcat dreptul inculpatului la apărare.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care

a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Potrivit textului recursului, avocatul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel

prevederile art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Colegiul penal constată că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de

vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

După cum rezultă din recurs, autorul acestuia nu este de acord cu aprecierea probelor de

către instanțele de fond, indicînd că acuzarea nu a demonstrat prin careva probe că inculpatul ar

fi avut intenția vătămării grave a părții vătămate, iar probele prezentate în acest sens sînt

insuficiente de a considera că inculpatul i-a aplicat loviturile de cuțit premeditat, solicitînd

recalificarea acțiunilor lui Iu.Cernei în prevederile art.157 Cod penal.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod

de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, care a recunoscut vina parțial, a cercetat declarațiile

părții vătămate, a martorilor, precum și actele cauzei, cărora le-a dat o apreciere obiectivă, și

care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei

verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, considerînd argumentele părții apărării privind

recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art.157 Cod penal ca nefondate.

Instanța corect a conchis că vinovăția lui Iu.Cernei în săvîrșirea infracțiunii incriminate

se dovedește prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și administrate în

cadrul cercetării judecătorești, și recercetate în cadrul instanței de apel, și anume declarațiile

inculpatului Iu.Cernei, care a recunoscut vina parțial, a părții vătămate A.Rîșneanu, precum și

actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din 28.08.2014, de confruntare

dintre Iu.Cernei și A.Rîșneanu din 22.08.2015, raportul de expertiză medico-legală nr.1812 din

24.04.2015. Probele indicate sînt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborează între ele

și nu prezintă temei de îndoială.

Astfel, Colegiul reține că instanțele de fond întemeiat au ajuns la concluzia că în

acțiunile lui Iu.Cernei sînt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151

alin.(1) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

periculoasă pentru viață, care a condus la o desfigurare iremediabilă a feței, just condamnîndu-l

în baza acestei norme penale, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită prin probele sus-

menționate.

3

Argumentele recurentului, precum că instanța a apreciat critic declarațiile părții vătămate

și nu a luat în considerație faptul că acesta nu are careva pretenții față de inculpat, încheind în

acest sens un acord de împăcare, că acesta crede că inculpatul nu a avut intenția să-i cauzeze

leziunile date, nu pot fi reținute, deoarece, conform raportului de expertiză nr.1812 din

24.04.2015, ținînd cont de aspectul morfologic, localizarea vătămării și în conformitate cu

Regulamentul medico-legal în vigoare, cicatricile constatate la A.Rîșneanu sînt ireparabile și

necesită o intervenție chirurgicală suplimentară pentru a remedia aspectul estetic al feței.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că acțiunile inculpatului urmează a fi

calificate în baza art.157 Cod penal, sînt neîntemeiate, pe motiv că instanțele de fond, reieșind

din probele cauzei, detaliat expuse în hotărîrile judecătorești, acceptate și de către instanța de

recurs, corect au concluzionat că inculpatul a comis infracțiunea imputată acționînd cu intenție

directă, deoarece aplicîndu-i acestuia lovitura cu cuțitul în regiunea feței, dînsul a prevăzut

posibilitatea cauzării vătămarii corporale grave periculoasă pentru viața părții vătămate și a

admis aceasta în mod conștient. Mai mult că, declarațiile inculpatului la acest capitol sînt

contradictorii, astfel în cadrul urmăririi penale acesta a declarat că „partea vătămată s-a

îndreptat spre mine cu intenția de a mă lovi, atunci pentru a mă apăra am luat cuțitul…..și am

început să flutur cu el în fața lui A.Rășneanu” (f.d.88, v.1), iar în cadrul instanței de apel a

relatat că „eu nu știam că Alexei este la spatele meu…cînd m-am întors cu cuțitul, nu am

observat cînd l-am tăiat” (f.d.201-202, v.1). Astfel, reieșind din declarațiile inculpatului, acesta

nu a negat faptul că i-a aplicat lui A.Rîșneanu lovitura cu cuțitul, iar potrivit procesului-verbal

de confruntare dintre inculpat și partea vătămată, acesta din urmă a indicat că, după ce i-a spus

lui Iu.Cernei să se liniștească, acesta spunîndu-i ,,tu nu te băga”, a luat de pe masă un cuțit, s-a

izbit spre el și i-a aplicat o lovitură foarte rapidă cu cuțitul tăindu-i obrazul stîng, după care s-a

îndîrjit a doua oară să-l lovească, însă dînsul a aruncat în acesta cu un scaun și el s-a oprit. La

fel, partea vătămată a declarat că lovitura a fost intenționată, foarte rapidă și pe neașteptate

pentru el, iar cînd a început cu putere să curgă sînge, inculpatul a fugit de la locul faptei (f.d.89-

90 v.1).

Argumentul avocatului, precum că instanța de apel a examinat cauza în lipsa părții

vătămate, încălcînd astfel dreptul inculpatului la apărare, nu poate fi reținut, deoarece partea

vătămată a fost legal citată, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.19 v.2), acesta

neprezentîndu-se în instanța de judecată din motive necunoscute. În acest sens, Colegiul atestă

că în conformitate cu prevederile art.323 alin.(3) Cod de procedură penală, în caz de

neprezentare motivată a părții vătămate, instanța, consultînd opiniile părților, decide judecarea

cauzei în lipsa părții vătămate fără a-i leza drepturile și interesele. În spețăă, la examinarea

cauzei în lipsa părții vătămate, drepturile și interesele acestuia nu au fost lezate, iar inculpatul

și apărătorul acestuia au beneficiat de posibilitatea de a-i adresa întrebări părții vătămate atît la

urmărirea penală, în cadrul confruntării, cît și în cadrul examinării cauzei în prima instanță,

astfel nu au fost lezate nici drepturile inculpatului.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate de partea apărării au

fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta, respectînd prevederile art.414 Cod

de procedură penală, minuțios le-a examinat și, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-

le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, corect considerînd neîntemeiate

argumentele apelantului.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora.

4

Recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrii judecătorești pct.12) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal

conchide că temeiul invocat nu persistă în cauză, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o

altă încadrare juridică a faptei comise de către Iu.Cernei decît cea în baza căreia acesta a fost

pus sub învinuire.

Concomitent, se constată că pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea

prevederilor art.61, 75-77 Cod penal, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul

pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei,

care agravează ori atenuează răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de avocatul A.Pavalatii în numele inculpatului, și, potrivit legii,

decide inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavalatii Alexandru în numele

inculpatului Cernei Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

mai 2016, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 septembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5