1ra-1480/2016 — Art. 157 C.P.

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 19 ianuarie 2016, Cipurneac Sergiu a fost condamnat în baza art. 157 Cod penal la amendă în mărime de 200 unități convenționale, adică 4000 lei. De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate Boj I. prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, cheltuieli pentru procurarea medicamentelor în sumă de 188,01 lei, pentru procurarea combustibilului în legătură cu deplasarea în or. Soroca la medici în mărime de 2590,70 lei, pentru acordarea serviciilor agricole în sumă de 43.000 lei și pentru asistența juridică în mărime de 4000 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat, că la 21 martie 2015, orele 22.00, inculpatul Cipurneac S., aflându-se la volanul automobilului „Ford Tranzit”, număr de înmatriculare SR AU 674, pe drumul din centrul s. Vădeni, r-nul Soroca, în urma unui conflict cu Boj I., care s-a apropiat de unitatea de transport și s-a agățat cu mâinile de geamul întredeschis din partea șoferului, fără a avea intenție directă de a-i cauza leziuni corporale lui Boj I., a dorit să evite cearta cu acesta și să plece, 1 însă vehiculul a pornit din loc și cu roata din spate a mijlocului de transport a mers peste piciorul stâng al ultimului, în urma cărui fapt Boj I. a căzut jos. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 52 „A” din 27.03.2015, Boj I. prezintă fractura închisă bimaleolară a gambei stângi cu deplasarea fragmentelor cu subluxație laterală a piciorului stâng, excoriații pe fesa dreaptă și echimoză la baza degetului stâng care s-a produs prin mecanism de presiune cu obiect contondent, datează cu 21.03.2015 și se califică drept vătămare corporală medie, după criteriul dereglării de sănătate de lungă durată. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina parțial și a declarat că, trecut Boj I. avea un obiect în mână. Speriindu-se a încuiat ușile automobilului din interior, lăsând întredeschisă fereastra de la ușa șoferului, aproximativ cu 10-15 cm. Boj I. a început să strige cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu o bâtă peste cap, ulterior a continuat să lovească în geamul automobilului. Cu Boj I. mai erau Boj Ion și Mazepa V., care erau în stare de ebrietate și care, de asemenea au lovit în automobil cu bâtele, adresându-i-se cu cuvinte necenzurate și cerându-i să coboare din automobil. Din frică, a început să se deplaseze, iar Boj I., Boj Ion și Mazepa V., continuau să lovească în automobil, și să se adreseze cu cuvinte necenzurate. S- a deplasat acasă și a anunțat poliția. Admite că, atunci când a fugit cu automobilul, l-a călcat pe Boj I. cu roata peste picior, însă nu a văzut și nu a simțit faptul dat, neavând intenția de a-i cauza leziuni corporale. Ei au stricat geamul de la ușa automobilului din partea șoferului. Cu colaboratorii poliției s-a deplasat la Spitalul Raional Soroca, unde i-a fost acordat ajutor medical, deoarece a fost lovit în cap. Acțiunea civilă nu o recunoaște, deoarece sumele pretinse sunt exagerate. Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită și prin probele administrate. Astfel, partea vătămată Boj I., a declarat că a pus mâinile pe geamul întredeschis a automobilului, însă nu a reușit să discute cu Cipurneac S., deoarece el a ridicat sticla și i-a prins mâna. Automobilul a pornit din loc și el aproximativ 3-5 metri a alergat din urma acestuia. Majorându-se viteza, nu reușea să alerge și, fiind cu mâna prinsă, era târât. Când inculpatul a dat geamul în jos, și-a eliberat mâna și a căzut jos nimerind cu piciorul sub roata din urmă a automobilului, fiindu-i fracturat piciorul, iar inculpatul nu a oprit automobilul și a fugit de la fața locului. Martorul Buzurniuc L, a relatat că Boj I. a lovit în automobil și a strict geamul. S-au apropiat Boj I. și Mazepa V., care la fel au lovit în automobil. Cipurneac S. a pornit motorul și a început să se deplaseze, iar Boj I., Boj Ion și Mazepa V. alergau din urmă. Inculpatul nu a închis geamul la automobil și nu i-a prins mâna lui Boj I. Când automobilul a început deplasarea, nu a simțit ca roțile lui să treacă peste vreun obstacol. Martorul Boj Ion, a povestit că s-a apropiat de inculpat să discute. La un moment dat, a văzut cum Boj I. era târât pe jos de automobilul inculpatului și a alergat din urmă, strigând inculpatului să oprească, însă acesta nu a reacționat. Martorul Mazepa V., a declarat că inculpatul a închis geamul prinzând mâna lui Boj I. și a pornit automobilul, care l-a târât aproximativ 10 metri, ulterior a căzut jos și roata automobilului i-a trecut peste picior. Ei au solicitat intervenția ambulanței și poliției. 2 Martorul Babivschii V., a relatat că a văzut cum Boj I. este târât din urma automobilului inculpatului, mâna fiindu-i prinsă de geamul de la ușă. Au strigat la Cipurneac S. să se oprească, însă ultimul și-a continuat drumul. La un moment dat Boj I. a căzut jos și apropiindu-se de el a observat că ultimul avea piciorul fracturat. Martorii Strechie I., Strechie A. și Antonov M, au dat declarații similare. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 52 „A” din 27.03.2015, Boj I. prezintă fractura închisă bimaleolară a gambei stângi cu deplasarea fragmentelor cu subluxație laterală a piciorului stâng, excoriații pe fesa dreaptă și echimoză la baza degetului stâng care s-a produs prin mecanism de presiune cu obiect contondent, datează cu 21.03.2015 și se califică drept vătămare corporală medie, după criteriul dereglării de sănătate de lungă durată. Vătămarea medie a putut fi produsă în rezultatul traversării cu roțile automobilului peste piciorul stâng. Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 157 Cod penal, ca vătămare medie a integrității corporale și a sănătății, cauzată din imprudență. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, din imprudență, că circumstanțe atenuante și agravante nu s-au stabilit, că anterior nu a fost condamnat, fiind prima dată în conflict cu legea, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă fără izolare de societate. La fel, instanța a reținut că, potrivit bonurilor fiscale prezentate, Boj I. a suportat cheltuieli pentru procurarea medicamentelor în mărime de 188,01 lei și cheltuieli pentru procurarea combustibilului în legătură cu deplasarea din s. Vădeni în or. Soroca la medici în sumă de 2590,70 lei. Pe lîngă aceasta, Boj I. este fondatorul a GȚ „Boj Iurie”, care se ocupă cu agricultura, prelucrând cu tehnica proprie terenurile agricole care le deține în proprietate și cele arendate. Din cauza imobilizării sale, în legătură cu fracturarea piciorului de către inculpat, a încheiat contract de prestare a serviciilor agricole cu GȚ „Podeda” pentru lucrările agricole din primăvara anului 2015. Pentru executarea lucrărilor respective, partea vătămată a achitat 43.000 lei GȚ „Podeda”, cheltuieli care sunt justificate și probate, urmând a fi încasate de la inculpat. La stabilirea prejudiciului moral, instanța a luat în considerare că partea vătămată a suferit un stres și frustrare, acuze de dureri, urmarea unor tratamente îndelungate suportate, vârsta sa, venitul personal și alte aspecte relevante, concluzionînd că suma solicitată de 50.000 lei este excesivă. În lumina jurisprudenței R. Moldova, luându-se în considerare că a fost comisă o infracțiune ușoară, din imprudență, că inculpatul are la întreținere trei copii minori, nu este angajat în câmpul muncii, a conchis satisfacerea parțială a acesteia, în cuantum de 5000 lei, și încasarea de la inculpat a cheltuielilor pentru asistența juridică, care, conform bonului de plată nr. 963167 din 06.05.2015, constituie 4000 lei.

Inculpatul, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, și respingerea acțiunii civile. Apelantul a invocat că instanța de fond a dat o apreciere arbitrară mijloacelor probatorii. 3 În speță sunt prezente două categorii de martori, unii care atestă „târârea” părții vătămate Boj I. după mașină cu mâinile prinse de geam (fiul Boj I. și prietenii acestuia Mazepa V. care a lovit în mașina, Babivschii V., Strechie I., Strechie A. și Antonov M.), și alții - Buzurniuc L., Pîrlițan D., care indică că geamul din partea șoferului era stricat și era imposibil să-i prindă mâinile și să-l târască din urma mașinii și care mai atestă că Boj I., Boj I. și Mazepa V., după lovirea simultană cu bâtele în mașină și pornirea sa, au alergat după mașină. Astfel, apar dubii referitor la faptul dacă Boj I. a fost târât sau nu. Contrar prevederilor art. 8, 394 Cod de procedură penală, nu au făst înlăturate dubiile, nefiind respinsă proba martorilor care atestă că geamul era stricat, că Boj I. a fost târât și că ultimul de comun cu ceilalți doi alergau din urma mașinii, or, nu este descris suficient de clar și fără dubii modul de cauzare a leziunilor corporale medii, din imprudență. În declarațiile martorilor sunt divergențe și instanța nu a dat nicio apreciere necesității de respingere a cărorva dintre ele. Instanța de fond și-a întemeiat poziția presupuneri, inclusiv cea invocată de inculpat, că posibil să fi trecut cu roata peste piciorul lui, lucru care nu putea fi prevăzut, astfel că instanța a apreciat după numărul martorilor și nu după calitatea declarațiilor acestora în raport cu celelalte materiale ale cauzei penale. Era imposibil de prevăzut intervenția străină, și anume, fie alunecarea piciorului, fie aflarea acestuia prin suprapunerea lui pe direcția de deplasare a roții mașinii și rezultatul ivit se datorează nu faptului deplasării automobilului, ci drept rezultat al acțiunilor sale de lovire a mașinii, ce a implicat piciorul său în direcția de deplasare a transportului, fiind astfel lipsă în acțiunile inculpatului a factorului intelectiv, nefiind urmărit scopul de a-l călca pe gamba piciorului, ci să plece cât mai urgent posibil de la fața locului, unde situația se tensiona din ce în ce mai tare. Pentru suma de 2590,70 lei, partea vătămată nu a prezentat dovezi, că a folosit un careva transport și 14 tichete de combustibil, raportate la vizitele avute la medic, nu a prezentat cartela medicală care ar atesta prescrierea medicamentelor Heparin, Troxevasin și Cardiomagnil, care ar avea o legătură cauzală cu fapta ce s- a produs la 21.o3.2015. Cu referire la pretinsele cheltuieli ce țin de serviciile agricole, Boj I. este deținător al unui tractor, astfel că „ incapacitatea de muncă” a acestuia a fost relativă, el nefiind țintuit la pat, fiind apt să achite unui tractorist, ca acesta să execute lucrările cu tractorul său, fără a apela la serviciile GȚ. „Pobeda”. Or, prezența doar a dispoziției de încasare nr. 09/30 din 30.09.2015, care are ca temei contractul din 01.04.2015, și actul de executare a lucrărilor nr. 1 din 01.06.2015, nu exprimă nu ciclu contabil, iar o operațiune economică legală de remitere a sumei de 43.800 lei de la o persoană către alta nu este dovedită în mod contabil. Mai mult, instanța de fond atestă perceperea sumei de 43.000 lei, dar nu specifică nimic în privința sumei de 800 lei, din care lucrări au fost scoase după caz, deci a examinat în pripă probele sub aspect financiar contabil.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că instanța de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din 4 punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului care se confirmă prin probele acumulate pe dosar, cercetate în instanța de fond și de apel, acțiunile inculpatului fiind corect calificate în baza art. 157 Cod penal, ca vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății, cauzată din imprudență. Argumentele inculpatului, referitor la divergențele din declarațiile martorilor audiați pe caz și la netemeinicia admiterii acțiunii civile, sânt contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe parcursul judecării cauzei. Declarațiile inculpatului au fost verificate de către instanță în raport cu alte probe, care după conținutul lor probant prevalează asupra declarațiilor lui, de aceea instanța just a pus la baza sentinței de condamnare anume aceste probe. Instanța de fond a stabilit cert vina inculpatului, rezultând din ansamblul probelor administrate, și anume: declarațiile părții vătămate, a martorilor , Boj I., Buzurniuc L., Mazepa V., Babivschii V., Antonov M., Strechie I., Strechie A. și Pîrlițan D., raportul de expertiză medico-legală nr. 52 „A” din 27.03.2015, că Boj I. prezintă fractura închisă bimaleolară a gambei stângi cu deplasarea fragmentelor cu subluxație laterală a piciorului stâng, excoriații pe fesa dreaptă și echimoză la baza degetului stâng care s-a produs prin mecanism de presiune cu obiect contondent, și se califică drept vătămare corporală medie, care a putut fi produsă în rezultatul traversării cu roțile automobilului peste piciorul stâng, probele fiind date citire de către acuzare în ședința instanței de apel întru confirmarea vinovăției inculpatului și respingerea argumentelor din apelul declarat. Afirmațiile inculpatului, privind negarea vinei în cele incriminate, prezintă o tendință de apărare, pentru a evita răspunderea penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de fond just a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cd penal. Argumentele inculpatului privind netemeinicia admiterii acțiunii civile, sunt nefondate, or, instanța de fond a admis parțial acțiunea civilă ținând cont de probele anexate la materialele cauzei și de actele normative care reglementează soluționarea chestiunii privind acțiunea civilă și cuantumul despăgubirilor.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, iar acțiunea civilă să fie respinsă. Recurentul a invocat că nu este clară situația aprecierii și nu descrierii declarațiilor martorilor Buzurniuc L., Pîrlițan D. care dovedesc că Boj I. nu a fost târât și declarațiile martorilor că Boj I., Mazepa V., Babivschii V., Strechie I., și Antonov M., că a fost târât, a căzut, și că s-a mers cu roata peste picior. Nu au fost înlăturate dubiile că ar fi prins mâna părții vătămate în geam și l- ar fi târât, or, contrar prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, instanța nu a ținut cont de faptul că anume martorii Buzurniuc L., Pîrlițan D., atestă că geamul a fost spart de Boj I. și ultimului nu i-a fost prinsă mâna, astfel ca să fie târât, precum afirmă alți martori, în special fiul Boj I. și amicii acestuia. Instanța nu s-a expus asupra celor 14 tichete de combustibil, raportat la vizitele medicului de către partea vătămată, nefiind prezentată cartela medicală, care să fi atestat acest lucru de comun cu prescrierea medicamentelor Heparin, 5 Troxevasin și Cardiomagnil, care ar fi într-o legătură cauzală dintre faptă și consecință. Instanța de apel nu a dat o apreciere că partea vătămată are propriul tractor, că „incapacitatea de muncă” a acestuia nefiind una absolută, ci una relativă. Or, în cazul deplasării la medic se achita combustibilul, iar în cazul lucrărilor agricole, se închiria alt tractor și tractorist pentru efectuarea lucrărilor, nefiind un criteriu absolut de incapacitate de muncă „țintuirea la pat”, fiind apt să se deplaseze, nefiind dată o apreciere motivelor invocate, lăsându-le fără apreciere, ignorând astfel, normele procesual penale în latura ce ține de examinarea acțiunii civile în cadrul procesului penal. Imprudența imputată este un caz fortuit, iar suma de 43.000 lei, admisă din totalul de 43.800 lei, nu are legătură nemijlocită ca despăgubire cu presupusa faptă interzisă de lege. Ce ține de pornirea mașinii și cauzarea leziunilor corporale medii, a fost comisă o neglijență, ca modalitate a imprudenței, de unde se conchide, că își dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei, dar nu a avut posibilitatea prevederii urmărilor prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă. Leziunea corporală medie sub formă de luxație închisă bimaleolară a gambei stângi cu deplasarea fragmentelor cu subluxația laterală a piciorului stând, excoriații pe fesa dreaptă și echimoză la baza degetului stâng care s-a produs printr-un mecanism de presiune contondent, posibil că putea să fie produs prin călcarea acestuia de către inculpat, dar în ipostaza aflării lui în picioare și lovirii cu bâtele în mașină după lovirea inculpatului în cap, fapt care nu a fost luat în considerație de către ambele instanțe, care nici nu au dat o careva apreciere actului medical ce îl viza, ceea ce l-a făcut să pornească automobilul, unde nicidecum nu trebuia și nici nu putea să prevadă că dânsul va băga sau va pune piciorul pe raza de deplasare a roții din spate stânga a mașinii, or, în instanța de fond a cerut să fie efectuată o expertiză traseologică, care a fost respinsă. Deși a indicat că posibil să fi trecut cu roata peste piciorul lui, nu putea și nu trebuia să prevadă acest lucru în situația pe caz, or, Boj I. dispăruse din partea vizibilă a șoferului, mai ales că și oglinda retrovizoare cum se vede din poze era deteriorată, el ca rezultat al acțiunilor sale de lovire a mașinii a implicat piciorul său în direcția de deplasare a transportului, fiind astfel lipsă în acțiunile sale a factorului intelectiv, or, nu urmărea scopul de a-l călca pe gamba piciorului, ci să plece cât mai urgent posibil de la fața locului, or, aflarea sa cât și a celorlalte persoane la fața locului, puteau să aibă urmări mult mai grave, astfel că leziunile produse sunt o întâmplare, ceea ce nu cade sub acțiunea legii penale. Astfel, nu a comis nici o infracțiune, chiar și din imprudență, or acțiunea săvârșită cade sub incidența cazului fortuit. Instanța de apel a încălcat principiul la un proces echitabil prin refuzul de a fi audiați în calitate de martori persoanele specificate în apelul declarat, și anexarea la materialele cauzei a probelor solicitate de a fi obținute cu aportul instanței de apel, prin ce instanțele s-au bazat doar pe probele obținute și prezentate de acuzare, iar apărarea fiind în condiții de inechitate. 6 În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor lui infracționale și pedeapsa aplicată acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate, a martorilor , Boj I., Buzurniuc L., Mazepa V., Babivschii V., Antonov M., Strechie I., Strechie A. și Pîrlițan D., raportul de expertiză medico-legală nr. 52 „A” din 27.03.2015, că Boj I. prezintă fractura închisă bimaleolară a gambei stângi cu deplasarea fragmentelor cu subluxație laterală a piciorului stâng, excoriații pe fesa dreaptă și echimoză la baza degetului stâng care s-a produs prin mecanism de presiune cu obiect contondent, și se califică drept vătămare corporală medie, care a putut fi produsă în rezultatul traversării cu roțile automobilului peste piciorul stâng, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanțele și indicând detaliat și argumentat motivele pentru care a respins probele și versiunile apărării. Probele administrate, inclusiv cele nominalizate supra, dovedesc cu concludență că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută art. 157 Cod penal, adică vătămarea medie a integrității corporale și a sănătății, cauzată din imprudență. Instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind soluționarea acțiunii civile și stabilirea mărimii compensației pentru prejudiciul moral, just și argumentat ținând cont de prevederile art. 1423, 1398 alin. (1) Cod civil, conform cărora cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin 7 acțiune sau omisiune. Mărimea compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. Potrivit jurisprudenței CtEDO, art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). În asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Pe lângă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.- 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinei, care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Este de reținut că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală, în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul- 8 verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru anumite concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul examinării obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe textul obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal. Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, în instanța de apel apărarea nu a solicitat audierea unor persoane în calitate de martori și obținerea unor probe cu aportul instanței de apel. Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile inserate în actele procedurale vizate sunt prezumate a fi veridice. Prin urmare, argumentul recurentului că instanța de apel ar fi refuzat de a audia în calitate de martori persoane specificate în apelul declarat, și anexarea la materialele cauzei a probelor solicitate de a fi obținute cu aportul instanței de apel, este neîntemeiat (pct. 5. din decizie). Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 19 ianuarie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 aprilie 2016, declarat de inculpatul Cipurneac Sergiu Alexei, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 septembrie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 9