1ra-1513/16 — art.264-1 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-1513/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 august 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei și încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, declarat

de avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului

Draguțan Veaceslav Iacob, născut la 28 iunie

1974, originar din s.Recea, r-nul Strășeni,

domiciliat în or.Strășeni, str.Miron Costin, 39.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, la amendă în mărime de

550 unități convenționale.

17.00, conștientizînd caracterul social-periculos al acțiunilor de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate și consecințele care por surveni, complementar, avînd interdicția,

prin sentința Judecătoriei Strășeni din 24 aprilie 2013, de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani, ignorînd prevederile pct.14 lit.a) din Regulamentul circulației rutiere,

conducea automobilul de model „Mercedes 208 D”, cu n/î ST BA 057, deplasîndu-se pe

str.Orheiului, or.Strășeni și, fiind stopat de către colaboratorii de poliție, în procesul verificării

actelor, prezentînd semne evidente că se află în stare de ebrietate alcoolică, a fost supus testării

alcoolscopice cu aplicarea alcotestului „Drager”. În rezultatul testării s-a constatat că în aerul

expirat de el se conținea o concentrație de alcool în mărime de 0.94 mg/l, care conform art.134

alin.(3) Cod penal și Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.296 din 16.04.2009, se califică drept stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui V.Draguțan, în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, să-i fie stabilită

pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza

art.90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un

termen de probă de 1 an, invocînd că pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul pedepsei penale,

al restabilirii echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane; - instanța nu a luat în considerație că

inculpatul anterior a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, care nu și-a atins scopul, inculpatul săvîrșind cu intenție o

1

infracțiune similară; - instanța eronat a reținut în calitate de circumstanță atenuantă

recunoașterea vinei, fără a ține cont că aceasta constituie un element inerent al procedurii

prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală.

2016, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată

cauza și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, prin care lui V.Draguțan, în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art.85 Cod penal, prin cumulul parțial de sentințe, la pedeapsa aplicată a fost

adăugată partea neexecutată a pedepsei fixată prin sentința Judecătoriei Strășeni din 24 aprilie

2013, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

administrate și circumstanțelor cauzei, examinîndu-le conform art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate, care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite o încadrare juridică corectă, însă nejustificat a

aplicat în privința acestuia o pedeapsă prea blîndă.

În acest ultim aspect, instanța de apel a indicat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei

nu în plină măsură a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Consecvent, prima instanță a omis să rețină că în acțiunile inculpatului persistă starea de

recidivă, or, la data săvîrșirii prezentei infracțiunii, inculpatul avea antecedente penale nestinse

pentru comiterea unei infracțiuni similare, cu intenție, fapt ce demonstrează că acesta nu a

mers pe calea corijării, fiind imposibilă aplicarea unei pedepse mai blînde.

Prin urmare, ținînd cont de prevederile art.7, 61, 75 și 85 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, de persoana celui

vinovat, și anume că acesta și-a recunoscut vinovăția, se căiește pentru fapta comisă, a solicitat

examinarea cauzei în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, la locul de trai

se caracterizează pozitiv, anterior a fost condamnat, dispune de antecedente penale nestinse și

a săvîrșit infracțiunea în stare de recidivă, instanța de apel a considerat că pedeapsa echitabilă

pentru fapta săvîrșită este închisoare pe un termen de 6 luni, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de

apel nu a ținut cont de faptul că pedeapsa stabilită inculpatului prin sentința Judecătoriei

Strășeni din 24.04.2013 a fost executată pînă la săvîrșirea prezentei infracțiuni și eronat a

aplicat speței prevederile art.85 Cod penal; - instanța nu a ținut cont de circumstanțele

atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinovăției și căința sinceră în cele comise.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care

se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

2

Potrivit art.420 alin.(3) Cod de procedură penală, recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel se consideră făcut și împotriva încheierii acesteia, chiar dacă aceasta a fost

dată după pronunțarea hotărîrii recurate.

Reieșind din textul recursului, recurentul invocă drept temei de casare a hotărîrilor

instanței de apel pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta

nu și-a găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică

hotărîrea instanței de apel numai referitor la pedeapsa aplicată lui V.Draguțan.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și

greșit a aplicat față de inculpat prevederile art.85 Cod penal, stabilindu-i pedeapsa închisorii

reală, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, pe motiv că antecedentul

penal anterior este stins, Colegiul penal le consideră lipsite de temei.

Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa

are pe lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale

și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Subsecvent, potrivit art.34 alin.(1) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu

intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o

infracțiune săvîrșită cu intenție.

Potrivit art.111 lit.e) Cod penal, se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele

condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea - după executarea pedepsei.

Este cert faptul că, potrivit sentinței Judecătoriei Strășeni din 24.04.2013, inculpatul a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime

de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

Respectiv, este sesizabil faptul că din 24.04.2013, termenul de 3 ani pentru interdicția

de a nu conduce mijloace de transport, urma să expire la 24.04.2016, inculpatul, însă, la

08.12.2015, a săvîrșit o nouă infracțiune, aflîndu-se în stare de recidivă, or, pedeapsa

complementară nu a fost executată, antecedentele penale pentru acesta fiind încă valabile,

adică nestinse.

Astfel, potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată

adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară.

3

În aceste circumstanțe, instanța de apel corect a constatat că infracțiunea incriminată

inculpatului a fost săvîrșită în stare de recidivă și că speței sunt aplicabile prevederile art.85

alin.(1) Cod penal, adăugînd la pedeapsa numită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința anterioară.

Cu referire la argumentele recurentului, precum că instanța de apel nu a luat în

considerație circumstanțele atenuante – recunoașterea vinovăției și căința sinceră, Colegiul

penal consideră că instanța corect a conchis că inculpatul săvîrșind din nou o infracțiune

intenționată, nu și-a tras concluziile de rigoare și nu a pornit pe calea corijării și respectiv, față

de acest nu este rezonabilă aplicarea unei pedepse mai blînde din cele prevăzute la art.2641

alin.(4) Cod penal, or, Colegiul reiterează că potrivit art.61 alin.(2) Cod penal, pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

În concluzie, Colegiul penal constată că, la stabilirea pedepsei lui V.Draguțan, instanța

de apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă,

în limitele prevăzute de sancțiunile normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că hotărîrea instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța la stabilirea pedepsei nu s-a

expus asupra circumstanțelor atenuante, sînt neîntemeiate, dimpotrivă aceasta este bine

argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.

Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii și individualizată

conform prevederilor legale. Deci, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel

atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lepădatu Tatiana în numele

inculpatului Draguțan Veaceslav, împotriva deciziei și încheierii Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui Draguțan Veaceslav, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4