1ra-1294/16 — ar. 179 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1294/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Macari Iurii Stepan, născut la

15.01.1967, originar din s. Ișnovăț, r-nul

Orhei, domiciliat în s. Vîsoca, r-nul Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 09.04.2014-13.07.2015;

Instanța de apel: 27.07.2015-23.03.2016;

Instanța de recurs: 31.05.2016-29.06.2016;

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin.(2) Cod penal la 2 (doi) ani

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

Berda Maria prejudiciul moral și material în sumă de 1000 (o mie) lei.

jurul orei amiezii, Macari Iurii venind la domiciliul Mariei Berda, situat în satul

Vîsoca, raionul Soroca, care este oarbă și locuiește împreună cu fiica sa, Dolghier

Raisa, care este surdo-mută, după ce a consumat împreună cu ele băuturi alcoolice,

a iscat un conflict, aplicînd acestora mai multe lovituri cu pumnii peste corp,

comunicîndu-le că va rămîne peste noapte în casa lor, ca să o aștepte pe fosta sa

concubină, Dolghier Olga, fiica Raisei Dolghier. Deși stăpînele i-au cerut să plece,

Macari Iurii a refuzat, rămînînd în casă pînă a doua zi.

Tot el, la 18.02.2014, în jurul orei 17.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

din motiv de răzbunare, deoarece Berda Maria și fiica acesteia Dolghier Raisa nu

1

au luat o oarecare atitudine față de comportamentul fostei sale concubine, Dolghier

Olga, de care Macari Iurii a fost abandonat, repetat, a venit la domiciliul Mariei

Berda, a.n. 1935, din satul Vîsoca, raionul Soroca, care locuiește împreună cu fiica

Dolghier Raisa și observînd că ușa de la intrare este încuiată, urmărind scopul de a

pătrunde în domiciliu, contrar voinței proprietarei, a deteriorat geamul casei,

ulterior și ușa de la intrare, după care, aplicînd violență fizică față de Berda Maria

și Dolghier Raisa, contrar voinței lor a pătruns ilegal în casă și a continuat să se

afle la domiciliul lor.

împotriva sentinței instanței de fond.

3.1. Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel în termen de avocatul

Olșanski Alexandr în numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat.

În motivarea cererii a invocat că:

- în prima instanță vina inculpatului nu a fost dovedită cu certitudine,

sentința fiind neîntemeiată și ilegală;

- în ședință judiciară partea vătămată Maria Berda nu a povestit nimic despre

evenimentele ilegale cu participarea inculpatului în gospodăria sa, prin depozițiile

sale nu s-a confirmat comiterea de Macari Iurii a acțiunilor din învinuirea înaintată;

- declarațiile martorilor A. Ursachi și G. Pleșca nu pot fi puse în baza

sentinței, fiind indirecte și neconfirmate, deoarece aceștia nu au văzut personal și

nu cunosc ce anume s-a întîmplat în gospodăria părții vătămate;

- inculpatul nu a recunoscut vina, declarînd că n-a comis faptele imputate și

nu are nici o legătură cu leziunile corporale depistate la părțile vătămate, care le-ar

fi putut provoca oricine;

- în rapoartele de expertiză s-a indicat că leziunile depistate pot data din

19.01.2014 și 18.02.2014, adică nu se exclude că ele au fost cauzate nu în zilele

numite, iar acțiunea civilă în sumă de 1000 lei este neargumentată și nicidecum nu

a fost confirmată;

- conform art.art.8, 389 Cod de procedură penală, concluziile privind

vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii și sentința de condamnare nu pot fi

bazate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului, prin urmare, în prima instanță

potrivit art. 390 Cod de procedură penală, trebuia să fie adoptată sentința de

achitare din motivul că fapta nu a fost comisă de inculpat.

2016 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Colegiul penal a conchis că, instanța de fond a respectat normele

2

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcînd o încadrare juridică

justă a acțiunilor acestuia conform art. 179 alin. (2) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, apelul inculpatului este nefondat și fără

indicarea a careva temei de casare a sentinței instanței de fond, în legătură cu ce

apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, mai ales că dezacordul inculpatului

cu sentința nu poate echivala cu lipsa vinovăției dînsului, din moment ce probele

cercetate dovedesc cu certitudine vina în faptele incriminate.

La fel, instanța de apel a considerat ca nefondat apelul declarat de avocat, iar

argumentele invocate fiind în contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de

fond pe parcursul examinării cauzei și totodată, temei de a pune la îndoială

declarațiile părții vătămate și a martorilor nu s-au stabilit, declarațiile fiind date în

proces public, sub jurămînt, fiind preîntîmpinați de răspunderea penală pentru

mărturii false și din aceste declarații rezultă cert vina inculpatului.

De asemenea, Colegiul penal a precizat că instanța de fond la stabilirea

pedepsei în privința lui Macari Iurii a acordat deplină eficiență principiilor generale

de aplicare a pedepsei prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal și a criteriilor

generale de individualizare a pedepsei conținute în art. 75 alin. (l) Cod penal,

precum și a ținut cont de circumstanțele reale și personale în privința inculpatului.

Astfel, instanța de fond a ținut cont de faptul că Macari Iurii a comis pentru

prima dată o infracțiune, aceasta făcînd parte din categoria celor mai puțin grave,

de persoana vinovatului, care este caracterizat din punct de vedere negativ, este

agresiv și duce un mod de viață antisocial, iar la momentul comiterii crimei era în

stare de ebrietate, profitînd de starea de neputință a victimei, care se datorează

vîrstei înaintate și bolii.

În opinia Colegiului, pedeapsa stabilită este echitabilă și proporțională

faptelor infracționale săvîrșite de inculpat, pedeapsa aplicată fiind în corespundere

cu împrejurările cauzei, normelor legale și va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului.

Colegiul penal a conchis că, nu pot fi reținute nici afirmațiile că acțiunea

declarată în sumă de 1000 lei este neargumentată și nu a fost confirmată, deoarece

în rezultatul acțiunilor inculpatului evident că a fost cauzată o daună morală părții

vătămate Maria Berda, apreciată de instanța de fond la suma de 1000 lei, astfel

pretențiile părții vătămate fiind întemeiate și în aspectul invocat de inculpat au fost

respinse.

un temei din prevederile art. 427 Cod de procedură penală, menționînd că nu este

3

de-acord cu admiterea acțiunii civile.

respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în

raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei,

iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de

instanță.

În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede

16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile normei menționate.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de

drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind

ilegală.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și

urmează a fi respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

4

Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.

429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2016, în cauza penală în

privința lui Macari Iurii, pe motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizie este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 27 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5