1ra-1020/2016 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-1020/2016 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1020/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 18

decembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

februarie 2016, declarate de avocatul Veaceslav Cazacu și de inculpatul

Maimescu Vasile Vasile, născut la

05 mai 1993, originar și locuitor al s. Sipoteni, str.

Ștefan cel Mare 176, r-nul Călărași, cetățean al R.

Moldova, anterior condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Ungheni din 12

noiembrie 2007, în baza art. 186 alin. (2) lit. a), b), c),

d), 90 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani;

2) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 18 iulie 2008, în baza art. 186 alin. (2)

lit. b), c), d), 85 Cod penal, la 3 ani închisoare.

Conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 09

decembrie 2008, procesul penal a fost încetat, în baza

art. 1 al Legii nr. 188 din 10 iulie 2008 privind

amnistia în legătură cu declararea anului 2008 An al

Tineretului;

3) prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 12 iunie 2012, în baza art. 27, 186 alin.

(2) lit. b), c), d), 90 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani.

Termenul de examinare,

în instanța de fond: 09.04.2015 – 18.12.2015,

în instanța de apel: 02.02.2016 – 23.02.2016,

în instanța de recurs: 18.04.2016 – 205.07.2016.

1

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

2015, Maimescu Vasile a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal la 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

începând cu 01 martie 2015.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Popovschi Iuliana prejudiciul

material de 3050 lei.

Maimescu Vasile, aflându-se la intersecția străzilor Cetatea Albă cu L. Dumitriu,

mun. Chișinău, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane cu aplicarea

violenței, s-a apropiat de Popovschi Iuliana și a îmbrâncit-o la pământ, după ce în

mod deschis i-a sustras din buzunarul scurtei telefonul mobil „LG Google” în

valoare de 3000 lei, în care se afla cartela SIM cu nr. 078578324, în valoare de 50

lei, cauzând părții vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de

3050 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în acea zi

a servit alcool într-un bar cu Sandel și Mihai, apoi s-au certat din cauza banilor și

s-au despărțit. Nu cunoaște nimic despre telefonul furat și nici de ce Sandel și

Mihai au indicat că el a comis infracțiunea.

Totodată, vina inculpatului este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Popovschi I. a declarat că în stradă a auzit careva

pași suspecți din spate, încercând să se întoarcă a fost cuprinsă forțat de către un

bărbat. S-a speriat și a strigat ajutor, iar persoana respectivă a coborât-o pe

genunchi și i-a scos din buzunarul scurtei telefonul „LG Google”, în valoare de

3000 lei, în care se afla cartela SIM, la prețul de de 50 lei. După, bărbatul

menționată a fugit cu telefonul în mână, strigând altor două persoane tot să fugă.

Ea a mers acasă, unde i-a povestit despre cele întâmplate soțului Popovschi Victor,

care îndată a ieșit afară și a reușit să-l prindă doar pe unul dintre ei, apoi au chemat

poliția. Băiatul reținut a spus unde sunt ceilalți doi. L-a recunoscut pe inculpat,

deoarece când a atacat-o ea a întors capul și i-a văzut fața.

Martorul Popovschi V. a relatat că după ce a ascultat soția, a ieșit afară și l-a

prins pe unul din cei care fugeau. Acesta i-a zis că nu el a furat telefonul, dar va

arăta cine. A chemat poliția, care i-a reținut pe toți trei bărbați. Aceștia erau în stare

de ebrietate, iar soția l-a recunoscut pe inculpat.

Instanța nu a luat în considerare declarațiile și versiunea inculpatului, că nu a

comis infracțiunea imputată și că declarațiile martorilor Botnari Sandel și Cernei

Mihail nu sunt adevărate, deoarece probele administrate demonstrează vina

inculpatului. Partea vătămată a confirmat cu certitudine că anume inculpatul a

agresat-o, neexistând probe că altă persoană din cele trei ar fi comis nemijlocit

2

fapta. Mai mult, chiar inculpatul a confirmat că a fost cu celelalte două persoane în

acea seară.

Din declarațiile părții vătămate Popovschi I. și a martorului Popovschi V.,

rezultă că inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și aplicând forța fizică față de

ea, a îmbrâncit-o la pământ, după care în mod deschis i-a sustras din buzunarul

drept a scurtei telefonul mobil.

Pe lângă aceasta, potrivit raportului plutonierului Luca O., partea vătămată l-

a recunoscut pe inculpat, ca fiind persoana care a doborât-o la pământ și i-a sustras

telefonul.

Nefiind posibilă asigurarea prezenței martorilor Botnari Sandel și Cernei

Mihail, care nu au un loc permanent de trai, procurorul a renunțat la audierea

acestora, în conformitate cu art. 328 Cod de procedură penală.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin.(2) lit. e), f)

Cod penal, ca jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, antecedentele

penale fiind stinse, că circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite,

concluzionând că acesta urmează a fi condamnat la închisoare cu executare.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că nu a

săvârșit infracțiunea imputată.

Apelantul a invocat că acțiunile inculpatului nu întrunesc componența de

infracțiune prevăzută de art. 187 alin. (1) Cod penal și nu a fost probat că

inculpatul a săvârșit infracțiunea incriminată.

Declarațiile lui Popovschi Victor urmează a fi apreciate critic, deoarece el

este soțul părții vătămate și are un interes vădit să dea declarații părtinitoare.

Totodată, depozițiile martorilor Cernei Mihai și Botnari Sandel sunt

mincinoase și dubioase.

Partea vătămată a dat declarații superficiale, care nu confirmă că anume

inculpatul a atacat-o și i-a sustras telefonul mobil.

Declarațiile inculpatului nu au fost combătute prin probele acuzării.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că învinuirea este întemeiată doar pe presupuneri,

neexistând probe care ar confirma vinovăția lui.

Partea vătămată a declarat că nu știe în ce era îmbrăcat atacatorul și că l-a

recunoscut pe el după adidași. Acuzarea nu a depus nici un efort pentru a stabili în

ce erau îmbrăcați Botnari Sandel și Cernei Mihail.

Popovschi Victor a dat depoziții false în instanță precum că nu a aplicat forța

fizică în privința lui.

Fapta a fost calificată greșit, necătând că nu a fost săvârșită de el. Nu a fost

efectuată nicio expertiză pentru a stabili aplicarea violenței nepericuloase pentru

viață.

3

Nu a fost dată o apreciere sumei de 3050 lei în raport cu veniturile lui

Popovschi I. pentru a stabili dacă e considerabil sau nu acest prejudiciu.

La dosar nu există corpuri delicte.

Au fost încălcate prevederile art. 19 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

încălcat dreptul la judecarea cauzei în termen rezonabil, deoarece din vina acuzării

cauza a fost reținută în instanță mai mult de 6 luni, iar judecătorul nu a fost

imparțial, obiectiv și independent.

La fel, a fost lipsit de dreptul de a audia martorii Botnari Sandel și Cernei

Mihail, neavând loc confruntări cu ei.

februarie 2016, ambele apeluri au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept a cauzei și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată.

Probele administrate au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ci, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării

lor.

Astfel, vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate este dovedită prin

următoarele probe:

declarațiile părții vătămate Popovschi I., care a comunicat că anume

inculpatul a agresat-o fizic și i-a sustras din buzunarul scurtei telefonul „LG

Google”, în valoare de 3.000 lei, în care se afla cartela SIM, la prețul de 50 lei.

Soțul a reușit să-l prindă doar pe unul dintre cei trei, apoi au chemat poliția. L-a

recunoscut pe inculpat, deoarece când a atacat-o ea a întors capul și i-a văzut fața;

declarațiile martorului Botnari Sandel, că împreună cu Maimescu Vasile și

Cernei Mihail au băut câte o bere, după care s-a îndreptat spre un subsol unde

locuiesc. Pe drum inculpatul, fără ai preîntâmpina, a mers înainte, aproximativ cu

10 metri, unde a cuprins o doamnă necunoscută, pe care a doborât-o la pământ.

Doamnă a strigat în voce tare, iar inculpatul le-a îndemnat să fugă. Era în stare de

ebrietate și a fost ajuns de către un bărbat, care l-a predat colaboratorilor de poliție.

În discuția cu colaboratorii de poliție a înțeles că inculpatul a sustras telefonul

mobil a doamnei pe care a doborât-o la pământ. A arătat colaboratorilor de poliție

unde este subsolul în care locuiesc, acolo fiind reținuți inculpatul și Cernei Mihail.

Inculpatul a comunicat că într-adevăr a sustras telefonul doamnei respective;

declarațiile martorului Cernei Mihai, că împreună cu Botnari Sandel și

Maimescu Vasile au băut câte o bere, după care s-au îndreptat spre subsolul unde

locuiesc. Pe drum, inculpatul, fără ai preîntâmpina, a mers mai înainte aproximativ

cu 10 metri, unde a cuprins o doamnă necunoscută și a doborât-o la pământ.

Doamnă a strigat, iar inculpatul le-a spus și lor să fugă. Ulterior, a fost reținut de

colaboratorii de poliție. Peste un timp a fost reținut și inculpatul, cu care a reușit să

discute, și ultimul i-a comunicat că a sustras de la acea doamnă un telefon mobil

pe care l-a ascuns.

4

Declarațiile martorilor Botnari Sandel și Cernei Mihai demonstrează cu

certitudine vina inculpatului în comiterea jafului imputat.

Totodată, potrivit declarațiilor martorului Popovschi V., acasă a venit soția

care se afla în stare de șoc, speriată. I-a comunicat că a fost atacată, fiindu-i sustras

telefonul mobil. El a ieșit afară și l-a prins pe primul pe care l-a văzut că fuge, care

îl ruga să nu-l bată, că nu el a furat telefonul și v-a arăta unde este telefonul. Apoi,

a chemat poliția care i-a reținut pe toți trei, iar soția l-a recunoscut pe inculpat.

Argumentul apărării, că nu a fost prezentată nici o probă ce ar confirma

aplicarea violenței nepericuloase de către inculpat în privința părții vătămate este în

contradicție cu declarațiile părții vătămate și a martorilor Botnari Sandel și

Cernei Mihai, care au declarat că partea vătămată a fost doborâtă la pământ de

către inculpat, care a apucat-o cu mâinile pe la spate și a doborât-o la pământ, în

așa mod aplicând violența fizică nepericuloasă pentru viața și sănătatea părții

vătămate, și în acel moment inculpatul i-a sustras în mod deschis telefonul mobil

ce-i aparținea.

Potrivit pct. 5 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor, violență

nepericuloase pentru viața și sănătatea victimei este considerată cauzarea unei

vătămări ușoare a integrității corporale sau a sănătății precum și aplicarea

intenționată a loviturilor sau altor acțiuni violente care au cauzat numai dureri

fizice.

Astfel, este demonstrată cauzarea de către inculpat a violenței nepericuloase

pentru viață și sănătatea părții vătămate.

Este nefondat și argumentul inculpatului, că nu a fost dată vreo apreciere

sumei de 3050 lei în raport cu veniturile părții vătămate pentru a stabili caracterul

considerabil al prejudiciului cauzat, deoarece potrivit procesului-verbal de audiere

a părții vătămate din 01.03.2015, la momentul comiterii jafului ea nu era angajată

în câmpul muncii și nu avea vreo oarecare sursă de venit. Prin urmare, suma de

3050 de lei, incontestabil este considerabilă pentru ea.

Urmează a fi respins și argumentele apărării că organul de urmărire penală

nu a apreciat valoarea bunului sustras și nu a dispus efectuarea expertizei

psihiatrice în privința părții vătămate, dat fiind că după luarea cunoștinței de

materialele cauzei, ultimii nu au avut careva cereri sau demersuri privind mersul

urmăririi penale.

Deci, avocatul și inculpatul nu au abordat necesitatea aprecierii valorii

bunului sustras și efectuării expertizei psihiatrice în privința părții vătămate, în

termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale, ei au pierdut

dreptul de a invoca presupusele carențe ale organului de urmărire penală ulterior,

prezumându-se că ei au acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces

penal, iar instanța de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nu are temei

și suport legal pentru a invoca din oficiu chestiunile abordate.

Mai mult, telefonul sustras n-a putut fi găsit, astfel, este imposibil de

efectuat careva expertize merceologice în privința lui. Totodată, învinuirea în

inculpatului se bazează nu doar pe declarațiile părții vătămate, ci și pe cumulul de

probe administrate.

5

Este nefondat și argumentul apelantului că nu au fost interogați în cadrul

ședinței de judecată a instanței de fond martorii Botnari Sandel și Cernei Mihai, or

aceasta este o metodă aleasă de inculpat în vederea eschivării de la răspunderea

penală, iar în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, apelanții nici n-au

înaintat un demers de audiere a martorilor sus menționați.

Pe lângă aceasta, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

02.09.2015, inculpatul a declarat că a discutat cu partea vătămată despre o

eventuală tranzacție de împăcare cu ea, ceea ce presupune că el era de acord cu

recunoașterea necondiționată a vinei, însă aflând despre faptul că, în conformitate

cu prevederile art. 109 alin. (1) Cod penal, nu este posibilă împăcarea părților pe

art. 187 alin. (2) Cod penal, inculpatul n-a recurs la această poziție.

Inițial, la 02.06.2015, inculpatul a fost de acord cu probele invocate în

rechizitoriu, prin înscris autentic a recunoscut necondiționat vina pe deplin și s-a

căit sincer de cele comise, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, însă ulterior a refuzat, solicitând

desfășurarea procesului în procedură generală.

Pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul de facto a recunoscut

vina în cele incriminate, fapt confirmat prin declarația sa în scris din 02.06.2015,

apoi nu a recunoscut vina.

În astfel de circumstanțe, depozițiile inculpatului în ședința de judecată

constituie o versiune de apărare, o încercare de a evita răspunderea penală,

deoarece declarațiile lui contravin probelor administrate.

Motivarea sentinței este amplă și temeinică, fiind în corespundere cu

exigențele articolului 6 CEDO.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra

Finlandei).

La stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 7, 75

Cod penal, ținând cont că infracțiunea comisă este una gravă, sunt lipsă

circumstanțele atenuante și agravante, inculpatul a comis de mai multe ori

infracțiuni similare, antecedentele penale sunt stinse, inculpatul fiind predispus de

a săvârși infracțiuni.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

achitat.

Recurentul a invocat că sentința de condamnare este bazată exclusiv pe

declarațiile contradictorii ale părții vătămate. Nu s-a stabilit dacă partea vătămată a

deținut un telefon mobil de model ,,LG Google”.

6

Instanța s-a bazat pe declarațiile martorilor Botnari și Cernei, la care

acuzarea a renunțat, și respectiv nu pot avea putere juridică. La fel, aceste

declarații sunt inadmisibile ca probe și nu pot fi puse la baza sentinței de

condamnare, dat fiind că nu a avut loc confruntarea cu ei.

Procedura de recunoaștere în ograda părții vătămate nu este prevăzută de

lege, iar recunoașterea după adidași este afectată de incertitudine, deoarece nu a

fost efectuată conform art. 116 Cod de procedură penală.

Nu a fost dovedită aplicarea violenței nepericuloase față de partea vătămată,

care nu a declarat că ar fi suferit careva dureri fizice.

Instanța nu a dat o apreciere circumstanței că ea nu are careva venituri,

aflându-se în dependență materială față de soțul ei.

Tranzacția de împăcare a fost discutată fiindu-i frică de soțul părții vătămate,

care l-a maltratat, fapt confirmat de raportul de expertiză medico-legală. Pentru a

nu avea probleme, a recunoscut o faptă pe care nu a săvârșit-o.

Instanța de apel nu s-a expus asupra încălcării art. 3 CEDO, fiind supus

relelor tratamente și cauzare de dureri fizice de către Popovschi V., chiar în fața

colaboratorilor de poliție.

La fel, instanța nu s-a expus asupra încălcării art. 6 CEDO ce ține de

încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Probele nu dovedesc cu certitudine existența faptului infracțiunii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

12) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Veaceslav Cazacu, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată,

învinuirea este una fictivă, nefondată și bazată pe presupuneri.

Instanța de apel, menținând sentința de condamnare, s-a bazat pe declarațiile

martorilor Cernei Mihai și Botnari Sandel, ceea ce este inadmisibil, deoarece în

instanța de fond partea acuzării a renunțat la audierea acestora, iar conform

principiului nemijlocirii administrării probelor, declarațiile acestora nu pot fi

apreciate.

Declarațiile martorului Popovschi V.,urmează a fi apreciate critic, deoarece

sunt bazate pe niște presupuneri. Mai mult, el este soțul părții vătămate și putea să

dea declarații părtinitoare.

La fel și declarațiile părții vătămate urmează a fi apreciate critic, iar despre

faptul că l-a recunoscut pe inculpat deoarece când a atacat-o ea a întors capul și i-a

văzut fața, în acest sens nu este un proces-verbal de prezentare spre recunoaștere la

urmărirea penală.

Astfel, în acțiunile inculpatului nu există componența de infracțiune

prevăzută de art. 187 Cod penal, nefiind constatată existența faptei infracțiunii.

7

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursurile ordinare sunt fondate în drept și pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cum ar fi că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete invocate în apelurile apărării nu s-ar fi

pronunțat instanța de apel și care ar fi esența circumstanțelor și a erorilor concrete

de drept că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus

neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct.

11/1) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi în asemenea caz cea

corectă, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens (pct. 5., 5.1. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursurile declarate nu întrunesc

condițiile de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursurile ordinare ale inculpatului și avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

8

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică a acțiunilor lui, exceptând procedura de apreciere de către

instanța de apel a declarațiilor martorilor Cernei Mihai și Botnari Sandel, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorului Popovschi V., raportul

plutonierului Luca O., toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, instanțele

indicând motivele pentru care au respins probele apărării, dovezile administrate pe

caz demonstrând prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal (pct. 2.-5. din decizie).

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. și 5.1., din prezenta decizie, sunt întemeiate preponderent pe critica

modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită

de orice temei legal.

Prin urmare, recursurile nominalizate sunt neîntemeiate în aspectul vizat

supra.

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal se

desfășoară în strictă conformitate cu prevederile prezentului cod.

9

Conform art. 24 alin. (1), 26 alin. (3), 328 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului, care, în procesul

judecării cauzei, poate renunța la unele probe pe care le-au propus.

În corespundere cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Aceste prescripții legale și drepturi ale inculpatului nu au fost respectate

întocmai de către instanța de apel.

Or, în procesul judecării cauzei în instanța de fond, procurorul a renunțat la

proba cu martorii Cernei Mihai și Botnari Sandel (v.1 f.d. 221, pct. 2. din decizie).

Însă, în pofida acestor împrejurări, instanța de apel, exercitând corect

verificarea legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, neîntemeiat a administrat

probe noi – declarațiile de la urmărirea penală a martorilor Cernei Mihai și

Botnari Sandel, din oficiu și neprezentate instanței de acuzator, probe la care

procurorul a renunțat anterior și care nu au fost puse la baza sentinței de

condamnare (v.1 f.d. 221, v.2 f.d. 16, pct. 2., 4. din decizie).

Conform art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, dacă, în cursul judecării

cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor inculpatului, instanța examinează

posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste

încălcări.

Astfel, dat fiind constatate încălcările enunțate, acestea fiind invocate și de

către recurenți, se impune soluția reducerii pedepsei aplicate inculpatului drept

recompensă pentru încălcările nominalizate (pct. 5. din decizie).

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează

situația condamnatului.

Prin urmare, în temeiul împrejurărilor enunțate, odată ce în aspectul reiterat

instanța de apel a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, se impune admiterea recursurilor declarate în sensul menționat,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocatul Veaceslav Cazacu și de

inculpatul Maimescu Vasile Vasile, casează parțial sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 februarie 2016, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre.

10

Inculpatului Maimescu Vasile Vasile, declarat vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, a-i stabili

pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, de 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, hotărârile contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iulie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11