1ra-1053/2016 — Art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-1053/2016 — Art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1053/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

inculpatul Munteanu Sergiu și de avocatul acestuia Malai Tatiana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie

2016, în cauza penală în privința lui

Munteanu Sergiu Ion, născut la

04.10.1963, originar și domiciliat

în or. Strășeni, str. B. P. Hajdeu nr.

22.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.11.2015 – 07.12.2015;

Instanța de apel: 19.01.2016 – 15.02.2016;

Instanța de recurs: 20.04.2016 – 08.06.2016.

A C O N S T A T A T:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Munteanu Sergiu Ion a

fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la 4 ani închisoare

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Sergiu la data de 04 octombrie 2015, aproximativ la ora 13:00, fiind în stare

de ebrietate, aflîndu-se pe bancheta din față (lîngă conducător) a

autoturismului serviciului TAXI 21111/14455 de model “Dacia” cu n/î AN

BE 612 condus de partea vătămată Cerasa Gabriele și în timp ce

1

autoturismul în cauză staționa în or. Strășeni, str. A. Donici 16, avînd intenția

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în vederea realizării scopului

său criminal, în mod deschis a sustras din mîna lui Cerasa Gabriele suma de

580 lei, bani, pe care i-a însușit și cu care a și părăsit locul comiterii

infracțiunii, plecînd într-o direcție necunoscută, cauzînd astfel părții

vătămate Cerasa Gabriele o daună materială în proporții considerabile în

sumă totală de 580 lei.

Victor în numele inculpatului Munteanu Sergiu, solicitînd admiterea

apelului, casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu

emiterea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate,

în temeiul art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului avocatul a invocat următoarele argumente:

- consideră pedeapsa aplicată prea aspră, invocînd faptul că la

stabilirea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea penală precum, recunoașterea vinovăției, căința sinceră,

inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a restituit

prejudiciul;

- pedeapsa stabilită pentru fapta în cauză este prea aspră și nu va

asigura atingerea scopurilor esențiale ale legii și pedepsei penale, respectiv

nu va fi restabilită echitatea socială;

- în speță circumstanțele cauzei permit aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal.

februarie 2016 a fost respins apelul declarat fiind menținută sentința.

de fond s-a ocupat în mod judicios de aprecierea probelor, acordând deplină

eficiență prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală, iar starea de

fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță concorda cu

circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză la urmărirea penală,

relevate în cuprinsul sentinței.

Urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat cu respectarea

procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări care atrag

nulitatea actelor procedurale efectuate în cauză.

În latura stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a conchis, că

instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei,

2

acordînd deplină eficiență art. 61 și art. 75 Cod penal, ținîndu-se cont de

gravitatea faptei penale și prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Instanța de apel a statuat, că criticile formulate de apelant sunt

nefondate, deoarece instanța de fond le-a dat o motivare corespunzătoare și

argumentată.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că circumstanțele legate de

fapta comisă și de persoana inculpatului au fost pe deplin valorificate de

către prima instanță în procesul de individualizare a pedepsei penale

stabilite inculpatului, luându-se în considerație gradul pericolului social al

infracțiunii comise, care este una gravă, comisă cu intenție, de persoana

inculpatului, care se caracterizează negativ la locul de trai, nu este la prima

abatere de la lege, fiind anterior condamnat, nu se află la evidența medicului

psihiatru, din anul 2015 se află la evidența medicului narcolog cu

diagnosticul alcoolism cronic st. II mixt, sistematic (f.d.32), a restituit

prejudiciul, de circumstanțele atenuante precum, recunoașterea vinovăției,

căința sinceră, de lipsa circumstanțelor agravante, astfel fiind respectate

dispozițiile art. 7, 61, 75 Cod penal.

Instanța de apel a conchis că toate aspectele expuse, justifică aplicarea

pedepsei privative de libertate în limita prevăzută de sancțiunea legii penale,

cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

deoarece pedeapsa penală așa cum a fost stabilită de către prima instanță va

realiza scopul acesteia.

Instanța de apel a considerat, că este întemeiată concluzia primei

instanțe, că în speță nu sunt întrunite condițiile de aplicare în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, de aceea în privința acestuia nu

poate fi dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest

sens, prima instanță a reieșit din circumstanțele concrete ale cauzei:

săvârșirea cu intenție directă a unei infracțiuni grave, din comportamentul

inculpatului, care anterior fiind condamnat, nu a făcut concluziile necesare și

nu a pășit pe calea corijării, continuând activitatea infracțională, precum și

din cerințele art. 61 Cod penal, care stipulează, că pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și altor persoane.

A menționat instanța de apel, că faptul recunoașterii de către inculpat

a vinovăției, manifestarea căinței sincere, contribuirea la descoperirea

infracțiunii, restituirea prejudiciul, nu pot constitui temeiuri de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece anume aceste circumstanțe au fost

luate în considerație de către instanță la stabilirea cuantumului pedepsei,

inculpatul beneficiind de o reducere a pedepsei cu o treime din limitele de

3

pedeapsă prevăzute de lege în conformitate cu prevederile art. 364/1 alin.

(8) Cod de procedură penală, pedeapsa fiind stabilită în limita prevăzută de

sancțiunea legii penale și anume 4 ani închisoare, pe care instanța de apel a

considerat-o ca fiind una echitabilă și proporțională cu gravitatea infracțiunii

săvârșite.

inculpatul Munteanu Sergiu și avocatul acestuia Malai Tatiana.

6.1. Inculpatul Munteanu Sergiu în recursul declarat, fără a indica

expres prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicită admiterea

recursului, casarea hotărîrilor judecătorești cu trimiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului inculpatul indică următoarele argumente:

- instanțele judecătorești i-au încălcat dreptul la un proces

echitabil;

- partea vătămată nu este cetățean al Republicii Moldova, nu

cunoaște limba de stat, iar instanțele de judecată inferioare au examinat

cauza fără participarea traducătorului;

- partea vătămată a comunicat că dauna cauzată nu este

considerabilă și că nu are pretenții față de inculpat și că este de acord să

încheie acord de împăcare;

- consideră că poate fi recalificată infracțiunea din art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal în art. 187 alin. (1) Cod penal, pentru a avea posibilitatea

de a încheia un acord de împăcare cu partea vătămată;

6.2. Avocatul Malai Tatiana în recursul declarat în numele inculpatului

Munteanu Sergiu, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei, cu trimiterea cauzei la rejudecare

în instanța de apel.

În motivarea recursului avocatul indică următoarele argumente:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și astfel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția;

- prima instanță și instanța de apel contrar prevederilor art. 61,

art. 75 Cod penal, incorect au individualizat pedeapsa aplicată inculpatului,

măsura de pedeapsă stabilită fiind prea aspră;

- la aplicarea pedepsei nu s-a ținut cont de faptul: că

antecedentele penale sunt stinse; de căința sinceră; de comportamentul

pozitiv în timpul urmăririi penale și judecării cauzei; faptul că și-a

recunoscut vina; că prejudiciul material cauzat prin infracțiune este reparat,

banii sustrași fiind restituiți părții vătămate încă la etapa urmăririi penale,

fapt confirmat de partea vătămată în cadrul examinării cauzei;

4

- partea vătămată nu a înaintat careva acțiuni civile în cadrul

procesului nominalizat, nu are pretenții materiale sau morale față de

inculpat;

- inculpatul pînă la arest era angajat în cîmpul muncii;

- inculpatul a recunoscut vina solicitînd examinarea cauzei în baza

art. 3641 Cod de procedură penală;

- instanța de apel nu s-a expus asupra cumulului de circumstanțe

atenuante invocate de apărare;

- instanța de apel s-a expus abstract referitor la posibilitatea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului;

- consideră că privarea de libertate a inculpatului pe parcursul

ispășirii pedepsei în condiții de închisoare, mai ales pe un termen atît de

mare, îl lipsește de șansa de a se corecta;

- analizînd personalitatea inculpatului consideră că acesta merită

încrederea în vederea aplicării unei pedepse non privative de libertate;

- menționează că la susținerile verbale în prima instanță

acuzatorul de stat la fel a considerat că lui Munteanu S. îi poate fi aplicată o

pedeapsă non privativă de libertate, solicitînd aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, însă asupra acestui argument instanța de apel nu s-a expus și nici

nu l-a luat în considerație.

6.3. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță

pentru inadmisibilitatea recursurilor declarate din motiv că criticile

formulate sunt nefondate, iar instanțele de fond și apel au oferit o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în hotărîrile sale.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul

în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate rezultă temeiul de

casare prevăzut de pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care

stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și este

invocat temeiul de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

5

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, precum și instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția.

În acest sens, Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele

recurenților privind individualizarea incorectă a pedepsei stabilite

inculpatului și menționează, că instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci urmează a fi apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea

socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Colegiul penal subliniază că potrivit prevederilor alin. (1) art. 90 Cod

penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite vinovatului, motivîndu-și soluția în acest sens, cu

indicarea motivelor concrete care au stat la baza concluziei, că inculpatul se

poate corecta fară executarea reală a pedepsei închisorii. De asemenea,

aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, instanța de judecată va ține seama și

de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul de comportare la locul

de muncă, în familie, în societate etc.

Colegiul penal constată, că instanța de apel, corect a menținut

concluziile privind lipsa întrunirii condițiilor aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, reieșind din faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, se

caracterizează negativ la locul de trai, nu este la prima abatere de la legea

penală, fiind anterior condamnat, din anul 2015 se află la evidența medicului

narcolog cu diagnosticul alcoolism cronic st. II sistematic.

Astfel, Colegiul penal conchide, că argumentele expuse de către

instanța de apel în motivarea soluției adoptate sunt întemeiate, iar criticile

recurenților în acest sens sunt nefondate.

Instanța de recurs de asemenea menționează, că circumstanțele

invocate în recursuri au fost luate în considerație pe deplin de către instanța

de apel în cadrul analizei procesului de individualizare a pedepsei. Totodată,

la stabilirea mărimii pedepsei s-a ținut cont și de prevederile art. 3641 alin.

6

(8) Cod de procedură penală, limitele pedepselor care puteau fi aplicate

inculpatului fiind următoarele - închisoare de la 3 ani 4 luni pînă la 4 ani 8

luni, cu sau fără amendă în mărime de la 375 unități convenționale pînă la

750 unități conveționale.

În această privință Colegiul penal remarcă faptul, că pedeapsa

închisorii stabilită inculpatului, a fost aplicată în limita medie prevăzută de

legislație.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea

instanței de apel nu este afectată de eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul de recurs invocat de către avocat și prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal remarcă, că

acesta nu și-a găsit confirmare, deoarece instanța de apel s-a expus pe deplin

și argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, argumente care

sunt descrise în pct. 5 din prezenta decizie, pe care instanța de recurs le

susține pe deplin și a căror reluare nu o consideră necesară, la fel,

considerînd că de către instanța de apel în cadrul judecării cauzei nu au fost

admise careva erori de fapt care ar fi afectat soluția.

În altă ordine de idei, Colegiul penal consideră necesar de a se

pronunța și asupra netemeiniciei argumentului inculpatului cu privire la

omisiunea participării traducătorului în ședințele de judecată de care avea

nevoie partea vătămată, odată ce din conținutul materialelor cauzei rezultă

că ultimul cunoaște limba de stat și niciodată în cadrul procesului penal nu a

solicitat serviciile traducătorului.

Cu referire la solicitările inculpatului cu privire la recalificarea

acțiunilor sale de la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, la art. 187 alin. (1) Cod

penal, pentru ca acesta să se poată împăca cu partea vătămată, care l-a iertat,

Colegiul penal remarcă că din momentul pronunțării încheierii privind

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal

asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate. Pe

cale de consecință rezultă că nici încadrarea juridică a faptei incriminate

inculpatului nu poate fi modificată, deoarece anterior inculpatul a

recunoscut fapta incriminată lui, inclusiv și încadrarea juridică a acesteia.

Astfel, reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea

instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, urmînd a fi dispusă inadmisibilitatea

recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

7

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul

Munteanu Sergiu și de avocatul acestuia Malai Tatiana împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2016, în cauza penală

în privința lui Munteanu Sergiu Ion, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Toma Nadejda

Timofti Vladimir

8