1ra-970/2016 — art. 312 alin. 1 CP

1ra-970/2016 — art. 312 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-970/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghe

Amihalachioaie în numele inculpatei Andrușcenco Daniela, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, în cauza penală

privind-o pe

ANDRUȘCENCO Daniela Gheorghe, născută

la 18 octombrie 1993, originară și domiciliată din r-

nul Călărași, sat. Căbăiești.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2014 -30.09.2015;

Instanța de apel: 25.11.2015- 28.01.2016;

Instanța de recurs: 11.04.2016 – 31.05.2016.

C O N S T A T Ă :

recunoscută vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal și

în temeiul art. 60 Cod penal a fost liberată de răspunderea penală din motivul expirării

termenului de prescripție.

Andrușcenco D. a înaintat o plîngere la inspectoratul de Poliție Călărași privind violarea

de domiciliu și răpirea sa de către Fendic Vs., Anghel E. și Anghel V., după care fiind

audiată în aceeași zi în calitate de parte vătămată și fiind avertizată despre răspunderea

penală în baza art. 312, 313 Cod penal, detaliat a făcut declarații referitor la faptul violării

de domiciliu și răpirii sale de persoanele sus menționate. La 05 septembrie 2013, fiind

audiată suplimentar în calitate de parte vătămată în cadrul efectuării acțiunilor de

urmărire penală, urmărind scopul de a-i favoriza pe Fendic Vs., Anghel V. și Anghel E.

de a nu fi trași la răspundere penală în baza art. 164 alin.(2) și 179 alin.(2) Cod penal, și-a

schimbat declarațiile privitor la evenimentele din 12 mai 2013, date în calitate de parte

vătămată, indicînd că Fendic Vs., Anghel V. și Anghel E. nu au urcat-o forțat în

1

automobil și nu au răpit-o, dar ea de bună voie a urcat în automobil și a mers în pădure

împreună cu persoanele nominalizate, astfel în cadrul urmăririi penale prezentînd cu bună

știință declarații mincinoase.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (1) Cod penal, adică prezentarea cu bună știință a

declarației mincinoase de către partea vătămată, acțiune săvîrșită în cadrul urmăririi

penale.

penală, a fost atacată cu apeluri de către inculpată și avocatul Amihalachioaie Gh. în

numele acesteia.

3.1. Inculpata a solicitat casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care dînsa să fie achitată, din motiv că nu este

vinovată de comiterea infracțiunii încriminate, iar către OUP nu s-a adresat cu careva

plîngeri, despre cele avute loc la data de 12.05.2013.

Apelanta a susținut că calitatea de parte vătămată i-a fost atribuită abuziv și ilegal,

indicînd că la baza condamnării sale au fost puse și declarațiile lui Olani V., care a

precizat că, despre faptul că sora și nepoata au fost urcate forțat în mașină cunoaște din

cuvintele surorii nepoatei, care nu a fost la fața locului. La fel, apelanta a mai susținut că

nu a negat niciodată fapta avută loc la 12.05.2013, ea a negat numai răpirea sa.

3.2. În apelul suplimentar declarat de avocatul Gh. Amihalachioaie în interesele

inculpatei, s-a invocat că inculpata la ultimele ședințe de judecată din instanța de fond nu

a participat, iar despre sentința de condamnare a aflat mai tîrziu, la 14.12.2015, cînd în

Curtea de Apel Chișinău a făcut cunoștință cu materialele dosarului.

Prin urmare, semnătura de pe avizul poștal nu este a inculpatei, invocînd în sensul

dat că în materialele cauzei sunt o mulțime de documente semnate de ea și vizual este

evident că semnătura nu-i aparține ultimei.

De asemenea, s-a menționat că Andrușcenco D. nu a negat niciodată fapta care a

avut loc la data de 12.05.2013 și toate circumstanțele cauzei, a negat numai răpirea ei, în

rest ea a confirmat cele declarate de dînsa la 12.05.2013.

apelurile declarate de inculpata Andrușcenco D. și avocatul acesteia Gh. Amihalachioaie,

au fost respinse, ca fiind depuse peste termen, cu menținerea sentinței atacate.

a apelurilor, a menționat că sentința motivată a fost pronunțată la 30.09.2015, conform

avizului poștal din dosar (a se vedea f.d.216 ), la data de 02.10.2015 inculpata a primit

copia sentinței Judecătoriei Călărași din 30.09.2015, iar în textul acesteia, este indicat

expres modul și termenul de atac.

Inculpata a declarat apelul conform datei de pe ștampila de intrare a Judecătoriei

Călărași abia la 11.11.2015, fără a invoca careva temeiuri de omitere a termenului de

atac.

2

Prin urmare, a fost apreciat critic argumentul apărării expus în apelul suplimentar,

precum că semnătura aplicată pe avizul poștal nu este semnătura inculpatei, or, la

materialele cauzei nu este vreun act ce ar confirma contrariul, mai mult, studiind

semnătura de pe avizul poștal, cît și de pe apelul declarat la data de 11.11.2015, acestea

sunt vizibil asemănătoare.

Neîntemeiat este și argumentul părții apărării, precum că la data de 14.12.2015

inculpata a făcut cunoștință cu dosarul, or, potrivit materialelor cauzei, apelul a fost

declarat de aceasta la data de 11.11.2015.

Față de cele ce preced, invocînd doctrina și practica judiciară, instanța de apel a

menționat că, termenul de apel este absolut și are un caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu excepția

cazurilor cînd de către instanță au fost determinate motive întemeiate de întîrziere a

declarării apelului, iar apelul declarat după expirarea termenului se consideră ca tardiv.

Urmare a celor constatate și elucidate, instanța a specificat că, în ședința instanței de apel

nu au fost constatate circumstanțe noi, care ar da temei pentru repunerea în termen a

apelului declarat de inculpata Andrușcenco D. concluzionând că, aceasta 1-a omis

neîntemeiat.

Or, pentru inculpată perioada de 15 zile a început să curgă din 02.10.2015, dată la

care a primit și a semnat dovada de primire a sentinței, motive întemeiate de repunere în

termen, neconstatându-se, partea neprezentând probe în acest sens. Tot aici, Colegiul a

reiterat că, jurisprudența CtEDO menționează despre dezavantajarea unei părți față de

alta, în situația în care, instanța extinde termenul legal de apel a unei hotărârii

judecătorești definitive, aducându-se atingere astfel securității raporturilor juridice.

acționînd în numele lui Andrușcenco D. a declarat recurs ordinar, prin care solicită

casarea deciziei instanței de apel, din motiv că aceasta ilegal și neîntemeiat a respins

cererile de apel, ca fiind depuse peste termen.

În opinia recurentului, faptul că cererile de apel au fost respinse, ca fiind depuse

peste termen, a încălcat dreptul la apărare a inculpatei. Mai mult, acesta specifică că, nu

s-a adus în decizia instanței de apel nici o probă de constatare a acestei semnături precum

că aparține și a fost aplicată de însuși Andrușcenco D., care în apelul său a negat acest

fapt și a indicat că această semnătură vădit nu este a ei și nu seamănă cu multiplele

semnături pe care ea le-a depus pe diferite documente pe parcursul urmăririi penale și

examinării judecătorești și care sunt anexate la dosarul penal.

Cu toate acestea, instanța de apel în mod formal și-a argumentat această concluzie,

depășindu-și atribuțiile sale procesuale prin care și-a permis să substituie participarea

unui specialist-expert pentru a efectua investigațiile speciale în domeniul grafologic.

La fel, recurentul indică că Andrușcenco D. nu locuia pe adresa indicată în

rechizitoriu, sat. Căbăiești, r-nul Călărași, dar în satul Sadova, același raion și despre

aceasta cunoștea și instanța de fond, și procurorul, și avocatul. La casa din satul Căbăiești

nu locuia de mult timp nimeni și la data de 02.10.2015, cînd se prezumă că a fost semnat

3

avizul poștal de primire a copiei sentinței, nu puteau avea loc evenimentele ce țin de

primirea copiei sentinței în cazul cînd nimeni nu era prezent.

Această situație nu a fost cercetată de instanța de apel și nu s-a luat în vedere nici

faptul că Andrușcenco D. a depus în instanța de fond o cerere scrisă prin care a solicitat

examinarea și finisarea cauzei penale în lipsa ei, motivînd imposibilitatea participării prin

faptul că are la întreținere un copil de 11 luni. Această cerere a fost admisă și cauza

penală a fost examinată și finisată în lipsa inculpatei, dar cu participarea avocatului său.

Însă, cu toate că avocatul inculpatei a fost prezent și a participat la examinarea

cauzei pînă la finisarea ei, aceasta a avut loc cu încălcarea dreptului fundamental la

apărare a inculpatei, deoarece în dezbaterile judiciare, avocatul Croitoru M., a fost de

acord cu procurorul și a solicitat, la fel, încetarea cauzei penale pe motivul expirării

termenului de prescripție, or această poziție a avocatului diferă integral de cea a

inculpatei, care pe parcursul urmăririi penale și examinării judecătorești, vina de

învinuirea incriminată nu și-a recunoscut-o și a pledat pentru achitarea sa.

Astfel, prin poziția procesuală a avocatului, care diferă de cea a inculpatei, s-au

încălcat flagrant prevederile art. 26 din Constituția Republicii Moldova, art.17 pct. l),

art.68 alin.(5) Cod de procedură penală, art.6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil și

art.54 alin.(4) din Legea cu privire la avocatură.

Or, în acest caz instanța de fond era obligată să asigure participanților la proces, în

speță a inculpatei, deplina exercitare a drepturilor procesuale - dreptul la apărare,

conform prevederilor art.17 alin.(2) Cod de procedură penală și să înlăture apărătorul din

procesul penal, cu înlocuirea lui cu un alt apărător competent și de bună-credință.

La caz, instanța de judecată nu a reacționat la aceste încălcări a dreptului la apărare

și a indicat în conținutul sentinței emise în speță, că avocatul, la fel ca și procurorul, au

solicitat încetarea cauzei penale, contrar prevederilor stipulate în art.68 alin.(3) Cod de

procedură penală.

Mai mult ca atît, instanța de apel, respingînd apelul inculpatei, ca fiind depus peste

termen, nu s-a expus referitor la obligațiunea apărătorului, care conform prevederilor

pct.14 alin.(l) al art.68 Cod de procedură penală trebuia să atace sentința, iar apoi, să nu

retragă apelul depus fără consimțămîntul persoanei pe care o apără.

Prin urmare, recurentul consideră că instanța de apel eronat a constatat că s-a omis

termenul de apel de contestare a sentinței, iar neexaminarea apelului a privat-o pe

inculpată de o cale ordinară de atac, fapt care lezează dreptul acesteia la un proces

echitabil, în general, și dreptul la o verificare de către o instanță ierarhic superioară a

fondului cauzei, în special.

procurorul, în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de către

apărătorul inculpatei, menționează că din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate

au fost legale în cadrul dosarului penal și nu a fost admisă încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesual-penale, ce ar fi condiționat comiterea unor erori grave de drept.

4

conchide că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente

de fapt și de drept.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale, este tardiv sau inadmisibil ori nu este întemeiat legal, adică este

nefondat.

Din textul recursului ordinar declarat, se constată că titularul acestuia critică decizia

instanței de apel pentru că, în opinia sa, incorect au fost respinse, ca fiind depuse peste

termen, cererile de apel declarate de inculpată și avocatul acesteia, Amihalachioaie Gh.,

întrucît Andrușcenco D. nu locuia pe adresa indicată în rechizitoriu, sat. Căbăiești, r-nul

Călărași, dar în satul Sadova, același raion, iar despre acest fapt cunoșteau atît instanța de

fond, procurorul, cît și avocatul care o reprezenta, și respectiv ultima nu a putut semna pe

avizul poștal anexat la materialele cauzei și nu a primit sentința motivată la data indicată

în aviz.

Pornind de la aceste alegații și analizîndu-le în coroborare cu materialele dosarului,

Colegiul penal lărgit constată următoarele.

Din dispozitivul deciziei recurate rezultă că apelurile avocatului Amihalachioaie

Gh. și, respectiv a inculpatei Andrușcenco D., au fost respinse, ca fiind depuse peste

termen, menționîndu-se în considerentele deciziei că sentința motivată a fost pronunțată

integral la 30 septembrie 2015, în textul acesteia fiind indicat expres modul și termenul

de atac, iar conform avizului poștal din dosar (a se vedea f.d.216), inculpata a primit

copia sentinței la data de 02 octombrie 2015. Cu toate acestea, inculpata a declarat apel,

conform datei de pe ștampila de intrare a Judecătoriei Călărași, abia la 11 noiembrie

2015, fără a invoca careva temeiuri de omitere a termenului de atac, prin aceasta

încălcînd prevederile exhaustive ale art. 402 Cod de procedură penală.

Verificînd actele cauzei în acest aspect, instanța de recurs conchide că corect a

statuat instanța de apel privitor la respingerea cererilor de apel a inculpatei și apărătorului

acesteia, deoarece au fost depuse cu încălcarea vădită a termenului de 15 zile stipulat de

lege pentru atacarea sentinței. Tot la acest capitol, se reține că instanța de apel a formulat

o motivare corespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, adăugînd subsidiar cîteva raționamente.

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui este stabilită exhaustiv

prin lege, acesta fiind absolut și avînd un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, prevede

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Or, potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală raportate la

explicațiile pct. 6.5 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

5

12.12.2005 „Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine

de apel”, cu modificările și completările ulterioare, se specifică că la calcularea

termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea

prelungirii termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să se sfîrșească

într-o zi nelucrătoare. Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de

la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

De asemenea, reieșind din orientările jurisprudențiale relevante, se enunță că

momentul de la care începe să curgă termenul de atac este clar reglementat de lege – el

fiind, în mod exclusiv, acela al pronunțării deciziei redactate – nu numai pentru că astfel

este reglementată cea mai eficace modalitate de luare la cunoștință a celor hotărîte de

instanță, dar și pentru că acest moment este punctul de plecare al unui termen, a cărui

depășire duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Așadar, raportînd cauzei textele de lege indicate supra, Colegiul penal lărgit

reiterează că, în speța discutată, termenul de declarare a apelului indubitabil a fost omis

de către apelanți, din circumstanțe imputabile părților și nicidecum instanței de judecată,

așa după cum afirmă recurentul în prezentul recurs. Or, mai precis, avocatul

Amihalachioaie Gh. pretinde că instanța de fond, nu a ținut seama de faptul că inculpata

avea altă adresă și a expediat greșit copia sentinței motivate la domiciliul acesteia, unde

nu locuia nimeni, avizul fiind semnat de o persoană necunoscută, iar instanța de apel fără

a lua aceste circumstanțe în considerare a specificat că termenul de apel a început a curge

din data de 02.10.2015, dată la care a fost primită sentința și semnat avizul de primire de

către inculpată.

În speță, circumstanțele de fapt indică contrariu, și anume se constată că, la ședința

preliminară a instanței de fond din data de 04 august 2014, inculpata împreună cu

avocatul ales de aceasta, Gaber C., au fost prezenți, iar atunci cînd instanța, în baza art.

358 Cod de procedură penală, a stabilit identitatea inculpatei, dînsa a specificat că are

domiciliu în sat. Căbăiești, r-nul Călărași. (f.d. 154, vol. I) Totodată, urmează a se

consemna că la etapa urmăririi penale a fost indicată aceiași adresă în acte.

Ulterior, inculpata a înaintat o cerere privitor la examinarea cauzei în continuare în

lipsa sa, cu participarea avocatului ales, Gaber C., dat fiind că are la întreținere un copil

mic de 11 luni, în antetul cererii declarate, la rubrica „adresă”, fiind indicat domiciliul din

sat. Căbăiești, r-nul Călărași. (f.d. 160, vol. I)

Instanța de judecată, prin încheiere, a acceptat cererea inculpatei de a examina

cauza în continuare, în lipsa acesteia.

După care, din actele cauzei se constată că, inculpata a încheiat contract de asistență

juridică cu avocatul Croitoru M. la data de 07.03.2015, mandatul acestuia fiind anexat la

fila dosarului 198, vol. I.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 22 septembrie 2015, la care

a fost și avocatul Croitoru M., se reține că instanța a înștiințat părțile prezente că, la 30

septembrie 2015, va fi pronunțată sentința motivată, ceea ce se certifică prin recipisa

semnată de părți, iar la data de 30 septembrie 2015, avocatul nominalizat a primit copia

sentinței. (f.d. 214, vol. I)

6

Inculpata nu a fost prezentă la data pronunțării integrale a sentinței.

În atare context, este importantă de a fi făcută mențiunea că, la pronunțarea hotărîrii

integrale legea nu solicită obligatoriu prezența părților, iar pentru părțile care nu s-au

prezentat la pronunțarea sentinței, se consideră că au luat cunoștință de conținutul

hotărîrii motivate la data pronunțării, mai mult că hotărîrile se plasează pe portalul web al

instanței de judecată, astfel devenind publice pentru toți.

În partea ce ține de modul de comunicare a actelor procedurale și adresa unde

urmează a fi expediată ulterior hotărîrea judecătorească pentru părțile care nu au fost

prezente la ședință, Colegiul penal lărgit ține să amintească stipulările din art. 238 și 243

Cod de procedură penală, potrivit cărora persoanei i se comunică actele procedurale la

adresa unde locuiește, iar dacă printr-o declarație, dată anterior în cursul procesului penal,

persoana a indicat un alt loc pentru a fi citată, ea se citează la locul indicat.

În caz de schimbare a adresei indicate în declarația sa, persoana este citată la noua

sa adresă numai dacă a informat organul de urmărire penală ori instanța de judecată

despre schimbarea intervenită sau dacă organul de urmărire penală ori instanța determină

că s-a produs o schimbare de adresă pe baza datelor obținute de agentul respectiv.

Inculpatul are obligația de a informa, în termen de cel mult 3 zile, organul de urmărire

penală, procurorul, instanța de judecată despre schimbarea domiciliului.

De asemenea, față de cele ce preced, este relevant de a specifica că, pe tot parcursul

judecării cauzei, inculpata a fost reprezentată de avocați aleși de dînsa, cu care a încheiat

contract de asistență juridică, prin urmare dacă se pretinde că avocatul cunoștea despre

schimbarea locului de trai a inculpatei, acesta urma să înștiințeze instanța, iar în caz

contrar, corespondența dintre instanță și inculpată a fost dusă la locul de trai indicat de

aceasta.

Prin urmare, avînd în vedere că, cercetînd materialele dosarului, instanța de recurs

nu a găsit vreo mențiune, pînă la depunerea cererii de apel, despre faptul că Andrușcenco

D. locuiește de fapt în sat. Sadova, r-nul Călărași, și nu în sat. Căbăiești, se conchide că

corect prima instanță i-a expediat copia sentinței la domiciliul său din sat. Căbăiești, r-nul

Călărași, menționat de însuși Andrușcenco D. în mai multe acte.

Cu privire la criticele recurentului privitor la autenticitatea avizului semnat de

inculpată, se relevă că potrivit art. 236 alin. (3) Cod de procedură penală, citația se

înmînează și prin serviciul poștal, ceea ce prezumă legalitatea acestei acțiuni, iar primirea

citației sau a copiei sentinței se certifică de către destinatar prin semnătura aplicată pe

aviz, ceea ce s-a realizat și în speța dată, avizul fiind anexat la fila dosarului 216, vol. I.

În continuare, după pronunțarea sentinței integrale, la 11 noiembrie 2015, prin

intermediul Judecătoriei Călărași, inculpata a declarat apel împotriva acesteia, după care

și avocatul Amihalachioaie Gh. a depus un apel suplimentar la data de 28 decembrie

2015.

Potrivit regulii generale prescrise de art. 402 Cod de procedură penală, termenul de

declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Excepția de la regula dată este reglementată de legiuitor în dispoziția art.

403 alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică că apelul declarat după expirarea

7

termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel

constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în

cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Avînd în vedere cele ce preced, instanța de apel, reieșind din procesul-verbal al

ședinței de judecată din 28 ianuarie 2016, a cercetat judicios aspectele ce țin de primirea

sentinței motivate și domiciliu corect al inculpatei, iar la întrebările instanței inculpata a

menționat că:

„- La momentul examinării cauzei locuiam în s. Sadova.

- În materialele cauzei era indicat că locuiam la adresa din s. Căbăiești.

- Consider că avocatul trebuia să anunțe instanța că nu locuiam în s. Căbăiești, dar

locuiam în s. Sadova, deoarece el cunoștea acest fapt.

- Cînd am solicitat examinarea cauzei în lipsa mea nu am indicat o altă adresă.

- Avocatul care mi-a reprezentat interesele în instanța de fond a fost ales de către

mine.”

În atare circumstanțe, instanța de recurs consideră vădit neîntemeiate criticele

recurentului aduse împotriva soluției adoptate de instanța de apel în partea ce ține de

greșita expediere a copiei sentinței la domiciliul inculpatei, or aceasta nu a comunicat

instanței o altă adresă decît cea din s. Căbăiești, r-nul Călărași, iar faptul că dînsa

consideră că avocatul său urma să comunice instanței despre schimbarea adresei, nu

poate fi imputat instanței.

Mai mult de atît, relevant de reținut este și faptul că avocatul Croitoru M. care a fost

ales și împuternicit de către inculpata Andrușcenco D. să-i reprezinte interesele în

instanțele de judecată, a primit copia sentinței motivate la data de 30 septembrie 2015,

fiind în drept să o conteste cu apel în termen de 15 zile.

Deci, potrivit formalismului legii procesual-penale, avînd caracter de garanție egală

pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 20 din Constituția Republicii

Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale prin

stabilirea unor termene peremptorii, se impune obligația îndeplinirii în termen a actelor

de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Ca atare, neexecutarea în

termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Subsidiar, reiterăm că prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre

părțile procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decît cealaltă parte, se încalcă vădit

principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să beneficieze

de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i plaseze într-o

situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă.

În cele din urmă, se notează că aplicarea regulilor privind termenele de procedură

este susceptibilă de a încălca principiul egalității armelor și a securității raporturilor

juridice, în general, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași

mijloace pentru a prezenta argumentele sale în fața unei instanțe (a se vedea în acest sens,

Varnima Corporation International S.A. contra Greciei, nr.48906/06, §27, 28 mai 2009;

Ben Naceur contra Franței, nr.63879/00, §32, 3 octombrie 2006; Wynen contra Belgiei,

nr.32576/96, §32 CEDO 2002-VIII).

8

Așadar, raportînd cauzei textele de procedură penală indicate mai sus și statuările

din jurisprudența constantă a Curții Europene, Colegiul penal lărgit reține că, în cauza

deferită judecății, termenul de declarare a apelurilor a fost omis de către inculpata

Andrușcenco D. și avocatul acesteia Amihalachioaie Gh., din circumstanțe care sunt

imputabile părților și nicidecum instanței de judecată, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca inadmisibil.

conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghe

Amihalachioaie în numele inculpatei Andrușcenco Daniela, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016, în cauza penală

privind-o pe Andrușcenco Daniela Gheorghe.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 30 iunie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

9