1ra-887/2016 — art.264 alin.1 CP

1ra-887/2016 — art.264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-887/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și

inculpatul Burzacovschi Victor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2016, în cauza penală în privința lui

Burzacovschi Victor Gheorghe, născut la

23.09.1958, originar din mun. Chișinău,

domiciliat în s. Floreni, r-nul Anenii Noi.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Burzacovschi Victor a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 2 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă parțial și s-a încasat

de la Burzacovschi Victor în beneficiul părții vătămate Paveliuc Elena suma de

24836 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 10500 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată pentru serviciile de asistență juridică acordată și suma de 20000 lei cu titlu

de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile s-au respins, ca neîntemeiate.

1

Victor, la data de 20 februarie 2014 în jurul orelor 07:50, conducînd automobilul de

model „BMW 316” cu n/î AN AZ 368, se deplasa pe bd. Dacia din direcția str. Gr.

Botanica spre direcția str. Cuza Vodă, mun. Chișinău, cu viteza de aproximativ 70

km/h, prin ce a încălcat cerințele pct. 47 a Regulamentului Circulației Rutiere,

conform căruia limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sunt:

a) în localități - 50 km/h. În timpul deplasării, Burzacovschi Victor nu a manifestat

prudență sporită la trafic și a traversat intersecția bd. Dacia cu str. Burebista, mun.

Chișinău, la culoarea roșie a semaforului pentru automobile prin ce a ignorat

cerințele pct. 20 a Regulamentului Circulației Rutiere care indică „semnalele

luminoase pentru dirijarea circulației au următoarele semnificații: 1) Semnalul de

culoare roșie interzice trecerea. La semnalul roșu al semaforului vehiculele vor fi

oprite înaintea liniei de oprire sau înaintea trecerii marcate pentru pietoni, iar în

lipsa acestora - înaintea semaforului. Dacă semaforul este suspendat de asupra sau

plasat pe cealaltă parte a intersecției, în lipsa liniei de oprire sau a trecerii marcate

pentru pietoni, vehiculele vor fi oprite în fața intersecției, fără a crea obstacole

pietonilor, continuînd deplasarea și neținînd cont de totalitatea factorilor ce

caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului

rutier, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei, benzii

de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile

pct. 45 alin. 1), 2) a Regulamentului Circulației Rutiere conform căruia

„Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de

necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau

chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: a) copii, persoane de

vîrstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de invaliditate și

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii, d) situația rutieră; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului'”, și ca urmare a comis

tamponarea pietonului Paveliuc Elena, care traversa bd. Dacia la trecerea dirijată

pentru pietoni, de la stînga spre dreapta relativ deplasării automobilului menționat.

În rezultatul accidentului rutier pietonului, Paveliuc Elena, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 619/D din 28.03.2014 i-au fost cauzate vătămări

corporale medii.

solicitat:

 Procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

2

hotărîri, prin care inculpatului recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii să-i fie

stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

2 ani.

În motivarea apelului a invocat blîndețea pedepsei stabilite de către prima

instanță, considerînd că aceasta nu va atinge scopul restabilirii echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane, deoarece nu s-a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei;

 Inculpatul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie achitat de sub învinuirea în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

deoarece în acțiunile lui nu sunt întrunite elementele acestei infracțiuni.

În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:

- dosarul nu conține probe care ar reflecta elementele vreunei infracțiuni în

acțiunile sale;

- declarațiile părții vătămate, Paveliuc E., date la urmărirea penală și în

instanța de judecată sunt contradictorii și anume: La urmărirea penală partea

vătămată a declarat că: la momentul cînd s-a aprins culoarea verde pentru pietoni,

ea s-a uitat la dreapta să vadă, dacă nu este vreun automobil, asigurînd-se că nu vine

a făcut vreo 2-3 pași și uitînd-se iarăși la dreapta a văzut, că spre ea se deplasează

un automobil cu viteză mare și în acel moment a fost lovită, iar în ședința de

judecată a declarat că s-a uitat la semaforul pentru pietoni, cînd s-a aprins verde, a

făcut cîțiva pași și s-a uitat la dreapta dacă nu vine vre-un automobil spre trecerea

de pietoni și în acel moment a observat automobilul care a tamponat-o;

- partea vătămată, neasigurînd-se la trafic, a ieșit pe trecerea de pietoni

înainte de a se aprinde culoarea verde, luînd în considerație că nici un alt pieton nu

s-a deplasat din urma ei, deoarece semaforul pentru pietoni era roșu. Aceasta s-a

deplasat pe trecerea de pietoni la semaforul roșu, din motiv că se grăbea la serviciu

fiind tamponată la ora 7:50, iar la serviciu trebuia să fie la ora 8:00;

- din declarațiile martorului, Braga V., făcute la urmărirea penală și în instanța

de judecată apar divergențe. Astfel, la urmărirea penală martorul a declarat că la

data de 20.02.2014. în jurul orei 7:40, a ieșit de la domiciliu împreună cu copilul

minor pe care trebuia să-l conducă la școală. Pentru a ajunge pînă la școală trebuia

să traverseze partea carosabilă a bd. Dacia pe la trecerea pietonală la intersecția cu

str. Burebista (de la magazinul N.1 spre direcția str. Independenții). Au traversat str.

Burebista spre direcția str. Cuza Vodă după care s-au apropiat de trecerea pietonală

dirijată pe bd. Dacia (în preajma magazinului N.1). A văzut că la semafor ardea

culoarea verde pentru pietoni (pe ambele porțiuni de drum ale bd. Dacia) și

împreună cu copilul au început traversarea la pas liniștit pe zebră. La acel moment

pe la trecere traversau mai mulți pietoni și în aceiași direcție cu ei precum și în

3

întîmpinarea acestora. Cînd finisa de traversat prima jumătate de carosabil a bd.

Dacia, deja trebuia să pășească pe bordura pistei de separare de mijloc, a văzut că

pentru a doua jumătate de carosabil se aprinsese culoarea roșie pentru pietoni. În

momentul cînd pășea pe pista de separare, a văzut că pe lîngă el pe partea stîngă în

direcția de unde venea , a ieșit o doamnă la pas liniștit;

- că sunt divergențe dintre declarațiile martorului, Braga V. și partea

vătămată, Paveliuc E. Nu este clar, dacă Braga V. se deplasa la culoarea verde pe

partea pietonală, atunci care a fost scopul doamnei Paveliuc E., de a aștepta culoarea

verde a semaforului, de a traversa trecerea pietonală dacă deja era semaforul

pentru pietoni verde. De unde reiese că, cineva a dat declarații false atît la urmărirea

penală cît și în instanța de judecată;

- din declarațiile martorului, Stănilă V. și declarațiile martorului, Braga V., apar

divergențe, deoarece martorul, Braga V., a menționat că culoarea era verde pe

trecerea pietonală unde a avut loc tamponarea, iar pe cealaltă parte a trecerii

pietonale era roșu, martorul, Braga V., a declarat că pe ambele părți de trecere

pietonală era culoarea roșie și doar pe urmă se aprinsese culoarea verde pe trecerea

pietonală unde a fost tamponată, Paveliuc E.

Astfel, declarațiile martorilor acuzării sunt contradictorii și nu puteau fi puse

la baza sentinței de condamnare, ci doar la emiterea unei sentințe de achitare.

- martorul, Leu Sergiu, șofer de taxi cu experiență, a declarat că la 20.02.2014

a luat o comandă de pe str. Cuza Vodă și deplasîndu-se de pe str. Cuza Vodă spre bd.

Dacia a stopat mașina la semafor la culoarea roșie de pe str. Cuza Vodă cu bd. Dacia

și a observat cum treceau neregulamentar pietonii la culoarea roșie la trecerea de

pietoni și la un moment dat le-a comunicat la pasagerii din mașină despre faptul

cum traversează neregulamentar pietonii trecerea pietonală la roșu și numai trecînd

cîteva secunde s-a întîmplat accidentul, care s-a produs la trecerea de pietoni și

culoarea era roșie pentru ei;

- nu a putut evita accidentul rutier, ceea ce se expune în raportul de expertiză;

- instanța i-a stabilit o pedeapsă aspră, deoarece nu a luat în considerație

gravitatea infracțiunii imputate, caracterul și gradul prejudiciabil al faptei și modul

comiterii infracțiunii. De asemenea, a solicitat ca instanța să ia în considerație

personalitatea sa, vîrsta, faptul că are la întreținere un copil minor cu dezabilități

fizice și psihice, și un copil major, care este student și la întreținerea sa, este singur

întreținător al familiei, deoarece soția a decedat cu mai mult timp în urmă, că are loc

permanent de trai, precum și faptul că starea sănătății inculpatului este nefavorabilă

- suferă de un șir de maladii și necesită asistență medicală, se caracterizează pozitiv,

nu există careva impedimente în aplicarea unei pedepse mai blînde.

Cu privire la acțiunea civilă, a sumelor invocate ca prejudiciu material și

moral, le-a considerat nejustificate și a solicitat respingerea acesteia.

4

2016, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror și de inculpat,

cu menținerea hotărîrii atacate.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a constatat, că instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, concluzionînd asupra

vinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal.

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în săvîrșirea infracțiunii imputate,

instanța de apel a conchis că vina acestuia a fost dovedită pe deplin prin probele

administrate la cauză, care au fost cercetate în cadrul ședințelor instanței de fond și

verificate în ședința instanței de apel, precum sunt:

- declarațiile părții vătămate Paveliuc E. și a martorului Stănilă V.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului cu schema accidentului rutier din

20.02.2014 și tabelul foto (f. d. 6-7; 9-13);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 619/D din 28.03.2014, prin care s-a

constatat gravitatea leziunilor corporale medii la partea vătămată (f. d. 28-29);

- raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2543 din 28.03.2014, din care rezultă

că la momentul accidentului, cet. Burzacovschi V. se deplasa cu automobilul de

model „BMW 316” cu n/î AN AZ 368, cu viteza de aproximativ 70 km/h (f. d. 37-38);

- răspunsul SRL „Semafor Service” nr. 21/03 din data de 20 martie 2014,

privind graficul de lucru al semaforului, din care derivă că la data de 20.02.2014, în

jurul orelor 07:40-08:00, semafoarele amplasate la intersecția străzilor bd. Dacia-

Burebista a funcționat în regim „roșu-galben-verde” fără dereglări tehnice (f. d. 42).

Instanța de apel a respins alegațiile inculpatului, precum că ar fi o

neconcordanță între declarațiile părții vătămate și a martorilor Braga V. și Stănilă V.,

deoarece acești participanți au declarat că partea vătămată a traversat strada pe

trecerea pietonală la culoarea verde a semaforului.

Instanța de apel a considerat că nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe, privind aprecierea probelor

puse la baza sentinței de condamnare, deoarece concluziile primei instanțe sînt

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub

aspectul, că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate este dovedită,

astfel fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii

imputate.

Verificînd legalitatea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că, instanța de

fond la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75 –

78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care potrivit art. 16 Cod penal, se

califică ca infracțiune ușoară, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care are

la întreținere doi copii și este unicul întreținător al familiei, cît și faptul că

antecedentele penale în privința acestuia sunt stinse, astfel, stabilindu-i o pedeapsă

5

echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită.

4.2. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a indicat, că în legătură cu

vătămarea sănătății, partea vătămată a suportat prejudiciu material, fapt probat în

instanță prin bonurile de procurare a medicamentelor, adeverințele privind salariul

mediu cît și certificatul eliberat de șeful DETS s. Botanica, care confirmă

imposibilitatea calculării părții vătămate a indemnizației pentru incapacitate

temporară de muncă din motivul lipsei stagiului de cotizare.

Din aceste considerente, instanța de apel a considerat justă încasarea de

prima instanță a prejudiciului material în mărime de 24836 lei în beneficiul părții

vătămate din contul inculpatului.

În ceea ce privește prejudiciul moral, prima instanță a ținut cont de

prevederile art. 1422 alin. (1), 1423 alin. (1) Cod civil, că prin cauzarea vătămărilor

corporale părții vătămate de către inculpat, i-a fost cauzat un prejudiciu moral,

cuantumul căruia a fost apreciat corect în mărime de 20000 lei, sumă, care ar fi

capabilă să remedieze suferințele (psihice) suportate de partea vătămată.

La fel, în ceea ce privește încasarea sumei de 10500 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, instanța de apel a menționat că cuantumul acesteia a fost

confirmat prin bonul de plată seria WL nr. 518310 (f. d. 127).

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal a considerat nefondate

alegațiile inculpatului asupra soluției ce privește acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată, Paveliuc Elena, cît și alegațiile avocatului părții vătămate, privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

6000 lei.

5.1. Procurorul, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicită

casarea hotărîrii atacate cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de

către un alt complet de judecată.

În susținerea solicitării recurentul invocă ilegalitatea hotărîrii adoptate de

către instanța de apel, care neîntemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe în ce

privește stabilirea pedepsei, considerînd că instanța a ingonat prevederile art. 61,

75, 90 Cod penal, iar pedeapsa aplicată nu va atinge scopul restabilirii echității

sociale, corectării și reeducării inculpatului.

Menționează faptul că, inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă,

accidentul rutier a avut loc nemijlocit pe trecerea de pietoni, cu depășirea vitezei

stabilite de RCR prin localități, în urma căruia părții vătămate i s-a cauzat vătămări

corporale medii.

6

În opinia recurentului, pedeapsa în privința inculpatului urmează a fi stabilită

fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, cu executarea reală a pedepsei cu

închisoarea.

5.2. Inculpatul Burzacovschi Victor, solicită casarea hotărîrii atacate cu

adoptarea unei noi hotărîri de achitare, din motiv că în acțiunile lui lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal.

În susținerea solicitării invocă, că instanța de apel nu a dat apreciere probelor

(expunîndu-se declarațiile părții vătămate și a martorilor de la urmărirea penală și

cele date în instanța de judecată), care demonstrează nevinovăția sa în comiterea

infracțiunii imputate. Menționează că, potrivit raportului de expertiză el nu putea să

evite accidentul rutier, iar referitor la personalitatea sa, indică că este tată a doi

copii, unul din ei este minor cu dezabilități fizice și psihice, care are nevoie de a fi

deplasat cu transport la școală specializată în fiecare zi (anexat certificat la

materialele dosarului), fiica este studentă și se află la întreținerea sa (anexat

certificat de studii), este singurul întreținător, deoarece de mai mulți ani a decedat

soția și îngrijește singur de copii, este angajat oficial în cîmpul muncii (anexat

certificat de salarizare).

În ce privește acțiunea civilă, consideră că sumele indicate sunt nejustificate și

solicită respingerea acțiunii.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

Starea de fapt și de drept privind calificarea juridică a faptei săvîrșite de

inculpat nu este supusă criticii.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, ce prevede că o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel

în cazul, cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată, că textul recursului înaintat de procuror nu cuprinde

o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în

7

pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei atacate.

Totodată instanța de recurs atestă, că instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, și-a întemeiat soluția adoptată, iar motivarea

acesteia nu contravine dispozitivului hotărîrii, acesta fiind clar, nefiind admisă o

eroare gravă de fapt, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

În opinia Colegiului penal, este neîntemeiat, argumentul recurentului privind

individualizarea incorectă a pedepsei stabilite inculpatului sub aspectul temeiului

de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care

stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilită o astfel de eroare de drept, împrejurările

menționate în partea descriptivă a deciziei instanței de apel, denotă că instanțele de

fond și de apel au constatat și au apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept la

stabilirea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art.

16, 61, 75, 76, 90 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal atestă, că pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată,

individualizată și aplicată în conformitate cu prevederile legale, ținîndu-se cont de

art. 16, 61, 75, 90 Cod penal, soluție, care este susținută și de instanța de recurs, și a

cărei reluare nu se mai impune.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art.

432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiu penal constată că lipsesc

temeiuri de drept de casare a hotărîrii atacate și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

8

Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat.

Potrivit textului recursului, recurentul aduce critici aprecierii probelor

administrate de prima instanță și de instanța de apel, referindu-se la nevinovăția sa

în comiterea infracțiunii imputate, astfel Colegiul penal atestă semnalarea temeiului

pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care

stabilește că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, temei, care nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului înaintat.

Astfel, Colegiul penal menționează că conform art. 101 alin. (2) Cod de

procedură penală, la faza judecării cauzei judecătorul apreciază probele conform

propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele

și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal reține, că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și

verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

de procedură penală, le-au dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură

penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă, ținîndu-se cont de prevederile art.

61, 75, 76, 90 Cod penal.

Argumentele recurentului privind nevinovăția sa în comiterea infracțiunii au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța

le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în prezenta decizie la

pct. 4.1., pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare nu se mai impune,

avînd în vedere și faptul, că verificînd hotărîrea atacată în raport și cu prevederile

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a

altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea acesteia.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă, motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, astfel că criticile formulate împotriva hotărîrii

judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acesteia, ca fiind ilegală.

Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către recurent, nu se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs, care sunt

prerogativa instanțelor de fond.

Totodată, instanța de apel, judecînd apelul părții apărării, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță și decizia corespunde prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

9

Cu referire la argumentul inculpatului în ce privește respingerea acțiunii

civile, Colegiul penal relevă, că argumentul menționat de asemenea a format

obiectul examinării la judecarea cauzei în instanța de apel și, căruia, instanța i-a dat

o motivare corespunzătoare, argumentată și expusă la pct. 4.2. din decizie, soluție,

care este susținută și de instanța de recurs.

Ținînd cont de cele expuse supra, raportînd situația reținută în cauză, la

prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal

consideră că în speță urmează a fi declarată inadmisibilitatea recursului înaintat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel și inculpatul

Burzacovschi Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 22 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Burzacovschi Victor

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

10