1ra-883/16 — art.190 alin.2 lit.c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.2 lit.c CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10, 12 CPP
1ra-883/16 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr.1ra-883/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 mai 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,
judecînd recursurile ordinare, declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții
de Apel Bălți, Pasat Liliana și partea vătămată Demcenco Vitalii, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, în cauza penală
privindu-l pe
Bobrovschi Adrian Boris, născut la 02
ianuarie 1983, originar și domiciliat în
or.Edineț, str.V.Stroescu 88.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 25.07.2014 - 25.03.2015;
Instanța de apel: 17.04.2015 - 16.12.2015;
Instanța de recurs:24.03.2016 - 24.05.2016.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Edineț din 25 martie 2015, Bobrovschi Adrian a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(5) Cod penal, cu aplicarea art.79
alin.(1) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități în
domeniul antreprenoriatului pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
Prima instanță a constatat că inculpatul Bobrovschi Adrian, în perioada lunii
ianuarie 2012, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și
abuz de încredere, sub pretextul procurării unui automobil de model ,,Nissan Qashqai”, pe
care urma să-l aducă din Polonia, a însușit de la Demcenco Vitalii suma de 15000 euro,
cauzîndu-i părții vătămate o pagubă materială în proporții deosebit de mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror și inculpatul A.Bobrovschi, care au
solicitat:
- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care lui A.Bobrovschi să-i fie stabilită
pedeapsa de 10 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani, invocînd că
instanța eronat a aplicat prevederile art.79 alin.(1) Cod penal, or, infracțiunea incriminată
inculpatului, în conformitate cu prevederile art.16 Cod penal, se atribuie la categoria celor
deosebit de grave, fiind comisă cu scopul de a obține mijloace financiare prin înșelăciune și
profitînd de încrederea părții vătămate; inculpatul nu și-a recunoscut vina, iar neasigurarea
acestuia cu interpret nu este o circumstanță excepțională pentru a justifica aplicarea normei sus
indicate;
- inculpatul, care a solicitat casarea sentinței și achitarea lui, invocînd că vinovăția lui
nu a fost demonstrată, sentința este bazată pe presupuneri, probele fiind apreciate incomplet
și eronat, i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu a fost asigurat cu translator.
1
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, a fost
respins apelul declarat de inculpatul A.Bobrovschi ca nefondat și admis apelul declarat de
procuror, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care
A.Bobrovschi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal,
la amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita
activitatea în domeniul comerțului cu autoturisme pe un termen de 2 ani.
S-a dispus încasarea de la A.Bobrovschi în beneficiul lui V.Demcenco a prejudiciului
material în mărime de 1000 euro sau echivalentul lor în lei, la momentul executării hotărîrii.
4.1. Instanța de apel a constatat că Bobrovschi Adrian, în perioada lunii ianuarie 2012,
avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,
sub pretextul procurării unui automobil de model ,,Nissan Qashqai” pe care urma să-l aducă
din Polonia, a însușit de la Demcenco Vitalii suma de 1000 euro, cauzîndu-i acestuia o
pagubă materială considerabilă.
4.2. Cercetînd și analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, și anume
declarațiile inculpatului, a părții vătămate V.Demcenco, a martorilor S.Naghirneac, V.Pașa,
M.Cioclea, C.Ungureanu, cît și probele scrise – cererea lui S.Nagherneac din 20.01.2014 și a
lui V.Demcenco din 03.03.2014, extrasele din poșta electronică a lui V.Demcenco, procesul-
verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 08.05.2014, copiile pașaportului și
procurile anexate, instanța de apel, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor, a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate din
prevederile art.190 alin.(5) în cele ale art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal.
În motivarea acestei concluzii instanța a indicat că, în cauză, nu a fost dovedit faptul că
inculpatul a dobîndit prin înșelăciune de la partea vătămată bani în sumă de 15000 euro,
nefiind prezentate probe certe în probarea învinuirii date. Referitor la declarațiile martorului
V.Pașa, la care face trimitere acuzarea, instanța a constatat că din acestea nu rezultă că el a
văzut banii și aceștia nu au fost numărați în prezența sa, iar despre suma dată cunoaște din
spusele lui S.Nagherneac. La fel, instanța de apel a menționat că declarațiile martorului
S.Nagherneac și ale părții vătămate, precum că au transmis inculpatului suma de 15000 euro,
este afirmată doar de către aceștia, care sînt în relații de afinitate (fin – naș), fiind persoane
cointeresate în cauză, mai mult că declarațiile acestora nu se confirmă prin alte probe
(recipise, mesaje, inclusiv telefonice, declarații ale martorilor oculari).
Totodată, instanța a conchis că probele administrate și cercetate în ședințele de
judecată demonstrează cu certitudine faptul că inculpatul a dobîndit ilicit bunurile părții
vătămate prin înșelăciune și abuz de încredere în sumă de 1000 euro.
Instanța de apel a indicat că, reieșind din materialele dosarului, inclusiv din declarațiile
inculpatului A.Bobrovschi date în ședința de judecată din 20.02.2015, cert s-a constatat că
acesta a primit de la V.Demcenco prin intermediul lui S.Nagherneac suma de 1000 euro ca
avans pentru a-i aduce un automobil de peste hotare, însă din cauza unor probleme legate de
documente, nu a adus automobilul și nici banii nu au fost restituiți.
Analizînd conținutul mesajelor extrase din poșta electronică a lui V.Demcenco,
instanța a constatat că potrivit mesajului din 22.03.2012, între acesta și inculpat se duceau
discuții despre restituirea avansului plătit pentru automobil, ceia ce confirmă declarațiile
inculpatului referitor la primirea sumei de 1000 euro ca avans pentru a-i aduce un automobil
părții vătămate, dar nu și-a onorat obligațiunea asumată.
Prin urmare, instanța a considerat că apelul declarat de procuror este fondat doar
parțial, fiind dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de 190
2
alin.(2) lit.c) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile părții
vătămate, dar nu în proporții deosebit de mari astfel cum a fost înaintată învinuirea.
Ținînd cont de circumstanțele cauzei, luînd în considerație prevederile art.7, 61, 75-78,
Cod penal, gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, persoana inculpatului, care
anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori,
recunoașterea primirii avansului de o mie de euro, comportamentul inculpatului în cadrul
cauzei penale, lipsa circumstanțelor agravante, influiența pedepsei asupra corectării și
reeducării lui, instanța de apel a conchis că corijarea inculpatului poate avea loc fără izolare
de societate. Totodată, instanța a reținut că o măsură de satisfacție echitabilă pentru
încălcarea dreptului inculpatului A.Bobrovschi la traducător în cadrul urmăririi penale,
acestuia urmează a-i fi aplicată pedeapsa penală sub formă de amendă.
De asemenea, instanța a considerat că acțiunea civilă este justificată doar în limita
sumei de 1000 de euro, probată corespunzător.
Cu referire la apelul inculpatului, instanța de apel a conchis că acesta este neîntemeiat
și declarativ, ținînd cont inclusiv, de faptul că acesta a recunoscut elementele faptei
prejudiciabile sub aspectul primirii avansului în sumă de 1000 euro și nerestituirea acestuia,
manifestînd abuz de încredere și înșelăciune, în așa mod, dobîndind ilicit mijloacele bănești
ale părții vătămate.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare procurorul și
partea vătămată V.Demcenco, care au solicitat:
- procurorul care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de
procedură penală, casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, decizia atacată nu corespunde
motivelor pe care se întemeiază soluția, precum și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică
greșită; - instanța a lăsat fără o apreciere corespunzătoare probele prin care se dovedește
integral vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art.190 alin.(5) Cod
penal, și anume declarațiile părții vătămate, a martorilor S.Nagherneac, V.Pașa, extrasele din
poșta electonică a părții vătămate, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după
fotografie; - instanța de apel, în condițiile în care a considerat necesar să recalifice acțiunile
inculpatului, urma să admită apelul acestuia și să adopte soluția respectivă;
- partea vătămată V.Demcenco care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)
pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe
motiv că concluziile instanței de apel sînt neîntemeiate, contrare materialului probator, fiind
bazate în exclusivitate pe declarațiile inculpatului, urmare, eronat recalificînd acțiunile
acestuia.
Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate,
Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea
hotărîrii atacate.
Potrivit textelor recursurilor, ca temei de casare a deciziei instanței de apel este invocat
art.427 alin.(1) pct.6), 10), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței
de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția, sau aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, precum și faptei
săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Colegiul constată că, nici unul din temeiurile la care se referă autorii recursurilor nu
sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept care ar fi temei de casare a
deciziei instanței de apel.
3
Reieșind din conținutul recursurilor, argumentele principale pe care le invocă
recurenții se referă la faptul că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele cauzei,
inclusiv declarațiile părții vătămate, a martorilor, probe care ar indica la faptul că inculpatul a
dobîndit prin înșelăciune și abuz de încredere de la partea vătămată bani în sumă de 15000
euro pentru procurarea unui automobil, astfel că instanța de apel neîntemeiat a reîncadrat
acțiunile inculpatului din prevederile art.190 alin.(5) în cele ale art.190 alin.(2) lit.c) Cod
penal, cu aplicarea pedepsei penale sub formă de amendă..
La acest capitol Colegiul penal constată că, instanța de apel, respectînd prevederile
art.414 Cod de procedură penală, a cercetat complet și obiectiv probele administrate la dosar
atît ale apărării, cît și ale acuzării, și analizîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței,
atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată,
coroborîndu-le una cu alta, corect a ajuns la concluzia că în cauză lipsesc probe certe ce ar
dovedi incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii în baza căreia a fost pus
sub învinuire.
Astfel, reținînd declarațiile inculpatului, care a recunoscut vina parțial, explicînd că
S.Nagherneac i-a transmis o mie de euro ca avans pentru a aduce un automobil rudei sale
V.Demcenco, conținutul mesajelor extrase din poșta electronică a părții vătămate
V.Demcenco, inclusiv cel din 22.03.2012, instanța de apel le-a dat acestora o apreciere
obiectivă și a concluzionat că între partea vătămată și inculpat se duceau discuții despre
restituirea avansului plătit pentru automobil, ceia ce confirmă declarațiile inculpatului
referitor la suma de 1000 euro primită ca avans.
Corect instanța a indicat că vinovăția inculpatului în învinuirea incriminată nu se
dovedește prin declarațiile martorului V.Pașa, la care face trimitere partea acuzării, deoarece
din conținutul acestora nu rezultă că el a văzut banii în sumă de 15000 euro și aceștia nu au
fost numărați în prezența sa, iar despre suma dată cunoaște doar din spusele lui
S.Nagherneac.
La fel, Colegiul penal consideră întemeiate concluziile instanței de apel referitor la
aprecierea critică a declarațiilor părții vătămate și a martorului S.Nagherneac privind
transmiterea banilor în sumă de 15000 euro inculpatului, deoarece faptul dat nu se confirmă
prin careva probe certe, iar dînșii, fiind în relații de afinitate (fin și naș), sînt cointeresați în
cauza dată. Mai mult că, declarațiile martorului și părții vătămate în ce privește ambalarea
sumei de bani sînt contradictorii. Astfel, reieșind din declarațiile părții vătămate, banii în
sumă de 15000 euro au fost transmiși de el prin intermediul șoferului de la rutieră fiind
împachetați în pachet de polietilenă de culoare albă cu roșu cu ceva desene pe el și legați cu
,,scotci” (f.d.132 v.1). Martorul S.Nagherneac însă, la acest capitol, a indicat că banii erau în
plic și cînd i-a transmis inculpatului, dînsul i-a numărat în prezența lui V.Pașa (f.d.94-95 v.1),
pe cînd martorul V.Pașa a declarat că pachetul pe care l-a luat S.Nagherneac de la șoferul
rutierei era de hîrtie, dînsul nu a intrat în ograda inculpatului și nu a asistat la discuția între
A.Bobrovschi și S.Nagherneac, iar despre suma de bani cunoaște doar din spusele acestuia
din urmă și nu a văzut banii și că aceștia să fi fost numărați în prezența lui (125-126 v.1).
Avînd în vedere aceste contradicții, cît și lipsa unor probe incontestabile că în pachetul
în care a fost primit de către S.Nagherneac de la șoferul rutierei se afla anume suma de 15000
euro, și reținînd atît declarațiile inculpatului că i-a fost transmisă doar suma de 1000 euro ca
avans pentru procurarea automobilului, cît și mesajul din poșta electronică menționat mai sus,
instanța de apel just a conchis că nu a fost dovedită vinovăția inculpatului în dobîndirea ilicită
a bunurilor părții vătămate în proporții deosebit de mari.
Astfel, Colegiul penal sesizează că, contrar celor invocate de recurenți, instanța de apel
just a apreciat, în baza materialului probator, că obiectiv, se confirmă transmiterea de la
V.Demcenco către A.Bobrovschi doar a sumei de 1000 euro, iar transmiterea sumei de 15000
4
euro, nefiind confirmată prin careva probe.
Subsecvent, avînd în vedere că, obiectiv, s-a confirmat transmiterea doar a sumei de
1000 euro, instanța de apel just a conchis că A.Bobrovschi a comis escrocherie, adică
dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile părții vătămate, corect reîncadrînd acțiunile acestuia în
baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal.
Astfel, instanța de recurs constată că argumentele recurenților, formulate în temeiul
statuat la pct.6), 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare, or,
instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate și
decizia instanței cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică corectă, dispozitivul deciziei fiind concordant motivării soluției și clar
expus.
Colegiul atestă că, argumentele recurenților, care nu sînt de acord cu aprecierea
probelor menționate supra, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod
de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în
drept fie în prima instanță, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu
echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de
achitare. Totodată, se constată că instanța de apel s-a expus motivat și detaliat asupra tuturor
probelor, iar concluzia privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de
art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată.
Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrea judecătorească atacată, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia. Decizia instanței de apel
cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului
părții apărării, care a solicitat achitarea inculpatului, și admiterea apelului părții acuzării,
inclusiv din alte motive decît cele invocate, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se
încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Motivul invocat de partea vătămată în recurs, precum că instanța de apel incorect a
individualizat pedeapsa inculpatului, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.
Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu
partea specială și cea generală a Codului penal.
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă
echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării vinovatului, precum
și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Sancțiunea art.190 alin.(2) Cod penal, în baza căruia A.Bobrovschi a fost declarat
vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 la 1000 unități
convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a
ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
Prin decizia instanței de apel, lui A.Bobrovschi i-a fost stabilită pedeapsa de 700
unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul comerțului
cu autoturisme pe un termen de 2 ani, deci rezultă că pedeapsa s-a aplicat în limitele normei
penale sus menționate și, prin urmare, au fost respectate prevederile legii.
Colegiul penal constată că, instanța de apel, la aplicarea pedepsei inculpatului
A.Bobrovschi, a ținut seama de prevederile art.7, 61, 75-76 Cod penal, de criteriile generale
de individualizare a pedepsei, de gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana
5
acestuia, care anterior nu a fost judecat, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la
întreținere doi copii minori, a recunoscut parțial vina și prejudiciul material cauzat părții
vătămate, comportamentul acestuia în cadrul cauzei penale, atitudinea lui față de faptele
comise, de influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui, de toate circumstanțele
cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea și, reieșind din scopul pedepsei penale, a
considerat posibilă corijarea și reeducarea lui fără izolare de societate, cu aplicarea pedepsei
sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul comerțului
cu autoturisme pe un termen de 2 ani.
Reținînd cele menționate, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind individualizată
conform prevederilor legale, nefiind constatată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta
legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.
Potrivit art.435 alin.(1) Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, instanța de recurs respinge recursurile ca inadmisibile, cu
menținerea hotărîrii atacate.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune respingerea recursurilor ca inadmisibile, cu
menținerea hotărîrii atacate.
În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Bălți, Pasat Liliana și partea vătămată Demcenco Vitalii, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, în cauza penală în
privința lui Bobrovschi Adrian, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 21 iunie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
Copia corespunde originalului
Judecător Elena Covalenco
6