ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 20.04.2016

1ra-837/2016 — 191 al. 2 lit. d CP

HOTĂRÂRE
20.04.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
191 al. 2 lit. d CP
Temei legal
191 al. 2 lit. d CP
Citează această cauză
1ra-837/2016 — 191 al. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-837/2016

Curtea Supremă de Justiție

20 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Lilia Sîrbu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 10 decembrie 2015, în

cauza penală în privința lui

Radanov Vasili Zahari, născut la 07 martie

1966, originar din Ceadîr-Lunga și domiciliat

în r-nul Taraclia, sat. Corten, str.

Komsomolskaia nr. 28.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

Zahari a fost condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 4 (patru) ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții sau a desfășura activitate în domeniul asigurării pe un termen de

4 (patru) ani.

Acțiunea civilă înaintată de compania „ASITO” a fost admisă integral, fiind

dispusă încasarea în beneficiul acesteia din contul inculpatului a sumei de 9616

(nouă mii șase sute șaisprezece) lei.

de agent de asigurare în cadrul companiei de asigurare „ASITO”, filiala Ceadîr-

Lunga și fiind împuternicit să încheie contracte de asigurare obligatorie de

răspundere civilă în perioada de timp a lunii februarie 2010 pînă în martie 2011,

din interes material, folosind situația sa de serviciu la încheierea contractelor de

asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciul cauzat de mijloacele

de transport, în mod sistematic, a însușit mijloace bănești, primite de către el de la

1

posesorii mijloacelor de transport, conform funcției ocupate, pentru efectuarea

serviciilor de asigurare a răspunderii civile, însușind în total pentru perioada

menționată mijloacele bănești care aparțin companiei de asigurare „ASITO” în

mărime de 9616 lei.

acesteia și clarificarea cazului.

În motivarea cerințelor sale inculpatul a indicat că suma prejudicului nu a

fost stabilită, iar neprezentarea sa în ședințele de judecată a fost cauzată de

tratamentul său, el fiind supus unei intervenții chirurgicale.

2015, care a fost pronunțată integral la 06 ianuarie 2016, apelul declarat a fost

admis, fiind casată sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului, fiind

pronunțată în această parte o nouă hotărîre prin care lui Radanov Vasili Zahari, în

baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 (patru) ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul asigurării pe un termen de 4

(patru) ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

În rest sentința a fost menținută.

aprecierii fiecărei probe din punct de vedere al pertinenței, concludenței și

veridicității, iar a tuturor probelor din punct de vedere al coroborării, corect a fost

stabilită vinovăția inculpatului în fapta incriminată.

Totodată, în latura stabilirii pedepsei inculpatului, instanța de apel a

considerat necesară aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita activitate în domeniul asigurării pe un termen de 4 ani.

În același context, ținînd cont de recunoașterea vinovăției de către inculpat,

de lipsa antecedentelor penale, de prezența la întreținere a trei copii minori, precum

și lipsa circumstanțelor agravante în acțiunile sale, instanța de apel a considerat

posibilă corectarea și reeducarea inculpatului fără executarea reală a pedepsei

închisorii cu stabilirea unui termen de probă de 2 ani.

care a fost depus la 26 ianuarie 2016 și care solicită casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat indică următoarele:

- atît la faza urmăririi penale, cît și judecării cauzei în instanța de fond

inculpatul se eschiva de la organul de urmărire penală și instanța de judecată;

- inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, constatarea în

acest sens a instanței de apel fiind greșită, deoarece inculpatul a prezentat o altă

versiune a celor întîmplate, fapt ce nu era echivalent cu recunoașterea vinovăției;

- instanța de apel nu a motivat în mod corespunzător soluția de suspendare a

executării pedepsei cu închisoare.

6.1. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

2

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, prin care s-a casat sentința în

partea pedepsei și anume, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal,

considerînd-o ilegală și neîntemeiată, îndeosebi sub aspectul individualizării

pedepsei.

În acest sens, Colegiul penal remarcă că instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci

trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine persoana

și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față

de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara prejudiciul cauzat,

comportarea sinceră în cursul procesului. Conform textului alin. (1) art. 90 Cod

penal, instanța numai motivat poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului cu concluzia că acesta se poate îndrepta fară

executarea reală a pedepsei închisorii, motive care trebuie arătate în decizie. În

plus la cele menționate, instanța de judecată va ține seama de trecutul vinovatului,

mediul în care trăiește, modul de comportare la locul de muncă, în familie, în

societate etc.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că ultima, aplicînd

prevederile art. 90 Cod penal, a constatat că inculpatul se caracterizează pozitiv,

are la întreținere un copil minor, a recunoscut vina în cele comise, nu are

antecedente penale, precum și lipsesc careva circumstanțe agravante în acțiunile

sale.

Astfel, se constată că instanța de apel, a stabilit motivat pedeapsa

inculpatului prin prisma art. 90 Cod penal, corect constatînd posibilitatea corectării

acestuia fără executarea reală a pedepsei închisorii.

La fel, nu poate fi ignorat și faptul că pedeapsa închisorii pe un termen de 4

(patru) ani, stabilită inculpatului, constituie cuantumul mediu al limitei acesteia,

care este de la 2 (doi) pînă la 6 (șase) ani. În acest context, riscul de a executa

pedeapsa stabilită în cazul neîndreptățirii încrederii acordate inculpatului de către

instanța de apel, Colegiul penal îl apreciază ca fiind un imbold puternic de a nu

comite pe viitor infracțiuni și un mijloc eficient de corectare și reeducare a

inculpatului.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal consideră că hotărîrea instanței de

apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

3

procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, Lilia Sîrbu împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 10 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Radanov Vasili Zahari, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

4

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-03-09
0,92
1ra-49/2016 — art.190, alin.5 CP
Dosarul nr. 1ra-49/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 09 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte: Ursache Petru, Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir examinând admisi
CSJ 2016-11-10
0,92
1ra-1126/2016 — art. 186 al. 2 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-1126/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 12 octombrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimir, Tom
CSJ 2015-12-11
0,92
1ra-1272/2015 — art. 151 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1272/2015 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte - Petru Ursache judecători - Ghenadie Nicolaev şi Petru Moraru, examinînd admisibilitatea
CSJ 2016-04-13
0,92
1ra-829/16 — art.264 alin.3 lit.b CP
Dosarul nr.1ra-829/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 13 aprilie 2016 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în princip
CSJ 2016-07-20
0,92
1ra-1236/16 — art.217-1 alin.3 lit.e, f CP
Dosarul nr.1ra-1236/16 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 22 iunie 2016 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în principi
Sursă