1ra-652/2016 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-652/2016 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-652/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Tufan Aliona în numele inculpatului Tureanschi Roman, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Florești din 04 mai 2015 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Tureanschi Roman Vasile, născut la 31 martie

1971, originar și domiciliat în or. Florești, str. M.

Costin 14 A, ap. 7.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod

penal, fără aplicarea pedepsei.

Conform art. 46 Cod Penal (redacția anului 1961), Tureanschi Roman a fost

liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă a fost admisă și a fost dispusă încasarea de la Tureanschi

Roman, în beneficiul Bazei Păstrare Tehnică, Armament și Patrimoniu Militar a

Armatei Naționale, suma de 232680 lei.

în perioada 16.05.-10.11.1997 și 04.12.1997-20.03.1998, îndeplinind serviciul în

cadrul Bazei Păstrare Armament și Patrimoniu Militar a Armatei Naționale din

Florești, la funcția de pușcaș al detașamentului de pază paramilitară, în una din zilele

lunii februarie a anului 1998, cunoscând că regiunea din spate a depozitului nr. 45 a

unității militare de la postul nr. 4, în care se păstrau bobine cu cablu telefonic ”P-

1

274”, este slab supravegheată și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

de unul singur deteriorând cu ajutorul unui baros, peretele din spate a depozitului

nominalizat, a pătruns în interior, de unde a sustras pe ascuns 80 bobine cu cablu

telefonic ”P-274” a câte 500 metri în fiecare bobină, în total 40 000 metri, după ce

suprafața deteriorată a peretelui depozitului a clădit-o cu piatră și a tencuit-o astfel

ca să nu fie posibilă identificarea pătrunderii lui în depozit, iar cablul sustras l-a

transportat cu trenul în mun. Chișinău, unde prin intermediul unei persoane l-a

comercializat, banii dobândiți însușindu-i.

Ulterior, în perioada lunilor februarie-iulie 1998, urmărind același scop de

sustragere a bunurilor altei persoane, de repetate ori a pătruns în același mod în

depozitul nominalizat nr. 45 de la postul nr. 4, în care se păstrau bobine cu cablu

telefonic ”P-274”, de unde a sustras pe ascuns 584,8 bobine cu cablu telefonic ”P-

274” a câte 500 metri în fiecare bobină, în total 292400 metri, după care suprafața

deteriorată a peretelui depozitului a clădit-o cu piatră, tencuind-o în așa mod ca să

nu fie posibil identificarea pătrunderii lui în depozit, iar cablul sustras l-a transportat

cu un microbuz de model „Volkswagen Transporter” în mun. Chișinău, unde prin

intermediul unei persoane l-a comercializat, banii dobândiți însușindu-i.

Astfel, pe perioada nominalizată Tureanschi Roman a sustras din Baza

Păstrare Armament și Patrimoniu Militar a Armatei Naționale din Florești 664,8

bobine cu cablu telefonic ”P-274” a câte 500 metri în fiecare bobină, ce constituie

332400 metri, la prețul de 0,70 lei pentru un metru, cauzând unității militare

nominalizate o daună materială în proporții deosebit de mari, în mărime de 232680

lei.

Acțiunile lui Tureanschi Roman au fost încadrate de prima instanță în baza

art. 186 alin. (5) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, în proporții deosebit de mari.

inculpatului Tureanschi Roman, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Tureanschi Roman să fie achitat, din motiv că acesta nu a comis

infracțiunea pentru care a fost pus sub învinuire, invocînd:

- lipsa probelor ce ar demonstra incontestabil vinovăția inculpatului în fapta

incriminată, instanța bazându-și hotărârea de condamnare în exclusivitate pe

declarațiile depuse de martorii acuzării care nu corespund realității, astfel lipsindu-l

pe inculpatul Tureanschi Roman de dreptul la un proces echitabil stipulat de art. 6 al

Convenției;

- instanța de fond contrar prevederilor art. 45 al Convenției și art. 26 Cod de

procedură penală, nu și-a motivat soluția, fiind transcrise cele menționate în

rechizitoriu.

2

- prima instanță a ignorat prevederilor art. 22 din Constituția RM, precum și

art. 7 §1 al CEDO, or conform acestui principiu nici o pedeapsă nu poate fi stabilită

sau aplicată decât în condițiile legii și în temeiul legii;

- instanța de fond a omis să se expună asupra temeiniciei reluării urmăririi în

baza art. 287 Cod de procedură penală, după scoaterea lui Tureanschi Roman de sub

urmărire în calitate de bănuit, cu continuarea procesului penal contrar prevederilor

art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO și art. 22 Cod de procedură penală, nerespectând

în acest sens principiul „non bis in idem”, adică cel de a nu fi urmărit sau judecat

mai multe ori pentru aceiași faptă, consacrat la art. 21 Constituția RM;

- soluția referitor la încasarea prejudiciului material nu a fost motivată de către

prima instanță, cuantumul căruia a fost concretizat de către reprezentantul părții

vătămate și civile, nefiind prezentate probe care ar demonstra costul cablului sustras

și cantitatea lui.

a fost respins apelul ca nefondat și menținută sentința fără modificări.

a aplicat pe parcursul judecării cauzei normele legislației procesual-penale ce se

referă la examinarea obiectivă, multilaterală și completă a cauzei penale cu

respectarea principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului

penal, în limita învinuirii formulate în rechizitoriu, cu verificarea împrejurărilor de

fapt și constatarea aspectelor de drept importante pentru justa soluționare a cauzei,

printr-o cercetare amplă a probelor administrate de către organul de urmărire penală,

cărora li s-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenții, utilității,

veridicității, concludenței și coraborării lor.

La fel, instanța de apel a conchis că deși inculpatul Tureanschi Roman nu își

recunoaște vinovăția în infracțiunea incriminată, aceasta este confirmată prin

probele administrate, care au fost cercetate în instanța de fond și suplimentar în cea

de apel, acestea corect fiind puse la baza sentinței adoptate, și anume declarațiile

martorilor Maștaler Fiodor, Maștaler Marina, Scvorțov Alexandr, Ceapa Anatol,

Dunaevschi Igor, Zaițev Constantin, Zabica Maria.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că martorii acuzării ce au fost audiați

în ședințele instanței de fond, păstrându-și declarațiile de la faza urmăririi penale,

unanim au confirmat tangența pe care inculpatul Tureanschi Roman a avut-o cu locul

faptei, negându-i versiunea, că ar fi scos careva obiecte de pe teritoriul grădiniței de

copii, ci dimpotrivă confirmând pătrunderea lui în depozitul de păstrare a cablului

telefonic, de unde a și fost comisă sustragerea.

Totodată, vinovăția acestuia este demonstrată și prin probele administrate la

cauza penală, cum ar fi:

3

- prin ordinului nr. 98 din 19.09.1998, a șefului Bazei Păstrare a Tehnicii și

Armamentului, confirmă fapta de pătrundere în depozit (f.d.41, vol. I);

- prin actul din 19.09.1998 de examinare a depozitului constatându-se, că în

peretele din spate au fost depistate urme proaspete de pătrundere, prin demolarea

unei părți din perete, fiind scoase circa trei cărămizi, cu clădirea lor ulterioară, fiind

depistat neajunsul a 332,4 metri de cablu telefonic ”P-274” (f.d.46-47, vol. I);

- prin procesul verbal din 19.09.1998 de cercetare la fața locului (f.d.30-33

vol. 1);

- cantitatea și costul bunurilor sustrase fiind constatată prin raportul și

adeverința de inspectorat nr. 6, cu privire la valoarea cablului sustras, costul căruia

echivalează cu 700 lei pentru 1 km, suma totală fiind de 232680 lei (f. d. 61; 66, vol.

I) și sustragerea căruia a fost recunoscută de către Tureanschi Roman în cadrul

audierii lui în calitate de bănuit și învinuit, fapt confirmat prin procesul verbal din

29.10.2014 și respectiv 03.11.2014 (f.d.256-257, 263-265, vol. I).

În aceste împrejurări, instanța de apel a considerat că instanța de fond a dat o

apreciere corectă probelor verbale și celor scrise administrate pe caz, în temeiul

cărora a constatat cu certitudine comiterea de către inculpatul Tureanschi Roman a

faptei prejudiciabile de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, comisă prin

pătrundere și cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, în acțiunile lui fiind

prezente elementele constitutive a componenței de infracțiune, prevăzute de art. 186

alin. (5) Cod penal (legea penală din 2002), respingându-i declarațiile de

nerecunoaștere a vinovăției ca fiind pur declarative și îndreptate în vederea

eschivării atât de la răspunderea penală, cât și de la recuperarea prejudiciului

material cauzat prin infracțiune.

La fel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță, prin probele cercetate

pe caz, corect a reținut, că baza probantă administrată în prezenta cauză, denotă

caracterul infracțional al faptei comise de către inculpat, iar nerecunoașterea de către

el a vinovăției, sub pretextul unei versiuni referitor la darea primelor declarații ca

urmare a maltratării fizice, nu este altceva decât o tentativă de evitare a răspunderii

și pedepsei penale. Or, probele descrise mai sus, nu lasă nici o îndoială referitor la

comiterea faptei de către inculpat, el recunoscându-și vinovăția la faza incipientă a

cauzei, ulterior acceptând depunerea declarațiilor în prezența apărătorului Cojocar

Rodica, depunând autodenunțul la 25.09.1998 (f.d.211-218 vol. I) și încheind acord

de recunoaștere a vinovăției (f.d.267-268 vol. I), pe care ulterior nu l-a susținut.

În acest sens, instanța de apel a menționat că fiind audiat în calitate de bănuit

și învinuit în prezența apărătorului Cojocar Rodica, inculpatul Tureanschi Roman

fără a invoca pretinsa influență fizică sau psihică din partea OUP, a recunoscut

integral sustragerea în perioada lunilor februarie-iulie 1998 a cablului telefonic din

depozitul Bazei Păstrare Tehnică, Armament și Patrimoniu Militar din Florești,

4

acceptând recuperarea benevolă a prejudiciului material (f.d.219-225,256-257,263-

265 vol. I). Mai mult ca atât, la etapa finisării urmăririi penale, nici inculpatul și nici

apărătorul acestuia, n-au invocat careva obiecții asupra legalității întocmirii actelor

procedurale și cumulării probelor pe dosar, ne solicitând nulitatea acestora.

Respectiv, constatând ca fiind dovedită fapta prejudiciabilă comisă de către

inculpatul Tureanschi Roman, instanța de apel a reținut că prima instanță întemeiat

a concluzionat prezența în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței de

infracțiune, prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal, însă ținând cont de termenul

general de prescripție, stabilit de art. 46 alin. (4) Codul penal (în redacția legii din

1961), aplicabil la data comiterii faptei prejudiciabile, prin prisma prevederilor art.

10 Cod penal (redacția legii din 2002), corect a conchis intervenirea prescripției

tragerii lui la răspundere penală. Or, procesul penal în cauza dată a fost pornit la data

de 23.09.1998 de către Procuratura militară Bălți în temeiul art. 123/1 Cod penal

(redacția Legii din 1961), ulterior la data de 13.10.1998, inculpatul Tureanschi

Roman fiind anunțat în căutare, prin aplicarea măsurii arestului preventiv, fiind

depistat și reținut abia la data de 21.03.2014, find pus sub învinuire la 29.10.2014

(f.d. 228-230; 237, vol. I). Astfel, de la data comiterii faptei pînă la data pronunțării

sentinței, expirând termenul prescripției generale de 15 ani, ce nu s-a întrerupt prin

comiterea altei fapte penale.

Cât privește argumentul formulat de apărare referitor la scoaterea inculpatului

Tureanschi Roman de sub urmărirea penală în calitate de bănuit, cu ulterioara reluare

a urmăririi penale și punerea sub învinuire, fapt prin care se invocă nerespectarea

principiului „non bis in idem”, stipulat la art. 4 Protocolul nr. 7 CEDO, instanța de

apel a constatat că acesta contravine aspectelor de fapt a cauzei penale, or în baza

ordonanțelor din 30.09.2008 (f.d. 7, vol. I), 06.03.2009 (f.d. 8-9, vol. I) și 30.10.2014

(f.d. 10, vol. I) de sub urmărirea penală au fost scoși Tocarciuc Dorian, Dunaevschi

Igor, Ceapa Anatolii, precum și Zabica Igor, pe când în privința inculpatului o atare

soluție nu a fost adoptată, procesul penal în cauza dată fiind suspendat pe o perioada

îndelungată de timp, în legătură cu căutarea lui.

Totodată, versiunea apărării referitor la comiterea faptei de către alte

persoane, inclusiv și de către cele ce au fost scoase de sub urmărirea penală, fapt ce

a influențat depozițiile lor date împotriva inculpatului, instanța de apel a respins-o

ca pur declarativă, or probele expuse în sentință, nu numai că-i dezvăluie caracterul

pur formal, ci dimpotrivă denotă vinovăția inculpatului în fapta reținută de către

prima instanță.

Cu referire la dezacordul în privința încasării sumei prejudiciului material,

instanța de apel a statuat că la stabilirea cuantumului lui, partea civilă a ținut cont de

cantitatea bunului sustras și prețul stabilit la momentul comiterii faptei, rezultat din

actul de inventariere anexat la (f.d. 46-47 vol. I) și adeverința de inspectorat de la

5

(f.d. 66, vol. I) fapt confirmat în instanța de fond, cât și în cea de apel de către

reprezentantul Rotari V.

Astfel, instanța de apel ținând cont de faptul, că potrivit art. 389 alin. (4) pct.

3) Cod de procedură penală - sentința de condamnare se adoptă și în cazul liberării

de răspundere penală în legătură cu expirarea termenilor de prescripție, iar

dispozițiile art. art. 394 alin. (5) și 397 pct. 1) Cod de procedură penală, indică expres

necesitatea expunerii asupra acțiunii civile, a conchis temeinicia sentinței în privința

încasării de la inculpatul Tureanschi Roman în beneficiul Bazei de Păstrare Tehnică

Armament și Patrimoniu Militar a Armatei Naționale, a prejudiciului material în

sumă de 232680 lei.

Tufan Aliona în numele inculpatului Tureanschi Roman, care indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Florești din 04 mai 2015 și a deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care Tureanschi Roman să fie achitat, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatului și nu

a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la

capitolul administrării și prezentării probelor de către părți. La fel, faptei i s-a dat o

încadrare juridică greșită și există o cauză care înlătură răspunderea penală;

- atît sentința primei instanțe, cît și decizia instanței de apel sunt ilegale și

neîntemeiate, bazate pe aprecierea eronată a tuturor probelor anexate la dosar, mai

mult ca atît cauza s-a examinat unilateral, fiind puse la bază numai probele

prezentate de acuzatorul de stat, fără a fi luate în considerație declarațiile

inculpatului, fiind astfel încălcat principiul legalității armelor în proces, prevăzut de

art. 6 CEDO;

- faptele imputate lui Tureanschi Roman nu au fost probate, iar probele

prezentate au fost acumulate cu încălcarea legislației, fapt ce duce la nulitatea

acestora și asupra cărora instanța de fond nu și-a expus concluzia, făcînd transcrierea

acestora din rechizitoriu;

- ca cauza a fost examinată supeficial atît la faza urmăririi penale cît și la

cercetarea judecătorească;

- contrar prevederilor art. 26 Cod de procedură penală, instanța

concluzionează că Tureanschi Roman este vinovat de comiterea infracțiunii

imputate, însă nici la un capăt de acuzare nu își motivează concluzia;

- conform prevederilor art. 411 alin. (1) din Codul de procedură penală (în

redacția legii din 1961, legea aplicabilă la momentul intentării cauzei penale) lui

Tureanschi Roman i se atribuie calitatea de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 1231 Cod penal (în redacția legii din 1961) fiind audiat în această calitate, fapt

6

confirmat prin procesul verbal de audiere a bănuitului din 25 septembrie 1998.

Ulterior în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (4) Cod de procedură penală (în

redacția legii din 1961) organul de urmărire penală era obligat ca în termen de 10

zile, să-l pună sub învinuire. În asemenea circumstanțe, la 05 octombrie 1998,

Tureanschi Roman a fost prin lege scos de sub urmărirea penală;

- conform prevederilor art. 172 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală (în

redacția legii 1961) – urmărirea penală poate fi suspendată numai în privința

învinuitului, astfel suspendarea urmăririi penale și anunțarea lui Tureanschi Roman

în căutare, a fost ilegală, deoarece la data emiterii ordonanței de anunțare în căutare

din 15 octombrie 1998, acesta deja nu mai avea nici o calitate procesuală în cauza

dată, prin urmare termenul de prescripție de a fi tras la urmărirea penală nu s-a

suspendat;

- condamnarea și aplicarea pedepselor unei persoane pentru infracțiuni,

termenele de prescripție a cărora au expirat, constituie o încălcare a dreptului

garantat de art. 22 din Constituție și art. 7 §1 din CEDO, deoarece pedepsele au fost

stabilite și aplicate nu în condițiile legii și nici în temeiul legii;

- atît prima instanță cît și instanța de apel au ignorat că conform art. 287 alin.

(4) Cod de procedură penală (în redacția legii din 2002), reluarea urmării penale

poate avea loc oricînd în termenul de prescripție dacă au fost invocate fapte noi sau

recent descoperite. În cazul descoperirii unui viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, urmărirea penală poate fi reluată în termen de un an de la intrarea în

vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, sub acest aspect s-a expus și

Curtea Constituțională în § 6 a hotărîrii nr. 26 din 23 noiembrie 2010;

- prima instanță și instanța de apel urmau să se expună asupra argumentului

apărării unde Tureanschi Roman a fost scos prin lege de sub urmărirea penală ca

bănuit, iar procurorul contrar cerințelor art. 22 alin. (1), (2) Cod de procedură penală

și art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO, n-a reluat urmărirea penală în conformitate

cu cerințele art. 287 Cod de procedură penală, dar ilegal, în mod repetat l-a pus sub

învinuire pe Tureanschi Roman pentru aceleași fapte, încălcîndu-i dreptul de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori pentru aceiași faptă, consacrat de art. 21 din

Constituție și art. 4 al Protocolului nr. 7 al CEDO;

- instanțele nu își motivează concluzia privind încasarea prejudiciului

material, deoarece de către reprezentantul părții vătămate nu au fost prezentate probe

care ar demonstra costul cablului sustras și nu s-a prezentat nici un act contabil care

ar demonstra existența acestei cantități de cablu la baza militară. De fapt, acuzarea

prezintă un certificat datat cu anul 2006, eliberat de Șeful Statului Major, precum că

există o asemenea pierdere și daună adusă statului, însă nimic nu indică că această

daună a fost cauzată anume de Tureanschi Roman, sau de o altă persoană cu funcție,

care la acel moment activa în baza militară;

7

- sentința de condamnare nu este motivată, fiind astfel afectată de un viciu

fundamental, deoarece cauza a fost examinată unilateral, fiind puse la bază numai

declarațiile reprezentanților organelor de stat și a părții vătămate, astfel lipsindu-l pe

inculpat de dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO;

- instanța urma să țină cont de prevederile art. 6 alin. (1) Cod penal,

învinuitului nefiind incriminate careva fapte concrete, pe care le-ar fi comis cu

vinovăție. Mai mult ca atît probele examinate în instanțele de judecată, confirmă

declarațiile depuse de către învinuit;

- instanțele de judecată nu au respectat întocmai principiile de bază care

reglementează desfășurarea unui proces penal echitabil și nu a fost dată o apreciere

justă probelor.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este declarat

peste termen.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu

recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 07 octombrie 2015, a fost pronunțat la 07 octombrie 2015, în prezența

inculpatului Tureanschi Roman și a apărătorul său Tufan Aliona, fapt confirmat prin

procesul verbal al ședinței de judecată din instanța de apel (f.d.177, verso, vol. II),

în aceeași zi fiind comunicată și data pronunțării deciziei integrale – 04.11.2015.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată din 04 noiembrie 2015,

(f.d.182, vol. II), a fost pronunțată decizia integrală și a fost înmînată copia acesteia

inclusiv inculpatului Tureanschi Roman și apărătorului său Tufan Aliona, pentru ce

aceștia s-au și semnat în recipisa de primire (f.d. 180, 181, 190, vol. II).

Astfel, Colegiul penal menționează că termenul de declarare a recursului

împotriva deciziei instanței de apel pronunțate integral la 04 noiembrie 2015, a

expirat la 07 decembrie 2015, zi de luni.

În acest context, Colegiul penal reține că la 28 decembrie 2015, conform

ștampilei poștale pe plicul expediat (f.d. 203, vol. II), avocatul Tufan Aliona în

numele inculpatului Tureanschi Roman, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei

8

instanței de apel, peste termenul legal de declarare a recursului ordinar prevăzut de

lege.

În acest sens, Colegiul penal statuează că potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de

procedură penală, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul

că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca declarat peste termen, deoarece

legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar,

nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului și nici recurentul nu

solicită repunerea în termen, indicînd la sfîrșitul recursului data de 04.12.2015, fără

al depune în instanță la această dată, dar trimițîndul prin intermediul poștei la

28.12.2016.

În consecință, Colegiul penal conchide că recursul ordinar declarat la 28

decembrie 2015 de către avocatul Tufan Aliona în numele inculpatului Tureanschi

Roman este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Tufan Aliona în

numele inculpatului Tureanschi Roman, împotriva sentinței Judecătoriei Florești din

04 mai 2015 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 octombrie

2015, în cauza penală privindu-l pe Tureanschi Roman Vasile, ca fiind declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 18 mai 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

9