1ra-664/2016 — art. 191 alin. 5, 361 alin. 2 lit. c CP

1ra-664/2016 — art. 191 alin. 5, 361 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-664/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

19 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie și

avocatul Roșca Ivan în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 și a sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2014, în cauza penală

privind-o pe

Bliuc Marcela Milcic, născută la 10 mai 1977, originară și

domiciliată mun. Chișinău str. Alexandru cel Bun 31 ap. 27.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Bliuc Marcela Milcic, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza:

- art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani;

- art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 6 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 8 ani 1 lună

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă integral și s-a încasat de la Bliuc M. în beneficiul

SRL „Euromarbe” suma de 293.265 lei.

activând în calitate de contabil șef la SRL „Euromarbe” din mun. Chișinău, str. Alba

Iulia, 75/A, fiind numită în funcție prin ordinul directorului nr. 18-c din 01.06.2004,

având intenția confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false ce

acordă drepturi, săvârșite referitor la un document de importanță deosebită, a

falsificat dispozițiile de plată cu nr. 3588 din 30.11.2009, privind încasarea de către

1

Platon Afanasii a sumei de 11.340 lei, nr. 3587 din 30.11.2009, privind încasarea de

către Procor Pavel a sumei de 11340 lei, nr. 3572 din 31.10.2009, privind încasarea

de către Procor Pavel a sumei de 11.340 lei, nr. 3571 din 31.10.2009 privind

încasarea de către Platon Afanasii a sumei de 11.340 lei, nr. 3559 din 30.09.2009,

privind încasarea de către Platon Afanasii a sumei de 11.340 lei, nr. 3560 din

30.09.2009, privind încasarea de către Procor Pavel a sumei de 11.340 lei, nr. 3552

din 31.08.2009 privind încasarea de către Procor Pavel a sumei de 13.140 lei, nr.

3553 din 31.08.2009, privind încasarea de către Platon Afanasii a sumei de 13.140 lei,

nr. 38 din 05.08.2009, privind încasarea de către Platon Afanasii a sumei de 21.870

lei, nr. 3546 din 03.07.2009, privind încasarea de către Procor Pavel a sumei de

19.485 lei, nr. 32 din 30.06.2009, privind încasarea de către Procor Pavel a sumei de

19.170 lei, nr. 43 din 31.05.2009, privind încasarea de către Platon Afanasii a sumei

de 21.870 lei, nr. 29 din 30.04.2009 privind încasarea de către Platon Afanasii a

sumei de 19.170 lei, nr. 27 din 10.03.2009 privind încasarea de către Procor Pavel a

sumei de 19.170 lei, nr. 7 din 10.02.2009, privind încasarea de către Procor Pavel a

sumei de 19.170 lei, nr. 6 din 29.01.2009, privind încasarea sumei de 19.170 lei, nr.

112 din 15.12.2008, privind încasarea sumei de 21.060 lei de Procor Pavel și 101 din

21.11.2008, privind încasarea sumei de 18.900 lei de către Procor Pavel.

Conform raportului de expertiză nr. 1691 din 09.08.2011, inscripțiile cifrice și

literale din 13 dispoziții de plată: nr. 3587 din 30.11.2009, nr. 3572 din 31.10.2009,

nr. 2560 din 30.09.09, nr. 3552 din 31.08.09, nr. 3546 din 03.07.09, nr. 32 din

30.06.09, nr. 43 din 31.05.09, nr. 29 din 30.04.09, nr. 27 din 10.03.09, nr. 7 din

10.02.09, nr. 6 din 29.01.09, nr. 112 din 15.12.08 și nr. 101 din 21.11.08, plasate în

rubricile „Unitatea” până la rubrica „Anexa” inclusiv, plasate în rubricile „în baza”

și denumirea, seria, numărul, data, au fost executate de Bliuc M., înscrisurile cifrice

și literale plasate în rubricile „Am primit, lei, bani și data eliberării din dispozițiile

de plată pe numele lui Platon Afanasii nr. 38 din 05.08.09, nr. 3571 din 31.10.09, nr.

3559 din 30.09.09, nr. 3553 din 31.08.09, nr. 3588 din 30.11.09, nr. 43 din 31.05.09, nr.

29 din 30.04.09, nu sunt executate de Platon Afanasii, dar de o altă persoană”.

„Înscrisurile cifrice și literale plasate în rubricile „am primit, lei, bani, și data

eliberării” din dispozițiile de plată de la numele lui Procor Pavel nr. 3587 din

30.11.09, nr. 3572 din 31.10.09, nr. 3560 din 30.09.09, nr. 3552 din 31.08.09, nr. 3546

din 30.07.09, nr. 32 din 30.06.09, nr. 27 din 10.03.09, nr. 7 din 10.02.09, nr. 6 din

29.01.09, nr. 112 din 15.12.08, nr. 101 din 21.11.08 sunt executate de una și aceeași

persoană".

Tot ea, în perioada anilor 2008-2009, activând în calitate de contabil șef la SRL

„Euromarbe”, din mun. Chișinău, str. Alba Iulia, 75/A, fiind numită în funcție prin

ordinul directorului nr. 18-c din 01.06.2004, având intenția însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane în proporții deosebit de mari, încredințate în administrare,

după ce a falsificat dispozițiile de plată cu nr. 3588 din 30.11.2009, 3587 din

30.11.2009, 3572 din 31.10.2009, 3571 din 31.10.2009, 3559 din 30.09.2009, 3560 din

30.09.2009, 3552 din 31.08.2009, 3553 din 31.08.2009, 28 din 05.08.2009, 3546 din

03.07.2009, 32 din 30.06.2009, 43 din 31.05.2009, 29 din 30.04.2009, 27 din 10.03.2009,

7 din 10.02.2009, 6 din 29.01.2009, 112 din 15.12.2008 și 101 din 21.11.2008, a însușit

2

în mod ilegal de la SRL „Euromarbe” suma de 293.265 lei, cauzând o daună

materială considerabilă în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

fapta inculpatei a fost calificată de drept în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal –

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi,

săvârșite referitor la un document de importanță deosebită și în baza art. 191 alin. (5) Cod

penal și anume –delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei

persoane, încredințate în administrarea vinovatului cu folosirea situației de serviciu,

săvârșite în proporții deosebit de mari.

inculpatei, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Bliuc

M. să fie achitată.

În motivarea apelului său a invocat că:

- toate trei concluzii tehnico-științifice cu excepția probabilității că semnăturile

lui Procor P. și Platon Af. nu sunt executate de ei sunt univoce și în mod cert exclud

executarea semnăturii din rubrica „Conducătorul” și înscrisurile „am primit”, „lei,

bani” și „data eliberării”, precum și „semnătura” din numele beneficiarilor Procop

P. și Platon Af. de către inculpată;

- prima instanță a ignorat și nu a dat aprecierile corespunzătoare depozițiilor

inculpatei, martorilor Buțuleac C. și Platon A.;

- declarațiile martorilor Taran G. și Popescu S. necesită o apreciere critică, mai

mult ca atât declarațiile acestora nu coroborează cu materialele cauzei;

- prima instanță a apreciat în mod unilateral probele, neglijându-le pe cele ale

apărării;

- Bliuc M. nu era subiect cu răspundere materială deplină, deoarece funcția de

contabil șef nu este una cu răspundere materială, iar ultima nu a semnat cu

administrația SRL „Euromarbe” un contract de răspundere materială deplină, nu a

primit însărcinări speciale în baza unei procuri sau a unui document și prin urmare,

nu a înfăptuit în privința cărorva bunuri împuterniciri de dispunere, administrare,

păstrare sau transportare a lor așa cum prevede legea;

- Bliuc M. în calitatea sa de contabil-șef nu poate fi subiect al infracțiunii de

delapidare a bunurilor altei persoane, iar faptul îndeplinirii efective a obligațiilor

de casier nu-i pot fi imputate, deoarece acestea nu sunt confirmate de fapt și juridic;

- prin ordonanța procurorului în Procuratura Buiucani, Ion Țîcu din

31.10.2011, Buțuleac C., învinuită practic în aceleași acțiuni ca și Bliuc M. a fost

scoasă de sub urmărire penală, pe motiv că fapta ei nu întrunește elementele

infracțiunii;

- nu este clar prin ce se manifestă falsul în dispozițiile de plată, care anume

înscrisuri în aceste documente oficiale de o deosebită importanță au fost executate

de inculpată în numele altor persoane și prin care probe aceste falsuri sunt

dovedite;

- nu există dovezi nici în privința sustragerii de bunuri materiale prin

delapidare de către Bliuc M., deoarece la materialele cauzei nu există nici

materialele auditului intern, ce ar fi fost efectuat la SRL „Euromarbe” și la care

3

administratorul Popescu S. face referință, nu există nici un act de inventariere sau

revizie a bunurilor materiale, mijloacelor bănești, dinamica acestora pe cărțile de

casă și contabilitate, nici o expertiză contabilă, ce ar fi răspuns clar la întrebările

dacă au existat careva neajunsuri sau surplusuri de mijloace bănești la

întreprindere, timpul și mecanismul formării lor, cine se face vinovat în comiterea

acțiunilor de sustragere a mijloacelor bănești și în general, dacă există indicii

sustragerii sau irosirii de bani în rezultatul neglijenței în serviciu a persoanelor

responsabile și care anume.

2015, a fost admis parțial apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Bliuc M., a fost

achitată de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c)

Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, și a

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul contabilității pe un termen de 2 ani, în rest

sentința a fost menținută.

comis infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod penal, astfel ultima în

perioada anilor 2008-2009, activând în calitate de contabil șef la SRL „Euromarbe”,

din mun. Chișinău, str. Alba Iulia, 75/A, fiind numită în funcție prin ordinul

directorului nr. 18-c din 01.06.2004, având intenția însușirii ilegale a bunurilor altei

persoane în proporții deosebit de mari, încredințate în administrare, după ce au

falsificat dispozițiile de plată cu nr. 3588 din 30.11.2009, 3587 din 30.11.2009, 3572

din 31.10.2009, 3571 din 31.10.2009, 3559 din 30.09.2009, 3560 din 30.09.2009, 3552

din 31.08.2009, 3553 din 31.08.2009, 28 din 05.08.2009, 3546 din 03.07.2009, 32 din

30.06.2009, 43 din 31.05.2009, 29 din 30.04.2009, 27 din 10.03.2009, 7 din 10.02.2009, 6

din 29.01.2009, 112 din 15.12.2008 și 101 din 21.11.2008, a însușit în mod ilegal de la

SRL „Euromarbe” suma de 293.265 lei, cauzând o daună materială considerabilă în

proporții deosebit de mari.

În opinia instanței de apel, necătând la faptul că inculpata, vina în comiterea

infracțiunii imputate nu a recunoscut-o, culpabilitatea acesteia este demonstrată

prin declarațiile reprezentantului părții civile Popescu-Timotin S., martorilor

Buțuleac C., Procor P., Platon A. și prin materialele cauzei, și anume: ordonanța

privind începerea urmării penale din 04.05.2011 (f.d. 1, v. I), proces-verbal de

sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din

21.04.2011 a directorului executiv SRL „Euromarbe”, Taran G. și plângerea către

Procuratura Buiucani, mun. Chișinău (f.d. 14-20, v. I); ordinul nr. 18-c din

01.06.2004 de angajare a lui Bliuc M. la SRL „Euromarbe”, în funcția de contabil-șef

și contractul individual de muncă nr. 09 (f.d. 31-35, v. I); raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 164 din 28.04.2011 (f.d. 68-70 v. I); ordonanța de recunoaștere

și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 04.05.2011 (f.d. 71-89, v. I),

raport de expertiză nr. 329 din 23.05.2011 (f.d. 159-161, v. I), raportul de expertiză

nr. 1691 din 09.08.2011 (f.d. 201-222, v. II); ordonanța privind începerea urmării

penale din 21.07.2011 pe semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 191

4

alin. (5) Cod penal (f.d. 2, v. II), raportul pe numele CPs Buiucani, mun. Chișinău

(f.d. 5, v. II), darea de seamă a SRL „Euromarbe” (f.d. 65-88, v. II), ordonanța

privind anexarea documentelor la materialele cauzei penale în calitate de mijloc

material de probă și copia dărilor de seamă, forma IRV09 pentru anii 2008-2009 (f.d.

89, v. II).

Instanța de apel a menționat, că nu pot fi reținute argumentele apărării

referitor la faptul că inculpata urmează a fi achitată, deoarece încredințarea

bunurilor pentru a fi administrate în sarcina făptuitorului este un act cu

semnificație juridică de manifestare a voinței persoanei ce presupune trei condiții și

anume: dreptul de a deține bunurile respective, în speță sumele bănești,

răspunderea pentru respectarea regimului de utilizare a bunurilor încredințate și se

face în scopul de a înstrăina aceste bunuri.

Instanța de apel a respins argumentele avocatului inculpatei precum că

inculpata nu este persoană cu funcție de răspundere, deoarece bunurile, în speță

banii, pot fi încredințate în virtutea funcției de răspundere făptuitorului, a

raporturilor contractuale sau a însărcinării speciale din partea proprietarului.

Instanța de apel a reținut, că intenția, motivul și scopul inculpatei care

activând în anii 2008-2009 în calitate de contabil șef la SRL „Euromarbe”, fiind

numită în funcție prin ordinul directorului nr. l8-c din 01.06.2004 și contractul

individual de muncă nr. 09 din 01.06.2004, contrar Legii contabilității nr. 426-XIII

din 04.04.1995, având intenția confecționării, deținerii și folosirii documentelor false

ce acordă drepturi, săvârșite referitor la un document de importanță deosebită, a

falsificat dispozițiile de plată, cauzând astfel un prejudiciu SRL „Euromarbe”, în

sumă totală de 293.265 lei, fapt confirmat prin raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 164 din 28.04.2011, raportul de expertiză nr. 1691 din 09.08.2011 și

declarațiile martorilor Platon A. și Procor P., care au confirmat că dânșii nu au

primit și nici nu au semnat astfel de dispoziții de plată.

În viziunea instanței de apel, sunt greșite concluziile primei instanțe privind

condamnarea inculpatei în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, întrucât

procedându-se în asemenea mod, instanța a admis încălcarea art. 6 paragraful 1 al

Convenției Europene.

Instanța de apel a statuat, că prima instanță nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, acceptând niște concluzii de ordin general, cu privire la

interpretarea noțiunii de act oficial fals, astfel dispozițiile de plată în speță, nu

reprezintă un act oficial, așa cum s-a reținut de către prima instanță în partea

descriptivă a deciziei adoptate.

Instanța de apel a mai menționat că dispoziția de plată nu subscrie noțiunea

de document oficial în sensul obiectului material al infracțiunii prevăzute de art.

361 Cod penal, astfel la caz, lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar Bliuc M., urmează a fi achitată pe acest capăt de

acuzare, deoarece fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61,

75, 76 Cod penal, luând în considerație gravitatea infracțiunii comise, persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, pedeapsa

5

având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

către:

6.1 Procuror, prin care solicită casarea hotărârii instanței de apel, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel urma să-și expună punctul de vedere asupra fiecărei probe

aduse conform învinuirii în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, fapt ce nu a avut

loc, fiind constatat că dispozițiile de plată întocmite de Bliuc M., nu reprezintă un

act oficial;

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură

penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță, iar

concluziile instanței ierarhic inferioare nu corespund circumstanțelor de fapt

stabilite în cadrul cercetării judecătorești și caracterului faptei comise;

- instanța de apel a considerat, că săvîrșirea delapidării averii străine de către

Bliuc M., cu folosirea situației de serviciu, săvîrșită în proporții deosebit de mari, a

fost consumată din momentul obținerii de către ultima a posibilității reale de a se

folosi de bunuri, însă a omis faptul, că pentru a însuși bunurile în cauză, adică

sumele bănești, Bliuc M., a săvîrșit falsul prevăzut de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod

penal, astfel ultima a săvârșit un concurs real de infracțiuni;

- instanța de apel a omis faptul, că documentele ce emană de la particulari se

consideră documente oficiale, atunci când asemenea documente sunt supuse

procedurii publice de autentificare a documentelor create, procedură ce conferă

dispoziției de plată un caracter oficial;

- instanța de apel a omis și faptul, că eliberarea numerarului din casele

întreprinderilor, se efectuează prin dispoziții de plată sau alte scripte întocmite în

modul corespunzător (borderouri de plăți, cereri de eliberare a numerarului,

conturi, etc.) cu aplicarea ștampilei cu atributele dispoziției de plată. Scriptele de

eliberare a numerarului trebuie să fie semnate de conducătorul și contabilul-șef

al întreprinderii sau de alte persoane împuternicite, și această procedură este

reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 764, cu privire la aprobarea Normelor

pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii

Moldova;

- instanța de apel nu a ținut cont că eliberarea de bani persoanelor care sunt

încadrate în personalul scriptic al întreprinderii se efectuează prin dispoziții de

plată scrise aparte pentru fiecare persoană sau printr-un borderou aparte în baza

acordurilor încheiate și ca urmare dispozițiile sunt documente oficiale, deoarece

sunt supuse procedurii publice de autentificare a documentelor create;

- plățile de bani pentru retribuirea muncii în cadrul întreprinderilor, se

efectuează, de regulă, prin dispoziții de plată, acest fapt demonstrează, că

dispoziția de plată este un document oficial, deoarece prin întocmirea lor este unica

metodă de achitarea a salariului, astfel doar după semnarea dispoziției de plată de

6

către conducătorul întreprinderii și contabil, apare dreptul reprezentantului

întreprinderii de a achita salariul;

- consideră că a fost îndeplinită cerința obligatorie, în sensul art. 361 Cod

penal, că confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale

false trebuie neapărat să acorde drepturi sau să elibereze de obligații, iar prima

instanță a examinat sub toate aspectele probele prezentate și a adoptat o hotărâre

legală, iar instanța de apel a adoptat o decizie neîntemeiată;

- inculpata cunoscând atribuțiile sale de serviciu, a îndeplinit dispozițiile de

plată a salariului și a confecționat semnătura din numele angajatului, cunoscând că

acest document este oficial, deoarece confirmă exercitarea dreptului persoanei la

salariu, iar în urma falsificării acestui act, a primit salariul în locul salariaților SRL

„Euromarbe”;

- consideră, că dacă inculpata nu comitea infracțiunea prevăzută de art. 361

alin. (2) lit. c) Cod penal, adică falsul în dispozițiile de plată, ea nu avea posibilitate

se săvârșească delapidarea averii străine, în proporții deosebit de mari, prevăzută

de art. 191 alin. (5) Cod penal;

- versiunile înaintate de către inculpată și considerate ca veridice de către

instanța de apel, au drept scop eschivarea de la răspundere penală, nefiind

justificate prin careva probe concludente, ce ar corobora între ele, astfel instanța de

apel a emis hotărârea pe caz cu încălcarea cerințelor art. 394 alin. (1) pct. 2) și alin.

3) Cod de procedură penală;

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Roșca I. în numele inculpatei, prin care solicită casarea acestora,

în partea condamnării inculpatei în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bliuc M. să fie achitată.

În motivarea recursului invocă că:

- instanța de apel nu a răspuns de ce o consideră pe Bliuc M. ca fiind persoană

cu răspundere materială, prin care anume acțiuni (înscrisuri) ale inculpatei s-a

manifestat falsul în cele 18 dispoziții de plată, în situația cînd raporturile de

expertiză grafoscopice nu dau un răspuns clar la aceste întrebări în raport cu Bliuc

M.;

- instanța de apel a ignorat și nu a dat aprecierea cuvenită depozițiilor altor

martori ai apărării - Platon An. și Titica A., declarațiile cărora coroborează cu

declarațiile inculpatei, a martorului Buțuleac C. și cu rapoartele de expertiză

grafoscopice și care sunt în contradicție cu argumentele instanțelor ierarhic

inferioare precum că la SRL „Euromarbe” ar fi activat în calitate de șoferi doar

Platon Af. și Procor P., care activează oficial din anii 2008-2009 și care susțin că

banii în sumă de 293.355 lei nu i-au primit ca plată;

- instanțele de fond eronat indică în hotărâri precum că între SRL „Euromarbe”

și Bliuc M., pe lângă contractul individual de muncă și ordinul de angajare în

calitate de contabil-șef ar fi existat și un contract de răspundere materială;

- instanța de apel, fără nici un temei legal cu referire la declarațiile

reprezentantului părții civile Popescu-Timotin S., indică în hotărâre că controlul de

audit a avut loc în anul 2010, ce a constatat că achitările nu sunt confirmate prin

7

achiziții, vinovat în aceasta după părerea ei fiind contabila. Taran G. urma să

verifice toate acțiunile, dar nefiind contabil de specialitate, nu putea să depisteze

acest fapt.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală.

concluzionează că recursul declarat de către avocatul Roșca I. în numele inculpatei

urmează a fi respins, iar recursul declarat de către procuror urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

7.1 Referitor la recursul declarat de avocatul Roșca Ivan în numele inculpatei.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Din conținutul recursului declarat de către apărătorul inculpatei rezultă că

acesta invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6), 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; precum și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Totodată, instanța de recurs reține că, recurentul invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală. Însă, din conținutul recursului declarat Colegiul atestă, că

recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv că acestea nu

au evaluat corespunzător probele cercetate, astfel în opinia avocatului ele

demonstrează nevinovăția lui Bliuc M. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

191 alin. (5) Cod penal.

Deci, în atare împrejurări, instanța de recurs consideră, că de fapt, apărătorul

inculpatei în recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor

infracțiunii de delapidarea averii străine în acțiunile inculpatei, solicitând în cele

din urmă achitarea ultimei, pe capătul dat de învinuire. Respectiv, este alogică

invocarea concomitentă și a temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași

norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în

asemenea abordare se subînțelege că totuși inculpata a săvârșit o careva infracțiune,

însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului

nici nu se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar

indicat la temeiurile de drept.

8

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin

prisma incidenței temeiurilor pentru recurs prevăzut la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

În argumentarea temeiurilor pentru recurs menționate, autorul recursului a

indicat că, instanța de apel nu a răspuns de ce o consideră pe Bliuc M. ca fiind

persoană cu răspundere materială.

Așadar, Colegiul penal, verificând actele și lucrările dosarului constată, că în

cuprinsul filei 16 a deciziei atacate se motivează corespunzător, că Bliuc M. este o

persoană cu funcție de răspundere, deoarece bunurile, în speță banii, pot fi

încredințați în virtutea funcției de răspundere a făptuitorului, a raporturilor

contractuale sau a însărcinării speciale din partea proprietarului.

De asemenea, instanța de recurs menționează, că potrivit teoriei penale, cât

privește drepturile și îndatoririle persoanelor cu funcție de răspundere și ale

persoanelor care gestionează o organizație comercială, obștească sau altă

organizație nestatală - în raport cu bunurile ce li se transmit în administrare -

acestea sunt concretizate în instrucțiunile de serviciu, în contractul individual de

muncă, în contractul cu privire la răspunderea materială deplină, în acordurile

scrise, în alte acte juridice.

Revenind la speța în cauză, Colegiul penal reține, că conform contractului

individual de muncă nr. 09 din 01.06.2004, încheiat între SRL „Euromarbe” și Bliuc

M., la f.d. 33 v. I, este indicat că salariatul are obligația să manifeste o atitudine

gospodărească față de bunurile angajatorului și ale altor salariați, de asemenea este

menționat, că în calitatea sa de contabil-șef, Bliuc M., are obligația să păstreze sub

răspundere materială bunurile puse la dispoziția sa de către angajator (f.d. 34 v. I).

Cu referire la critica recurentului, precum că instanțele de fond eronat indică

în hotărâri faptul că între SRL „Euromarbe” și Bliuc M., pe lângă contractul

individual de muncă și ordinul de angajare în calitate de contabil-șef ar fi existat și

un contract de răspundere materială, Colegiul penal statuează că instanțele de fond

nu au făcut astfel de precizări în hotărârile adoptate, iar instanța de recurs

reiterează că răspunderea materială a inculpatei este prevăzută în contractul

individual de muncă.

Referitor la criticile recurentului, în sensul că nu a fost indicat prin care anume

acțiuni (înscrisuri) ale inculpatei s-a manifestat falsul în cele 18 dispoziții de plată, în

situația cînd raporturile de expertiză grafoscopice nu dau un răspuns clar la aceste

întrebări în raport cu Bliuc M., Colegiul penal le respinge ca neîntemeiate, deoarece

faptul că Bliuc M. a sustras bunurile încredințate în administrare în urma falsificării

dispozițiilor de plată în litigiu, se confirmă prin probele cercetate și verificate de

prima instanță și anume:

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 164 din 28.04.2011, prin care s-a

constatat semnăturile din rubrica „Conducătorul” din dispozițiile de plată în litigiu

cu nr. 3588 din 30.11.2009, nr. 3587 din 30.11.2009, nr. 3571 din 31.10.2009, nr. 3572

din 31.10.2009, nr. 3560 din 30.09.09, nr. 3552 din 31.08.09; nr. 3553 din 31.08.2009,

nr. 38 din 05.08.2009, nr. 3546 din 03.07.09, nr. 32 din 30.06.09, nr. 43 din 31.05.09, nr.

29 din 30.04.09, nr. 27 din 10.03.09, nr. 7 din 10.02.09, nr. 6 din 29.01.09, nr. 112 din

9

15.12.08 și nr. 101 din 21.11.08, au fost îndeplinite nu de Taran G., dar de o altă

persoană prin imitare servilă (f.d.68-70);

- raport de expertiză nr. 329 din 23.05.2011, prin care s-a constatat, că textul

manuscris de la rubricile „unitatea” pînă la rubrica „Anexa” și la rubricile „în baza”

și „denumirea, seria, etc.” și semnăturile din rubricile „Contabil șef” și „A plătit

casierul” din dispozițiile de plată cu nr. 3588 din 30.11.2009, 3587 din 30.11.2009,

3572 din 31.10.2009, 3571 din 31.10.2009, 3559 din 30.09.2009, 3560 din 30.09.2009,

3552 din 31.08.2009, 3553 din 31.08.2009, 38 din 05.08.2009, 3546 din 03.07.2009, 32

din 30.06.2009, 43 din 31.05.2009, 29 din 30.04.2009, 27 din 10.03.2009, 7 din

10.02.2009, 6 din 29.01.2009, 112 din 15.12.2008 și 101 din 21.11.2008 au fost

executate de Bliuc M. Semnăturile din rubricile „am primit” și „lei, bani” nu sunt

îndeplinite de Platon A. și Procor P. (f.d. 159-161);

- raportul de expertiză nr. 1691 din 09.08.2011, prin care s-a constatat că

inscripțiile cifrice și literale din 13 dispoziții de plată cu nr. 3587 din 30.11.2009; nr.

3572 din 31.10.2009, nr. 3560 din 30.09.09, nr. 3552 din 31.08.09, nr. 3546 din

03.07.09, nr. 32 din 30.06.09, nr. 43 din 31.05.09, nr. 29 din 30.04.09, nr. 27 din

10.03.09, nr. 7 din 10.02.09, nr. 6 din 29.01.09, nr. 112 din 15.12.08, și nr. 101 din

21.11.08, plasate în rubricile „Unitatea” până la rubrica „Anexa” inclusiv, plasate în

rubricile „în baza” și denumirea, seria, numărul, data, au fost executate de Bliuc M.

Înscrisurile cifrice și literale plasate în rubricile „Am primit”, „lei, bani” și data

eliberării din dispozițiile de plată pe numele lui Platon Af. nu sunt executate de

Platon Af., dar de o altă persoană. Înscrisurile cifrice și literale plasate în rubricile

„Am primit”, „lei, bani”, și data eliberării din dispozițiile de plată de la numele lui

Procor P., sunt executate de una și aceeași persoană (f.d. 201-222, v. II).

- declarațiile martorului Platon Af., care sunt în coroborare cu rapoartele

menționate și din care rezultă că a activat în calitate de șofer la SRL „Euromarbe”

oficial din anul 2009, salariul mediu constituia 4.000 lei lunar, pe care îl primea o

dată în lună și semna pe borderouri, scriind suma și semnătura. Careva borderouri

goale nu a semnat și tot timpul le verifica. Pe lîngă salariul primit, nici el și nici

colegul său nu a mai primit bani în sumă de 293.000 lei. În locul altor persoane nu a

primit salariul;

- declarațiile martorului Procor P., care sunt în coroborare cu rapoartele

menționate și declarațiile martorului Platon Af., și din care reiese, că activează în

calitate de șofer la SRL „Euromarbe” de 6-7 ani, la început a fost angajat fără

contract deoarece actele nu erau în regulă. Atât el, cât și colegul său nu a primit

suma de 293.000 lei și nici dispoziție de plată nu a văzut pe această sumă. Pe

parcursul anilor 2008-2009, salariul era de 4000 lei, pe care îl primea lunar, de la

Bliuc M., semnând niște blancuri. Niciodată nu a semnat blancuri goale;

- declarațiile reprezentantului părții civile Popescu-Timotin S., conform cărora

a început să activeze la SRL „Euromarbe” din 21.10.2010, după sistarea contractului

cu Bliuc M., a preluat toată activitatea întreprinderii contabilă, iar la moment deține

funcția de administrator. În urma unui control intern s-a depistat că banii ce erau

incluși în documentele contabile, ordinile de încasare, nu erau primiți în realitate de

persoanele indicate în ordine, în special de șoferii ce prestează servicii de locațiune

întreprinderii, Platon Af. și Procor P., fapt confirmat și de ultimii, însă banii au fost

10

decontați. Confirmă, că toate sumele ce sunt achitate pentru serviciile de locațiune,

conform legislației contabile trebuia să fie confirmate potrivit actelor de achiziție

privind locațiunea, lucru care nu s-a respectat. Contractele de locațiune cu șoferii

prevăd alte sume, decât cele indicate în ordinile de încasare.

Instanța de recurs conchide, că toate aceste probe coroborează între ele și

indică direct la Bliuc M., că a comis infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod

penal.

Totodată, nu sunt fondate nici criticile avocatului, precum că instanța de apel a

ignorat și nu a dat aprecierea cuvenită depozițiilor altor martori ai apărării - Platon

An. și Titica A., declarațiile cărora coroborează cu declarațiile inculpatei, a

martorului Buțuleac C. și cu rapoartele de expertiză grafoscopice și care sunt în

contradicție cu argumentele instanțelor ierarhic inferioare privitor la faptul că la

SRL „Euromarbe” ar fi activat în calitate de șoferi doar Platon Af. și Procor P., care

activează oficial din anii 2008-2009 și care susțin că banii în sumă de 293.355 nu i-au

primit ca plată.

Colegiul penal atrage atenția asupra faptului, că instanțele ierarhic inferioare

nu au făcut constatări referitor la faptul că la SRL „Euromarbe” ar fi activat în

calitate de șoferi doar Platon Af. și Procor P., faptul dat fiind menționat doar de

reprezentantul părții civile Popescu-Timotin S., care a declarat, că reieșind din

documentele contabile, la SRL „Euromarbe” pînă în anul 2008 nu au activat alți

șoferi decât Platon Af. și Procor P.

Ce ține de declarațiile martorilor Titica A. și Platon An., precum că ultimul

până în anul 2007 a lucrat neoficial ca șofer la SRL „Euromarbe”, instanța de recurs

reține, că faptul dat nu confirmă cele relatate de inculpată și anume că la ordinul

directorului a completat dispozițiile de plată în scopul acoperirii cheltuielilor

pentru achitarea salariilor șoferilor din anii precedenți. În acest sens, Colegiul penal

statuează, că conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 164 din

28.04.2011, se confirmă că semnăturile din rubrica „Conducătorul” din dispozițiile

de plată în litigiu nu au fost îndeplinite de Taran G., directorul SRL „Euromarbe”,

de asemenea la plîngerea ultimului din 23.03.2011 a fost pornită urmărirea penală

în cauza data, iar faptul depistării încălcărilor, conform declarațiilor

reprezentantului părții civile Popescu-Timotin S., au avut loc în urma unui control

intern în anul 2010. Astfel, în cazul în care Taran G., ar fi dat astfel de indicații,

după cum menționează inculpata, acesta ar fi semnat dispozițiile de plată și nu s-ar

fi adresat organului de urmărire penală. Mai mult ca atât, din declarațiile

martorilor Platon Af. și Procor P., reiese că ultimii nu au primit suma de 293.000 lei

și nici nu au semnat astfel de dispoziții de plată.

La fel, este nefondată și ultima critică din recursul avocatului, precum că

instanța de apel, fără nici un temei legal cu referire la declarațiile reprezentantului

părții civile Popescu-Timotin S., indică în hotărâre că controlul de audit a avut loc

în anul 2010, ce a constatat că achitările nu sunt confirmate prin achiziții, vinovat în

aceasta după părerea ei fiind contabila, iar Taran G. urma să verifice toate acțiunile,

dar nefiind contabil de specialitate, nu putea să depisteze acest fapt. Instanța de

recurs stabilește, că instanțele de fond nu au făcut astfel de constatări după cum

indică recurentul, dar în conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de

11

procedură penală, în conținutul hotărârilor adoptate au descris probele pe care se

întemeiază concluziile acestora, astfel pe lîngă alte probe ce confirmă vina

inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, au fost

descrise și depozițiile reprezentantului părții civile Popescu-Timotin S. care a făcut

referire la controlul de audit din anul 2010.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată critica avocatului

sub aspectul temeiurilor de casare invocate în recursul declarat este nefondată,

fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de dezacord și în esență

nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs de a interveni

în hotărârea atacată, iar acțiunile inculpatei sânt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și în cele din urmă temeiurile pentru recurs

invocate și stipulate la pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au

găsit confirmarea.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs concluzionează că recursul

declarat de către avocat, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

7.2 Referitor la recursul declarat de către procuror

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Prin recursul declarat de procuror s-a invocat aspectul de ilegalitate privind

greșita achitare a inculpatei în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe care

Colegiul penal îl considera ca întemeiat.

Astfel, după cum invocă recurentul, la adoptarea soluției de achitare a

inculpatei, instanța de apel a menționat, că în esența sa dispozițiile de plată în

speță, nu reprezintă un act oficial, așa cum s-a reținut de prima instanță în partea

descriptivă a deciziei adoptate.

În acest context, Colegiul, menționând prevederile art. 6 al Legii privind

accesul la informație nr. 182-XIV din 11.05.2000 remarcă, că prin document oficial

trebuie de înțeles documentul care: 1) conține informații, care au fost elaborate,

selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale

sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept; 2) atestă

faptul avînd relevanță juridică; 3) circulă în cadrul unui sistem de înregistrare,

evidență strictă și control al circulației.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal consideră, că soluția instanței de apel este

neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-2/2014 din 20.03.2014

asupra recursului în interesul legii, cu privire la determinarea modului unitar de

interpretare și aplicare a prevederilor art. 361 alin. (1) Cod penal, din care rezultă,

că documentul oficial este acel document care emană de la o autoritate publică de

orice nivel sau care provine de la un terț, dar primit de o autoritate. În dependență

de autorul documentului privat, ele pot fi documente private întocmite de persoane

fizice sau documente private întocmite de persoane juridice de drept privat.

12

Documentele care emană de la particulari se consideră documente oficiale atunci

când asemenea documente sunt supuse procedurii publice de autentificare a

documentelor create. Tocmai această procedură conferă documentului un caracter

oficial, adică un caracter de drept public. În al doilea rând, documentele care emană

de la particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente

sunt primite oficial de persoana juridică de drept public, după care se află la

dispoziția acestei persoane în legătură cu soluționarea problemei reprezentând

obiectul de referință al documentelor primite. Deci, documentelor private li se

recunoaște posibilitatea de a deveni documente oficiale. Momentul convertirii

documentelor private în documente oficiale este desemnat prin punerea acestuia la

dispoziția organelor sau a persoanelor oficiale în condițiile legii. În concluzie,

momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana oficială

este momentul convertirii documentului privat în document oficial.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, această

procedură conferă dispoziției de plată un caracter oficial, deoarece conform

prevederilor pct. 1, 2 din Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în

economia națională a Republicii Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.

764 din 25.11.1992, toate întreprinderile de stat, întreprinderile mixte, societățile pe

acțiuni, societățile cu răspundere limitată, asociații obștești etc, organizațiile și

instituțiile de stat, indiferent de statutul lor juridic, sunt obligate să consemneze

mijloacele lor bănești în instituțiile financiare. Decontările dintre întreprinderi pe

angajamente se efectuează, de regulă, prin virament la instituții financiare.

Aferente operațiunilor de casă se întocmesc documente, formularele-tip

interdepartamentale ale căror se aprobă de Departamentul Analize Statistice și

Sociologice, de comun acord și cu Ministerul Finanțelor, în mod obligator aplicate,

fără schimbări, în toate întreprinderile, indiferent de subordonarea lor

departamentală și formele de proprietate (p. 11 din Norme pentru efectuarea

operațiunilor de casă) și anume: ordinile de plată, care sunt folosite pentru

generalizarea informației privind existența și mișcarea mijloacelor bănești din

conturile curente ale întreprinderii.

Mai mult, conform pct. 13 din Normele pentru efectuarea operațiunilor de

casă în economia națională a Republicii Moldova, eliberarea numerarului din casele

întreprinderilor se efectuează prin dispoziții de plată sau alte scripte întocmite în

modul corespunzător (borderouri de plăți, cereri de eliberare a numerarului,

conturi etc.) cu aplicarea ștampilei cu atributele dispoziției de plată. Scriptele de

eliberare a numerarului trebuiesc să fie semnate de conducătorul și contabilul-șef ai

întreprinderii sau de alte persoane împuternicite.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel a omis faptul că eliberarea

de bani persoanelor care sunt încadrate în personalul scriptic al întreprinderii se

efectuează prin dispozițiile de plată scrise aparte pentru fiecare persoană sau

printr-un borderou aparte în baza acordurilor încheiate și ca urmare dispozițiile

sunt documente oficiale, deoarece sunt supuse procedurii publice de autentificare a

documentelor create.

Tot la capitolul dat, instanța de recurs menționează, că plățile de bani pentru

retribuirea muncii în cadrul întreprinderilor, se efectuează, de regulă, prin

13

dispoziții de plată, acest fapt demonstrează, că dispoziția de plată este un

document oficial, deoarece prin întocmirea lor este unica metodă de achitarea a

salariului. Tot aici e de reținut, că doar după semnarea dispoziției de plată de către

conducătorul întreprinderii și contabil, apare dreptul reprezentantului

întreprinderii de a achita banii.

Colegiul penal conchide, că instanța de apel incorect a interpretat prevederile

legale menționate, deoarece soluția sa de achitare și-a bazat-o pe faptul că

dispozițiile de plată în speță, nu reprezintă un act oficial, ignorând faptul că

dispozițiile de plată eliberate de orice organ, instituție, întreprindere sau

organizație, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, de

persoana fizică sau juridică, fiind înaintate la o autoritate publică și care generează

drepturi sau eliberează de obligații, ele se convertesc și capătă statutul de document

oficial, având o evidență strictă și o importanță juridică deosebită.

La acest capitol Colegiul, fiind în acord cu prima instanță, evidențiază și faptul

că a fost îndeplinită cerința obligatorie, în sensul art. 361 Cod penal, că

confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false trebuie

neapărat să acorde drepturi sau să elibereze de obligații, astfel inculpata cunoscând

atribuțiile sale de serviciu, a îndeplinit dispozițiile de plată și a confecționat

semnătura din numele angajatului, cunoscând că acest document este oficial,

deoarece confirmă exercitarea dreptului persoanelor la salariu, iar în urma

falsificării acestor acte, a însușit în mod ilegal de la SRL „Euromarbe” suma de 293.

265 lei.

De asemenea, instanța de apel a mai considerat, că săvârșirea delapidării averii

străine de către Bliuc M., cu folosirea situației de serviciu, săvârșită în proporții

deosebit de mari, a fost consumată din momentul obținerii de către ultima a

posibilității reale de a se folosi de bunuri, însă a omis faptul, că pentru a însuși

bunurile în cauză, adică sumele bănești, Bliuc M., a săvârșit falsul prevăzut de art.

361 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal atrage atenția la faptul, că dacă inculpata nu

săvârșea infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică falsul în

dispozițiile de plată, ea nu avea posibilitate se săvârșească delapidarea averii

străine, săvârșite în proporții deosebit de mari, prevăzută de art. 191 alin. (5) Cod

penal.

Instanța de recurs, în temeiul celor enunțate mai sus, consideră că prima

instanță a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a

faptelor comise de către acesta și a dispus întemeiat condamnarea ultimei în baza

art. 361 alin. (2) lit. c) și a art. 191 alin. (5) Cod penal.

La fel, instanța de recurs consideră, că prima instanță a realizat o

individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al

modalității de executare, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată fiind

legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel greșit a admis

parțial apelul avocatului Roșca I. și prin pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

inculpatei de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c)

14

Cod penal, a comis o eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă

procurorul, sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt

ce determină de a admite recursul, casând decizia instanței de apel, cu menținerea

sentinței primei instanțe, în privința lui Bliuc M.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Roșca

Ivan în numele inculpatei.

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Călugăreanu Vitalie, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015, în cauza penală în privința

lui Bliuc Marcela Milcic, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 29 septembrie 2014, prin care aceasta a fost condamnată în baza art.

191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții pe un termen de 2 ani, în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 6

luni închisoare, iar conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă - 8 ani 1 lună

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții pe un termen de 2 ani. Dispozițiile referitoare la acțiunea

civilă și executarea sentinței, la fel se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 17 mai 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

15