1ra-134/2016 — art. 164 alin 2 lit b, e CP

1ra-134/2016 — art. 164 alin 2 lit b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-134/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie

2015, declarate de avocații Ludmila Niculcea în numele inculpaților Cornel Popenco,

Serghei Briceag, Vadim Briceag, Elena Gărgăun în numele inculpaților Serghei

Oleineac, Iuri Popenco și Dumitru Marinescu în numele inculpatului Valeriu Ceban,

în cauza penală în privința lui

Oleineac Serghei Victor, născut la 19 aprilie 1975,

originar și domiciliat s. Damașcani, r-nul Rîșcani;

Popenco Iuri Galaction, născut la 07 aprilie 1966,

originar și domiciliat s. Damașcani, r-nul Rîșcani;

Popenco Cornel Iuri, născut la 14 octombrie 1990,

originar și domiciliat s. Damașcani, r-nul Rîșcani;

Briceag Vadim Afanasie, născut la 10 iunie 1979,

originar și domiciliat s. Damașcani, r-nul Rîșcani;

Briceag Serghei Afanasi, născut la 08 aprilie

1985, originar și domiciliat s. Damașcani, r-nul Rîșcani

și

Ceban Valeriu Gheorghe, născut la 11 iulie 1972,

originar și domiciliat s. Damașcani, r-nul Rîșcani.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.01.2014. - 24.02.2015;

Instanța de apel: 19.03. - 09.09.2015;

Instanța de recurs: 17.11.2015 - 06.04.2016.

A C O N S T A T A T:

Iuri Popenco, Cornel Popenco, Vadim Briceag și Serghei Briceag au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 5 ani

închisoare fiecare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe perioada probațiunii de 3 ani.

Prin aceeași sentință, Valeriu Ceban a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe perioada oribațiunii de 2

ani.

Acțiunea civilă, înaintată de reprezentantul părții vătămate, Daniela Uritean a

fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

1

instanța în ordinea procedurii civile.

20 aprilie 2013, aproximativ la ora 2400, împreună cu Iu. Popenco, V. Ceban,

V. Briceag și A. Lavric, fiind toți în stare de ebrietate, aflîndu-se la odihnă în pădurea

din apropierea s. Damașcani, r-nul Rîșcani la solicitarea lui S. Briceag, cu

automobilul model „Volkswagen Passat”, n/î RS AK 266, au venit în fața barului

„Dacia Timpul” amplasat pe adresa s. Petrușeni, r-nul Rîșcani unde se aflau

S. Briceag și C. Popenco, care erau într-o situație de conflict cu localnicii Vl. Uritean

și Ia. Ciobanu.

Imediat, după ce s-au coborît din automobil, s-au năpustit asupra lui

Ia. Ciobanu și Vl. Uritean, aplicîndu-le lovituri peste diferite părți ale corpului.

În continuare, ei toți împreună avînd un scop unic de a-i răpi pe Ia. Ciobanu și

Vl. Uritean, intenționat i-au capturat pe ultimii și cu forța i-au urcat în automobilul

model „Volkswagen Passat” n/î RS AK 266, la volanul căruia se afla

S. Oleineac, în care au urcat Iu. Popenco, V. Ceban și V. Briceag.

Astfel, fiind reținuți cu privarea de libertate împotriva voinței lor, Ia. Ciobanu

și Vl. Uritean au fost transportați de la locul inițial de capturare, la stația de

alimentare cu carburanți „Lukoil” amplasată pe marginea traseului Costești-Rîșcani

la o distanță de aproximativ 500 metri de la barul „Dacia Timpul”, timp în care au

fost supuși violenței fizice exprimate prin aplicarea loviturilor de către cei aflați în

salonul automobilului. În același timp, S. Briceag, C. Popenco și A. Lavric, au urcat

într-un alt automobil model „VAZ 2103”, n/î RS AM 976 și au venit și ei pe teritoriul

stației de alimentare cu carburanți „Lukoil”.

Ajungînd pe teritoriul stației, pe Vl. Uritean l-au scos din automobil și

aplicîndu-i o lovitură în față l-au eliberat, iar pe Ia. Ciobanu din nou, contrar voinței

acestuia, l-au urcat în portbagajul automobilului model „VAZ 2103”, în salonul

căruia au urcat S. Briceag, C. Popenco și A. Lavric și l-au transportat la marginea

pădurii în direcția s. Gălășeni, r-nul Rîșcani la o distanță de aproximativ 500 metri de

stația de alimentare cu carburanți „Lukoil”. Coborîndu-l din portbagajul

automobilului, i-au aplicat lui Ia. Ciobanu multiple lovituri cu pumnii în partea

capului, după care lăsîndu-l să zacă la pămînt, au urcat în automobil și au plecat.

Conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 49 „D” și 50 „D” din

24 iunie 2013, lui Ia. Ciobanu și lui Vl. Uritean le-au fost cauzate vătămări

corporale ușoare.

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Serghei Oleineac,

Iuri Popenco, Cornel Popenco, Vadim Briceag, Serghei Briceag și Valeriu Ceban să

fie condamnați în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 6 ani închisoare

fiecare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea cerințelor, procurorul a invocat, că prima instanță la

compartimentul individualizării pedepsei, neîntemeiat a aplicat în privința

inculpaților prevederile art. 90 Cod penal, în cazul în care inculpații nu și-au onorat

obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin infracțiune reprezentantului legal

al părții vătămate, D. Uritean.

Procurorul a specificat, că reieșind din personalitatea inculpaților,

2

comportamentul acestora la etapa urmăririi penale și judecării cauzei, influența

pedepsei aplicate de prima instanță nu-și va atinge scopul prevăzut la art. 61 alin. (2)

Cod penal.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în latura stabilirii pedepsei,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, inculpații Serghei Oleineac, Iuri Popenco, Cornel Popenco,

Vadim Briceag, Serghei Briceag și Valeriu Ceban au fost condamnați în baza art. 164

alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la cîte 5 ani închisoare fiecare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat în fapt, că S. Oleineac,

la 20 aprilie 2013, aproximativ la ora 2400, împreună cu Iu. Popenco, V. Ceban,

V. Briceag și o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, fiind toți în stare de ebrietate, aflîndu-se la odihnă în pădurea din

apropierea s. Damașcani, r-nul Rîșcani la solicitarea lui S. Briceag, cu automobilul

model „Volkswagen Passat”, n/î RS AK 266, au venit în fața barului „Dacia Timpul”

amplasat pe adresa s. Petrușeni, r-nul Rîșcani unde se aflau S. Briceag, C. Popenco,

care erau într-o situație de conflict cu localnicii Vl. Uritean și Ia. Ciobanu.

Imediat, după ce s-au coborît din automobil, s-au năpustit asupra lui

Ia. Ciobanu și Vl. Uritean, aplicîndu-le lovituri peste diferite părți ale corpului.

În continuare, ei toți împreună avînd un scop unic de a-i răpi pe Ia. Ciobanu și

Vl. Uritean, intenționat i-au capturat pe ultimii și cu forța i-au urcat în automobilul

model „Volkswagen Passat”, n/î RS AK 266, la volanul căruia se afla

S. Oleineac, în care au urcat Iu. Popenco, Vl. Ceban și V. Briceag.

Astfel, fiind reținuți cu privarea de libertate împotriva voinței lor, Ia. Ciobanu

și Vl. Uritean au fost transportați de la locul inițial de capturare, la stația de

alimentare cu carburanți „Lukoil” amplasată pe marginea traseului Costești-Rîșcani

la o distanță de aproximativ 500 metri de la barul „Dacia Timpul”, timp în care au

fost supuși violenței fizice exprimate prin aplicarea loviturilor de către cei aflați în

salonul automobilului.

În același timp, S. Briceag, C. Popenco și persoana în privința căreia cauza

penală a fost disjunsă au urcat într-un alt automobil model „VAZ 2103”, n/î RS AM

976 și au venit și ei pe teritoriul stației de alimentare cu carburanți „Lukoil”.

Ajungînd pe teritoriul stației, pe Vl. Uritean l-au scos din automobil și

aplicîndu-i o lovitură în față l-au eliberat, iar pe Ia. Ciobanu din nou, contra voinței

acestuia, l-au urcat în portbagajul automobilului model „VAZ 2103”, în salonul

căruia au urcat S. Briceag, C. Popenco și persoana în privința căreia cauza penală a

fost disjunsă într-o procedură separată și l-au transportat la marginea pădurii în

direcția s. Gălășeni, r-nul Rîșcani la o distanță de aproximativ 500 metri de stația de

alimentare cu carburanți „Lukoil”.

Coborîndu-l din portbagajul automobilului, i-au aplicat lui Ia. Ciobanu

multiple lovituri cu pumnii în partea capului, după care lăsîndu-l să zacă la pămînt,

au urcat în automobil și au plecat.

Conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 49 „D” și 50 „D” din

24 iunie 2013, lui Ia. Ciobanu și lui Vl. Uritean le-au fost cauzate vătămări

corporale ușoare.

3

Astfel, instanța de apel a conchis, că din conținutul sentinței s-a stabilit, că

prima instanță a indicat în fapta constatată încă o persoană în privința căreia nu a fost

întocmit rechizitoriul în cauza dată și nici nu a figurat ca persoană pusă sub învinuire

împreună cu inculpații S. Oleineac, Iu. Popenco, C. Popenco, V. Briceag, S. Briceag

și V. Ceban și respectiv nici nu a fost examinat faptul săvîrșirii de către A. Lavric

(persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă) a faptei constatate de către

prima instanță.

Deci, instanța de apel a considerat greșită implicarea în constatarea primei

instanțe a lui A. Lavric (persoana în privința căreia cauza penală a fost disjunsă

într-o procedură separată) în acțiunile criminale ale inculpaților în situația în care

acesta nu a deținut statutul de inculpat de rînd cu alți inculpați.

În ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel a enunțat, că la acest

segment urmează să fie admis apelul procurorului în partea suspendării executării

pedepsei și respins în partea înăspririi acesteia, deoarece prima instanță a dat o

apreciere corectă circumstanțelor cauzei și întemeiat a aplicat pedeapsa în limita de 5

ani închisoare, însă contrar acestor circumstanțe a dispus suspendarea executării

pedepsei.

În acest context, instanța de apel a reținut, că este lipsită de temei poziția

primei instanțe referitor la aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece la suspendarea

executării pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și în

special de comportamentul inculpaților pe tot parcursul urmăririi penale, precum și

examinării cauzei în prima instanță, care nu au recunoscut vina, nu au întreprins nici

o măsură în scopul reparării prejudiciului cauzat părților vătămate, mai mult, prima

instanță la acest segment nu a ținut cont și de faptul că la momentul săvîrșirii

infracțiunii părțile vătămate erau minore.

La fel, instanța de apel a specificat, că prima instanță la caz nu a ținut cont și

de circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, cum ar fi săvîrșirea

infracțiunii prin orice formă de participație și săvîrșirea infracțiunii cu bună știință

împotriva unui minor care agravează răspunderea în lipsa unor circumstanțe

atenuante și exclud toate circumstanțele de aplicare a suspendării condiționate a

executării pedepsei.

În final, reieșind din cele menționate supra, precum și din modalitatea în care

au acționat inculpații, instanța de apel a ajuns la concluzia, că numai pedeapsa

închisorii poate duce la restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților, precum

și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpaților, cît și a altor

persoane.

V. Briceag, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a contestat

cu recursuri ordinare decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea recursurilor, apărarea a invocat, că prima instanță la capitolul

individualizării pedepsei a ținut pe deplin cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod

penal, corect ajungînd la concluzia privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

în privința inculpaților C. Popenco, S. Briceag și V. Briceag.

În acest sens, recurentul a menționat, că prima instanță la adoptarea sentinței a

ținut cont de comportamentul părților vătămate, persoana inculpaților, care se

4

caracterizează pozitiv, sunt la prima abatere de la lege, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află.

Astfel, apărarea este de opinia, că suspendarea executării pedepsei aplicate

inculpaților de către prima instanță, va atinge scopul pedepsei, dînd posibilitate

inculpaților să-și dovedească corectarea prin comportament exemplar, mai mult,

perioada îndelungată a termenului de probă și situația în care aceasta îi va pune pe

inculpați, care vor fi obligați permanent să-și adapteze comportamentul la obligațiile

impuse de către instanță, poate fi asimilată unei pedepse echitabile, iar prin urmare

reeducarea inculpaților vizați, va fi mai efectivă.

Careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu s-au

constatat, ori, modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicate pentru

infracțiunea săvîrșită de inculpații nominalizați, este în acord cu principiul

proporționalității, avînd în vedere faptele săvîrșite și urmările produse.

Recurentul a supus criticii argumentele instanței de apel privind

nerecunoașterea vinovăției de către inculpații C. Popenco, S. Briceag și V. Briceag,

specificînd că acest fapt nu poate fi pus la baza aplicării pedepsei închisorii și nu

servește drept impediment la aplicarea art. 90 Cod penal, ori, recunoașterea sau

nerecunoașterea vinovăției de către inculpați în săvîrșirea infracțiunii incriminate

prin prisma prevederilor art. 66 Cod de procedură penală, este un drept al

inculpaților și aceștia nu pot fi sancționați de către stat cu aplicarea unei pedepse mai

aspre, mai mult, inculpații C. Popenco și S. Briceag au recunoscut vina parțial.

La fel, recurentul a supus criticii și argumentul instanței de apel privind

nerecuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune părților vătămate, ori, nici acest

motiv în viziunea apărării nu servește drept impediment de a fi aplicate prevederile

art. 90 Cod penal, deoarece acesta se datorează faptului neprezentării de către

reprezentanții părților vătămate a probelor care confirmă sumele solicitate și a

cuantumului prejudiciului suferit, iar prin urmare acțiunea civilă a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile. În prezent, apărarea susține, că prejudiciul enunțat a fost

recuperat, părțile vătămate nu au careva pretenții față de inculpați.

5.1. Avocatul E. Gărgăun în numele inculpaților Iu. Popenco și S. Oleineac

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recursuri

ordinare decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței

fără modificări.

În motivarea recursurilor, apărarea a invocat, că prima instanță corect a ajuns

la concluzia că inculpații I. Popenco și S. Oleineac sunt fără antecedente penale, se

caracterizează pozitiv și la compartimentul individualizării pedepsei just a

concluzionat că restabilirea echității sociale și corectarea inculpaților poate avea loc

și fără izolarea acestora de societate, aplicîndu-le astfel prevederile art. 90 Cod penal.

În opinia recurentului suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

constituie în sine o pedeapsă, respectiv nu implică nici o formă de pedeapsă mai

blîndă sau mai aspră, ori, prin faptul că prima instanță a aplicat în privința

inculpaților prevederile art. 90 Cod penal, nu a admis atenuarea sau înăsprirea

pedepsei, dar a acordat o șansă inculpaților de a demonstra că incidentul din viața

acestora este unul singular, ieșit din comun, regretabil și nu va mai fi repetat.

Totodată, apărarea a menționat, că inculpații s-au împăcat cu părțile vătămate,

5

au restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune, iar argumentul instanței de apel

precum că nerecunoașterea de către inculpați a vinovăției urmează a fi interpretată în

detrimentul acestora este neîntemeiată și vine în contradicție cu prevederile

art. art. 7, 66 alin. (2) pct. 10), 29), alin. (4) Cod de procedură penală, art. 6§1 din

CțEDO.

La fel, apărarea a supus criticii reținerea de către instanța de apel a

circumstanțelor agravante, ori, în opinia recurentului potrivit art. 77 alin. (2) Cod

penal, dacă circumstanțele menționate la alin. (1) sunt prezente la articolele

corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor

componențe de infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanțe

agravante.

În final, recurentul a specificat, că instanța de apel la individualizarea

pedepsei, nu a luat în considerație și faptul, că inculpatul Iu. Popenco a cooperat

activ cu organul de urmărire penală, are la întreținere mama pensionară, soția și 2

copii, iar inculpatul S. Oleineac la fel a cooperat cu organul de urmărire penală,

întîmplător a fost atras în incidentul din 20 aprilie 2013, are la întreținere soția,

2 copii minori, precum și rudele, iar izolarea inculpaților nominalizați de societate va

aduce suferințe grave familiei acestora.

5.2. Avocatul D. Marinescu în numele inculpatului V. Ceban în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În susținerea cerințelor, recurentul a invocat, că decizia instanței de apel este

neîntemeiată sub aspectul stabilirii pedepsei, care a fost individualizată contrar

prevederilor legale.

În contextul dat, apărarea a menționat, că instanța de apel, la capitolul

individualizării pedepsei, a trecut cu vederea, că în speță persistă o circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 76 lit. g) Cod penal și anume – ilegalitatea sau

imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat infracțiunea, ori, așa cum

rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, anume părțile vătămate au

provocat conflictul din 20 aprilie 2013.

La fel, apărarea a enunțat, că în plîngerile părților vătămate nu figurează

familia V. Ceban, ori, inculpatul a avut un rol minim de complicitate în săvîrșirea

infracțiunii incriminate, acest fapt se confirmă și prin declarațiile părților vătămate

Ia. Ciobanu și Vl. Uritean, precum și prin declarațiile inculpaților S. Briceag,

V. Briceag, Iu. Popenco, C. Popenco, S. Oleineac, ori, nimeni din cei nominalizați

nu au indicat concret că V. Ceban ar fi lovit în partea vătămată sau cu forța i-ar fi

urcat în autoturism pe careva din părțile vătămate.

Totodată, recurentul a specificat, că inculpatul V. Ceban nu a fost recunoscut

în calitate de bănuit și careva acțiuni cum ar fi confruntarea dintre inculpat și părțile

vătămate nu au fost efectuate.

Mai mult, părțile vătămate careva pretenții de ordin material sau moral față de

inculpatul V. Ceban, nu au, iar prejudiciul cauzat prin infracțiune a fost restituit de

rudele inculpatului, de aceea apărarea este de opinia că pedeapsa aplicată de instanța

de apel este prea aspră în coraport cu circumstanțele enunțate.

În conexiunea celor relatate, recurentul susține, că instanța de apel ajungînd la

6

concluzia că inculpatul urmează să execute pedeapsa închisorii real, a trecut cu

vederea și faptul, că ultimul la locul de trai se caracterizează pozitiv, are la

întreținere 2 copii minori, prin extrasul medical eliberat de către Centrul de Sănătate

Costești r-nul Rîșcani, V. Ceban suferă de epilepsie post-traumatică.

Distinct de cele enunțate, recurentul a supus criticii și argumentele instanței de

apel privind: a) nerecunoașterea vinovăției de către inculpat (atît pe parcursul

urmăririi penale cît și în cadrul instanței de judecată inculpatul V. Ceban a dat

declarații sincere); b) la momentul săvîrșirii infracțiunii părțile vătămate erau

minore (nici în cadrul urmăririi penale și nici în instanța de judecată nu s-a dovedit

elementul cu bună știință în sensul art. 77 lit. e) Cod penal); c) orice formă de

participație constituie o agravantă (forma de participație este deja prevăzută ca

agravantă în dispoziția art. 164 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, ori, argumentul dat

vine în contradicție cu prevederile art. 77 alin. (2) Cod penal).

În final, apărarea a relatat, că circumstanțele invocate supra permit instanței de

judecată să aplice în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, soluție

corectă a primei instanțe.

reprezentantul părții vătămate Vl. Uritean, D. Uritean, reprezentantul părții vătămate

Ia. Ciobanu, L. Ciobanu și părțile vătămate Ia. Ciobanu și Vl. Uritean, solicitînd

admiterea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent sunt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal conchide că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Recursurile depuse de apărare au ca temei de bază pct. 6), 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, care stipulează că, decizia instanței de apel poate fi supusă

recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

cînd, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, în acest sens, recurenții

exprimîndu-și dezacordul, în special, cu excluderea de către instanța de apel a

prevederilor art. 90 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal consideră, că temeiurile pentru recurs semnalate de

recurenți nu sunt incidente în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just

soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni,

7

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvîrșit infracțiunea, avînd

deplină libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține, că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală să fie luate în considerație după ce instanța și-a

format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpaților, instanța de apel corect

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite care face parte conform art. 16 alin. (4)

Cod penal din categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de persoana celor

vinovați, de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea și just a reținut, că

inculpații S. Oleineac, Iu. Popenco, C. Popenco, V. Briceag, S. Briceag și V. Ceban

sunt la prima abatere, anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv, au

săvîrșit infracțiunea prin orice formă de participație, cu bună știință împotriva unui

minor.

La fel, Colegiul penal relevă, că instanța de apel corect a concluzionat, că

căința sinceră a inculpaților este declarativă, făcută în scop de apărare, ori, pe toată

perioada urmăririi penale și cercetării judecătorești, inculpații nu s-au căit sincer de

cele săvîrșite, nu și-au recunoscut vina și nu au încercat să se împace cu părțile

vătămate.

Așadar, referitor la aplicarea de către prima instanță a prevederilor art. 90 Cod

penal, instanța de apel, în opinia Colegiului penal corect a reținut, că prima instanță

la caz, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și în special de comportamentul

inculpaților pe tot parcursul urmăririi penale, precum și judecării cauzei în prima

instanță, care nu au întreprins nici o măsură în scopul reparării daunelor cauzate

părților vătămate, mai mult, prima instanță la aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, nu a ținut cont de minoratul părților vătămate Ia. Ciobanu, care la momentul

săvîrșirii infracțiunii avea 17 ani, iar Vl. Uritean vîrsta de 15 ani.

Colegiul penal consideră că instanța de apel, reieșind din caracterul și metoda

prin care a fost săvîrșită infracțiunea, corect a conchis, că prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni din partea inculpaților este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse reale,

fără suspendarea condiționată a executării acesteia, ori, scopul educativ și preventiv

al pedepsei aplicate în speță, poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei închisorii.

Distinct de considerentele enunțate supra, Colegiul penal, referitor la alegațiile

prin care se susține, că inculpatul V. Ceban nu a fost recunoscut în calitate de bănuit

și careva acțiuni cum ar fi confruntarea dintre inculpat și părțile vătămate nu au

fost efectuate, Colegiul penal le consideră nefondate, deoarece potrivit art. 251

8

alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale decît cele

prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării

acțiunii – cînd partea este prezentă sau la terminarea urmăririi penale – cînd partea

i-a cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea a

fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Prin urmare, reieșind din lucrările dosarului, nu se atestă că inculpatul sau

apărătorul acestuia, la finisarea urmăririi penale au invocat sau semnalat careva

încălcări procesuale în sensul vizat.

În consecință, față de toate argumentele expuse, se constată că nu sunt

incidente în speță, temeiurile de casare a hotărîrii instanței de apel prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din care motive recursurile apărării se

declară inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocații Ludmila Niculcea

în numele inculpaților Cornel Popenco, Serghei Briceag, Vadim Briceag, Elena

Gărgăun în numele inculpaților Serghei Oleineac, Iuri Popenco și Dumitru Marinescu

în numele inculpatului Valeriu Ceban, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 09 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Oleineac

Serghei Victor, Popenco Iuri Galaction, Popenco Cornel Iuri, Briceag Vadim

Afanasie, Briceag Serghei Afanasi și Ceban Valeriu Gheorghe, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

9