1ra-552/16 — art. 186 alin.2 lit. b,c CP

1ra-552/16 — art. 186 alin.2 lit. b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-552/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

inculpatul Perdivară Dorel, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Fălești

din 21 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18

noiembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Perdivară Dorel Ivan, născut la 22

iulie 1980, locuitor în mun. Bălți, str. A.

Russo 3 ap. 62,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 17.02.2015 - 21.04.2015;

- instanța de apel: 08.05.2015 - 18.11.2015;

- instanța de recurs: 01.02.2016 - 22.03.2016;

C O N S T A T Ă :

în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Perdivară Dorel a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. b), c) Cod penal stabilindu-i-se

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 750 (șapte sute cincizeci) unități

convenționale – 15 000 (cincisprezece mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Î.C.S. „Megastroi" SRL s-a admis

parțial. S-a încasat din contul lui Perdivară Dorel, Boghiu Ghenadie și Morcov

Constantin în beneficiul Î.C.S. „Megastroi” SRL, cu titlu de compensare a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune - 15 000 (cincisprezece mii) lei.

În rest acțiunea civilă s-a respins.

Prin aceiași sentință au mai fost condamnați Boghiu Ghenadie și Morcov

Constantin în privința cărora hotărîrea nu se contestă.

1

perioada de timp 17 decembrie 2014 - 23 decembrie 2014, în jurul orelor 02:50, prin

înțelegere prealabilă și împreună cu Boghiu Ghenadie și Morcov Constantin, avînd

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, pe timp de noapte, au pătruns

pe teritoriul depozitului ÎCS ”MEGASTROI” SRL, amplasat în s. Reuțel, r-nul

Fălești, de unde în mod tainic au sustras 42 saci cu cărbuni de tip AM 13-25, cu

cantitatea totală de 2120 kg, la prețul de 4200 lei pentru o tonă de cărbune, împreună

cu care de la fața locului s-au eschivat cu ajutorul automobilului de model

„Hyundai", cu n/î BL CT 910, care îi aparține lui Morcov Constantin, într-o direcție

necunoscută.

- reprezentantul părții vătămate Î.C.S. „Megastroi„ SRL, solicitînd casarea

sentinței, cu aplicarea față de inculpați a unei pedepse cu închisoare.

În motivarea apelului a indicat faptul că, pedeapsa aplicată prin sentință este

prea blîndă, deoarece nu corespunde cu gravitatea infracțiunii săvîrșite, or

pătrunderea pe teritoriul Î.C.S. „Megastroi,, SRL cu scopul sustragerii bunurilor

materiale pe perioada de timp 17.12.2014 - 23.12.2014 a fost săvîrșită de mai multe

ori, cu sustragerea bunurilor în proporții considerabile, ultima dată inculpații fiind

reținuți în flagrant cu unelte și saci avînd intenția de a comite un furt în proporție și

mai mare. Infracțiunea a fost săvîrșită de către un grup criminal de persoane, care

acționau în complicitate, înțelegînd caracterul prejudicial al faptei, în interes

personal. Pătrunderile repetate pe teritoriul Î.C.S. „Megastroi,, SRL pe timp de

noapte au avut un impact negativ asupra activității întreprinderii în întregime, în

același timp creîndu-se o situație de stresare. Mai mult ca atît inculpații pînă în

prezent nu au achitat părții vătămate nici un bănuț din prejudiciul material cauzat.

- inculpații Perdivară Dorel și Boghiu Ghenadie, motivele apelurilor fiind

identice, solicitînd casarea parțială a sentinței, doar în partea mărimii pedepsei

numite lor și în partea încasării prejudiciului material, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să le fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, cu respingerea acțiunii

civile înaintate de către partea vătămată.

În susținerea apelurilor inculpații au invocat faptul că sentința este una

neîntemeiată deoarece judecarea cauzei a avut loc în procedură simplificată, în baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, astfel că instanța urma să țină cont de

faptul că s-au căit sincer de cele comise, la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu

au antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, au la

întreținere cîte un copil minor, au săvîrșit infracțiunea pentru prima dată, fiind una

mai puțin gravă, benevol și în mod integral au reparat paguba cauzată, în faza

urmăririi penale au contribuit activ la descoperirea infracțiunii și au recunoscut

vinovăția.

2

Apelanții au mai declarat că, nu sunt de acord cu soluția instanței în partea

acțiunii civile, din motiv că bunurile sustrase au fost integral restituite. Cheltuielile

suportate de către partea vătămată în legătură cu sustragerea cărbunelui nu constituie

prejudiciu cauzat prin infracțiune, iar instanța soluționînd chestiunea privind

încasarea pagubei cauzate nu a avut temeiuri de a dispune încasarea acestora.

s-a dispus respingerea apelurilor declarate cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

4.1 În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că instanța

de fond făcînd o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin

prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, just a

încadrat acțiunile inculpaților în baza art.186 alin.(2) lit. b) și c) Cod penal cu indicii

de calificare - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei personae (furtul), prin

pătrundere în loc pentru depozitare, comisă de două sau mai multe persoane.

Colegiul a menționat că, instanța de fond examinînd cauza penală în privința

inculpaților a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere a

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar tuturor probelor în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor.

Prin urmare, Colegiul a reiterat că, instanța de fond constatînd ca fiind dovedite

faptele penale comise de inculpați, luînd în considerație gravitatea infracțiunii

săvîrșite, motivul acesteia, personalitatea inculpaților și reieșind din circumstanțele

cauzei, precum și din faptul că aceștia anterior nu au comis careva infracțiuni,

justificat a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpaților este posibilă

doar în condițiile neizolării lor de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă, în vederea restabilirii echității sociale și prevenirii de săvîrșire a unei noi

infracțiuni.

Cu referire la argumentele aduse de inculpați în apeluri, care de fapt sunt

identice, Colegiul s-a expus în comun, respingîndu-le ca fiind neîntemeiate.

Colegiul și-a întemeiat soluția adoptată prin faptul că, la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei penale, instanța de fond a acordat deplină eficiență dispozițiilor

art. 61, 75 Cod penal precum și dispozițiilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală ce determină scopul pedepsei penale în restabilirea echității sociale,

reeducarea celui vinovat și prevenirea săvîrșirii de el a noi crime, precum și

criteriilor generale de individualizare a pedepsei penale cum este caracterul faptei și

personalitatea făptuitorului și justificat a numit pedeapsa sub formă de amendă.

Pe marginea acțiunii civile înaintată de partea-vătămată în coraport cu

argumentele înaintate de inculpați în apeluri, Colegiul a menționat că instanța de

fond în conformitate cu prevederile art. 219, 220, 225 Cod de procedură penală a

3

examinat acțiunea civilă și întemeiat a admis-o parțial.

solicită admiterea acestuia, casarea hotărîrilor emise cu dispunerea unei noi hotărîri

prin care să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă cu respingerea pretențiilor părții

vătămate.

În motivarea recursului indică că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, or el a atenționat asupra încasării duble a

prejudiciului cauzat prin infracțiune, dar instanța a trecut cu vederea acest motiv,

limitîndu-se în decizia sa doar la concluzia legalității admiterii acțiunii civile. Astfel,

instanța soluționînd chestiunea privind încasarea pagubei cauzate, nu a avut temeiuri

de a dispune încasarea acestora, deoarece în ziua emiterii sentinței prejudiciul cauzat

prin infracțiune a fost recuperat integral părții vătămate.

Totodată, menționează că instanța de apel, urma să țină cont de toate

circumstanțele enumerate în apel și să-i stabilească o pedeapsă mai blîndă.

5.1. Asupra recursului declarat depune referință procurorul care solicită

respingerea acestuia ca inadmisibil deoarece circumstanțele stabilite denotă faptul

că instanțele de judecată la individualizarea pedepsei lui Perdivară Dorel au ținut

cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei și i-a

aplicat o pedeapsă în limitele sancțiunii legii. Mai mult ca atît instanța de judecată

corect a judecat cauza civilă în cadrul procesului penal, dispunîndu-se încasarea

prejudiciilor cauzate în urma acțiunilor ilegale ale lui Perdivară Dorel.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul

inculpatului urmează a fi admis cu casarea parțială atît a deciziei cît și a sentinței în

latura civilă, din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul cu casarea totală sau parțială a

hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se

agravează situația condamnatului. Or, instanța de recurs poate să intervină în

soluțiile instanțelor de fond, inclusiv și să le caseze parțial, atunci cînd se constată

comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Potrivit alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul invocă ca temeiuri de casare

pct. 6) și 10) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

4

tuturor motivelor invocate în apel precum și cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul lărgit reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor, dar critică

decizia contestată în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerînd-o prea aspră,

solicitînd aplicarea unei pedepse mai blînde.

Colegiul penal lărgit consideră că temeiul semnalat de recurent nu este incident

în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția adoptată, acordînd

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul

statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată

de săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

5

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, Colegiul penal constată că, instanțele de fond în raport cu fapta comisă

și cu cumulul de circumstanțe, corect au ajuns la concluzia că, stabilirea în privința

inculpatului a unei pedepse penale sub formă de amendă, va putea asigura realizarea

scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare și reeducare

a lui, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea inculpatului, or

aplicarea acestei pedepse, într-adevăr va duce la conștientizarea de către inculpat a

celor comise, cu atragerea unor concluzii corecte pe viitor.

Prin urmare, instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent

vis-a-vis de pedeapsa stabilită lui, au format obiect de discuție la judecarea cauzei

penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată

și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care, în această parte, instanța de

recurs și-o însușește pe deplin.

Cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul lărgit, reieșind

din materialele cauzei, constată că atît instanța de fond cît și cea de apel au adoptat o

soluție greșită sub acest aspect, din următoarele considerente.

Potrivit sentinței, instanța de fond, judecînd cauza, a dispus admiterea parțială a

acțiunii civile înaintată de Î.C.S. ”Megastroi” SRL cu încasarea în beneficiul acesteia

din contul inculpaților Perdivară Dorel, Boghiu Ghenadie și Morcov Vladimir a

prejudiciului material cauzat prin infracțiune – 15 000 (cincisprezece mii) lei, în rest

acțiunea civilă a fost respinsă, sentință care a fost menținută prin decizia instanței de

apel.

Conform prevederilor art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte

care constituie componentă de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile

prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal în calitate

de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și materiale.

În conformitate cu prevederile art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală, acțiunea

civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea persoanelor fizice sau juridice

cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale, morale sau, după caz, le-a fost adusă

daună reputației profesionale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă

de legea penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.

Se remarcă că acțiunea civilă poate fi înaintată în orice moment de la pornirea

procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești și aceasta poate fi înaintată

în numele persoanei fizice sau juridice de către reprezentanții părților vătămate

recunoscute ca părți civile în procesul penal, prin ordonanța organului de urmărire

penală ori prin încheierea instanței de judecată, care judecă cauza ca prima instanță.

Din materialele dosarului, se constată că prin ordonanța din 16.01.2015,

Hăbășescu Oleg a fost recunoscut în calitate de parte civilă, deoarece este

6

jurisconsultul ÎCS ”Megastroi” SRL (f.d. 44-45, vol. I).

Tot la 16.01.2016, în cadrul urmăririi penale reprezentantul părții vătămate ÎCS

”Megastroi” SRL, Hăbășescu Oleg, a înaintat acțiune civilă împotriva inculpaților

Perdivară Dorel, Boghiu Ghenadie și Morcov Vladimir în sumă de 20 000 lei, fiind

specificat ca fiind prejudiciul moral cauzat prin infracțiune (f.d.43, vol.I), iar în

cadrul audierii acestuia la urmărirea penală, ultimul menționează: ”…astfel ei au

restituit toți cărbunii care i-au sustras. La moment față de aceste persoane am

pretenții de ordin material deoarece am stat la pîndă 3 zile și am cheltuit motorină

și doresc să înaintez acțiune civilă și să îmi fie restituit prejudiciul material în sumă

totală de 15 000 lei și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei…”. Faptul că cărbunii

sustrași de către inculpați au fost restituiți ÎCS ”Megastroi” SRL este confirmat și

prin recipisa din 23.12.2014 semnată de Tutunaru Ludmila (f.d. 10, vol.I) și actul de

primire predare din 23.12.2014 semnat de Tutunaru Ludmila și Cociorvă Valeriu

(f.d. 58, vol.I).

Cercetînd materialele cauzei, Colegiul lărgit a constatat că în suma

prejudiciului material, 15 000 lei, solicitată de partea vătămată ÎCS ”Megastroi”

SRL, este inclusă și suma cheltuielilor de asistență juridică – 7500 lei. Astfel, nu este

clar în ce constă suma prejudiciului material de 15 000 lei încasată prin sentința care

ulterior a fost menținută prin decizia instanței de apel, în situația în care cărbunii

sustrași în valoare de 8904 lei au fost restituiți iar cererea privind compensarea

cheltuielilor de asistență juridică în valoare de 7500 lei a fost respinsă.

Mai mult ca atît Colegiul menționează că sumele indicate drept achitate în

certificatul-calcul prezentat instanței de ÎCS ”Megastroi” SRL (f.d. 164-175), nu

sunt probate prin careva dispoziții de plată, or pentru a se putea pretinde repararea

prejudiciului cauzat se cere ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului

înseamnă că acesta este un prejudiciu sigur, s-a produs în realitate și poate fi evaluat.

În acest sens Colegiul reiterează că conform art. 225 alin.(3) Cod de procedură

penală, dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili suma despăgubirilor

cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amîna judecarea cauzei pentru a se

administra probe suplimentare, instanța poate să admită în principiu acțiunea

civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit consideră că partea vătămată

ÎCS ”Megastroi” SRL urmează a proba atît prejudiciul material cît și cel moral,

înaintînd o acțiune civilă, în acest sens, în instanța civilă.

Ținînd cont de faptul că acțiunea civilă este înaintată împotriva tuturor

inculpaților, Colegiul lărgit conducîndu-se de prevederile art. 426 Cod de procedură

penală, care prevede efectul extensiv al recursului și limitele lui, examinează cauza

în latura civilă prin extindere cu privire și la inculpații Boghiu Ghenadie și Morcov

7

Constantin, care nu au declarat recurs, urmînd a hotărî și în privința lor, fără a le crea

o situație mai gravă.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Perdivară Dorel, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015 și sentința

Judecătoriei Fălești din 21 aprilie 2015 în latura civilă, rejudecă cauza în această

parte și pronunță o hotărîre nouă potrivit căreia acțiunea civilă înaintată de Î.C.S

”Megastroi” SRL se admite în principiu urmînd ca asupra cuantumului să se expună

instanța civilă.

În rest, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 noiembrie 2015

se menține fără modificări.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 19 aprilie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

8