1ra-564/2016 — art. 186 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-564/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Tîrzilî Stepan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 11 mai

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 22 octombrie 2015, în

cauza penală în privința lui

Tîrzilî Stepan Ivan, născut la 05.11.1990, originar

și domiciliat în sat. Sculeni, r-nul Ungheni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Stepan a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 84 Cod penal, la

pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința

Judecătoriei Cahul din 02 iulie 2014, lui Tîrzilî Stepan i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

la 02.04.2014, în jurul orei 09:00, aflîndu-se la domiciliul lui Bacu Ivan din sat. Gaidar,

str. Lenin, r-nul Ceadîr-Lunga, cu scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

prin acces liber, a sustras două telefoane mobile de model ”Nokia” și ”LG” în valoare de

200 lei fiecare și bani în sumă de 620 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă totală de 1020 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 34, 82 Cod penal, de

2 ani și 8 luni închisoare, iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani și 8 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a invocat, că la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a luat

în considerație caracterul pericolului social a faptei, persoana infractorului, care anterior

a mai comis infracțiuni, antecedentul penal nefiind stins, că infracțiunea a fost săvîrșită

în stare de recidivă. Astfel, inculpatului instanța trebuia să-i calculeze mărimea pedepsei

în conformitate cu art. 82 alin. (2) Cod penal și să-i stabilească executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

1

3.1. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie

recalificate din prevederile art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal în cele ale art. 335 Cod

contravențional, cu încetarea procedurii contravenționale în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere contravențională.

În motivarea apelului, a indicat că în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive

ale infracțiunii imputate, consideră că a comis o samavolnicie contravențională, deoarece

partea vătămată nu i-a achitat o perioadă îndelungată salariu pentru munca prestată, astfel

samavolnic, fără înștiințarea ultimului a luat 620 lei și două telefoane mobile în valoare

de 200 lei fiecare. Nu a sustras bunurile lui Bacu I., dar samavolnic a efectuat dreptul său

la plata muncii, iar prejudiciul cauzat părții vătămate nu este considerabil, ținînd cont de

starea materială acestuia, care s-a permis să-și angajeze lucrători, totodată pedeapsa fiind

prea aspră și inechitabilă pentru fapta comisă.

pronunțată integral la 20 noiembrie 2015, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat și

admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în latura stabilirii pedepsei, rejudecată

cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui Tîrzilî Stepan în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 82 alin. (2)

Cod penal de 2 ani și 8 luni închisoare în penitenciar de tip închis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Cahul din 02 iulie 2014,

fiindu-i stabilită lui Tîrzilî Stepan pedeapsa definitivă de 3 ani și 1 lună închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că instanța de fond a apreciat

probele în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală și just a stabilit vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și anume prin declarațiile părții vătămate,

ale martorului Topal Gr., cît și prin materialele cauzei, însă la stabilirea pedepsei nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 34, 82 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal a menționat, că instanța eronat a concluzionat lipsa recidivei

în acțiunile inculpatului, deoarece la momentul săvîrșirii infracțiunii pentru care

inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Cahul din 28 decembrie 2010,

acesta era major, astfel instanța urma să țină cont de prevederile art. 34, 82 Cod penal,

deoarece inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă.

Referitor la motivele inculpatului, instanța a menționat că sînt neîntemeiate și

declarative, deoarece el a sustras pe ascuns bunurile părții vătămate, acestea la momentul

săvîrșirii faptei nu i-au aparținut. Mai mult, la materialele cauzei lipsește existența

contractului de muncă între inculpat și partea vătămată, care ar stipula condițiile

contractuale între părți, în special de achitare a salariului.

Astfel, la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

cerințele art. 61, 75, 34, 82 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel stabilindu-i o pedeapsă

sub formă de închisoare de 2 ani și 8 luni, iar conform art. 84 alin. (4) Cod penal, definitiv

- 3 ani și 1 lună închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

decembrie 2015, prin intermediul oficiului poștal, care fără a invoca vreun temei din cele

16 puncte prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, cu stabilirea unei pedepse mai blînde.

2

inadmisibilității acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în

art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele judecătorești, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor, însă,

critică hotărîrile sub aspectul individualizării pedepsei.

Colegiul penal în acest sens indică că, la stabilirea pedepsei instanțele judecătorești

și-au argumentat soluția sa și au ținut cont de dispozițiile art. 75 Cod penal, care prevede,

că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate

cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sînt acele reguli, principii,

prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a

acesteia.

Astfel, Colegiul penal menționează că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a

fost condamnată. Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor,

avînd drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea condamnatului, cît și din partea altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal remarcă că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Colegiul penal menționează, că pedeapsa stabilită inculpatului este în limita

sancțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ce prevede amendă în mărime

de la 300 la 1000 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de

la 180 la 240 de ore, sau închisoare de pînă la 4 ani, astfel s-a ținut cont în măsură deplină

de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de personalitatea inculpatului, de circumstanțele agravante ale cauzei, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, care a comis infracțiunea în

stare de recidivă, astfel fiind respectate dispozițiile art. 61, 75, 82, 84 Cod penal,

stabilindu-i-se o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă, sub formă de închisoare.

Totodată, instanța de apel și-a motivat soluția privind inoportunitatea aplicării unei

pedepse mai blînde, aceasta a format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și

decizia corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

3

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrilor recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tîrzilî Stepan Ivan,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 22 octombrie 2015, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 31 martie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4