1ra-341/2016 — art. 186 al. 5 CP

1ra-341/2016 — art. 186 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-341/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 02

aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 octombrie

2015, declarat de inculpatul

Statnic Ion Vasile, născut la

30 decembrie 1962, originar și locuitor al s. Șurii Noi, r-

nul Drochia, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 22 aprilie 2014 – 02 aprilie 2015,

în instanța de apel: 04 mai – 16 octombrie 2015,

în instanța de recurs: 22 decembrie 2015 – 02 martie 2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Ion a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal la 7 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

Acțiunea civilă înaintată de Chiosa S. a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța civilă.

noiembrie 2011, prin înțelegere prealabilă și împreună cu Nedobeico I., condamnat

deja prin sentința judecătoriei Drochia din 17.02.2014 în baza art. 186 alin. (5) Cod

penal, inculpatul Statnic Ion, în scop de profit, intenționat și pe ascuns, a sustras

din iazul ce-i aparține cu drept de folosință lui Chiosa S., amplasat în s. Popeștii de

1

Sus, r-nul Drochia, 6 tone de pește dintre care: 4 tone specia „carp”, cu prețul de 50

lei/kg, în sumă totală de 200.000 lei și 2 tone specia „tolstolob”, cu prețul de 20

lei/kg, în sumă totală de 40.000 lei, cauzând părții vătămate o daună în proporții

deosebit de mari, în valoare de 240.000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat, că se ocupă

cu peștele de foarte mult timp, deoarece lua pește din s. Corneleuca, r-nul

Dondușeni și îl vindea împreună cu soția în piața din or. Drochia. Pe Nedobeico A.

nu îl cunoaște. Deține barcă cu plasă, dar nu l-a rugat niciodată pe Nedobeico A. să

îi permită să prindă pește în iazul lui Chiosa S.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Chiosa S. a declarat că din anul 2008 deține în

arendă iazul care se află în s. Popeștii de Sus, r-nul Drochia. În calitate de paznici

activau Nedobeico I. și Nedobeico A. În vara anului 2011 a hotărât să prindă pește

împreună cu Garabajiu V., Vicol V. și Țîbolischi D. Au prins pește de specia carp,

care cântărea aproximativ 3 kg. Timp de 3 ani a folosit zeci de tone de hrană pentru

creșterea peștilor. La sfârșitul lunii noiembrie au scos din iaz aproximativ 2 tone și

700 - 800 kg de pește „tolstolob” și „carp”. Tot atunci, persoanele care scoteau

peștele i-au comunicat că în iaz nu mai este pește. Astfel, a ajuns la concluzia că

peștele a fost furat. În decembrie 2011, la iaz au sosit colaboratorii poliției pentru a

cerceta cazul. Atunci paznicul Nedobeico I. a recunoscut, că la iaz a fost inculpatul

și a prins pește de vreo 20 ori, de fiecare dată încărcând în automobil său câte 8-

10 saci cu pește, a câte 50 kg fiecare, promițându-i că-i va da bani.

Martorul Garabajiu V. a declarat, că în anul 2011 au pescuit vreo două zile la

iazul arendat de Chiosa S., cu permisiunea ultimului, și au prins pește care cântărea

la 3 kg. În ambele zile au prins câte 20 - 30 de pești.

Martorul Magdei L. a declarat că în 2011 a participat, ca angajat, la scos

pește cu năvodul din iazul lui Chiosa S., în cantitate de aproximativ 2 tone. Peștele

l-au scos din iazul mic, în jurul la 6 tone, și aproximativ 2 tone l-au trecut în iazul

mare, iar 4 tone l-au trecut înapoi în iazul mic. Peștele era de specia „carp” și

„tolstolob”, cel de specia „carp” cântărea aproximativ 1,5 kg, iar cel de specia

„tolstolob” cântărea aproximativ 0,5 – 0,6 kg. În luna noiembrie iarăși a fost

angajat la iazul lui Chiosa S. pentru a prinde pește, de unde au scos aproximativ 2

tone de pești, pește mort nu a observat.

Martorul Slesari P. a declarat că a fost angajat în luna ianuarie, februarie la

iazul pe care îl deține Chiosa S. și au scos pește cu năvodul în cantitate de 6 tone,

dintre care 2 tone l-au trecut în iazul mare, iar 4 tone l-au lăsat în iazul mic. Peștele

cântărea aproximativ 1 - 1,2 kg. În primăvara anului 2011 a fost iarăși la iazul

respectiv pentru a verifica dacă nu a înghețat peștele peste iarnă, astfel au constatat

că peștele cântărea cu 0,2 – 0,3 kg mai mult. Ulterior, în toamna aceluiași an, au

mai scos 2 tone de pește de specie „carp” și „tolstolob”. Mai mult pește nu era în

iaz. Se ocupă cu năvodul din anul 2002 și consideră că este posibil ca timp de 20

de zile să scoți o cantitate de 6 tone de pește din iaz.

Martorul Dobândă M. a declarat că pe inculpat îl cunoaște, deoarece soția

acestuia s-a adresat la el, că dorește să comercializeze pește. Peștele îl aduceau la

2

piața de produse alimentare din or. Drochia cu un microbuz de culoare roșie,

venind să vândă peștele de 2 ori pe săptămână, însă ce cantități aveau nu cunoaște.

Din spusele soției inculpatului, cunoaște că acesta comercializa pește și în altă

piață.

Martorul Guțu A., a declarat că în toamna anului 2011 a fost anunțat de

Chiosa S. că i-a dispărut peștele din iaz. Deplasându-se la iaz împreună cu Chiosa

S. și întrebându-l pe Nedobeico I. cum putea să dispară așa cantitate mare de pește

din iaz, acesta le-a comunicat că nu s-a așteptat că va dispărea tot peștele. A

recunoscut că i-a permis inculpatului să scoată pește. I-a întâlnit des pe Nedobeico

I. cu inculpatul la iazul lui Ciolan C.

Martorul Chiosa V. a declarat că în august 2011, a fost la iazul din s.

Popeștii de Sus, r-l Drochia și împreună cu fratele său au aruncat o plasă în iaz,

aproximativ într-o oră au scos din iaz 7 bucăți de pește de specie "carp" care

cântărea aproximativ 3 kg. Prin noiembrie , Chiosa S. l-a rugat să aducă pescarii la

iaz pentru a scoate pește. După ce pescarii au scos niște pește, au înțeles că pește

nu mai era în iaz. Prin luna decembrie 2011, întrebându-l pe Nedobeico I. despre

furtul de pește, acesta i-a răspuns că nu s-a gândit că vor scoate tot peștele cu

Statnic I.

Martorul Nedobeico I. a declarat că din 2007 a activat în calitate de paznic,

împreună cu fratele Nedobeico A., la iazul ce-i aparține lui Chiosa S., din s.

Popeștii de Sus, r-nul Drochia. Cunoaște că în iaz era pește de specie „carp” și

„tolstolob”. Chiosa S. aducea hrană pentru pește și o arunca în iaz. Chiosa S. nu

verifica cum crește peștele, însă peștele cântărea la 2 kg. Nu cunoaște cine a sustras

peștele din iaz în toamna anului 2011. Cu Statnic I. nu a sustras pește din iaz. La

ancheta preliminară a declarat că a sustras peștele din iaz împreună cu Statnic I.

deoarece a fost amenințat de Chiosa S. și de ofițerul de urmărire penală. Sentința în

privința sa nu a contestat-o, deoarece îi era frică de Chiosa S. Pe Statnic I. îl

cunoaște deoarece venea cu un automobil de culoare roșie la Ciolan C.

Conform procesului - verbal de cercetare la fața locului din 13 februarie

2013 și tabelului fotografic, a fost cercetat automobilul de model „Fiat Scudo”, n/î

DR AP 732, care-i aparține inculpatului Statnic I.

Potrivit procesului - verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Nedobeico

I. la locul infracțiunii din 19 februarie 2013 și tabelele fotografice, ultimul a

povestit cum a sustras peștele împreună cu inculpatul.

Prin sentința Judecătoriei Drochia din 17 februarie 2014, Nedobeico I. a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, pentru faptul că pe parcursul lunilor

septembrie - noiembrie 2011, prin înțelegere prealabilă și împreună cu Statnic I.,

având scop unic de profit, intenționat, pe ascuns au sustras și însușit din iazul lui

Chiosa S., din s. Popeștii de Sus, r-nul Drochia, care-i aparține cu drept de

folosință 6000 kg de pește, dintre care 4000 kg specia „carp”, prețul unui kg - 50

lei, în sumă totală de 200.000 lei și 2000 kg specia „tolstolob”, prețul unui kg - 20

lei, în sumă totală de 40.000 lei, cauzând părții vătămate o daună materială în

proporții deosebit de mari, în sumă totală de 240.000 lei. Sentința nu a fost atacată,

devenind irevocabilă.

3

Argumentele inculpatului că el nu a comis această infracțiune, sunt apreciate

critic, deoarece se combat prin totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată,

urmărind scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (5) Cod penal,

ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, de persoana celui vinovat, că circumstanțe atenuante și

agravante nu au fost stabilite, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este

posibilă numai prin izolare de societate, cu aplicarea unei pedepse minime

prevăzută la articolul corespunzător.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat, că instanța de fond greșit a apreciat probele pe cauză,

pronunțând o hotărâre de condamnare care contravine atât circumstanțelor de fapt,

cât și normelor legii procesual penale.

Acuzarea nu a prezentat probe prin care se demonstrează faptul sustragerii

peștelui în cantitate de 6000 kg din iazul amplasat în s. Popeștii de Sus, r-nul

Drochia, ce aparține lui Chiosa S., concluzia fiind bazată pe presupuneri și lipsită

de suport probant.

2015, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond a respectat normele procesuale,

a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și

a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în

faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Statnic I. în

baza art.186 alin. (5) Cod penal, totodată corect apreciindu-i inculpatului măsura

de pedeapsă, ținând cont de prevederile legale, circumstanțele cauzei și persoana

vinovată.

Soluția instanței de fond se bazează pe declarațiile părții vătămate Chiosa S.,

a martorilor Garabajiu V., Nedobeico A., Magdei L., Slesari P., Dobîndă M.,

Moroșan A., Guțu A., Chiosa V., Nedobeico I., plângerea lui Chiosa S. din

23.12.2011, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.12.2011 și

planșeurile fotografice, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.02.2013

cu anexa planșă fotografică, procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului

Nedobeico I. la locul infracțiunii din 19 februarie 2013 și tabelele fotografice,

calculele întreprinderii specializate privind prejudiciul cauzat părții vătămate,

facturile fiscale și sentința Judecătoriei Drochia din 17 februarie 2014.

Arendarea iazului de către Chiosa S. se confirmă prin contractul de arendă a

construcțiilor hidrotehnice ale iazului din 20.08.2008, contractul de folosință a

terenului ocupat de iaz din 20.08.2008 și a planurilor cadastrale, iar procesul-

verbal din 27.12.2011 confirmă existența în natură a iazului.

4

Existența cantității menționate în rechizitoriu de pește și faptul sustragerii ei

din iaz, se confirmă prin baza probantă administrată, printre care și calculele

întreprinderii specializate din 19.07.2012, facturile fiscale, declarațiile părții

vătămate Chiosa S. și a martorilor Ceban R., Aramă I., Garabajiu V., Nedobeico

Iu., Nedobeico A., Chiosa V., Magdei L., Slesari P., Guțu A., Lazarenco N., Vicol

V., Chiosa P. implicați în procesul de transportare, transferare, creștere și prindere

a peștelui și alte activități.

Prin declarațiile persoanelor și documentele nominalizate se confirmă, că în

iazul dat a fost introdusă o cantitate suficientă de puiet de pește pentru creștere, că

puieții de pește au fost asigurați cu hrană, că peștele a crescut și în iazul dat a

existat în natură o așa cantitate, imputată inculpatului, că la verificarea iazului la

finele anului 2011 nu a mai fost găsită cantitatea de pește crescută, fiind stabilit

furtul.

Întreprinderea de Stat pentru Cercetare și Producere a Resurselor Biologice

Acvatice „Acvacultura - Moldova”, prin calculele sale în baza procentului

normativ de creștere, iernare, densitate, pierdere, productivității, nivelului de apă și

caracteristicilor tehnice ale bazinului acvatic etc., a concluzionat existența în iazul

arendat de Chiosa S. a cantității de pește afirmat de acesta.

Mai mult, și martorii audiați în cadrul procesului au confirmat prezența în

iaz a peștelui cu caracteristicile indicate de întreprinderea specializată și partea

vătămată, ce susțin încă o dată concluziile întreprinderii specializate și argumentele

părții vătămate.

Prețul de piață al peștelui la situația septembrie - noiembrie 2011, este

confirmat prin certificatul nr. 20 din 13.02.2013.

Potrivit persoanelor responsabile de la piață, Moroșan A., de la gospodăria

municipală din Drochia, Dobîndă M., medicului veterinar, Postovan I. și altor

martori audiați, precum și a declarațiilor sale, inculpatul a comercializat permanent

în perioada vizată cea mai mare cantitate de pește viu dintre toți comercianții,

neavând în acest sens un loc stabil de producere a peștelui.

Există o sentință definitivă și executorie, prin care a fost stabilită vinovăția

prin participație a lui Nedobeico I. în cazul furtului peștelui, fiind stabilită și

determinată în învinuire cantitatea de pește și prețul acestuia. Declarațiile lui

Nedobeico I. date în cauza penală de învinuire a sa corespund realității, deoarece

sânt în concordanță, confirmare cronologică și de fapt cu materialul probant

administrat. Acele declarații Nedobeico I. le-a susținut și la urmărirea penală din

cadrul cauzei penale în privința inculpatului.

Ulterior, în ședința de judecată a prezentei cauze, Nedobeico I. și Nedobeico

A. au declarat, că au fost impuși să dea astfel de declarații de Chiosa S. și polițiști.

Acuzatorul, după respectivele audieri, a depus un raport pentru examinarea

acestor declarații în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, efectuând un

control al acestor declarații, și ca rezultat a refuzat în începerea urmării penale

clasând procesul penal din lipsa infracțiunii.

5

La 09.02.2015, a fost pornită cauza penală nr. 2015328004 în baza art. 314

alin. (l) Cod penal, pe faptul determinării lui Nedobeico I. de a depune declarații

mincinoase în instanța de judecată.

La 17.02.2015, au fost pornite cauzele penale nr. 2015328005 și nr.

2015328006 în baza art. 312 alin. (2) Cod penal în privința lui Nedobeico I. și

Nedobeico A., pentru darea declarațiilor false în instanța de judecată.

Astfel, declarațiile lui Nedobeico I. și Nedobeico A. date în ședința instanței

de fond pe cazul de învinuire a lui Statnic I., sunt apreciate critic, fiind contrare

cumulului de probe.

Declarațiile acestora date urmăririi penale, veridicitatea cărora le-au

confirmat și consemnat personal, sunt în legătură cauzală cu celelalte probe

administrate, reflectă realitatea obiectivă și stabilesc adevărul, de aceia au fost

menținute și admise de instanța de fond.

Argumentele și poziția inculpatului referitor la nerecunoașterea vinei,

examinarea necorespunzătoare a cauzei penale, aprecierea superficială a probelor

și condamnarea ilegală, nu pot fi luate în considerație, așa cum, atât la urmărirea

penală, cât și la judecarea cauzei în fond, cazul de furt a fost dovedit în deplină

măsură prin consecutivitatea de probe și legătura dintre ele, fiind apreciate de

instanța de fond la justa lor valoare.

Se resping afirmațiile inculpatului, precum, că din materialele dosarului și

probele prezentate de acuzator nu se demonstrează, că a sustras pește în cantitate

de 6000 kg din iazul amplasat în s. Popeștii de Sus, r-nul Drochia, care se află în

posesia lui Chiosa S., deoarece aceste afirmații au un caracter declarativ și

contravin probelor din materialele cauzei. Or, reieșind din totalul de probe, rezultă

cu certitudine săvârșirea de către inculpat a furtului vizat.

Cantitatea peștelui și valoarea prejudiciului cauzat lui Chiosa S. ca urmare a

furtului se confirmă prin consecutivitatea de probe administrate și confirmate în

ședința de judecată.

Sunt apreciate critic probele prezentate de apărătorul inculpatului referitor la

sancționarea lui Chiosa S., deoarece însăși Nedobeico A. la audierile sale în ședința

instanței de fond din 12.02.2015 a declarat, că Chiosa S. l-a bătut ca să spună

unde-i peștele și că pe cazul pretinsei determinări a lui Nedobeico A. de către

Chiosa S. și polițiști de a da declarații false a fost efectuat un control de către

procuror, care a stabilit lipsa temeiniciei acestor afirmații.

Prin sentința din 02.04.2015, acțiunea civilă a fost admisă în principiu și a

fost lăsată în ordinea procedurii civile, deoarece conform rechizitoriului era suma

de 240.000 lei, însă Chiosa S. a invocat suma de 300.000 lei fără a o motiva, dar nu

din alte motive, după cum susține avocatul.

În principiu a fost admisă acțiunea civilă și prin sentința din 17.02.2014, așa

cum Chiosa S. a pretins de la Nedobeico I. doar 4000 lei, pe care acesta i-a primit

de la inculpat.

Inculpatului i-au fost oferite toate posibilitățile legale de a se apăra și a-și

expune poziția în cadrul procesului dat, nefiindu-i îngrădit nici un drept procesual,

6

inclusiv la apărare, la un proces echitabil și la egalitatea armelor și doar în cadrul

acestei cauze a fost stabilită vinovăția sa și i-a fost aplicată pedeapsa penală.

Sentința din 17.02.2014 a fost luată în considerație de către instanța de fond

doar în coroborare cu celelalte probe administrate, dar nicidecum n-a fost pusă

doar ea la baza vinovăției și condamnării.

Instanța de apel, conchide, că instanța de fond la stabilirea pedepsei corect s-

a condus de art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei,

stabilindu-i inculpatului o pedeapsă minimă prevăzută de legislator, care este

echitabilă faptei infracționale săvârșite, în corespundere cu împrejurările cauzei,

normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Instanța de fond a ținut cont de gravitatea faptei comise, de părerea părții

vătămate, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și se caracterizează

pozitiv, că nu s-au stabilit circumstanțe atenuante și agravante pe cauză și de

comportamentul acestuia la proces exprimat prin sustragerea de la urmărirea

penală și lipsa unei colaborări efective cu organul de urmărire penală.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat, că instanța de apel a respins solicitările apărării privind

necesitatea cercetării suplimentare a probelor administrate la materialele cauzei în

instanța de fond, prin audierea martorilor Nedobeico A. și Nedobeico I.

Reieșind din cele declarate în instanța de fond de acești martori, ei au fost

determinați de Chiosa S. prin amenințări să declare precum că inculpatul a sustras

peștele din iaz. Aceste declarații contradictorii cu cele existente la urmărirea

penală, impun necesitatea cercetării suplimentare a declarațiilor martorilor în

instanța de apel, în scopul stabilirii adevărului și în special în vederea lichidării

oricăror dubii.

Apărarea a prezentat în instanța de apel probe suplimentare noi - materialele

cauzei contravenționale în privința lui Chiosa S., prin care se confirmă, că Chiosa

S., la 13.11.2014, fiind în relații ostile cu Nedobeico A., aplicându-i lovituri cu

pumnii, i-a provocat vătămări corporale ușoare, aceasta confirmând declarațiile

martorilor privind existența influenței și amenințărilor din partea lui Chiosa S.,

probele fiind apreciate arbitrar de instanță în mod critic.

Existența bunurilor proprietarului care se pretinde că au fost sustrase de

inculpat – peștele în cantitate de 6 tone, a fost constatată doar pe baza unor

presupuneri a părții vătămate, bazate pe calculele acestuia, privitor la cât pește și în

ce cantitate ar trebui să existe în iazul său.

Reieșind din învinuirea adusă, peștele ar fi fost sustras în perioada lunilor

septembrie – noiembrie 2011, iar actul „Acvacultura – Moldova” este datat cu

19.07.2012. La momentul adresării la poliție a plângerilor lui Chiosa S., datate cu

23.12.2011 și 28.12.2011, un astfel de calcul lipsea, iar Chiosa S. nu avea de unde

să cunoască cantitatea de pește existentă în iaz, iar cantitatea de pește de 6 tone a

fost indicată arbitrar, fără existența unor date obiective. Declarațiile martorilor,

indicate drept probă care confirmă existența cantității peștelui pretins sustras, în

7

fond nu demonstrează cantitatea de 6 tone de pește, confirmând doar că martorii au

prins împreună cu Chiosa S., pește din iazul respectiv.

Martorul Magdei L. a declarat, că a tras năvodul la Chiosa S. și în ianuarie -

februarie 2011, a scos aproximativ 6 tone de pește, dintre care a mutat 2 tone în alt

iaz, iar în luna noiembrie 2011 a mai scos aproximativ 2 tone de pește, iar la un

calcul elementar, reiese că Chiosa S., ajutat de Magdei L., a scos din cele 6 tone de

pește presupuse a fi în iaz, 4 tone, nefiind clar din care considerente și în baza

căror probe, instanța a constatat existența, cantitatea și valoarea peștelui pretins

sustras.

Art. 186 alin. (5) Cod penal implică obligatoriu aprecierea și stabilirea fermă

a valorii prejudiciului cauzat prin infracțiunea comisă de inculpat în vederea

aprecierii valorii prejudiciului.

Acuzarea nu a prezentat probe concludente și pertinente în vederea

demonstrării valorii prejudiciului cauzat prin infracțiune. Existența infracțiunii

este bazată pe presupunerea părții vătămate.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării cauzei în instanța de

fond, nu a fost prezentată nici o concluzie a expertului sau specialistului, care ar

confirma presupunerile părții vătămate, cu referire la cantitățile și valoarea

bunurilor presupus sustrase.

Sentința de condamnarea a lui Nedobeico I. nu poate fi admisă drept probă,

din motiv că instanța a constatat fapta comiterii infracțiunii de către el în comun și

prin înțelegere prealabilă cu Statnic I., fiind astfel, constatată vinovăția inculpatului

în lipsa acestuia, prin încălcarea flagrantă a drepturilor sale la apărare și la o

judecată echitabilă, prevăzute de Constituția R.M., Codul penal și CEDO.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza legii

mai blânde.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

8

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care prevede inclusiv următoarele temeiuri –

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza legii mai blânde (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete invocate în apelul inculpatului nu s-ar fi

pronunțat instanța de apel și care ar fi esența circumstanțelor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza legii

mai blânde, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă, că recursul dat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în

recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

În sensul vizat se reține că argumentele specificate în recursul ordinar al

inculpatului și reproduse la pct. 5. din prezenta decizie - martorii Nedobeico A. și

Nedobeico I. au explicat că au fost determinați de Chiosa S. prin amenințări să

declare că inculpatul a sustras peștele din iaz, că peștele ar fi fost sustras în

perioada lunilor septembrie – noiembrie 2011, iar actul „Acvacultura – Moldova”

este datat cu 19.07.2012, că la momentul adresării la poliție cu plângeri de către

Chiosa S., datate cu 23.12.2011 și 28.12.2011, un astfel de calcul lipsea, iar Chiosa

S. nu avea de unde să cunoască cantitatea de pește existentă în iaz, că nu a fost

prezentată nici o concluzie a expertului sau specialistului, care ar confirma

presupunerile părții vătămate, cu referire la cantitățile și valoarea bunurilor

9

presupus sustrase, că și martorul Magdei L. a dat unele mărturii, că sentința de

condamnare a lui Nedobeico I. nu poate fi admisă drept probă, din motiv că

instanța a constatat fapta comiterii infracțiunii de către Nedobeico I. în comun și

prin înțelegere prealabilă cu Statnic I., fiind astfel, constatată vinovăția inculpatului

în lipsa acestuia, prin încălcarea flagrantă a drepturilor sale la apărare și la o

judecată echitabilă, prevăzute de Constituția R.M., Codul penal și CEDO, nu au

fost invocate și în apel (pct. 3. și 5. din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în acest sens nu are niciun suport legal.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5 din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale în baza art. 186 alin. (5)

Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile părții vătămate Chiosa S., a martorilor Garabajiu V.,

Nedobeico A., Magdei L., Slesari P., Dobîndă M., Moroșan A., Guțu A., Chiosa

V., Nedobeico I., plângerea lui Chiosa S. din 28 decembrie 2011 și 23 decembrie

2011, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 decembrie 2011 și planșe

fotografice, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13 februarie 2013 cu

anexa planșa fotografică, procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului

Nedobeico I. la locul infracțiunii din 19 februarie 2013 și tabelele fotografice,

calculele întreprinderii specializate, facturile fiscale și sentința Judecătoriei

Drochia din 17 februarie 2014, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul inculpatului.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de fond și apel. Or, în cazul în care instanța de fond și apel

și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de

10

a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei,

Helle c. Finlandei).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl

propune inculpatul, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală, și invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de

orice suport legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2., 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la

baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO (hotărârea din 16

ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Este de reținut și faptul, că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

apărarea nu a solicitat audierea suplimentară în instanța de apel a martorilor

Nedobeico A. și Nedobeico I., în conformitate cu art. 414 alin. (3) Cod de

procedură penală, care prevede că în cazul în care declarațiile persoanelor care au

fost audiate în prima instanță se contestă de către părți, la solicitarea acestora,

persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța de apel conform regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Asupra acestui proces-

verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu prescripțiile din art. 336 alin.

(6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile inserate în actul procedural

vizat sunt prezumate a fi veridice.

Împrejurările enunțate denotă, în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate, și că

recursul declarat este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

11

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Statnic Ion Vasile

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 02 aprilie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 octombrie 2015, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

12