1ra-272/2016 — art. 145 al. 1 CP

Instanța de fond: 28.08.2014 – 17.06.2015;

Instanța de apel: 14.07.2015 – 21.10.2015;

Instanța de recurs: 16.12.2015 – 17.02.2016. A C O N S T A T AT: 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2015, inculpatul Iațco Vasili, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod Penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut că, inculpatul lațco Vasili la data de 06 iulie 2014, aproximativ la orele 18:00, aflîndu-se în stradă, în satul Mașcăuți, raionul Criuleni, în urma unor relații ostile cu Dodon Ivan Ivan, avînd scopul de a-1 omorî, s-a dus în bucătăria din gospodăria sa, de unde a luat un cuțit, după care s-a întors în stradă, unde intenționat, i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul în regiunea cutiei toracice stînga, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de plagă tăiată-înțepată, penetrantă a hemitoracelui stîng cu lezarea tegumentelor, țesutului muscular, pulmonului aortei, în rezultatul căreia a survenit decesul acestuia. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Iațco Vasili prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatului Iațco Vasili să fie recalificate în baza art. 146 Cod Penal. 3.1. În motivarea cerințelor sale apelantul a invocat că, nu a avut intenția să-l omoare pe Dodon Ivan, nu a pregătit acest omor, solicitînd recalificarea acțiunilor sale. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul Iațco Vasili, menținută hotărîrea atacată fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei instanța de apel, a menționat că, prima instanță cercetînd în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Iațco Vasili încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 145 alin. (1) Cod Penal - omorul intenționat asupra unei persoane. Faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate inculpatului Iațco Vasili a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: - declarațiile succesorului părții vătămate, Dodon Svetlana; - declarațiile martorului Zbarbur Tamara; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 06.07.2014; - procesul-verbal de ridicare din 07.07.2014; - procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.07.2014; - raportul de expertiză medico-legală nr. 112 din 07.07.2014; - raportul de expertiză medico-legală nr. 583 din 10.07.2014; - raportul de expertiză medico-legală nr. 584 din 14.07.2014; - raportul de expertiză medico-legală nr. 137 din 10.07.2014; - raportul nr. 573a-2014 din 21.08.2014. Instanța de apel a considerat că, acțiunile infracționale ale inculpatului Iațco Vasili nu pot fi recalificate în baza art. 146 Cod Penal, omorul săvîrșit în stare de afect, or, omorul săvîrșit de inculpat nu a fost provocat de actele de violență, insultele grave ori alte acte ilegale sau imorale ale părții vătămate, Dodon Ivan, deoarece, intenția de a lipsi de viață nu a apărut în mod subit la inculpatul Iațco Vasili, ci a apărut după scurgerea unui interval de timp, iar pe de altă parte, acțiunile părții vătămate Dodon Ivan nu au fost de natură să provoace starea de afect a inculpatului, respectiv, partea vătămată nu a manifestat careva acte de violență, insulte grave ori alte acte ilegale sau imorale. Astfel, din declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Dodon Svetlana reiese că, cearta între Dodon Ivan și Iațco Vasili s-a iscat de la fîntîna dintre gospodăriile lor. Dodon Ivan instala motorul, lucru care îl supăra pe lațco Vasili. Astfel, instanța de apel a constatat că, în baza probelor administrate la cauza penală cercetare în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și verificate în instanța de apel se constată existența raportului de cauzalitate direct între acțiunea inculpatului și decesul victimei, Dodon Ivan, decesul victimei a survenit ca urmare a acțiunilor inculpatului Iațco Vasili, și respectiv, acțiunile inculpatului Iațco Vasili corect au fost încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod Penal.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Iațco Vasili, care solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu dispunerea rejudecării cauzei și recalificarea acțiunilor sale, invocînd aceleași motive ca și în cererea de apel.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către inculpatul Iațco Vasilii, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apelul declarat de inculpat, iar instanța de apel pe deplin l-a examinat și apreciind toate probele în 2 ansamblu, conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lui.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit textului recursului, deși inculpatul nu a făcut trimitere la un temei de drept concret din cele stipulate la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, rezultă că argumentele invocate se cuprind în temeiul prevăzut de pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită. Așadar, Colegiul penal reține că potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, pentru verificarea existenței temeiului menționat, instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvîrșită, cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și de către instanța de apel, și să supună unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificînd dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă. În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărîrilor judecătorești atacate, deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și anume conform art. 145 alin. (1) Cod penal, ca – omorul intenționat. Așadar, avînd în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept invocată de recurent, Colegiul, verificînd materialele dosarului constată că, la judecarea apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpatului, în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrat. Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, V. Iațco, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal. Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărîrea contestată și menționate în pct. 4.1 al prezentei decizii. În opinia Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe, ce confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de omor intenționat prevăzută de art. 145 Cod penal. Colegiul penal consideră că, acțiunile infracționale ale inculpatului Iațco Vasile nu pot fi recalificate în baza art. 146 Cod penal, omorul săvîrșit în stare de afect, or, 3 omorul săvîrșit de inculpat nu a fost provocat de actele de violență, insultele grave ori alte acte ilegale sau imorale ale părții vătămate. Astfel, instanța de apel corect a concluzionat cînd nu a reținut starea de afect în care inculpatul a invocat ca s-ar fi aflat în momentul comiterii infracțiunii, deoarece starea de afect apare prompt și imediat, durează un timp scurt, or, în speță s-a constatat că după cearta dintre inculpat și partea vătămată Dodon Ivan, inculpatul Iațco Vasili s- a întors spre casă, care este la 1,5 metri de la poartă, a luat cuțitul și a fugit după Dodon Ivan. Ca urmare, nu a fost constatat că, conștiința inculpatului V. Iațco a fost afectată, or, dînsul percepea acțiunile sale, înțelegea pe deplin caracterul acțiunilor sale și consecințele propriului comportament, respectiv, nu i-a fost limitată în nici un fel capacitatea de decizie și comportamentul, precum și acțiunile părții vătămate I. Dodon nu au fost de natură să provoace starea de afect a inculpatului, respectiv, partea vătămată nu a manifestat careva acte de violență, insulte grave ori acte ilegale sau imorale. Mai mult, la caz se evidențiază că criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or, materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărîrii recurate. Avînd în vedere cumulul de probe administrate în prezenta cauză, în opinia instanței de recurs a fost confirmată cu certitudine vinovăția inculpatului V. Iațco în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, precum și prezența elementelor acestei infracțiuni, în acțiunile săvîrșite de către inculpat. În concluzie, rezumînd cele expuse mai sus, constatînd că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatului V. Iațco, nefiind identificată de instanța de recurs vre-o eroare judiciară, care ar putea servi drept temei de casare a hotărîrii atacate, Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar declarat, din care considerente se impune soluția privind inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Iațco Vasili, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2015, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 16 martie 2016. Președinte: Gordilă Nicolae Judecătorii: Guzun Ion Catan Liliana 4