1ra-223/2016 — art. 325 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bender din 12 decembrie 2012, Puzacov Nicolay a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 325 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de fond a constatat că Puzacov Nicolay este învinuit că, fiind angajat în calitate de mecanic de locomotivă la Depoul de Locomotive al stației Bender, ÎS ”Calea Ferată din Moldova”, urmărind scopul de a obține o decizie favorabilă în procesul contravențional nr. 236 din 26 octombrie 2011, pornit în privința lui pe art. 105 Cod contravențional, și a evita răspunderea contravențională, precum și sesizarea ulterioară a administrației Depoului de Locomotive Bender referitor la contravenția săvârșită, la 26 octombrie 2011, aproximativ ora 15.00, aflându-se pe peronul stației de cale ferată Bender-2, a dat bani în sumă de 1000 lei șefului Postului Liniar de Poliție Bender-2 al Direcției Poliției Transporturi a MAI al Comisariatului de Poliție Transport Bender, Ciupciuc P., la examinarea cărui se afla cauza contravențională menționată, ultimul fiind persoană cu funcție de răspundere și deținând statutul procesual de agent constatator. 1 Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, ca corupere activă, adică darea unei persoane cu funcție de răspundere, personal, de bani, pentru a nu îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile ei de serviciu. Instanța a reținut că învinuirea înaintată inculpatului nu s-a confirmat, fiind constatat faptul absenței cerințelor esențiale pentru infracțiunea de corupere activă, nefiind demonstrată existența faptei infracțiunii.

Procurorul în Procuratura de Transport Roman Clim a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 1500 unități convenționale. Apelantul a invocat că sentința este ilegală, neîntemeiată și pasibilă anulării, fiind pronunțată cu încălcarea considerabilă a normelor de drept material și procesual, instanța de fond apreciind incorect probele administrate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre. Puzacov Nicolay a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce constituie 20.000 lei. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an. Instanța de apel a constatat că inculpatul Puzacov N., fiind angajat în calitate de mecanic de locomotivă la Depoul de Locomotive al stației Bender, ÎS ”Calea Ferată din Moldova”, conform ordinului 199 din 11.11.2005, urmărind scopul de a obține o decizie favorabilă în procesul contravențional nr. 236 din 26 octombrie 2011, pornit în privința lui pe art. 105 Cod contravențional, și a evita răspunderea contravențională, precum și sesizarea ulterioară a administrației Depoului de Locomotive Bender referitor la contravenția săvârșită, la 26 octombrie 2011, aproximativ ora 15.00, aflându-se pe peronul stației de cale ferată Bender-2, a dat bani în sumă de 1000 lei șefului Postului Liniar de Poliție Bender-2 al Direcției Poliției Transporturi a MAI al Comisariatului de Poliție Transport Bender, Ciupciuc P., la examinarea cărui se afla cauza contravențională menționată, ultimul fiind persoană cu funcție de răspundere și deținând statutul procesual de agent constatator. Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că la 26 octombrie 2011 se afla în concediu de boală, nu a fost la stația Bender-2 și nu a transmis bani lui Ciupciuc P. Totodată, vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate, inclusiv declarațiile martorilor Ciupciuc P., Echim S. și Botez A., procesul de autosesizare din 26.10.2011, procesul-verbal de ridicare din 26.10.2011, ordonanța privind recunoașterea în calitate de corpuri delicte și atașarea lor la materialele cauzei din 22.11.2011, ordonanța privind recunoașterea în calitate de corpuri 2 delicte și atașarea lor la materialele cauzei din 28.10.2011, rapoartele de expertiză nr. 116 din 18.11.2011 și nr. 117 din 18.11.2011. Instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, ca corupere activă, adică darea personală a banilor unei persoane cu funcție de răspundere pentru a nu îndeplini acțiuni ce țin de obligațiile ei de serviciu. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

La 03 august 2015, inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței instanței de fond. Recurentul a indicat că decizia adoptată este neîntemeiată și susceptibilă de casare, cauza fiind examinată în absența sa, în lipsa citării legale. La judecarea cauzei, instanța de apel a admis erori grave de drept, încălcând normele de drept, concluzia privind condamnarea nefiind dovedită prin probele administrate. Mai mult, la examinarea cauzei s-a stabilit lipsa laturii subiective a componenței de infracțiune. Totodată, nefiind înștiințat în mod legal despre examinarea cauzei în instanța de apel, a aflat despre decizia adoptată la 03 iulie 2015. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 05 noiembrie 2014, comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 03 decembrie 2014, fapt realizat la această dată și consemnat în respectivul proces-verbal, în lipsa inculpatului Puzacov N., ultimului fiindu-i expediată copia de pe hotărârea motivată (v. II, f.d. 51, 64). 3 Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 03 decembrie 2014, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la sfârșitul zilei de 05 ianuarie 2015. Potrivit materialelor dosarului, avocatul Vladimir Cevdari, care reprezintă interesele inculpatului în bază de contract conform mandatului din 08.06.2015, a făcut cunoștință cu materialele cauzei, adică și cu decizia pronunțată, la 08 iunie 2015, fapt confirmat prin semnătura ultimului (v. II, f.d. 83). Totodată, recursul ordinar al inculpatului a fost depus și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 03 august 2015, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 111 pct. 5. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Puzacov Nicolay Nicolai împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 noiembrie 2014, pe motiv că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4