1ra-192/16 — art.264 alin.5 CP

Dosarul nr.1ra-192/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Fălești din 27 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui

Corolenco Vadim Vasili, născut la 09

septembrie 1968, originar și domiciliat în

or.Fălești, str.Iași 11, ap.8.

Termenul examinării cauzei:

1.Prima instanță: 24.02.2015 - 27.04.2015,

2.Instanța de apel: 21.05.2015 - 23.09.2015,

3.Instanța de recurs: 01.12.2015 - 20.01.2016.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264 alin.(5) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. În temeiul art.90 Cod penal, pedeapsa

aplicată inculpatului a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Donic Maria a fost respinsă.

procedură penală, a constatat că Corolenco Vadim, la 19 decembrie 2013, aproximativ la ora

07.45, conducînd automobilul de serviciu de model „Dacia Logan”, cu n/î BLDP 290,

prestînd servicii în regim taxi, deplasînd-se pe traseul național R-16 Sculeni- Fălești -Bălți,

din or.Fălești în direcția mun.Bălți, avînd în calitate de pasageri pe bancheta din față pe Donic

Vasili, iar pe bancheta din spate pe Cneazeva Tatiana și Marciuc Natalia, fără a ține cont de

faptul că suprafața carosabilă era acoperită cu polei, iar vizibilitatea era redusă din cauza ceții,

nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile și situația rutieră dată, continuînd deplasarea pe

această porțiune de traseu cu o viteză sporită în raport cu situația rutieră descrisă, prin ce a

încălcat prevederile art.45 alin.l, alin.2 din Regulamentul circulației rutiere care indică

„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilita ținînd

permanent seama de situația rutieră, iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului”, drept consecință a pierdut controlul asupra conducerii

1

mijlocului de transport pe această porțiune de drum și a derapat, ieșind pe banda destinată

deplasării în sens opus a aceluiași traseu, contrar prevederilor art.51 lit.c) din Regulamentul

circulației rutiere, lovindu-se frontal în camionul de model „MAN TGL 10.180”, cu n/î CPB

830, care se deplasa regulamentar din sens opus spre direcția or.Fălești. În rezultat, pasagerii

Donic Vasili și Cneazeva Tatiana au decedat pe loc, iar Marciuc Natalia și însăși Corolenco

Vadim s-au ales cu vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui V.Corolenco în baza art.264 alin.(5) Cod penal să-i fie stabilită

pedeapsa de 6 ani închisoare, în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijlocul de transport pe un termen de 5 ani, argumentînd că pedeapsa stabilită de

prima instanță este prea blîndă și nu va atinge scopul de restabilire a echității sociale, de

corectare a inculpatului și prevenirea de săvîrșirea de noi infracțiuni; instanța incorect a

aplicat în privința inculpatului dispozițiile art.90 Cod penal, fără a ține cont de prevederile

art.75 Cod penal, iar circumstanțe atenuante la care a făcut instanța referire sînt insuficiente

pentru neaplicarea față de inculpat a unei pedepse reale cu închisoarea, reținînd faptul că

dînsul nu a recuperat prejudiciul material și moral părților vătămate.

respins, ca nefondat, apelul procurorului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, dînd probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului Corolenco Vadim în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(5)

Cod penal.

La fel, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță

a ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale prevăzut de art.7, 61, 75 Cod penal,

luînd în considerație comportamentul pertinent al inculpatului, care și-a recunoscut vina și s-a

căit în cele comise, precum și de gravitatea infracțiunii săvîrșite, pedeapsa stabilită de 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani,

fiind într-un raport rezonabil cu fapta comisă și scopul sancțiunii penale.

Reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a concluzionat că, în speță, este

posibilă corectarea inculpatului fără privarea acestuia de libertate, prin suspendarea executării

pedepsei numite, sancțiunea aplicată încadrîndu-se în dispozițiile legale ce instituie dreptul

instanței de a suspenda condiționat executarea pedepsei.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, caracterul social-periculos al acțiunilor

inculpatului prin faptul comiterii infracțiunii, nu justifică privarea acestuia de libertate în

condițiile expuse, iar atitudinea corespunzătoare a acestuia este asigurată de Lege prin

instituirea unor condiții imperative ce urmează a fi respectate de către acesta, sub sancțiunea

anulării suspendării executării sentinței, astfel încît, în speță sînt suficient asigurate condițiile

pentru a determina inculpatul să nu comită alte infracțiuni.

La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelantului, precum că

prima instanță nu a ținut cont de obiectul infracțiunii ce constituie relațiile sociale referitoare

2

la securitatea circulației rutiere, la viața și sănătatea persoanei, deoarece instanța a ținut cont

pe deplin de aceste circumstanțe dispunînd privarea inculpatului de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani, care este un termen maximal prevăzut de lege

pentru această categorie de pedeapsă, fapt ce va asigura pe deplin caracterul educativ, precum

și preventiv al condamnării.

invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) și10) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal, pe motiv că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale; instanțele nu au ținut cont că în speță lipsesc circumstanțe care ar permite de a aplica

în privința inculpatului prevederile normei sus menționate, deoarece inculpatul a încălcat grav

regulile de circulație rutieră, acțiuni ce s-au soldat cu decesul a două persoane, iar a treia

victimă s-a ales cu vătămări corporale grave; instanța nu a luat în considerație că inculpatul

nu a restituit integral prejudiciul cauzat succesorilor părților vătămate și părții vătămate

N.Marciuc, ceea ce demonstrează atitudinea iresponsabilă a acestuia față de consecințele

infracțiunii.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă că temei de casare a deciziei instanței de

apel art.427 alin.(1) pct.6) și10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori cînd instanța a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică

hotărîrile instanțelor numai referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoarea aplicată lui V.Corolenco pe termen de probă.

Motivul recurentului, precum că instanțele incorect au individualizat pedeapsa și greșit

au aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

La acest capitol Colegiul remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

3

Sancțiunea art.264 alin.(5) Cod penal, în baza căruia V.Corolenco a fost declarat

vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 6 la 10 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 5 ani.

În temeiul art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, lui V.Corolenco i-a fost stabilită

pedeapsa în baza art.264 alin.(5) Cod penal de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 5

ani.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Conform părții descriptive a deciziei, instanța de apel a menționat că la aplicarea

pedepsei prima instanță a ținut cont de gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de

circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum și de persoana inculpatului. În continuare,

instanța a reținut ca circumstanțe atenuante-recunoașterea vinei și căința sinceră a inculpatului

în cele săvîrșite, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, care este una din imprudență,

săvîrșită din cauza condițiilor rutiere nefavorabile, nefiind încălcate intenționat prevederile

Regulamentului circulației rutiere, contribuirea la acordarea ajutorului material familiilor

victimelor, caracteristica pozitivă a inculpatului la locul de trai, că acesta anterior nu a fost

judecat, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, este căsătorit, are la întreținere

un copil minor și singur s-a ales cu vătămări corporale grave periculoase pentru viață în urma

accidentului rutier.

Astfel, reținînd circumstanțele atenuante indicate mai sus, instanța a conchis că

corectarea și reeducarea inculpatului poate fi obținută prin dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii, fiind stabilită în termen de pînă la 7 ani.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile legii, iar

în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de 5 ani

stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei,

conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de

categorie gravă.

Colegiul conchide că concluzia instanțelor corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii. Deci, analizînd

materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare

de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90 Cod

penal și art.3641 Cod de procedură penală, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia

acesta a fost declarat vinovat, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana vinovatului, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea și lipsa celor agravante. Astfel, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată

inculpatului este motivată, adică cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

individualizată conform prevederilor legale.

4

Totodată, instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul procurorului, precum că

la stabilirea pedepsei nu s-a luat în considerație faptul că pînă în prezent

inculpatul nu a restituit prejudiciul cauzat succesorilor părților vătămate și părții vătămate

N.Marciuc. În combaterea acestui argument, Colegiul reține că, conform materialelor cauzei,

inculpatul a contribuit la acordarea ajutorului material și moral familiilor victimelor, fapt

confirmat prin declarațiile succesorului părții vătămate M.Donic, care a relatat că

V.Corolenco i-a acordat pentru înmormîntarea soțului suma de 20.000 lei (f.d.114, v.2), cît și

prin înscrisul autentic a lui Iu.Marciuc, din care reiese că a primit de la V.Corolenco suma de

23.850 lei, ce constituie compensarea pentru tratamentul părții vătămate N.Marciuc și careva

pretenții materiale față de inculpat nu are, fiind de acord și cu pedeapsa stabilită de prima

instanță (f.d.88, v.2).

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Corolenco Vadim, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată integral la 17 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5