1ra-1299/2015 — art.168, 42 alin.5, 168 Cod penal

1ra-1299/2015 — art.168, 42 alin.5, 168 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1299/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei

Formusatii și de avocatul Mîța Oleg în numele inculpaților Twit Ghassan și

Twit Hussein, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 01 iulie 2015, în cauza penală în privința lui

Twit Ghassan Hussein,

născut la 07 iulie 1951, originar din or. Hama, Siria,

domiciliat pînă la reținere în or. Cahul, bd. Ștefan cel

Mare 17, ap. 72,

și

Twit Hussein Ghassan,

născut la 11 iunie 1980, originar din or. Beyrouth, R.

Liban, domiciliat pînă la reținere în or. Cahul, bd.

Ștefan cel Mare 17, ap. 72,

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnați:

- Twit Ghassan în baza art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 7 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a unei întreprinderi, instituții, organizații pe un termen

de 3 ani;

- Twit Hussein în baza art. 42 alin. (5), 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 7 ani

1

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a unei întreprinderi, instituții, organizații pe un termen

de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

cu luna august 2011, cetățeanul Libanului Twit Ghassan, aflîndu-se în

R.Moldova, acționînd de comun acord și împreună cu fiul său pe nume Twit

Hussein, urmărind scopul exploatării prin muncă și servicii forțate, folosindu-

se de poziția de vulnerabilitate a cetățeanului Siriei, Alahmad Khozam,

manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale

create de războiul civil din Siria și de faptul aflării într-o țară străină, în lipsa

unui contract de muncă încheiat în modul stabilit, prin înșelăciune, sub

pretextul achitării ulterioare a salariului pentru munca prestată, l-a exploatat

prin muncă pe Alahmad Khozam pe teritoriul fermei de animale din

apropierea or. Cahul pe parcursul a trei luni de zile, pînă în luna decembrie

2011, obținînd de la ultimul munci și servicii fară a-i fi achitat salariul promis.

În continuare, în luna decembrie 2011, cetățeanul Libanului Twit

Ghassan, aflîndu-se în R.Moldova, acționînd de comun acord și împreună cu

fiul său pe nume Twit Hussein, urmărind scopul realizării în continuare a

intențiilor sale infracționale privind exploatarea prin muncă și servicii forțate

a persoanei, folosindu-se în continuare de poziția de vulnerabilitate a

cetățeanului Siriei, Alahmad Khozam, manifestată prin situația precară din

punct de vedere a supraviețuirii sociale create de războiul civil din Siria și de

faptul aflării într-o țară străină, în lipsa unui contract de muncă, prin

înșelăciune, sub pretextul achitării ulterioare a salariului pentru munca

prestată, l-a transportat pe Alahmad Khozam la un alt loc de muncă și anume

la ferma de vite amplasată în s. Ghindești, r-nul Florești, administrată de către

Twit Ghassan și Twit Hussein, unde cetățeanul Siriei, Alahmad Khozam a fost

supus exploatării prin muncă pînă în luna mai 2013, obținînd de la ultimul

munci fizice grele, altele decît cele convenite inițial în calitate de manager,

contrar prevederilor „Convenției Organizației Internaționale a Muncii”, în

lipsa unui contract de muncă și fără achitarea salariului stabilit.

În aceste circumstanțe, în primăvara an. 2013, cet. Siriei Alahmad

2

Khozam, fiind amenințat de către Twit Ghassan cu aplicarea violenței fizice și

psihice nepericuloase pentru viață și sănătate, din motivul solicitării de către

Alahmad Khozam a salariului pentru perioada muncită și restituirii actelor de

identitate sechestrate anterior de către Twit Gh., a fugit de pe teritoriul fermei

de vite din s. Ghindești, r-nul Florești, prezentîndu-se la Biroul Migrație și

Azil al MAI, unde ar fi solicitat azil.

Totodată, cetățeanul Libanului Twit Hussein, deținînd funcția de

administrator al SRL „Live Stok”, aflîndu-se în R. Moldova, acționînd de

comun acord și împreună cu tatăl său Twit Ghassan, precum și cu alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, voalînd intențiile sale

infracționale, urmărind scopul contribuirii la exploatarea prin muncă a

cetățeanului Siriei Alahmad Khozam de către Twit Ghassan, a înlesnit și

favorizat la săvîrșirea infracțiunii de muncă forțată, prin perfectarea și

prezentarea către organele competente ale R. Moldova a unor acte cu semne

de falsificare, care nu conțineau date veridice și anume a contractului

individual de muncă nr. 25 din 01.08.2012, încheiat între angajatul Alahmad

Khozam și angajatorul Twit Hussein (administrator al S.R.L. „Live Stok”), în

care au fost introduse date false privind angajarea lui Alahmad Khozam în

cadrul societății economice menționate, în calitate de manager în producție,

cu un salariu lunar în mărime de 4500 lei și a unui certificat de salariu care

conținea aceleași date false. Acest contract de muncă și certificat de salariu,

împreună cu alte acte ale SRL „Live Stok” ar fi fost depuse de către Twit

Hussein la Biroul Migrațiune și Azil al MAI și a servit temei pentru

prelungirea de către organele competente ale R. Moldova a permisului de

ședere pe teritoriul țării a cet. Alahmad Khozam și a creat condiții favorabile

pentru exploatarea în continuare prin muncă pe teritoriul R.Moldova a

ultimului de către Twit Ghassan.

Potrivit raportului de expertiză nr.7997 din 13.11.2013, contractul

individual de muncă nr.25 din 01.08.2012, încheiat între angajatul Alahmad

Khozam și angajatorul Twit Hussein, nu a fost semnat de către Alahmad

Khozam, dar de alte persoane.

Ulterior, în luna decembrie 2011, datorită creării de către Twit Hussein a

condițiilor favorabile exploatării prin muncă a lui Alahmad Khozam, prin

faptul prelungirii permisului de ședere pe teritoriul R. Moldova pentru

ultimul în baza unor acte falsificate și anume, a unui contract individual de

3

muncă cu semne de falsificare, Twit Ghassan, urmărind scopul realizării în

continuare a intențiilor sale infracționale privind exploatarea prin muncă și

servicii forțate a persoanei, folosindu-se în continuare de poziția de

vulnerabilitate a cetățeanului Siriei, Alahmad Khozam, manifestată prin

situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale create de

războiul civil din Siria și de faptul aflării într-o țară străină, în lipsa unui

contract de muncă, prin înșălăciune, sub pretextul achitării ulterioare a

salariului pentru munca prestată, l-a transportat pe Alahmad Khozam la un

alt loc de muncă și anume la ferma de vite amplasată în s. Ghindești, r-nul

Florești, administrată de către Twit Ghassan și Twit Hussein, unde cetățeanul

Siriei, Alahmad Khozam a fost supus exploatării prin muncă pînă în luna mai

2013, obținînd de la ultimul munci fizice grele, altele decît cele convenite

inițial în calitate de manager, contrar prevederilor „Convenției Organizației

Internaționale a Muncii”, în lipsa unui contract de muncă și fară achitarea

salariului stabilit.

Nițuleac Vl., Mîța O. în numele inculpaților, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Twit Ghassan să fie

condamnat în baza art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal la 9 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții publice pe un termen de 3 ani, iar Twit Hussein să fie

condamnat în baza art. 42 alin. (5), 165 alin. (2) lit. d) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de 2 ani.

Se menționează că, instanța de fond greșit a calificat fapta inculpaților

Twit G. și Twit H. în baza art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece probele

prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc vinovăția acestora în baza art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal, însă instanța nu a ținut cont că partea vătămată a

fost înșelată de către Twit G. în privința condițiilor de muncă și remunerarea

pentru munca prestată, unde fiind în poziția de vulnerabilitate prin faptul că

se afla într-o țară străină, nu cunoștea limba de comunicare și nu avea surse

de existență a fost traficat de către inculpați.

Astfel, în acțiunile lui Twit G. și Twit H. sunt întrunite semnele de

recrutare, adăpostire, transportare în scopul exploatării prin muncă, prin

4

înșelăciune și profitînd de poziția de vulnerabilitate a victimei.

Totodată, Twit Hussein prin acțiunile sale de perfectare în condiții

necunoscute a contractului de muncă cu caracter fictiv pe numele lui

Alahmad Khozam, ce a servit temei pentru eliberarea permisului de ședere pe

numele ultimului a contribuit activ la săvîrșirea infracțiunii de către tatăl său,

Twit Ghassan.

Prin urmare de către acuzare, au fost prezentate probe suficiente care

demonstrează vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii de trafic de ființe

umane.

- avocații Ciobanu-Nițuleac Vl., Mîța O., care au solicitat casarea sentinței

și pronunțarea unei hotărîri de achitare.

Avocatul Ciobanu-Nițuleac Vl. în apelul declarat a menționat că

inculpații au fost condamnați în baza unei norme din legea penală care la

momentul comiterii infracțiunii nu era prevăzut în Codul penal, astfel,

inculpaților li se incriminează comiterea faptelor infracționale în perioada

anului 2011 pînă în primăvara an. 2013, respectiv aceste fapte erau încadrate

în Codul penal în redacția an. 2002, în care art. 168 Cod penal avea o altă

încadrare juridică decît cea în baza căreia au fost condamnați Twit G. și Twit

H. Categoria infracțiunii și limitele pedepsei diferă radical, astfel inculpații au

fost condamnați pentru faptele pe care nu le-au comis. Consideră că la

adoptarea sentinței judecătorul nu a fost imparțial și a depășit atribuțiile de

serviciu.

Avocatul Mîța O. a invocat că sentința de condamnare este una ilegală și

nemotivată, iar motivele de fapt și de drept le va desfășura într-un apel

suplimentar.

a fost respins, ca depus peste termen apelul declarat de procuror, admise

apelurile avocaților, casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care.

- Twit Ghassan a fost condamnat în baza art. 168 Cod penal (red. 2009) la 7

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

- Twit Hussein a fost condamnat în baza art. 42 alin. (5), 168 Cod penal

(red. 2009) la 4 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile hotărîrii contestate au fost menținute.

5

402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de declarare a apelului este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Potrivit materialelor cauzei, procurorul a atacat cu apel sentința

contestată din 26 martie 2015 la 16 aprilie 2015, adică peste 21 de zile, cu toate

că el a fost prezent în ședința de judecată din 27 februarie 2015, cînd s-a pus în

discuție data pronunțării sentinței – 26 martie 2015, orele 1030.

Astfel, acuzatorul de stat cunoștea că pronunțarea sentinței va avea loc

la data de 26.03.2015, însă nu a atacat-o în termenii legali și neîntemeiat a omis

termenul de apel.

Instanța de apel a considerat ca neîntemeiat argumentul apelantului

precum că procurorul Dadu I. nu a fost în ședința de judecată la pronunțarea

sentinței și prin urmare dînsul nu a omis termenul de depunere a apelului,

sau, conform art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale și nu din momentul cînd

apelantul a decis să înainteze apelul.

Totodată, instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și

circumstanțele comiterii de către Twit Ghassan a infracțiunii prevăzute de art.

168 și a lui Twit Hussein în baza art. 42 alin. (5), 168 Cod penal, munca forțată,

obținerea muncii și a serviciilor prin înșelăciune, constrîngere și violență, și

complicitate la obținerea muncii și a serviciilor prin înșelăciune, constrîngere

și violență, menționînd următoarele.

Potrivit rechizitoriului Twit Ghassan a fost învinuit de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar Twit Hussein în

baza art. 42 alin. (5), 165 alin. (2) lit. d) CP.

Instanța de fond, a reîncadrat acțiunile inculpaților în baza art. 168 alin.

(2) lit. c) Cod penal, în legătură cu modificările operate în Codul penal prin

Legea nr.270 din 07.11.2013 în vigoare din 10.12.2013, condamnîndu-l pe Twit

Ghassan în baza art. 168 alin. (2) lit.c) Cod penal – obținerea muncii de la o

persoană împotriva voinței ei, prin constrîngere sau înșelăciune, dacă această

acțiune nu întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului

de copii, săvîrșită de două sau mai multe persoane, iar Twit Hussein în baza

art. 42 alin. (5), 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, contribuirea prin acordare de

mijloace și înlăturare de obstacole la obținerea muncii de la o persoană

împotriva voinței ei, prin constrîngere sau înșelăciune, dacă această acțiune

nu întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului de copii,

6

săvîrșită de două sau mai multe persoane.

Astfel, instanța a menționat că la 10 decembrie 2013 a intrat în vigoare

Legea nr. 270 din 07 noiembrie 2013 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, potrivit căreia art. 168 Cod penal (red.2002) a fost expus în altă

redacție și anume art. 168 alin.(1), (2) și (3) Cod penal. Concomitent, prin legea

dată a fost modificată și sancțiunea normei penale.

Totodată, instanța a reținut că, acțiunile incriminate inculpaților au avut

loc în perioada de timp, august 2011 – mai 2013, prin urmare a conchis ca

greșită concluzia instanței de fond precum că, acțiunile inculpaților urmează a

fi reîncadrate în baza art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, normă, care a fost

instituită prin modificările operate în Codul penal prin Legea nr. 270 din

07.11.2013, în vigoare din 10.12.2013.

Potrivit art.8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii

faptei.

Conform art.10 alin.(1) Cod penal, legea penală, care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Aliniatul (2) al aceluiași articol stipulează că, legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Prin urmare, reieșind din faptul că Legea nr. 270 din 07.11.2013, în

vigoare din 10.12.2013, nu conține careva prevederi care ar înlătura caracterul

infracțional al faptei, ce ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora situația

persoanei care a comis infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv în speța

dată, și, acțiunile subiecților infracțiunilor care cad sub incidența legii în

cauză, urmează a fi calificate, potrivit prevederilor art.8 Cod penal, în baza

legii penale în vigoare la data săvîrșirii infracțiunii.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 168 Cod penal (red.2002)

prevedea pedeapsa închisorii de pînă la 3 ani, iar sancțiunea art. 168 alin. (2)

Cod penal (red.2013) prevede pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani, adică este

mai gravă comparativ cu cea prevăzută de norma penală a art. 168 Cod penal

7

(red.2002).

La fel, instanța a menționat că, sancțiunea art. 165 alin. (2) Cod penal,

adică componența de infracțiune pentru care au fost învinuiți inculpații,

prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani, fiind cea mai gravă dintre

componențele enumerate mai sus.

În asemenea circumstanțe instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a stabilit corect fapta și circumstanțele în care s-a produs, însă incorect a

ajuns la concluzia calificării acțiunilor inculpaților Twit G. și Twit H. conform

prevederilor art. 168 alin.(2) lit. c) Cod penal, astfel, aplicînd prevederile art. 8,

10 Cod penal, instanța de apel a conchis că în speță, urmează a fi reîncadrate

acțiunile inculpaților la momentul săvîrșirii faptelor, în baza art. 168 Cod

penal (red.2002), încadrarea aceasta fiind corectă, fără a agrava situația

inculpaților.

Totodată, instanța a conchis că, prima instanță pentru a respinge soluția

de condamnare a lui Twit G. și Twit H. în baza art. 165 alin. (2) Cod penal, a

reținut că în acțiunile inculpaților nu se întrunesc cel puțin un semn al

componenței de infracțiune prevăzut la art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal –

folosindu-se de poziția de vulnerabilitate a victimei, manifestată prin situația precară

din punct de vedere a supraviețuirii sociale create de războiul civil din Siria” și, a

constatat că acțiunile inculpaților se încadrează în baza art. 168 alin. (2) CP

(red.2013) reținînd în acțiunile lui Twit G. și Twit H. semnul calificativ

nominalizat mai sus, fapt care este inadmisibil, or, în acest caz soluția

instanței obține o construcție contradictorie.

Din aceste motive, apelurile avocaților în numele inculpaților urmează a

fi admise, cu casarea sentinței instanței de fond, în latura penală și

pronunțarea unei noi hotărîri.

Mai mult ca atît, instanța de apel a concluzionat că, declarațiile

inculpaților precum că ei nu au exploatat prin muncă partea vătămată contrar

voinței acestuia, au un caracter de apărare, apreciindu-le critic în raport cu

probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și verificate în ședința

instanței de apel, care dovedesc cu certitudine săvîrșirea infracțiunii

constatate.

La fel, instanța a menționat că nu poate fi reținută nici afirmația

inculpaților că lui Alahmad Khozam i-a fost achitat salariul, or, careva

înscrisuri în acest sens nu au fost prezentate, iar invocările acestora avînd un

caracter declarativ.

8

Referitor la motivele invocate de apărare, privind declararea nulității

absolute a ordonanței de recunoaștere în calitate de parte vătămată și a

procesului-verbal de audiere a părții vătămate Alahmad Khozam, din motiv

că acțiunile procesuale au fost efectuate anterior emiterii ordonanței de

începere a urmăririi penale, instanța le-a respins, concluzionînd că avocații au

înaintat cererile date abea în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și

respectiv în apel, fapt inadmisibil potrivit art. 251 alin. (4) CPP. Astfel,

acțiunile de urmărire penală urmau a fi contestate cel tîrziu la finisarea

urmăririi penale, sau, actele date nu au fost perfectate și prezentate nemijlocit

în instanța de fond și apel, mai mult, ele nu cad sub incidența prevederilor art.

251 alin. (2) CPP, nefiind lovite de nulitate absolută, fapt care ar permite

contestarea acestora la orice etapă a procesului.

Partea vătămată și-a menținut poziția sa inițială, nefiind divergențe în

declarațiile sale depuse în cadrul urmăririi penale, în instanța de fond și de

apel, declarațiile acestuia fiind în coroborare cu probele administrate la dosar.

Privitor la faptul că inculpatul Twit H. urmează a fi achitat, deoarece în

privința sa nu s-a pornit urmărirea penală, instanța a menționat că, urmărirea

penală începe „in rem”, adică în privința faptului infracțiunii, nefiind necesară

cunoașterea făptuitorului și numai cînd făptuitorul și identitatea acestuia se

cunosc cu precizie, o data cu fapta, urmărirea penală începe și „in personam”,

adică în privința unei persoane concrete.

În speță, urmărirea penală a fost începută în privința lui Twit Ghassan și

a altor persoane nestabilite la moment de organul de urmărire penală, iar Twit

Hussein, căzînd sub incidența persoanelor inițial nestabilite, astfel, nu se

poate de concluzionat că în privința sa nu s-a pornit urmărirea penală, sau

urmărirea penală nu a fost pornită doar în privința lui Twit Ghassan.

Cît privește faptul că urmărirea penală a fost pornită cu derogări, în

lipsa plîngerii părții vătămate sau a unui raport de constatare a faptei

infracționale, instanța de apel a specificat că, potrivit art. 262 alin. (1) Cod de

procedură penală, organul de urmărire penală poate fi sesizat despre

săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea unei infracțiuni prevăzute de

Codul penal prin: - plîngere; - denunț; - autodenunț; - depistarea nemijlocit de

către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu

privire la săvîrșirea unei infracțiuni.

În cauza dată, este prezent raportul de constatare a faptei infracționale a

ofițerului principal de investigații al CCTP al IMI al IGP, I. Iachimov, astfel

9

componența dată de infracțiune nu cade în prevederile art. 276 alin. (1) CPP,

prin urmare nu necesită plîngerea prealabilă a părții vătămate, astfel, nefiind

stabilite careva derogări în acest sens.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de toate circumstanțele

cauzei, de prevederile art. 61, 75, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, persoana inculpaților, care nu au antecedente penale, de scopul

pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților,

considerînd rațional ca inculpații Twit Hussein și Twit Ghassan să execute

pedeapsa închisorii.

Totodată, în privința lui Twit H. instanța a reținut că potrivit art. 83 Cod

penal, organizatorul, investigatorul și complicele la o infracțiune, săvîrșită cu

intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru autor, prin urmare,

avînd în vedere contribuția lui Twit H. la comiterea infracțiunii respective și

rolul acestuia de complice, va aplica o pedeapsă mai redusă în raport cu cea

aplicată lui Twit Ghassan.

și avocatul Mîța O. în numele inculpaților, care au solicitat:

- procurorul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală solicită, casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a menționat că decizia contestată o

consideră ilegală, deoarece aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția. Potrivit materialelor cauzei, procurorul participant la

examinarea cauzei în instanța de fond nu a fost prezent la pronunțarea

sentinței integrale din 26.03.2015, iar cu sentința a făcut cunoștință la

02.04.2015, cînd aceasta a parvenit prin poștă. Copia scrisorii de însoțire a

sentinței a fost anexată la apelul procurorului. Respectiv, termenul de

declarare a apelului curge de la data luării cunoștinței cu sentința motivată.

Astfel, apelul a fost declarat în termenul de 15 zile, prevăzut de lege. Or,

în cazul dat sunt aplicabile prevederile art. 403 alin. (1) CPP, conform căruia,

apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca

fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost

determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile

de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Conform art. 404 alin. (1) CPP, participantul la proces care a lipsit atît la

judecarea, cît și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea

10

sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la

data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

- avocatul Mîța O. în numele inculpaților Twit G. și Twit H., care

invocînd temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) și 8) Cod de procedură

penală solicită, casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei hotărîri de

achitare.

Recurentul a menționat că instanța de judecată nu a luat în considerație

faptul că în acțiunile inculpaților lipsesc elementele infracțiunii imputate și

anume latura obiectivă. Astfel, însăși partea vătămată Alahmad Khozam a

declarat instanței că s-a angajat la SRL “Live Stock” benevol, intenționînd să

obțină un venit, pe care ulterior să-l folosească în țara sa de origine. Tot

benevol a acceptat munca care i-a fost propusă în cadrul întreprinderii. Prin

urmare, nu se confirmă versiunea acuzării, precum că partea vătămată a

prestat careva muncă, care nu erau convenite pînă la angajarea sa. Mai mult

că toate negocierile cu privire la contractul de muncă, obligațiunile părții

vătămate, precum și condițiile de remunerare a acestuia au fost negociate nu

între partea vătămată și Twit Ghassan, dar între fratele părții vătămate și

fostul angajator al părții vătămate din Republica Siria. De asemenea, nu s-a

dat aprecierea cuvenită asupra faptului că însăși partea vătămată a declarat că

nu a fost supusă cărorva presiuni sau amenințări în vederea forțării de a

presta careva munci grătuite, fără înțelegerea între părți, neremunerate în

modul stabilit. Însăși, victima a precizat că unicul caz relatat instanței și

organelor de urmărire penală de aplicare a violenței a rezultat nu în vederea

forțării acestuia de prestare a muncilor neconvenite, să muncească gratis în

general, dar reieșind din comportamentul părții vătămate, cînd Twit G. a

încercat să-l lovească pentru că victima a fost vinovată de cauzarea

prejudiciului întreprinderii, manifestat prin moartea vitelor.

Prin urmare, de către organul de urmărire penală nu au fost acumulate

probe cu referire la însăși fapta comisă, prin ce anume s-a demonstrat forțarea

persoanei la muncă, iar în lipsa acestora, concluzia instanței privind vinovăția

inculpaților este neîntemeiată și arbitrară. Toate aceste circumstanțe

demonstrează lipsa vinovăției inculpaților în comiterea faptei imputate. Mai

mult că nici inculpații nu și-au recunoscut vinovăția.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

11

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror.

Conform prevederilor art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în

care acesta a fost depus peste termen.

După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul acuzatorului

de stat, din motiv că a fost declarat peste termen.

Astfel, conform art. 402 Cod de procedură penală și pct. 6.1. al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica

judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările și

completările ulterioare, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Verificînd legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul conchide că

ultima, corect a respins apelul procurorului ca fiind tardiv, just constatînd că

la 26 martie 2015, instanța a pronunțat integral sentința de condamnare în

privința lui Twit Gh. și Twit H., în lipsa acuzatorul de stat, iar în aceiași zi

copia sentinței a fost expediată procurorului, prin scrisoarea nr. 1194 (f.d.39,

vol. V).

Termenul de declarare a apelului a epuizat la data de 13.04.2015, însă

procurorul Dadu I. a declarat apel la 16 aprilie 2015, adică după epuizarea

termenului de declarare a acestuia prevăzut de art. 402 Cod de procedură

penală, cu toate că acesta a fost prezent în ședința instanței de fond din 27

februarie 2015, cînd s-a pus în discuție data pronunțării sentinței – 26 martie

2015, orele 1030.

Astfel, acuzatorul de stat cunoștea că la 26 martie 2015 va avea loc

pronunțarea sentinței, însă nu a atacat-o în termenii legali.

Lipsa procurorului la pronunțarea sentinței integrale din 26 martie 2015

nu poate servi drept temei legal pentru repunerea în termen a apelului.

Față de cele ce preced, se mai remarcă că potrivit textului Recomandării

nr. 37 Cu privire la pronunțarea hotărîrilor judecătorești în procesul penal, pentru

părțile care nu s-au prezentat la pronunțare, se consideră că au luat cunoștință

cu conținutul hotărîrii motivate la data pronunțării.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 232 alin.

(1) Cod de procedură penală, actul depus în cadrul termenului prevăzut de

lege la administrația locului de deținere, la unitatea militară, la administrația

instituției medicale sau la oficiul poștal prin scrisoare recomandată este

12

considerată în termen. Înregistrarea sau confirmarea făcută de către

administrația locului de detenție, a unității militare sau a instituției medicale

pe actul depus, precum și recipisa oficiului poștal despre actul primit pe actul

depus, servesc drept dovadă a datei depunerii actului.

Din cuprinsul art. 232 alin. (1) Cod de procedură penală se subînțelege

că dispoziția normei vizate se atribuie la persoanele prevăzute la art. 401 Cod

de procedură penală, cu excepția procurorului.

Alin. (2) al normei sus indicate stipulează că, cu excepția termenului

prevăzut pentru căile de atac, actul efectuat de procuror se consideră ca depus

în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieșire a actelor se

încadrează în termenul cerut de lege pentru efectuarea actului.

Pentru actele îndeplinite de către procuror, acte ce sunt adresate altor

autorități publice judiciare, unor autorități publice ale statului, părților în

proces ori unor persoane ce nu au calități procesuale într-o cauză penală, se

consideră ca depus în termen dacă data la care a fost trecut în registru de

ieșire a actelor se încadrează în termenul cerut de lege pentru efectuarea

actului.

De la această regulă este o singură excepție: pentru căile de atac folosite

de către procuror împotriva unor acte de jurisdicție, se ia în seamă nu data din

registrul de ieșire al procuraturii, ci data din registrul de intrare la instanța de

judecată competentă de a rezolva calea de atac.

În această situație actul procedural va fi considerat ca depus în termen

dacă data intrării acestuia în instanța de judecată se va încadra în termenul

cerut de lege pentru efectuarea actului.

Apelul procurorului a fost înregistrat în instanță la 16 aprilie 2015, peste

termenul prevăzut de lege (f.d.60-66, vol.V).

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Procurorul neîntemeiat a omis termenul de declarare a apelului, ceea ce

echivalează cu neutilizarea căii de atac – apelul, fondul cauzei nu a fost obiect

de judecare în instanța de apel, iar la rîndul său limitează instanța de recurs

ordinar de a verifica legalitatea hotărîrii referitor la fondul cauzei.

Astfel, Colegiul penal consideră că recursul ordinar al acuzatorului de

13

stat urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că

nu a fost utilizată calea ordinară de atac.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Mîța Oleg în numele

inculpaților Twit Ghassan și Twit Hussein.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiurile de drept prevăzute la

pct. 1), 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că:

- hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci cînd nu au fost

respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul

a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor

lui în baza unei legi mai blînde.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei

de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, avocatul nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, care sînt argumentele ce ar confirma că Twit

Ghassan și Twit Hussein nu au comis infracțiunea pentru care au fost

condamnați.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul Mîța O. în numele

inculpaților invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui

14

Twit Gh. și Twit H. în cele incriminate.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel

prevăzută de art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, Colegiul penal menționează că, așa

cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

adoptarea soluției expuse în pct. 5 din prezenta decizie.

Mai mult din materialele cauzei rezultă, că instanța de apel, în speță, în

conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția inculpaților Twit Gh. și Twit H. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 168 Cod penal (red.2009), să fie una legală și

întemeiată, iar pedeapsa aplicată este în limita sancțiunii prevăzute de

articolul respectiv.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate

în cadrul ședinței instanței de apel, a audiat partea vătămată Khozam A.,

verificînd declarațiile martorilor Brînza F., Stegărescu M., Rusu V., Slobodeniuc E.,

și actele cauzei: - procesul-verbal de efectuare a percheziției din 14.08.2013 la oficiul

SRL „Live Stock”, în cadrul cărora au fost depistate un șir de acte și obiecte,

printre care și tabelul de pontaj al muncitorilor, însă în care nu figurează

Alahmad Khozam (f.d.41, vol.II), - procesul-verbal de ridicare și examinare a cărții

de ordine, registrul de evidență a carnetelor de muncă, contractelor individuale de

muncă, registrul de evidență a contractelor de muncă, a retribuțiilor, unei mape cu

fișele personale ale angajaților, dispozițiilor de plată și a registrelor de evidență a

achitărilor fondului social ale SRL „Live Stock”, unde s-a constatat că cetățeanul

Siriei Alahmad Khozam ca angajat în cadrul SRL „Live Stock” nu a fost

înregistrat și nu i-a fost achitat salariu (f.d.156, vol.II), - procesele-verbale de

examinare a descifrărilor telefonice ale lui Twit Gh. și Alahmad Khozam (f.d.1,

vol.III), - procesul-verbal de ridicare din cadrul BMA a dosarelor personale,

întocmite în privința lui Alahmad Khozam, în baza cărora acestuia i-a fost

eliberat permisul de ședere în scop de muncă pe teritoriul R. Moldova și

dosarul solicitantului de azil (f.d.5, vol.III), - raportul de expertiză nr. 7997 din

15

13.11.2013, conform căruia s-a constatat că semnătura plasată în rubrica

„salariat” pe contractul individual de muncă fără număr din 01.08.2012,

încheiat între SRL „Live Stock” și Alahmad Khozam este executată probabil

nu de însuși Khozam A., ci de o altă persoană și nu a fost posibil de stabilit

dacă această semnătură a fost efectuată de către Twit H. (f.d.178, vol.III),

probe, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au confirmat vinovăția lui Twit

G. în baza art. 168 Cod penal (red.2009) și Twit H. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 168 CP (red.2009).

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la pretinsa încălcare a pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs relevă următoarele.

Potrivit dispoziției art. 427 alin.(1) pct. 8) CPP, hotărîrea instanței de

apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunat o hotărîre de condamnare pentru o altă

faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Astfel, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele

administrate în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au

confirmat vinovăția inculpaților. Conținutul probelor și valoarea lor probatore

a fost analizată în textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Totodată, Colegiul penal menționează că, potrivit rechizitoriului Twit

Ghassan a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2)

lit. d) Cod penal, iar Twit Hussein în baza art. 42 alin.(5), 165 alin.(2) lit. d)

Cod penal.

Instanța de fond a reîncadrat acțiunile inculpaților în baza unei norme

penale stabilită prin modificările operate în Codul penal prin Legea nr. 270

din 07.11.2013, în vigoare din 10.12.2013, considerînd că, acțiunile lui Twit

Ghassan se încadrează în baza art. 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică –

obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei, prin constrîngere sau

16

înșelăciune, dacă această acțiune nu întrunește elementele traficului de ființe umane

sau ale traficului de copii, săvîrșită de două sau mai multe persoane, iar ale lui Twit

Hussein în baza art. 42 alin. (5), 168 alin. (2) lit. c) Cod penal, contribuirea prin

acordare de mijloace și înlăturare de obstacole la obținerea muncii de la o persoană

împotriva voinței ei, prin constrîngere sau înșelăciune, dacă această acțiune nu

întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului de copii, săvîrșită de

două sau mai multe persoane.

Astfel, acțiunile incriminate inculpaților au avut loc în perioada de

timp, august 2011 – mai 2013, care la acel moment era în vigoare norma art.

168 Cod penal, sancțiunea căreia prevedea închisoare de pînă la 3 ani.

La 10 decembrie 2013, a intrat în vigoare Legea nr. 270 din 07.11.2013

pentru modificarea și completarea Codului penal, potrivit căreia art. 168 Cod

penal (red. 2002) a fost expus în altă redacție, art. 168 alin.(1), (2) și (3) CP.

Concomitent, prin legea dată a fost modificată și sancțiunea normei penale.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii

faptei.

Conform art. 10 alin.(1) Cod penal, legea penală, care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori

care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

Aliniatul (2) al aceluiași articol stipulează că, legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Prin urmare, reieșind din prevederile enumerate mai sus, instanța de

apel corect i-a condamnat și stabilit pedeapsa lui Twit Gh. și Twit H. în baza

art. 168 și respectiv art.42 alin.(5), 168 Cod penal (red.2009), ținînd cont de

prevederile art. 8 Cod penal, legea penală în vigoare la data săvîrșirii

infracțiunii, neagravînd situația inculpaților.

Cu referire la faptul că inculpații nu și-au recunoscut vina în săvîrșirea

infracțiunii imputate, instanța de recurs apreciază că nerecunoașterea

vinovăției de către inculpați, nu echivalează cu achitarea acestora, dat fiind că

din probele administrate în cauză, se conchide cu certitudine vinovăția lor în

săvîrșirea infracțiunii.

17

Afirmația recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece

ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea procedurii penale,

verificate și apreciate de către instanță la modul cuvenit.

Mai mult că, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de

către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelurilor declarate.

Autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate concluzia

instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de avocat în cererea

de recurs ordinar repetă întocmai argumentele expuse anterior în apeluri, la

care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

Instanța de recurs ține să remarce, că avocatul în recursul declarat a

făcut timitere la temeiul prevăzut de pct.1) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală - că nu au fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea

persoanei, făcînd referire la o altă cauza nr.1cc-23/12 în privința lui Țurcan R.,

descriind că ultimul fiind persoană din efectivul SIS, cu statut de funcționar

public, nefiind militar, nu a putut fi judecat și condamnat de către o instanță

militară, avînd calitatea unui civil, astfel cauza nominalizată urmînd a fi

judecată și soluționată de o instanță de drept comun, însă nu raportează cauza

Țurcan R. la cauza penală din speță și, care ar fi asemănarea cauzei

nominalizate cu calitatea inculpaților Twit Gh. și Twit H.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că temeiurile indicate de

recurenți nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor

ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

18

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii și de avocatul

Mîța Oleg în numele inculpaților Twit Ghassan și Twit Hussein, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2015, în cauza

penală în privința lui Twit Ghassan Hussein și Twit Hussein Ghassan, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 14 ianuarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

19