1ra-1366/15 — art. 190 al. 2, lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 al. 2, lit. c CP
- Temei legal
- nu s-a invocat niciun temei de drept
1ra-1366/15 — art. 190 al. 2, lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1366/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 decembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 14
decembrie 2013, declarat de inculpatul
Colari Stepan Ivan, născut la
18 octombrie 1974 în or. Taraclia, locuitor al s. Gura
Galbenă, r-nul Cimișlia, cetățean al R. Moldova,
anterior condamnat:
1) prin sentința Judecătoriei Călărași din 19
martie 2010, în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,
la 2 ani închisoare.
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 27 noiembrie – 14 decembrie 2013,
în instanța de recurs: 09 septembrie –09 decembrie 2015.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 14 decembrie 2013, Colari Stepan a
fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 1 an și 6 luni
închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de deservirea valorilor
materiale pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,
începând cu 14 decembrie 2013.
De la Colari Stepan s-a încasat în beneficiul părții vătămate Lemnari Maria
prejudiciul material de 100 dolari SUA.
1
Instanța de fond a constatat că la 01 iunie 2006, Colari Stepan, fiind
vecinul lui Lemnari M., cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
abuzând de încrederea ei, care i-a cerut să schimbe 20 dolari SUA în lei
moldovenești, a luat de la Lemnari M. o bancnotă de 100 dolari SUA, ce la acel
moment constituia 1283 lei și a dispărut, cauzând părții vătămate o daună
considerabilă.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, aceasta fiind dovedită și
prin probele administrate, și a încadrat acțiunile lui în baza art. 190 alin. (2) lit. c)
Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,
este caracterizat satisfăcător, a comis o infracțiune mai puțin gravă, anterior a fost
condamnat pentru infracțiuni similare, prezintă pericol pentru societate,
concluzionând că corectarea lui este posibilă numai prin izolare de societate.
La 13 iulie 2015, inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i
fie aplicată o pedeapsă mai blândă.
Recurentul a invocat că nu a sustras bani de la partea vătămată.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Conform art. 400 alin. (1) Cod de procedură penală, sentințele pot fi atacate
cu apel în vederea unei noi judecări în fapt și în drept a cauzei, cu excepția
sentințelor pronunțate de către instanțele judecătorești privind infracțiunile pentru a
căror săvârșire legea prevede exclusiv pedeapsă nonprivativă de libertate.
Potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs
deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel.
Însă, în corespundere cu art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi
atacate cu recurs ordinar sentințele în privința cărora inculpatul nu a folosit calea
apelului, dacă legea prevede această cale de atac.
În această consecutivitate, se reține că inculpatul a atacat cu recurs ordinar
sentința instanței de fond, dar nu a utilizat în prealabil calea de atac – apelul, în
situația în care legea prevede această cale de atac (pct. 1-3 din decizie).
Rezultă că recursul ordinar nu are suport legal, adică este unul vădit
neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
2
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Colari Stepan Ivan
împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 14 decembrie 2013, pe motiv că este
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 decembrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
3