1ra-842/2015 — art. 264 al.3 lit.b CP

1ra-842/2015 — art. 264 al.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-842/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal, în componența:

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Barbă Tudor în numele inculpatului Popa Andrei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2015, în

cauza penală privindu-l pe:

Popa Andrei Andrei, născut la 19

martie 1987, originar și domiciliat în s.

Drăsliceni, raionul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Popa Andrei Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(3)

lit.b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 2 (doi) ani, cu

obligarea de a nu schimba domiciliul fără consimțămîntul organului competent.

noiembrie 2013, aproximativ la ora 20.20, Popa Andrei Andrei, aflîndu-se la volanul

autocamionului de model „Volvo FM 12 R84”, cu nr.î. ST AO 670, deplasînsu-se pe

str. Drumul Băcioiului din direcția comunei Băcioi spre or. Chișinău, Republica

Moldova, în timpul deplasării, ajungînd în preajma pilonului cu inscripția „km-2”,

șoferul Popa Andrei Andrei nu a manifestat prudență sporită la trafic, și anume nu a

ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere,

existența unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de

1

organizare a traficului rutier, de care trebuie să țină seama fiecare conducător la

determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalității de conducere a vehiculului,

prin ce a încălcat prevederile pct. 3 din Regulamentul circulației rutiere, în

continuare „regulament”, care prevede, că: „participanții la trafic sunt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale Regulamentului

și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i

expună pericolului; pct.10 alin.(1) lit.b) din Regulament stipulează, că: ”Persoana

care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele

Regulamentului, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum”; pct.45 din Regulament, conform căruia: „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcărturii; d)

situația rutieră; 2) în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului și pct.52 alin.(2) lit.c) din Regulament,

conform căruia: „Conducătorul trebuie să mențină în timpul depășirii un interval

lateral suficient în raport cu vehiculul pe care î-l depășește, mai cu seamă la

depășirea bicicletelor”; prevederile art. 22 din Legea nr. 131-XVI din 07.06.07

„privind siguranța traficului rutier”, care la alin.4) stipulează: „participanții la trafic

sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța

traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic”. Ca urmare,

trecînd peste marcajul longitudinal 1.1.1. – „Linia îngustă continuă, care semnifică

delimitarea locurilor pe carosabil unde intrarea este interzisă”, a comis tamponarea

biciclistului Avram Sergiu Alexandru, a.n. 1970, care se deplasa pe marginea

carosabilului, în același sens cu autocamionul menționat, din direcția com. Băcioi

spre or. Chișinău. În rezultatul accidentului de circulație, biciclistul Avram Sergiu în

urma vătămărilor corporale primite, a decedat în automobilul echipajului de

urgență, sosit la fața locului, în drum spre Instituția medico-sanitară publică Centrul

Național științifico-practic de Medicină Urgentă. Conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 158/2052D din 03 aprilie 2014, decesul cetățeanului Avram

Sergiu Alexandru a survenit în rezultatul traumelor cauzate, care au fost calificate

ca vătămare corporală gravă, fiind în legătură directă cu decesul.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Popa Andrei să fie

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.b) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei - 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

2

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4

ani.

În motivarea apelului a fost indicat, că prima instanță, la stabilirea pedepsei,

nu a luat în considerare faptul comiterii unei infracțiuni grave, în rezultatul căreia a

decedat o persoană, precum și faptul stabilit al deplasării regulamentare de către

partea vătămată cu bicicleta echipată corespunzător pînă la momentul producerii

accidentului. Consideră pedeapsa numită a fi prea blîndă și inechitabilă în raport cu

învinuirea adusă, pedeapsă care nu corespunde scopului educativ și cerințelor de

individualizare prevăzute la art. 75 Cod penal. De asemenea recurentul invocă și

aplicarea neîntemeiată a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, și

anume a suspendării condiționate a executării pedepsei.

pronunțată integral la 12 mai 2015, a fost admis apelul, fiind casată sentința în

partea stabilirii pedepsei complementare și pronunțată, în această parte, o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Popa

Andrei Andrei, în temeiul art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, i-a fost numită pedeapsa

complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen

de 4 (patru) ani. În rest, sentința primei instanțe a fost menținută.

corect a încadrat juridic acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod

penal.

Instanța de apel a menționat, că la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal și s-a luat în considerație: faptul că a fost comisă o

infracțiune gravă, personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost judecat și se

caracterizează pozitiv, că are la întreținere soția, un copil minor și părinții

pensionari, influiența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

prezența circumstanțelor atenuante stabilite de către instanța de fond:

recunoașterea vinovăției, repararea benevolă a pagubei cauzate și lipsa

circumstanțelor agravante.

Astfel, instanța de apel a constatat a fi corectă concluzia primei instanțe, că

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin stabilirea pedepsei cu

închisoarea. Totodată, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a conchis,

că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală,

stabilind termenul de 4 ani a pedepsei cu închisoarea, cu executare în penitenciar de

tip deschis.

Instanța de apel, de asemenea, a considerat a fi legală și întemeiată concluzia

primei instanțe, potrivit căreia este rațional de a nu izola inculpatul de societate și

de a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea unui

termen de probă, în temeiul art. 90 Cod penal. Instanța de apel în acest sens a

susținut concluzia primei instanțe, ținînd cont de următoarele circumstanțe:

comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni din imprudență, caracteristica

3

pozitivă a inculpatului, lipsa pretențiilor față de acesta din partea succesorului părții

vătămate, restituirea prejudiciului, prezența la întreținerea inculpatului a mai

multor persoane.

Totodată, instanța de apel a considerat prea mic, insuficient pentru atingerea

scopului termenul pedepsei complementare, privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport stabilit de către prima instanță, și anume 2 ani, considerînd că

în speță urmează a fi stabilit termenul de 4 ani al pedepsei complementare.

Andrei a depus recurs ordinar, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2015 în partea casării sentinței primei

instanțe, cu menținerea integrală a sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 03 decembrie 2014.

Recursul ordinar a fost depus în termenul prevăzut de art. 422 Cod de

procedură penală.

prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală în partea stabilirii pedepsei

complementare, și anume cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 4 ani, considerînd, că aceasta este prea aspră, fiind încălcat dreptul

inculpatului la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă complementară.

Astfel, recurentul invocă temeiul de casare prevăzut la pct.10) al.(1) art. 427

Cod de procedură penală. În acest sens, recurentul invocă neluarea în considerare a

circumstanțelor atenuante, și anume: atragerea inculpatului pentru prima dată la

răspundere penală, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, recunoașterea

vinei, căința sinceră, recuperarea prejudiciului material și moral, suportarea

cheltuielilor de înmormîntare și a meselor de pomenire, faptul întreținerii a 2 copii

minori, starea grea familială, serviciul ce constă în conducerea mijloacelor de

transport, care reprezintă unica sursă de existență a familiei.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate,

deoarece concluzia acesteia este legală și întemeiată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată, că

recurentul invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

4

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite

de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței

de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Reieșind din prevederile legale enunțate, precum și din conținutul hotărîrii

atacate, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a modificat termenul

pedepsei complementare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

de la 2 ani, stabilit de către prima instanță, la 4 ani, ținînd cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei și de prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală,

motivîndu-și soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii.

Colegiul penal menționează, că din conținutul hotărîrii atacate se atestă că

instanța de apel la individualizarea și stabilirea pedepselor față de inculpat a dat

apreciere fiecăreia dintre circumstanțele cauzei invocate în cererea de recurs

ordinar.

Colegiul, de asemenea subliniază, că, judecarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, de aceea în conformitate și cu

prevederile art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul, care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să fie

înfăptuită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, Colegiul penal atestă, că potrivit normei legale citate, este prevăzută

posibilitatea reducerii limitelor numai a pedepsei principale: închisoarea, munca

neremunerată în folosul comunității, amenda.

Alin.(8) al art. 364/1 Cod de procedură penală nu face nici o referire la

pedeapsa complementară și nu indică în mod expres asupra posibilității reducerii

limitelor acesteia.

5

În aceste condiții, Colegiul penal conchide că în situația judecării cauzei pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor alin.(8) art.

364/1 Cod de procedură penală, nu este posibilă reducerea limitelor pedepsei

complementare.

De asemenea, Colegiul penal respinge argumentul recurentului, potrivit căruia

instanța de apel, la stabilirea pedepsei complementare, nu a luat în considerație

circumstanța atenuantă – recunoașterea vinei de către inculpat. În acest sens,

instanța de recurs menționează, că recunoașterea vinovăției care atrage incidența

procedurii simplificate prevăzute de art. 364/1 Cod de procedură penală, nu poate fi

valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art.76 alin. (1) lit. f)

CP, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență

juridică.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul

Barbă Tudor în numele inculpatului Popa Andrei se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Barbă Tudor în

numele inculpatului Popa Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 14 aprilie 2015 în cauza penală în privința lui Popa Andrei, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecători TOMA Nadejda

NICOLAEV Ghenadie

6