1ra-1204/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal

1ra-1204/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1204/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

DECIZIE

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Cocieru Tudor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți, din 27 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Cocieru Tudor Grigore, născut la 08.05.1969,

originar din s. Gribovo, r-nul Drochia,

domiciliat în s. Șurii Noi, r-nul Drochia.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 20.11.2013 - 13.05.2014;

instanța de apel: 06.06.2014 - 27.05.2015;

instanța de recurs: 10.08.2015 - 02.12.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Rădiță Gh. și Guzun V.

au fost lăsate fără soluționare.

rechizitoriu Cocieru T. a fost învinuit de faptul, că în luna noiembrie 2011, în

urma înțelegerii cu cet. Rădiță Gh. locuitor al s. Baraboi, r-nul Dondușeni, sub

pretextul confecționării a 5 secțiuni de gard, prin abuz de încredere și înșelăciune

a însușit de la el mijloace bănești în sumă de 8 000 lei, cauzîndu-i astfel un

prejudiciu material considerabil.

Tot el, a fost învinuit în aceea, că la sfîrșitul anului 2011, în urma înțelegerii

verbale cu cet. Guzun V., locuitor al s. Baraboi, r-nul Dondușeni, își asumase

angajamentul de a confecționa un gard din 29 secțiuni, cu dimensiunile de 2,34 x

1,30 m., costul unei secțiuni constituind 1 250 lei, în sumă totală de 36 250 lei,

dintre care pe parcursul anului 2012, a confecționat numai 6 secțiuni, evaluate la

1

suma de 7 00 dolari SUA, achitată drept avans de către Guzun V., iar ulterior,

acționînd cu aceiași intenție, în aceleași circumstanțe, și sub pretextul achitării

creditului dobîndit de la B.C. ”FinComBank” S.A., a solicitat și a primit ilicit de

la Guzun V. încă 5 000 lei, neonorîndu-și obligațiile asumate, și fără a-i restitui

părții vătămate suma respectivă.

dispunerea casării acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Cocieru T. să fie condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de gestionare a mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani. Admiterea

acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate și încasarea din contul lui Cocieru

T. în beneficiul lui Rădiță M. a sumei de 8 000 lei, cu titlu de despăgubiri

materiale și a sumei de 20 000 lei cu titlu de despăgubiri morale, precum și a

sumei de 5 000 lei în beneficiul lui Guzun V. drept prejudiciu material cauzat

prin infracțiune.

În motivarea cerințelor formulate a susținut că:

- instanța nu a ținut cont de structura laturii obiective a componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal;

- intenția făptuitorului de a intra în posesia bunurilor altei persoane prin

înșelăciune a fost dovedită prin prezentarea de către inculpat părților vătămate a

patentei de întreprinzător cu termenul de valabilitate expirat;

- instanța de fond a aprecierea neobiectiv informația eliberată de către B.C.

”FinComBank” S.A., nr. 8570, din 03.12.2012, referitoare la creditul deținut de

către IP ,,Cocieru Tudor”, care confirmă situația financiară extrem de precară în

care se afla inculpatul la momentul dobîndirii de la victime a mijloacelor bănești,

fiind în lipsa unei fundamentări economice și a caracterului realizabil al

angajamentului asumat, precum și lipsa unei activități aducătoare de profit;

- la cauză au fost anexate probe care denotă starea materială a părților

vătămate și veniturile acestora, cît și existența persoanelor la întreținere;

fost admis apelul declarat, casată total sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Cocieru T. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ce constituie 10 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita activități legate de gestionarea bunurilor pe un termen de 2 ani.

Conform art. 225 alin. (2) Cod de procedură penală, s-a dispus încasarea de

la Cocieru T. în beneficiul lui Rădița Gh. a despăgubirilor materiale în sumă de

8 000 lei și celor morale în sumă de 2 000 lei, precum și în beneficiul lui Guzun V.

a prejudiciului material în sumă de 5 000 lei.

2

rechizitoriu, concluzionînd că probele prezentate de partea acuzării și anume: -

declarațiile părților vătămate Rădiță Gh. și Guzun V.; - declarațiile martorilor Rădiță M.,

Guzun L., Avasiloaie Vl.; materialele cauzei și anume: - plîngerile părților vătămate:

Rădiță Gh. din 27.07.2012 (f.d. 4 vol. I), și Guzun V., din 22.02.2013 (f.d. 86 vol. I); -

procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii,

din 01.08.2012 (f.d. 6, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului, din 17.08.2012

(f.d. 24-26 vol. I); - recipisa, din 05.09.2012, potrivit căreia Cocieru T. se obligă să

finiseze construcția celor 5 secții de gard pentru Rădiță Gh., conform înțelegerii din

decembrie 2011 în termen de pînă la 15.09.2012 (f.d. 32 vol. I); procesul-verbal de

cercetare la fața locului, din 28.09.2012 (f.d. 50-52 vol. I); - informația B.C.

”FinComBank” S.A. nr. 8570, din 03.12.2012 (f.d. 57 vol. I); - cererea lui Rădiță Gh. din

12.02.2013, de recunoaștere în calitate de parte vătămată și civilă (f.d. 62, 66, vol. I);

procesul-verbal din 26.02.2013, de ridicare a schemei comenzii făcută de Rădița Gh. (f.d.

77-80, vol. I); - raportul din 02.05.2012, potrivit căruia cet. Guzun V., la sfîrșitul anului

2011, i-a transmis lui Cocieru T. suma de 700 dolari SUA (f.d. 90 vol. I); - cererea lui

Guzun V. referitor la aceleași împrejurări a cauzei (f.d. 91, vol. I); - certificat eliberat de

B.C. ”Banca de Economii” S.A., privind cursul oficial (f.d. 118, vol. I); - răspunsul

parvenit de la B.C. ”FinComBank” S.A. (f.d. 119, vol. I); - cererea lui Guzun V. din

14.05.2013 de recunoaștere în calitate de parte vătămată și civilă (f.d. 120, 126, vol. I); -

informația IFS Drochia din 14.05.2013, prin care s-a confirmat că Cocieru T. nu este

deținător al patentei de întreprinzător (f.d. 137, 145, vol. I); - copia patentei de

întreprinzător seria AB nr. 124375, eliberată titularului Cocieru T. (f.d. 150, vol. I), în

ansamblul lor demonstrează vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii

imputate.

Instanța de apel, a admis poziția acuzării privind intenția cu care a acționat

inculpatul întru realizarea laturii obiective a excrocheriei, or, pe lîngă faptul, că la

momentul dobîndirii mijloacelor bănești, starea financiară a inculpatului era una

precară, fapt confirmat prin informația prezentată de către instituția financiară,

avînd nerambursat creditul dobîndit în luna iunie 2011, ceea ce făcea imposibilă

acoperirea financiară a angajamentului asumat, acesta ducînd în eroare părțile

vătămate cu privire la intenția sa reală, a prezentat autorizația cu termenul

expirat, ulterior inventînd noi împrejurări, privind imposibilitatea finisării

lucrărilor de confecționare a gardurilor.

Totodată, instanța de apel, a apreciat critic declarațiile inculpatului Cocieru

T., or, după cum s-a menționat mai sus, partea acuzării a administrat suficiente

probe în sprijinul învinuirii formulate, ce dovedesc incontestabil vinovăția lui în

comiterea infracțiunii imputate, astfel, s-a statuat că aceste declarații nu

corespund realității și au fost făcute cu scopul ușurării situației inculpatului

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis că concluzia instanței

de fond privind lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii de

3

escrocherie, este una incorectă, venind în contradicție cu împrejurările de fapt a

cauzei expuse mai sus, ce denotă caracterul infracțional a faptei comise, adică

intenția cu care inculpatul Cocieru T. a acționat în vederea însușirii bunurilor

părților vătămate, refuzîndu-le ulterior restituirea mijloacelor bănești.

Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiată versiunea formulată de

partea apărării și preluată de către instanța de fond privind existența între părți a

unui litigiu de ordin civil, ce urmează a fi soluționat pe cale civilă, fiind invocate

în acest sens prevederile art. 1 a Protocolului 4 a CoEDO, ce exclude condamnarea

persoanei pentru singurul motiv, că nu-și poate onora obligațiile asumate. Or,

împrejurările de fapt a cauzei, constatate în baza probelor cercetate, denotă

nedorința și nu imposibilitatea inculpatului de a-și onora angajamentul asumat,

de altfel nerealizat de el începînd cu luna noiembrie 2011 și pînă în prezent.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Cocieru

T., de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează răspunderea penală,

de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, fapt care a permis aplicarea în

privința acestuia a pedepsei amenzii în limita sancțiunii normei penale cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități legate de

gestionarea bunurilor.

care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, și menținerea sentinței.

În motivarea recursului, inculpatul invocă că:

- decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată;

- inculpatul a fost condamnat în lipsa probelor;

- în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate;

- nu a fost demonstrat primirea banilor de către inculpat de la părțile

vătămate prin înșelăciune și abuz de încredere;

- între părțile vătămate și inculpat a avut loc o convenție verbală, fapt care

dovedește existența raporturilor juridice civile;

- neîndeplinirea în termen a lucrărilor au fost condiționate de amenințările

și ulterior maltratarea inculpatului de către Radiță Gh.;

- organul de urmărire penală a omis prevederile art. 223 Cod de procedură

penală, astfel, în prezenta cauză penală lipsește partea civilmente responsabilă,

recunoscută în mod legal, care ar putea fi supusă răspunderii pentru prejudiciile

cauzate.

6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

declarat, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de

4

procedură penală. Astfel recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un

asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei menționate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru

recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal remarcă că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci

cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale

infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat

elementele infracțiunii, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din sumarul recursului rezultă că autorul acestuia își exprimă dezacordul

cu aprecierea probelor și în acțiunile lui nu ar fi prezente elementele constitutive

ale infracțiunii imputate.

Conform materialelor dosarului se atestă că inculpatul a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat de instanța de apel în baza art. 190 alin. (2) lit.

c) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile

În prezenta speță, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor, astfel, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de recurent

și prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), art. 417

alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta cuprinzînd motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată și nu a admis o careva eroare gravă de fapt ce ar

afecta soluția acesteia.

5

Colegiul ține să remarce că, Curtea de Apel a respins întemeiat afirmația

inculpatului și avocatului acestuia precum că în acțiunile lui Cocieru T. lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunii incriminate, iar între inculpat și părțile

vătămate ar existat relații civile.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Astfel, latura obiectivă a escrocheriei se esprimă prin dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între

făptuitor și victimă, care la rîndul lor au în suport - relații de prietenie, de

serviciu, de afaceri etc., care, cunoscînd o anumită evoluție și avînd amprenta

încrederii, sunt exploatate cu rea-credință de potențialul escroc la realizarea

rezoluției infracționale.

Așadar, analizînd acțiunile inculpatului pe fiecare episod incriminat

Colegiul conchide că acesta, exploatînd rapoartele de încredere constituite între

el și viitoarele victime, sub pretextul confecționării secțiunilor de gard, prin

intermediul înșelăciunii, i-a determinat pe: Rădiță Gh. și Guzun V., să-i

transmită benevol sumele bănești, eronat considerînd că este în drept de a le

primi.

Prin înșelăciune în sensul art. 190 Cod penal se înțelege - dezinformarea

conștientă a victimei, care constă în prezentarea vădit falsă a realității, cum de altfel a

fost în prezenta speță, inculpatul Cocieru T. prezentînd părților vătămate

patenta de întreprinzător seria AB nr. 124375, cu termenul de valabilitate expirat

la momentul săvîrșirii infracțiunii, demonstrează intenția făptuitorului de a intra

în posesia bunurilor altei persoane prin înșelăciune.

Totodată, informația prezentată de B.C. „FinComBank” S.A., din

03.12.2012, și 03.05.2013 (f.d. 57, 119, vol. I), atestă perioada, datoria față de

bancă și ratele stingerii creditului, de către Cocieru T., fapt care denotă situația

financiară extrem de precară în care se afla inculpatul la momentul dobîndirii de

la victime a mijloacelor bănești, în lipsa unei fundamentări economice și a

caracterului nerealizabil al angajamentelor asumate, precum și lipsa unei

activități aducătoare de profit, necesare onorării angajamentului, demonstrează

cert scopul de cupiditate cu care inculpatul a acționat la dobîndirea ilicită a

bunurilor, urmărind intenția sustragerii lor la momentul intrării în stăpînire

asupra acestora, neavînd intenția de a-și onora angajamentul asumat.

Totodată, comportamentul manifestat de către inculpat, chiar și după

punerea la dispoziție de către Rădița Gh. a materialului feros, precum și

dobîndirea suplimentară de la Guzun V. a sumei de 5 000 lei, la fel denotă

intenția cu care el a acționat în vederea dobîndirii ilicite a bunurilor altor

6

persoane. Or, chiar și în aceste condiții, inculpatul nu și-a onorat obligațiile

asumate, iar declarațiile făcute de el în sensul înstrăinării gardului confecționat

din mijloacele bănești primite de la Guzun V., în vederea acoperirii datoriilor

creditoriale pe care le avea față de bancă, cu atît mai mult demonstrează

caracterul ilicit al acțiunilor întreprinse, fapt ce în opinia instanței de recurs a

confirmat vinovăția lui în comiterea excrocheriei prin dezinformarea conștientă a

victimelor, prin prezentarea vădit falsă a realității (înșelăciunea activă) cu trecerea

sub tăcere a realității, ascunzînd faptele și circumstanțele care trebuie comunicate

în cazul săvîrșirii cu bună-credință și în conformitate cu legea a tranzacției

patrimoniale (înșelăciune pasivă).

Materialele cauzei nu conțin probe care ar confirma că inculpatul a

întreprins careva măsuri în vederea onorării obligațiilor asumate, or, dînsul din

start avînd scop de cupiditate și folosindu-se de încrederea pe care o avea

Rădiță Gh. a primit ca arvună bani și materiale necesare pentru confecționarea

gardului, în sumă totală de 8 000 lei, pe care ilegal i-a însușit, fără a-și onora

obligațiunile.

Cît privește epizodul cu Guzun V., Colegiul constată că și în acest caz

Cocieru T. acționînd după aceiași schemă ca și în cazul lui Rădiță Gh., după ce a

cîștigat încrederea lui Guzun V., a cerut și a primit de la acesta suma de 5 000 lei

cu titlu de arvună, pe care la fel ilegal a însușit-o, fără a-și onora obligațiunile.

Așadar, Colegiul conchide că în ambele cazuri descrise mai sus Cocieru

T. exploatînd rapoartele de încredere care s-au stabilit între el și victime,

prezentîndu-le date false și denaturînd circumstanțele abuzînd de încrederea acestora a

dobîndit ilicit bunurile părților vătămate.

Totodată, Colegiul penal menționează că, în contextul infracțiunii

prevăzute la art. 190 Cod penal, înșelăciunea poate fi realizată și prin promisiuni și

anume: - cînd făptuitorul ia de la victimă banii, angajîndu-se să presteze un

anumit serviciu, să execute o lucrare, cu toate că de facto nu are intenția să

execute lucrarea ori să presteze serviciul.

Colegiul penal apreciază critic argumentele inculpatului precum că faptele

sale pe ambele epizoade nu constituie elementele infracțiunii incriminate, pe

motiv că relațiile dintre inculpat și părțile vătămate poartă caracter civil și nu

penal.

Analizînd natura raporturilor juridice între inculpat și părțile vătămate

menționate, este evident că acestea poartă un caracter penal.

Astfel, prin probele administrate și verificate de instanța de apel s-a

constatat cu certitudine că intenția inculpatului de a însuși prin înșelăciune și abuz de

încredere mijloace bănești a apărut la ultimul înainte de intrarea în stăpînire asupra

acestor bunuri, aceasta fiind dovedită prin faptul că inculpatul în lipsa unei surse

de venit stabile, și-n prezența caracterului nerealizabil al angajamentului asumat,

a primit de la Rădiță Gh. și Guzun V. ca arvună în cumul suma de 13 000 lei,

7

promițîndu-le executarea în termen a lucrărilor de confecționare a secțiunilor de

gard.

Faptul că inculpatul nu a avut intenția de facto să îndeplinească

angajamentul asumat se confirmă și prin comportamentul acestuia după intrarea

în posesia banilor, și anume: se eschiva de la convorbirile telefonice și de la

întîlnirile cu părțile vătămate.

Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct. 5. al prezentei decizii, care

au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanța de apel, confirmă cu

certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii de

escrocherie, adică atît latura obiectivă, cît și cea subiectivă a acestei infracțiuni.

Colegiul penal apreciază ca fiind declarative argumentele inculpatului,

precum că a fost amenințat și maltratat de către Rădiță Gh., or, la cauză nu este

anexată vreo plîngere din partea acestuia către autoritățile de resort, care ar

confirma pretențiile inculpatului în acest sens.

Trimiterea recurentului la art. 6 al CoEDO și la practica CtEDO (cauza

Rigvold c. Norvegiei) este neîntemeiată deoarece, în cauza menționată Curtea a

conchis că, ,,acțiunea deschisă contra reclamantului de către pretinsa sa victimă nu a

fost o acțiune penală, ci o acțiune civilă, astfel că reclamantul nu era subiect al unei

acuzații în materie penală, în sensul art. 6 din Convenție”, însă, la caz, Cocieru T.

nefiind subiect al relațiilor civile, a fost supus pedepsei nu pentru că nu a fost în

măsură să execute o obligație contractuală, ci pentru că prin înșelăciune și abuz

de încredere a însușit mijloace bănești de la părțile vătămate în sumă totală de

13 000 lei, adică în proporții considerabile, în lipsa a careva garanții reale că le va

restitui, ori că își va onora angajamentul asumat (confecționarea secțiunilor de

gard), nefiind angajat în cîmpul muncii și neavînd careva venituri, fapt constatat

prin cumulul de probe anexate la dosar și verificate de către instanța de apel. În

consecință, art. 6 § 2 al CoEDO, în speță nu este aplicabil.

Cu referire la argumentul inculpatului precum că organul de urmărire

penală a omis să-l recunoască ca parte civilmente responsabilă în cauza dată,

Colegiul penal menționează că potrivit art. 73 alin. (1) Cod penal, parte civilmente

responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform

acțiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru

prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.

Parte civilmente responsabilă nu poate fi identificată cu inculpatul, adică,

fiind o persoană distinctă care urmează să acopere prejudiciul cauzat de fapta

ultimului.

În speță nu există o astfel de persoană responsabilă care să acopere

prejudiciul cauzat de inculpat, deoarece inculpatul personal se face responsabil

de prejudiciul cauzat prin acțiunile sale.

Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursului inculpatului prin

prisma pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală se consideră

8

necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea

acestui temei de recurs.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul penal constată că acțiunilor

lui Cocieru T. i s-au dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de

pedeapsă acestuia a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptelor comise, de persoana

celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, fapt care

a permis aplicarea în privința acestuia a pedepsei amenzii în limita sancțiunii

normei penale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita

activități legate de gestionarea bunurilor.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, argumentele invocate de recurent

nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Cocieru Tudor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 27 mai 2015, în

cauza penală în privința lui Cocieru Tudor Grigore, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9