1ra-1099/2015 — art. 191 alin. 2 CP

1ra-1099/2015 — art. 191 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1099/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

01 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

MORARU Petru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în

cauza penală în privința lui

ANDRIEȘ Nicolae Afanasie, născut la 16

decembrie 1947, originar și domiciliat în or. Căușeni,

str. Neaga 19.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2012 – 12.06.2014;

Instanța de apel: 07.10.2014 – 30.04.2015;

Instanța de recurs: 21.07.2015 –01.12.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Andrieș N. învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod

penal, a fost încetat, din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere

penală.

director al S.A. „Baza de Transport Auto 36” din or. Căușeni, conform ordinului nr. 52 din

30 august 1974, la 18 ianuarie 2001 a primit acordul consiliului întreprinderii, conform

procesului-verbal nr.1 din aceeași dată, de a procura pe numele său 36906 acțiuni ale

întreprinderii la prețul 0,80 lei fiecare, în total cu suma de 29524,80 lei pentru ca ulterior

să le distribuie muncitorilor instituției. Toate tranzacțiile pentru procurarea acțiunilor au

fost efectuate prin intermediul S.A. „Bursa de Valori a Moldovei”, de către S.A. „Oldex”

și SRL „Grupa financiară” în numele lui Andrieș N., iar suma de bani necesară pentru

1

efectuarea acestor operațiuni a fost transferată de pe contul S.A. „Baza de Transport Auto

36”. Potrivit pct. 1.1 al procesului-verbal nr.3 din 15 august 2003, consiliul întreprinderii a

stabilit consecutivitatea distribuirii acțiunilor procurate pe numele lui Andrieș N.

muncitorilor întreprinderii și restituirea banilor întreprinderii, însă Andrieș N. nu a

executat această prevedere, fapt prin ce a însușit ilegal 36906 acțiuni, în sumă totală de

29524,80 lei, cauzîndu-i S.A. „Baza de Transport Auto 36” daune materiale în proporții

considerabile.

Acțiunile inculpatului Andrieș N. au fost încadrate în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, după indicii calificativi însușirea bunurilor altei persoane încredințate în

administrare vinovatului, săvîrșită cu folosirea situației de serviciu, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror și reprezentantul

părții vătămate S.A. „Baza de Transport Auto 36”, ambii solicitînd casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și dispunerea condamnării inculpatului potrivit învinuirii incriminate.

3.1. Procurorul, în motivarea apelului, a invocat că argumentele primei instanțe cu

referire la încetarea procesului penal sunt neîntemeiate, deoarece inculpatului i-a fost

înaintată învinuirea în termenul de 3 luni, în corespundere cu prevederile art. 63 alin. (2)

pct. 3) Cod procedură penală, nefiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, or calitatea

lui de bănuit corect urmează a fi calculată din momentul recunoașterii în această calitate,

dar nu din data pornirii urmăririi penale.

Totodată, apelantul a menționat că vinovăția inculpatului de cele incriminate a fost

dovedită prin cumulul de probe acumulate și cercetate în ședința de judecată, care își

găsesc confirmarea prin declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată. Apelantul a

mai accentuat faptul că, în privința inculpatului este necesar de a aplica o pedeapsă sub

formă de închisoare, aceasta fiind echitabilă faptei comise de dînsul.

3.2. Reprezentantul părții vătămate S.A. „Baza de Transport Auto-36”, Rotaru P. în

apelul declarat, la fel, a contestat sentința sub aspectul ilegalității, indicînd faptul că au fost

aplicate greșit prevederile legale, or, nerespectarea termenului de 3 luni pentru înaintarea

învinuirii nu constituie un temei care ar exclude urmărirea penală în privința persoanei,

precum și tragerea acesteia la răspundere penală.

De asemenea, apelantul a accentuat că sunt neîntemeiate referințele instanței de

judecată cu privire la nerespectarea termenului de 3 luni de menținere în calitate de bănuit

a lui Andrieș N., ce ar exclude tragerea inculpatului la răspunderea penală. Or, nici pe

parcursul urmăririi, nici după finalizarea acesteia, și nici în cadrul ședinței de pregătire a

cauzei, Andrieș N. nu a contestat ilegalitatea acțiunilor organului de urmărire penală,

îndeosebi în contextul depășirii termenului de 3 luni de menținere a calității procesuale de

bănuit în privința sa.

Totodată, apelantul a opinat că vinovăția inculpatului indubitabil a fost dovedită prin

următoarele probe: declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate Trubnic T.,

Gorban E., Rotaru P., Blajan E., Enachi V., Scripnic V., Ceban M., Balaban S., prin

declarațiile martorilor Cazacenco A., Muntean X., Gudima L. și prin procesele-verbale de

2

confruntare din 20.10.2009, procesul-verbal și hotărîrea conducerii întreprinderii

SA"BTA-36" din 18.01.2001, ordinul 34 „a” din 28.07.2003, dispozițiile de încasare a

plății în numerar pentru serviciile notariale, (15 la număr cîte 36 lei fiecare, suma totală

fiind 540 lei), ordinul de plată nr.104 din 23.03.2001, prin care s-a confirmat faptul că a

fost luată din casa SA „BTA – 36” suma de 3810,33 lei, dispoziția de plată bancară

(confirmată prin ștampila băncii) nr. 95 din 10.04.2001 prin care s-a confirmat transferul

sumei de 3500 lei pentru serviciile brokerului SA „Oldex” conform contractului nr. /KT

02/04, din 02.04.2001.

admis apelul procurorului și apelul reprezentantului părții vătămate, a fost casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Andrieș N. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 1000 unități convenționale echivalentul a 20000 lei, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții de conducere pe un termen de 2 ani.

De asemenea, s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul S.A. „Baza de

Transport Auto 36” a sumei de 20 000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele

invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că

apelurile declarate sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Astfel, instanța de apel a reținut că probele prezentate în sprijinul învinuirii și

verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Instanța de apel dînd o nouă apreciere probelor din dosar, a constat că prima instanță

greșit a interpretat prevederile art. 63 Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel

reținînd prevederile art. 101 Cod de procedură penală și cele din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 cu privire la practica judiciară în procesele penal

despre sustragerea bunurilor, a considerat că, în cauza deferită judecății, s-a dovedit

indubitabil vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei infracționale, ce a presupus însușirea

bunurilor altei persoane încredințate în administrare vinovatului, săvîrșită cu folosirea

situației de serviciu și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

De asemenea, instanța de apel a remarcat faptul că bunurile pot fi încredințate în

virtutea funcției de răspundere a făptuitorului, a raporturilor contractuale sau a înstrăinării

speciale din partea proprietarului. Încredințarea bunurilor în virtutea raporturilor

contractuale poate fi făcută de oricare subiect al drepturilor civile, atît persoane fizice, cît

și persoane juridice. Încredințarea bunurilor în celelalte cazuri se face, în principal, în

privința bunurilor persoanelor juridice, în cadrul raporturilor de muncă. Aceste cazuri sunt

legate, de regulă, de folosirea de către făptuitor a situației de serviciu, adică presupun

existența circumstanței agravante de la lit. d) alin. (2) art. 191 Cod penal.

Respectiv, instanța de apel a constatat faptul că în speța dată sunt întrunite condițiile

speciale cu referire la administrator, cerute de norma legală prevăzută de art. 191 Cod

penal.

3

Mai mult, instanța de apel a apreciat fiind neîntemeiate concluziile primei instanțe cu

privire la încetarea procesului penal din motivul că există circumstanțe care exclud

tragerea lui la răspundere penală și s-a conchis că sentința este ilegală și neîntemeiată, din

motivul că soluția se bazează pe interpretarea eronată a legii procesual-penale.

Argumentele primei instanțe precum că organul de urmărire penală a omis termenul

de 3 luni de punere sub învinuire a lui Andrieș N., acesta aflîndu-se în calitate de bănuit

mai mult decît termenul limită stabilit de art. 63 alin. (2) și (5) Cod de procedură penală,

ceea ce constituie o încălcare esențială a legii procesual-penale, care afectează drepturile și

interesele legitime ale persoanei, instanța de apel le-a considerat ca fiind neîntemeiate,

deoarece inculpatului i-a fost înaintată învinuirea în termen de 3 luni, în corespundere cu

prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală, nefiindu-i încălcat dreptul la un

proces echitabil, deoarece calitatea de bănuit corect urmează a fi calculată din momentul

recunoașterii acestuia în această calitate și nu din data pornirii urmăririi penale.

În acest context, instanța de apel a accentuat și faptul că, atît inculpatul, cît și

apărătorul acestuia, considerîndu-se afectați într-un drept prevăzut de lege, nu au contestat

legalitatea actelor procedurale îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și

termenul stabilit de lege, precum și, la finisarea urmării și luarea de cunoștință cu

materialele cauzei, nu au avut nici o obiecție asupra actelor procesuale îndeplinite în

perioada urmăririi penale, prezumîndu-se că au acceptat situația dată.

Din toate cele expuse, cît și din cumul de probe administrate în cauză, instanța de

apel a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost

dovedită cu certitudine, respectiv fiindu-i stabilită pedeapsa în limitele prevăzute de lege,

sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții de conducere pe un termen de 2 ani.

solicitînd casarea acesteia și menținerea sentinței primei instanțe.

În motivarea recursului inculpatul indică că instanța de apel incorect a apreciat

probele administrate și, totodată, incorect le-a pus la baza hotărîrii de condamnare în

privința sa, deoarece aceste probe sunt vădit false și nu corespund prevederilor art. 95 Cod

de procedură penală, drept urmare acestea urmează a fi respinse în baza art. 94 Cod de

procedură penală.

În același context recurentul specifică că, probele la care instanța de apel face referire

nu corespund cerințelor indicate la art. 94 alin. (1) Cod penal și în nici un caz nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare. Respectiv, în temeiul normei enunțate mai sus,

recurentul solicită excluderea din dosar a următoarelor probe, din considerentul că acestea

sunt false și conțin foarte multe rectificări: ordinul 34 „A” din 28.07.2003, procesul-verbal

din 18.01.2001.

De asemenea, recurentul menționează că instanța de apel a examinat superficial

cauza penală intentată în privința sa, nu a pătruns în esența acesteia, din care considerent a

emis o decizie ilegală și neîntemeiată, bazîndu-se pe probe neîntemeiate și false.

În aceiași ordine de idei, inculpatul consideră necesar de a aduce la cunoștință faptul

că el nu recunoaște vinovăția în săvîrșirea infracțiunii incriminate, deoarece el nu a însușit

4

niciun bun aflat în administrarea sa, iar acțiunile întreprinderii au fost cumpărate de către

dînsul, ca persoană fizică, mai mult ca atît recurentul consideră că divergențele apărute

între el și SA „BTA-36” sunt niște relații civile și nicidecum nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii, după cum au calificat-o organele de urmărire penală.

Drept urmare, recurentul mai indică faptul că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 191 Cod penal, ce constă în însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate

în administrarea vinovatului, lipsește în acțiunile lui.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

reprezentantul legal al părții vătămate SA „BTA-36”, Rotaru P. a depus referință privitor la

opinia sa asupra recursului declarat de către inculpat, menționînd că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil, deoarece decizia contestată este legală și temeinică, emisă în baza

probelor și a tuturor materialelor dosarului, cercetate suplimentar în instanța de apel, sub

toate aspectele, complet și obiectiv.

De asemenea, referință a depus și procurorul, care solicită dispunerea inadmisibilității

recursului declarat de inculpat, din motiv că ultimul în textul recursului face referire la

chestiunea de apreciere a probelor, care nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Or, rațiunea exercitării căi de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul ordinar,

rezidă în preîntîmpinarea și înlăturarea erorilor în domeniul justiției, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator al erorilor

de drept admise de instanțele ierarhic inferioare.

În acest context, revenind la textul recursului declarat de inculpat Andrieș N.,

Colegiul penal lărgit constată că titularul acestuia invocă de drept temeiurile stipulate de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora decizia instanței

de apel poate fi atacată cu recurs în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

5

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită și, în

acțiunile inculpatului, nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

În esență, recurentul critică hotărîrea adoptată de instanța de apel dat fiind că la baza

condamnării sale au fost puse probe ce erau inadmisibile conform legislației procesual-

penale, instanța nu a pătruns în esența cauzei deferite judecății și eronat a dispus

condamnarea lui Andrieș N. în baza art. 191 Cod penal, or din acțiunile inculpatului este

clar că între ultimul și partea vătămată există niște raporturi de drept civil, care nu urmau a

fi pasibile răspunderii și pedepsei penale.

Verificînd alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de admitere

a apelurilor declarate de procuror și reprezentantul părții vătămate, cu casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Andrieș N. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții de conducere pe un termen de 2 ani și cu încasarea de la

inculpat în beneficiul părții vătămate S.A. „Baza de Transport Auto 36” suma de 20000 lei

cu titlul de cheltuieli judiciare, a respectat prevederile legale, adoptînd o soluție corectă și

întemeiată.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii reieșind din următoarele

considerente.

În primul rînd, relevant este de menționat că la această etapă a procedurilor instanța

de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de

apel. Deci, Colegiul penal lărgit nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului de cele imputate prin rechizitoriu.

Totodată, în același context, se remarcă că în cadrul procesului penal aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum de muncă

depus de către organele de urmărire, instanțele judecătorești, cît și de părțile din proces, se

concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după

intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea

intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială,

independentă, fără prejudecăți față de o probă sau alta. Adică, judecătorul este independent

la aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. Legea stabilește

că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența și utilitatea acestora, iar

toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării.

Raportînd cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată de instanța

de apel, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia

6

despre vinovăția inculpatului de cele imputate prin rechizitoriu și just a apreciat probatoriu

acumulat.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit verificînd

materialele dosarului, specifică că judecînd apelurile instanța de apel a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de casare a sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia Andrieș N. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 1 000 unități convenționale echivalentul a 20 000 lei în

bugetul statului, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de conducere pe un

termen de 2 ani. De asemenea, corect s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul părții

vătămate S.A. „Baza de Transport Auto 36” suma de 20 000 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare.

Or, soluția instanței de apel este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe

administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul a săvîrșit

infracțiunea de însușire a bunurilor altei persoane în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

De altfel, corect instanța de apel a pus la baza condamnării lui Andrieș N.

următoarele probe:

- declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate Trubnic T., Gorban Eu., Rotaru

P., Blajan E., Enachi V., Ceban M.;

- declarațiile martorilor: Belciug P., Lupu A., Cazacenco A., Muntean X., Gudima L.;

- procesul-verbal și hotărîrea conducerii întreprinderii SA „BTA-36” din 18.01.2001;

- ordinul 34 „a” din 28.07.2003 semnat de Andrieș N.;

- dispozițiile de încasare a plății în numerar pentru serviciile notariale, (15 la număr

cîte 36 lei fiecare, suma totală fiind 540 lei);

- ordinul de plată nr.104 din 23.03.2001, prin care s-a confirmat faptul că a fost luată

din casa SA „BTA – 36” suma de 3810,33 lei, ce se confirmă și prin registrul de casă,

banii au fost plătiți totalmente pentru prima tranzacție a acțiunilor, adică:

a) procurarea a 4454 acțiuni la preț de 0,80 bani acțiunea - 3563,20 lei;

b) impozit în buget - 31,13 lei (confirmă bonul de plată de la SRL „Grupa

Financiară” din 22.03.2001, plătitor indicat SA „BTA – 36”);

c) pentru 6 procuri cîte 36 lei, în total 216 lei;

- dispoziția de plată bancară (confirmată prin ștampila băncii) nr. 95 din 10.04.2001,

prin care s-a confirmat transferul sumei de 3500 lei pentru serviciile brokerului S.A.

„Oldex” conform contractului nr. /KT 02/04 din 02.04.2001;

- transferurile bancare notarului Belciug P. a sumei totale de 1778,40 lei, care au fost

făcute prin dispozițiile de plată:

1) nr. 113 din 25.04 2001 - 288 lei, pentru 8 procuri cîte 36 lei fiecare;

2) nr. 142 din 18.05.2001 - 720 lei, pentru 20 procuri;

3) nr. 182 din 27.06.2001 - 360 lei, pentru 10 procuri;

7

4) nr. 196 din 02.07.2001 - 144 lei, pentru 4 procuri;

5) nr. 202 din 04.07.2001 - 72 lei, pentru 2 procuri.

6) nr. 143 din 21.05.2001 - 194,40 lei pentru aprobarea contractului.

- ordinul nr. 40 din 15 august 2001, semnat de directorul S.A. „BTA – 36” Andrieș

N., prin care sînt achitați cu cîte 150 lei cet. Trubnic T., Rotam P. și Gudima L.;

- ordinele de plată (14 la număr), semnate de Andrieș N. pentru procurarea acțiunilor;

- raportul de expertiză grafoscopică nr. 12/3134 din 2.11.2009, prin care s-a constatat

faptul că semnătura în ordinul nr.34 (a) din 28.07.2003, îi aparține inculpatului Andrieș N.

Așadar, instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere a probelor și

temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării recursului.

Or, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce

au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o

susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

În continuare, cu privire la alegațiile recurentului precum că divergențele apărute

între el și S.A. „BTA-36” sunt niște relații civile și nicidecum nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal, Colegiul penal lărgit pentru a

da răspuns la acestea, și anume în partea ce ține de delimitarea infracțiunii incriminate

inculpatului de un litigiu civil, ține să specifice despre statuările doctrinare și

jurisprudențiale în materie.

Astfel, la delimitarea nominalizată trebuie de luat în considerare că temeiul aplicării

răspunderii penale în baza art. 191 Cod penal, apare în cazul imposibilității apărării

drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile. Sub incidența legii penale intră doar

acele încălcări care demonstrează rea-voință și fraudă din partea făptuitorului. Delapidarea

averii străine constă în însușirea, folosirea sau transmiterea de către făptuitor, în interesul

său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri încredințate pentru a le gestiona sau a le

administra.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 191 Cod penal se caracterizează, în

primul rînd, prin vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea faptei

este obligatorie stabilirea scopului special – de cupiditate. Primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată conform art. 191 Cod penal doar în cazul în

care făptuitorul, încă la momentul intrării în posesie asupra acestor bunuri, urmărea scopul

de delapidare a averii străine și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat.

Temeiul aplicării răspunderii potrivit art. 191 Cod penal apare în cazul imposibilității

apărării drepturilor subiective prin mijloacele justiției civile. Normele de drept civil se

aplică în cazul concurenței lor cu art. 191 Cod penal, dacă:

- există posibilitatea restabilirii valorii lezate prin infracțiune pe calea acțiunilor

benevole ale subiectului care a lezat valoarea, ori pe calea acțiunii civile;

8

- fapta a fost săvîrșită în condițiile unui risc întemeiat.

La fel, urmează a fi evidențiat și faptul că, sub incidența art. 191 Cod penal trebuie să

intre doar acele încălcări care demonstrează rea-voință sau frauda din partea făptuitorului.

În cazul faptei incriminate de art. 191 Cod penal, situația-premiză de încredințare în

condiții de legalitate a bunurilor, care constituie obiectul material al infracțiunii, către

subiectul delapidării averii străine, formează particularitatea determinantă a acestei fapte

infracționale. Această particularitate presupune că subiectul special al infracțiunii de

delapidare a averii străine poate trece în folosul său doar bunurile care i-au fost date în

grijă.

Așadar, în afară de aceste calități, comune pentru obiectele materiale ale tuturor

infracțiunilor săvîrșite prin sustragere, există o calitate specială care este caracteristica

numai pentru obiectul material al delapidării averii străine, și anume bunurile trebuie să fie

încredințate de către o altă persoană în administrarea făptuitorului.

Subiectul infracțiunii de delapidare a averii străine trebuie să aibă calitatea specială

de administrator. În sensul art. 191 Cod penal „a administra” înseamnă: a avea dreptul de a

da dispoziții cu privire la primirea, păstrarea sau eliberarea de bunuri; a veni în contact

direct și material cu bunurile altei persoane, datorită atribuțiilor administratorului, legate

de primirea, păstrarea sau eliberarea bunurilor.

La caz, s-a constatat cu certitudine că, Andrieș N. deținînd funcția de director al S.A.

„Baza de Transport Auto 36” din or. Căușeni, conform ordinului nr. 52 din 30.08.1974, la

18 ianuarie 2001 a primit acordul consiliului întreprinderii, conform procesului-verbal nr.1

din aceeași dată, de a procura pe numele său 36906 acțiuni ale întreprinderii la prețul 0,80

lei fiecare, în total cu suma de 29524,80 lei pentru ca ulterior să le distribuie muncitorilor

instituției. Toate tranzacțiile pentru procurarea acțiunilor au fost efectuate prin intermediul

S.A. „Bursa de Valori a Moldovei” de către S.A. „Oldex” și SRL „Grupa financiară” în

numele lui Andrieș N., iar suma de bani necesară pentru efectuarea acestor operațiuni a

fost transferată de pe contul S.A. „Baza de Transport Auto 36”. Potrivit pct. 1.1 al

procesului-verbal nr.3 din 15.08.2003, consiliul întreprinderii a stabilit consecutivitatea

distribuirii acțiunilor procurate pe numele lui Andrieș N. muncitorilor întreprinderii și

restituirea banilor întreprinderii, însă Andrieș N. nu a executat această prevedere, fapt prin

ce a însușit ilegal 36906 acțiuni, în sumă totală de 29524,80 lei, astfel cauzîndu-i părții

vătămate S.A. „Baza de Transport Auto 36” daune materiale în proporții considerabile.

Or, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit susține integral argumentele

instanței ierarhic inferioare în vederea respingerii poziției părții apărării precum că, la caz,

sunt prezente niște relații civile între inculpat și partea vătămată S.A. „BTA-36”, iar

Andrieș N. nu a avut calitatea de administrator, specificîndu-se că: „ .... încredințarea

acțiunilor procurate în administrarea lui Andrieș N. a fost un act cu semnificație juridică,

de manifestare a voinței persoanei, și a creat în sarcina lui Andrieș N. dreptul de a deține

bunurile respective, precum și atribuția de a le administra, atît în baza deciziilor adoptate,

cît și prin vizele aplicate de ultimul pe ordinele emise în cadrul întreprinderii „BTA- 36”

lui Andrieș N. îi revenea răspunderea pentru respectarea regimului de utilizare a

bunurilor încredințate, precum și pentru asigurarea integrității lor….

9

Referitor la latura obiectivă se constată, că au fost stabilite toate elementele privind:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de însușire ilegală, adică de sustragere;

2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv;

3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

În concluzie, se reține că probele prezentate conțin o dovadă convingătoare despre

săvîrșirea faptei încriminate, de către Andrieș N.”

Cu privire la cele invocate de recurent privitor la necesitatea menținerii soluției

instanței de fond, or, la caz, în privința sa urmează a fi încetat procesul penal din motiv că

există circumstanțe care exclud tragerea lui la răspunderea penală, Colegiul penal lărgit

consideră poziția respectivă nefondată și expune următoarele considerente.

În opinia instanței de recurs, soluția adoptată de Judecătoria Căușeni prin care s-a

dispus încetarea procesului penal în privința lui Andrieș N. învinuit de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, din motiv că există

circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere penală, este incorectă, iar instanța

eronat a aplicat prevederile legii penale și procesual penale incidente cauzei.

Astfel, corect a fost statuat de instanța de apel că, prin ordonanța din 13.10.2009,

Andrieș N. a fost recunoscut în calitate de bănuit, or anume acest act procedural urmează

să fie apreciat ca document ce determină calitatea de bănuit. (f.d.238, Vol. I).

Ulterior, prin ordonanța procurorului din procuratura r-lui Căușeni din 04 noiembrie

2010, s-a dispus încetarea urmăririi penale în cauza penală în privința lui Andrieș N., din

motivul lipsei faptei infracțiunii, iar la 13 decembrie 2010 aceasta a fost anulată prin

ordonanța prim-adjunctului Procurorului General, Pântea A., cu reluarea urmării penale și

expedierea cauzei penale la Procuratura r-lui Căușeni pentru organizarea efectuării și

conducerii urmăririi penale. (f.d. 211-2012, Vol. II).

În timpul urmăriri penale, art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală (exclus prin

Legea nr. 62 din 01.04.2011, în vigoare din 20.04.2011), prevedea, că, „dacă pînă la

expirarea termenilor indicate în alin. (2), nu s-a dispus scoaterea persoanei de sub

urmărire penală sau punerea sub urmărire, calitatea de bănuit încetează de drept,

încetarea de drept a calității de bănuit în legătură cu expirarea termenilor indicate în alin.

(2), în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei

sub învinuire pentru același fapt.”

Prin urmare, relevant este de menționat în acest context că, prin Hotărîrea Curții

Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 privind excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 63 alin. (6) din Codul de procedură penală, (Monitorul Oficial 235-

240/27, 03.12.2010), a fost declarat drept neconstituțional alin. (6) al art. 63 din Codul de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) al Legii cu privire la Curtea Constituțională

„Actele normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu

se aplică din momentul adoptării hotărîrii respective a Curții Constituționale”.

Conform art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se

aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în

instanța judecătorească.

10

Astfel, se constată că acțiunile procesuale enunțate de către instanța de fond, au avut

loc în perioada de pînă la 23 noiembrie 2010, moment cînd au fost efectuate modificările

la alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală.

Din atare circumstanțe, sunt vădit neîntemeiate mențiunile instanței de fond privind

nerespectarea termenului de 3 luni de menținere în calitate de bănuit a cet. Andrieș N., ce

ar exclude atragerea lui la răspunderea penală, deoarece legea procesual-penală nu are

efect ultraactiv.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit reiterează că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și faptul că orice

persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial,

ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind respectate drepturile inculpatului garantate

atît de Constituția Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cît și

de Codul de procedură penală.

Față de cele ce preced, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză, nu se

constată admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală, la etapa judecării apelurilor.

În consecință, Colegiul penal lărgit menționează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de

procedură penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există temei

pentru admiterea recursului ordinar în sensul declarat de inculpat.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul Andrieș Nicolae

Afanasie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie

2015, în propria cauză penală, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 22 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător TOMA Nadejda

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător MORARU Petru

11