1ra-1163/2015 — Art. 151 al. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 02 februarie 2015, Zamfir Vera a fost condamnată în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut în fapt, că Zamfir Vera la 15.06.2010, în jurul orelor 17:00, locuind împreună cu fostul soț - Zamfir Ilie Mihail, aflîndu-se în camera unde Zamfir I. se afla în pat, l-a stropit cu soluție inflamabilă - benzină pe care a pregătit-o din timp, păstrînd-o într-un vas, aruncînd în direcția lui un chibrit aprins în rezultatul cărui fapt, cetățeanului Zamfir, conform raportului de examinare medico-legală nr. 364 din 19.09.2012, i-au fost provocate combustie termică, septicotoxemie, arsură prin flacără gradul I-II-III AB regiunea feței, gîtului, trunchiului, membrelor superioare și inferioare în suprafața de 35 %, 36% care au fost cauzate prin acțiunea unui agent termic (flacără) posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează o dereglarea a sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu au prezentat pericol pentru viață, se califică ca leziuni corporale grave. Modificările patologice depistate la autopsia cadavrului și anume: distrofia de miocard, nefronecroza, pneumonia, sunt complicații ale arsurilor termice. 1 Între vătămările corporale sub formă de arsuri termice, complicațiile acestora și deces există legătură de cauzalitate.

Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, au atacat cu apeluri procurorul și avocatul Bevziuc Rodica în numele inculpatei Zamfir Vera, care au solicitat: - Procurorul, admiterea apelului, casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatei Zamfir Vera, recunoscută culpabilă de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 13 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei. În motivarea apelului a invocat că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept, însă la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, și anume că fapta a fost săvîrșită prin schingiuirea parții vătămate, cauzîndu-i suferințe fizice pe o perioada lungă, care s-au soldat cu decesul victemei. La fel instanța de fond nu a ținut cont de criteriile de individualizare prevăzute de articolul 75 Cod penal, conform căruia, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei se ține cont și de circumstanțele agravante/atenuante. - Avocatul Bevziuc Rodica în numele lui Zamfir Vera, a solicitat admiterea apelului, achitarea inculpatei, invocînd faptul că, acțiunile inculpatei Zamfir V., nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal, și anume lipsește latura obiectivă și subiectivă. La fel avocatul indică că instanța de fond a ignorat normele procedurale cu privire la admisibilitatea probelor menționînd că declarațiile martorilor sunt doar niște presupunderi, facînd trimitere la art. 8 alin. (3) în coraborare cu art. 389 Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, apelurile declarate de către procuror și avocatul Bevziuc Rodica în numele inculpatei Zamfir Vera, împotriva sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 02.02.2015, au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea acesteia. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că prima instanța cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate corect, a stabilit situația de fapt și de drept calificînd faptele penale ale inculpatei Zamfir Vera, potrivit art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, periculoasă pentru viață, prin schingiuire, care a provocat decesul victimei. Cu referire la apelul procurorului prin care a invocat că, inculpatei Zamfir Vera i s-a aplicat o pedeapsă prea blândă, solicitând în acest sens aplicarea unei pedepse sub formă de 13 ani închisoare, Colegiul Penal l-a considerat nefondat, menționînd prevederile art. 7 alin. (1), 61, 75 Cod penal. Cu referire la argumentele invocate în apel de către avocat în numele inculpatei, referitor la lipsa probelor ce ar confirma vinovăția în cele încriminate, Colegiul penal a 2 menționat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4), 101 Cod de procedură penală, corect a ajuns la concluzia cu privire la condamnarea inculpatei în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Bevziuc Rodica, în numele inculpatei Zamfir Vera, invocând pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 12) Cod de procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrilor judecătorești, cu dispunerea achitării inculpatei, din motivele că, în acțiunile acesteia lipsește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvîrșite de către inculpată i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către avocata Bevziuc Rodica în numele inculpatei Zamfir Vera, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționând netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regasește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sînt vădit neîntemeiate. Recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul penal reține din textul recursului declarat de către avocatul Bevziuc R. în interesele lui Zamfir V. că, critică hotărârile judecătorești în partea încadrării juridice a faptelor inculpatei, considerând că instanțele de judecată eronat au calificat acțiunile inculpatei în baza art. 151 alin. (4) Cod penal. Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, recursul este întemeiat pe critica modului în care instanțele au estimat circumstanțele cauzei. În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor 3 administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, doar activitatea instanțelor privind aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o competență legală a instanțelor de judecată, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar. Totodată Colegiul penal, va respinge argumentele avocatului precum că, instanțele de judecată nu s-au expus asupra probelor prezentate de apărare, ori instanța de apel stabilind faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate inculpatei a expus pe larg mijloacele de probă prezentate atît de partea acuzării cît și de partea apărării, care fiind cercetate prin prisma admisibilității, pertinenții, concludenții și utilității, a stabilit o corectă situație de fapt dând faptelor reținute în sarcina inculpatei Zamfir Vera, o încadrare juridică corectă pe art. 151 alin. (4) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, periculoasă pentru viață, prin schingiuire, care a provocat decesul victemei. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, reiterează că textul recursului declarat de către avocatul Bevziuc R. în interesele inculpatei Zamfir V., coincide cu cel al apelului (f.d. 66-70, 108-118 vol. II). Totodată, recurentul nu desfășoară pct. 6, 12 din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală în recursul ordinar declarat, dar face trimitere în special la analiza probelor, ceia ce nu constitue temei de recurs. Criticile recurentului în ceia ce privește încadrarea juridică greșită a faptei comise de către inculpată nu pot fi primite, nefiind altceva decât o reluare a motivelor de apel. Din punctul de vedere al laturii obiective, fapta infracțională specificată la alin. (4) art.151 Cod penal, cuprinde vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății (urmările prejudiciabile primare) care, la rândul său, a implicat producerea unor urmări prejudiciabile și mai grave - decesul victimei (urmările prejudiciabile secundare), în cazul speței, în urma vătămărilor corporale grave cauzate, a survenit decesul victemei Zamfir I., fapt confirmat de concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 16/2403. Latura subiectivă se caracterizează prin intenție față de urmările prejudiciabile primare și anume arsurile care au fost apreciate ca vătămări corporale grave, și prin imprudență față de urmările prejudiciabile secundare, decesul victemei. Necătând la faptul că, inculpata nu și-a recunoscut vina pe învinuirea adusă, faptul comiterii infracțiunii imputate este dovedită nemijlocit prin probe și anume: plângerea lui Zamfir I. (f.d 10, vol. I), declarațiile succesorului părții vătămate, Șvîrov T. (f.d 222, vol. I), declarațiile martorului, Apostol M. (f.d 226, 232, vol. I), declarațiile martorului, Verbițchi T. (f.d 224, vol. I), declarațiile martorului, Azurov O. (f.d 228, vol. I), declarațiile martorului, Surdu N. (f.d 230, vol. I), declarațiile martorului, Gauthier-Zamfir I. (f.d 238, vol. I), declarațiile martorului, Zamfir D. (f.d 239, vol. I), proces-verbal de cercetare la fața 4 locului din 15.06.2010 (f.d 13-15, vol. I), proces-verbal nr. 7136 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei din 15.06.2010, potrivit căruia s-a stabilit că Zamfir V., nu a consumat alcool (f.d 31, vol. I), raport de examinare medico-legală nr. 2282/D din 01.10.2010 (f.d 72, vol. I), proces- verbal de cercetare la fața locului din 10.11.2010 (f.d 77-80, vol. I), raport de examinare medico-legală nr. 16/2403 efectuat în perioada 04.01.2011-31.03.2011 (f.d 90-91, vol. I), raport de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 193 a-2012 din 06.02.2012, potrivit căruia Zamfir V., a fost recunoscută responsabilă (f.d 104-106, vol. I), raport de expertiză nr. 2985 din 20.08.20112 (f.d 140-141, vol. I), raport de examinare medico- legală nr. 364 efectuat în perioada 28.09.2012-18.12.2012 (f.d 163-167, vol. I). În același context, Colegiul reține că, temeiul invocat privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală. Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare. Astfel, lecturând textul hotărîrilor recurate, se observă că acestea corespund tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate. Astfel, Colegiul penal va respinge și celelalte argumente ale apărării privind inadmisibilitatea unor probe, ori toate probele care au fost puse la baza sentinței de condamnare a inculpatei au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și au fost consemnate în procesul-verbal. Colegiul reiterează că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, Colegiul reține prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995) că ,, ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” Astfel, argumentul invocat de apărare, precum că instanțele incorect au apreciat circumstanțele cauzei, Colegiul penal îl respinge din motiv că el nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și nu constitue temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 5 Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunilor imputate, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bevziuc Rodica în numele inculpatei Zamfir Vera, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2015, în cauza penală în privința lui Zamfir Vera Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 16 decembrie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6