1ra-1399/2015 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d; 197 alin. 2 lit. a; 145 alin. 2 lit. j CP

1ra-1399/2015 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d; 197 alin. 2 lit. a; 145 alin. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1399/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Prepelița Nicolai în numele inculpatului Bujor Gheorghe și avocatul Malanciuc Radu

în numele succesorului părții vătămate Morari Lilia, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Bujor Gheorghe Ghenadii, născut la 20 martie 1996,

originar și domiciliat s. Țepilova, r-nul Soroca.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Ghenadii, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, la 10 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost

stabilită definitiv pedeapsa - 12 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis.

Acțiunile civile înaintate de succesorul victimei Morari Lilia și partea vătămată

Pînzari Victor au fost admise în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în procedură civilă.

2013, aflîndu-se în s. Țepilova, r-nul Soroca, ilegal avînd scop de profit, dîndu-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și

admițînd în mod conștient survenirea acestor urmări, pe ascuns și intenționat, prin

1

deteriorarea cu ajutorul unei răngi metalice a lacătului de la ușă, a pătruns în

magazinul ce aparține lui Pînzari V., care de asemenea este amplasat în s. Țepilova,

r-nul Soroca, de unde a sustras și însușit 60 pachete de țigări „Hilton” la preț de 6,50

lei pachetul, în sumă totală de 390 lei; 20 pachete de țigări „Winston” la preț de 13 lei

pachetul, în sumă totală de 260 lei; 20 pachete de țigări „Red White” la preț de 9,50

lei pachetul, în sumă totală de 190 lei; 20 pachete de țigări „Prima Lux” la preț de 9

lei pachetul, în sumă totală de 1.280 lei; 11 pachete de țigări „Bond” la preț de 10 lei

pachetul, în sumă totală de 110 lei; 30 pachete de țigări „Cesterfield” la preț de 13 lei

pachetul, în sumă totală de 390 lei; 20 pachete de țigări „Hilton Platinum” la preț de

9,50 lei pachetul în sumă totală de 190 lei; 10 pachete de țigări „Red White Platinum”

la preț de 9,50 lei pachetul, în sumă totală de 95 lei; 35 pachete de țigări „Cosmos” la

preț de 5,25 lei pachetul, în sumă totală de 183,75 lei; 8 pachete de țigări „Bond sur”

la preț de 5,50 lei pachetul, în sumă totală de 44 lei; 12 pachete de țigări „Bond alb” la

prețul de 5,50 lei pachetul, în sumă totală de 66 lei; 10 pachete de țigări „Bond roșu”

la prețul de 5,5 lei pachetul, în sumă totală de 55 lei; 40 încărcătoare mici la preț de 4

lei unitatea, în sumă totală de 160 lei; 10 încărcătoare mijlocii la preț de 4 lei unitatea,

în sumă totală de 40 lei; 6 încărcătoare la preț de 6 lei unitatea, în sumă totală de 36

lei; 24 încărcătoare pentru ceas la preț de 2 lei unitatea, în sumă totală de 48 lei; 16

încărcătoare pentru ceas la preț de 4 lei unitatea, în sumă totală de 64 lei; 5 jucării

„Tetris” la preț de 25 lei unitatea, în sumă totală de 125 lei; 4 jucării „mașină” la

prețul de 10 lei unitatea, în sumă totală de 40 lei; 3 cutii de vopsea pentru păr

„Prestij” la preț de 25 lei cutia, în sumă totală de 75 lei; 3 seturi de cosmetică pentru

femei la preț de 55 lei setul, în sumă totală de 165 lei; 2 seturi de cosmetică pentru

bărbați la preț de 65 lei setul, în sumă totală de 130 lei; 2 aparate de ras „Bic” la preț

de 25 lei unitatea, în sumă totală de 50 lei; 26 pachete de gume de mestecat „Dirol” și

„Orbit” la preț de 5,5, lei pachetul, în sumă totală de 143 lei; 30 pachete de țigări

„Doina” la preț de 5,5 lei pachetul, în sumă totală de 165 lei; 12 pachete de cărți de

joc la preț de 5 lei pachetul, în sumă totală de 60 lei; 6 sticle de bere cu volumul de

2,5 litri la preț de 32 lei sticla, în sumă totală de 192 lei; o sticlă de rachiu „Hlebnîi

dar” la preț de 63 lei; o sticlă de rachiu „Gospodar” la prețul de 51 lei sticla; o sticlă

de „Brandy” la preț de 55 lei; 20 mingi de tenis de masă la preț de 2 lei mingea, în

sumă totală de 40 lei; 3 cartele de reîncărcare de la Compania „Orange” la preț de

100 lei fiecare, în sumă totală de 300 lei; 4 cutii de peste pentru spălat dinții la preț de

10 lei unitatea, în sumă totală de 40 lei, în acest mod cauzîndu-i părții vătămate o

pagubă materială considerabilă în sumă totală de 4.195, 75 lei.

Tot el, în noaptea de 23 spre 24 februarie 2013, aflîndu-se în s. Țepilova, r-l

Soroca, împreună cu Grosu Andrei și Morari Dorin, prin înțelegere prealabilă cu

ultimii, avînd scop de profit, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod conștient survenirea acestor urmări,

pe ascuns și intenționat au pătruns în magazinul ce aparține lui Pînzari V., amplasat

în s. Țepilova, r-nul Soroca, de unde au sustras și însușit 148 brichete în sumă totală

de 540 lei, 10 pachete de dimensiuni mici cu chipsuri „Lays” în sumă totală de 60 lei,

15 pachete mari de chipsuri „Lays” în sumă totală de 195 lei, 10 pachete de

nucușoare în sumă totală de 50 lei, 30 pachete de pesmeți „tri corocichi” în sumă

2

totală de 180 lei, 3 sticle cu volumul de 0,5 litri de rachiu „Nemiroff” în sumă totală

de 198 lei, 5 sticle cu volumul de 0,5 litri de rachiu „Secărica” în sumă totală de 275

lei, 20 pachete de țigări „Hilton” în sumă totală de 130 lei, 10 pachete de țigări „Luky

Strike” în sumă totală de 130 lei, 10 pachete de țigări „Bond” în sumă totală de 100

lei, 10 pachete de țigări „Red White” în sumă totală de 80 lei, 10 pachete de țigări

„Prima Lux” în sumă totală de 90 lei, 10 pachete de țigări „Winston” în sumă totală

de 130 lei, 17 cutii de suc „Sadacioc” cu volumul de 0,3 litri în sumă totală de 102 lei,

24 ciocolate „Bambu” în sumă totală de 84 lei și 20 pachete „Mivina” în sumă totală

de 60 lei, în acest mod cauzându-i părții vătămate Pînzari V. pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 2.404 lei.

Tot el, în seara de 05 spre 06 aprilie 2013, aflându-se la casa de cultură din s.

Țepilova, r-nul Soroca, fiind în stare de ebrietate și având scop de profit, intenționat

și fără a fi observat de careva persoane, a pătruns în gospodăria lui Pînzari V. din s.

Țepilova, r-l Soroca, unde din spatele casei a luat o bucată de fier cu lungimea de

aproximativ 40 cm cu ajutorul căreia a deteriorat lacătul de la ușa magazinului ce

aparține lui Pînzari V., amplasat în aceeași gospodărie și pătrunzînd în el, de pe un

raft a sustras 3 pachete de gume de mestecat „Orbit” la preț de 5,5 lei pachetul, în

sumă totală de 16,5 lei, un pachet de țigări și 10 lei care se aflau pe aparatul de casă.

După aceasta, dintr-un caiet care se afla pe unul din rafturi, Bujor G., a sustras 750

lei, în acest mod cauzându-i părții vătămate o pagubă materială considerabilă în

sumă totală de 776,5 lei.

În total, prin acțiunile sale de sustragere Bujor G. a cauzat părții vătămate o

daună materială în sumă totală de 7.376,25 lei.

Tot în seara de 05 spre 06 aprilie 2013, Bujor G., aflându-se în magazinul ce

aparține lui Pînzari V., amplasat în s. Țepilova, r-nul Soroca și urmărind scopul de a

ascunde urmele comiterii infracțiunii de furt mai sus indicată, a luat o cârpă de jos, a

stropit-o cu parfum, după care cu ajutorul unei brichete, ce a luat-o de pe unul din

rafturile magazinului i-a dat foc și a aruncat-o la podea lîngă o sobă improvizată.

După ce a aruncat cârpa ce ardea la podea, Bujor G. a ieșit din magazin și a fugit,

lăsând intenționat ca bunurile din magazin să se aprindă. În rezultatul acțiunilor

infracționale ale ultimului, magazinul ce aparține lui Pînzari V. a ars în întregime, în

acest mod fiind distruse toate bunurile din el, prin ce i-a fost cauzată părții vătămate

o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 200.000 lei. Potrivit actului de

constatare a incendiului din 04 iunie 2013 s-a constatat că cauza probabilă de

producere a incendiului o constituie incendierea intenționată.

Tot el, în seara de 21 aprilie 2013, aflându-se în gospodăria lui Moraru Vasile, a.

n. 11.03.1981, care este amplasată în s. Țepilova, r-nul Soroca, pe fonul unui conflict

cu ultimul, având scop de a-l omorî, intenționat și cu o deosebită cruzime, i-a aplicat

lui Moraru V. o lovitură cu fierul de călcat în regiunea capului, după care cu ajutorul

unei șurubelnițe ce se afla pe masa de lângă fereastră i-a aplicat multiple lovituri în

regiunea spatelui. După aceasta, Bujor G. cu ajutorul unui cuțit i-a aplicat lui Moraru

V. câteva lovituri în regiunea abdomenului, precum și l-a tăiat pe acesta în regiunea

gâtului, după care l-a înfipt încă o dată în regiunea abdomenului, în rezultatul cărui

3

fapt Moraru V. a decedat la locul comiterii infracțiunii, fiind depistat la 23 aprilie

2013.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept faptele inculpatului Bujor G., în baza art. 186 alin.

(2) lit. b), c), d) Cod penal și anume –furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșit de mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile, în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal și

anume - distrugerea intenționată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari,

săvîrșită prin incendiere și în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal și anume – omul

unei persoane, săvîrșit cu deosebită cruzime.

3.1 Avocatul Malanciuc R. în numele succesorului părții vătămate Morari L.,

prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă integral acțiunea civilă și numirea unei pedepse mai aspre

inculpatului.

În motivarea apelului a invocat că:

- vina lui Bujor G. este demonstrată în totalitate prin cumulul de probe obținute

atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești;

- la data de 23 aprilie 2013 fiind interogat ca bănuit pentru omorul lui Moraru

V., inculpatul a recunoscut vina pe deplin și a relatat cu amănunte circumstanțele

săvârșirii crimei, iar la data de 05 iulie 2013 fiind interogat în calitate de învinuit, nu

a recunoscut vina în totalitate, menționând că la 23 aprilie 2013 a fost maltratat de

către colaboratorii poliției, ceea ce consideră că nu este demonstrat prin careva

probe, deoarece acest fapt fost examinat de către procuratură, fiind emisă ordonanța

de refuz în pornirea urmăririi penale;

- declarațiile date de către inculpatul Bujor G. în calitate de bănuit au fost

veridice deoarece au coincis în întregime cu procesul-verbal de cercetare la fața

locului și foto tabelul anexat la materialele cauzei penale;

- instanța de apel urmează să ia în considerație modul de comitere a infracțiunii

cu o deosebită cruzime fiind aplicate de către inculpat 22 de tăieturi-înțepături, toate

fiind vitale care în ansamblu au determinat decesul lui Moraru V., ceea ce determină

pericolul social sporit al inculpatului, care fiind la o vîrstă minoră a comis o astfel de

infracțiune;

- versiunile inculpatului referitor la comiterea infracțiunilor incriminate

reprezintă o modalitate de evitare a răspunderii penale;

- nu este de acord cu faptul că acțiunea civilă nu a fost admisă pe deplin,

deoarece în ședințele de judecată au fost justificate documentar toate cheltuielile

suportate de către succesorul părții vătămate Morari L., care a considerat că

despăgubirea morală în mărime de 500.000 lei va fi una echitabilă, iar despăgubirile

materiale în mărime de 80.000 lei sunt cheltuielile pentru înmormîntarea fratelui său

Moraru V.

3.2 Avocatul Dorogan N. în numele inculpatului prin care a solicitat casarea

parțială a acesteia în partea condamnării lui Bujor G. în comiterea infracțiunilor

4

prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) și art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, deoarece nu le-

a săvîrșit, cu rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărîri mai blînde.

În motivarea apelului a invocat că:

- nu au fost corect încadrate acțiunile inculpatului Bujor G. în baza art. 145 alin.

(2) lit. j) și art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, deoarece nu a comis aceste infracțiuni,

iar pedeapsa stabilită este prea aspră;

- este de acord cu calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal, însă solicită ca la aplicarea mărimii și măsurii de pedeapsă de a

fi luat în considerație faptul că Bujor G. a comis infracțiunea fiind minor, a crescut

într-o familie vulnerabilă, fiind practic abandonat de părinți, iar scopul comiterii

infracțiunii fiind însușirea produselor alimentare, de asemenea ultimul s-a căit

sincer, a participat activ la efectuarea acțiunilor de urmărire penală pe acest episod,

anterior nu a fost condamnat, din care motiv consideră că urmează a-i fi aplicată o

pedeapsă mai blîndă;

- referitor la învinuirea adusă în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal,

menționează că reieșind din probele acumulate la cauza penală, organele abilitate nu

au argumentat integral condițiile de inițiere a incendiului și solicită excluderea

acestui articol din învinuirea adusă lui Bujor G. Totodată, ultimul a declarat faptul că

nu a avut intenția de a incendia magazinul, dar în momentul cînd comitea furtul din

magazin, a auzit voci și pași care se îndreptau spre locul unde se afla, astfel a

incendiat o cîrpă numai cu intenția de a sustrage atenția celor ce veneau spre el,

pentru a se putea ascunde, însă, nu de la bucata de cîrpă s-a produs incendiul total al

magazinului;

- solicită reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal la art. 151 alin. (4) Cod penal, deoarece Bujor G. la momentul comiterii crimei

era minor, cu o capacitate fizică cu mult mai mică în raport cu victima, care era un

bărbat cu 14 ani mai mare, muncitor la construcții peste hotarele țării și fizic nu

putea fi omorît de minorul Bujor G., fapt ce a fost pus la îndoială și de rudele

decedatului pe tot parcursul examinării cauzei;

- conflictul între victima Moraru V. cu alte 4 persoane s-a inițiat anterior în casa

rudelor sale, Lipa V., din s. Țepilova, r-nul Soroca, unde au consumat băuturi

alcoolice. În casa lui Lipa V., partea vătămată în urma consumului băuturilor

alcoolice, a inițiat un scandal împotriva lui Lipa I., ce a urmat cu bătaie între ei, astfel

Bujor G. fiind prezent și fiind unicul minor între ei, a acționat în sensul de a le curma

acțiunile violente. În acest moment o picătură de sînge a căzut pe încălțămintea

ultimului ce a fost indicată de acuzatorul de stat ca probă fără a fi verificată

proveniența;

- Bujor G. nu putea avea motiv de a-l omorî pe Moraru V. așa cum între ei este o

diferență de vîrstă și de dezvoltare fizică, aceștia anterior nu s-au cunoscut, deoarece

Moraru V. era plecat de mai mulți ani în Portugalia la muncă, careva relații sau

pretenții unul față de altul nu au avut. Astfel, Moraru V. era mai puternic decît Bujor

G. și motivul acuzării precum că Moraru V. era în imposibilitatea de a se apăra fiind

beat, nu poate fi luat în considerație, deoarece și Bujor G. era în stare de ebrietate;

5

- la locul infracțiunii și pe toate obiectele ridicate de la locul infracțiunii nu au

fost depistate careva urme ce ar indica la Bujor G. că ar fi comis infracțiunea

prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, iar alte probe care ar indica direct sau

indirect la Bujor G. îndreptate spre omorul cu o deosebită cruzime a lui Moraru V.

nu au fost prezentate în fața instanței;

- la momentul reținerii și interogării lui Bujor G. nu i-a fost explicat dreptul de a

refuza de a face declarații și de a participa la reconstituirea faptelor la locul

infracțiunii, de asemenea a fost tratat inuman, fiind de o vîrstă minoră, avînd o

situație materială precară, fiind asistat necalitativ de un apărător numit din oficiu și

fiind atrasă în calitate de reprezentant legal doar bunica lui, care nu avea la moment

calitate procesuală, deoarece la locul de trai era tatăl lui, care din motive necunoscute

nu a fost atras ca reprezentant legal al bănuitului minor;

- un grup de colaboratori de poliție, au acționat cu presiune psihologică asupra

minorului reținut, impunîndu-l într-o situație necunoscută pentru el, căpătînd astfel

recunoașterea vinei, dar excluzînd total cercetarea faptelor reale a acestei crime

comise cu o deosebită cruzime, pe care de fapt minorul Bujor G. nici nu a avut

posibilitatea s-o comită de unul singur;

- la locul infracțiunii au fost ridicate mai multe obiecte în calitate de arme ale

infracțiunii cum ar fi: un fier electric de călcat, o furculiță, o șurubelniță și două

cuțite, însă pe aceste arme careva urme biologice ce ar confirma faptul că anume

Bujor G. le-a lăsat nu au fost depistate și nici nu s-au întreprins careva măsuri legale

de a depista aceste urme și proveniența lor;

- conform procesului-verbal de examinare a locului infracțiunii, s-au constatat

mai multe versiuni de comitere a infracțiunii menționate, una din versiuni fiind

comiterea infracțiunii cu scop de tîlhărie, iar altă versiune fiind comiterea infracțiunii

de către mai multe persoane;

- din rezultatele expertizei medico-legale a cadavrului lui Moraru V., au avut

loc mai multe lovituri cu obiecte tăioase, fiecare fiind produse cu o forță puternică,

astfel nu este logică acuzarea precum că toate aceste lovituri le-a produs Bujor G.

3.3. Inculpatul Bujor G. prin care a solicitat casarea acesteia, cu transmiterea

cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea apelului a invocat că:

- la momentul comiterii infracțiunii incriminate era minor, iar în cadrul audierii

inițiale nu a fost asigurat cu apărător și pedagog;

- la Inspectoratul de poliție Soroca a fost maltratat pentru a recunoaște fapta

comisă și pentru a da declarații împotriva sa, iar la rugămintea de a i se oferi un

medic, inspectorii nu au reacționat nici într-un mod, astfel consideră că dosarul a

fost fabricat.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, respectîndu-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

6

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a notat că constatarea vinovăției lui Bujor G. în comiterea

infracțiunilor imputate se bazează pe declarațiile inculpatului, a succesorului

victimei Morari L., părții vătămate Pînzari V., martorilor Bujor E., Pînzari R., Grosu

D., Bordian G., Lipa V., Mihalcean V., Bagrin R., Luța I., Rusu N., Pripișneac V.,

Morari D., Morari C. și prin materialele cauzei și anume: procesul-verbal de

cercetare la fața locului din data de 23.04.2013; procesul-verbal de percheziție din

data de 23.04.2013; raportul de expertiză medico-legală nr. 111 „A” din data de

04.06.2013; raportul de expertiză medico-legală nr. 179 din data de 20.05.2013;

raportul de expertiză medico-legală nr. 583 din data de 07.06.2013.

În opinia instanței de apel prima instanță corect a pus la baza sentinței de

condamnare probele administrate și cercetate în ședința instanței de judecată, a

stabilit starea de fapt și just a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului se

încadrează în baza art. art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 197 alin. (2) lit. a) și art. 145 alin.

(2) lit. j) Cod penal.

La fel, instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a apreciat măsura de

pedeapsă aplicată inculpatului, ținînd cont de circumstanțele cauzei, de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunilor săvîrșite, de persoana celui vinovat, care

anterior nu a fost judecat, însă care prin acțiunile sale a comis o infracțiune mai puțin

gravă, una gravă și una excepțional de gravă. De asemenea, s-a luat în considerație și

faptul că inculpatul se caracterizează negativ, iar ca o circumstanță atenuantă a fost

considerată comiterea infracțiunilor de către un minor.

Instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită inculpatului Bujor G. sub

formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, este

echitabilă faptelor infracționale săvîrșite, este în corespundere cu împrejurările

cauzei, normele legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar

careva temeiuri de casare a sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite.

În viziunea instanței de apel, nu poate fi reținut dezacordul invocat de avocatul

succesorului părții vătămate privind blîndețea pedepsei aplicate lui Bujor G., luînd

în considerație că la momentul comiterii infracțiunilor acesta era minor, iar conform

art. 70 alin. (4) Cod penal, la stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de

infracțiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăși 25 de ani pentru adulți și 12 ani și 6

luni pentru minori.

Referitor la cerința privind admiterea acțiunii civile, instanța de apel a constatat

că prima instanță corect a concluzionat despre necesitatea admiterii în principiu a

acesteia, deoarece la materialele cauzei lipsesc probe ce ar confirma cuantumul

prejudiciilor solicitate.

Ce ține de motivul invocat în apelul avocatului Dorogan N. în numele

inculpatului, precum că acesta a incendiat cîrpa pentru a sustrage atenția persoanei

care a intrat în magazin, instanța de apel l-a considerat declarativ, deoarece prin

totalitatea probelor cercetate se confirmă contrariul.

De asemenea, instanța de apel a constatat că nu poate fi reținut nici motivul

invocat de avocatul Dorogan N., ce ține de reîncadrarea acțiunilor inculpatului Bujor

7

G. din prevederile art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal în prevederile art. 151 alin. (4)

Cod penal, deoarece prin probele cercetate în ședința de judecată se confirmă

comiterea infracțiunii de omor cu deosebită cruzime. Astfel, despre intenția acestuia

de a comite anume infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal

vorbește multitudinea loviturilor aplicate în organele de importanță vitală.

Totodată, instanța de apel a considerat că, nu poate fi reținut nici motivul

invocat precum că inculpatul nu a fost asigurat cu pedagog și psiholog și că nu i-au

fost explicate drepturile, deoarece la audierea acestuia a fost asigurată prezența

pedagogului, care a semnat procesele-verbale de audiere. La fel, la audierea lui Bujor

G. a fost prezent și reprezentantul legal Bujor G., care este tatăl inculpatului și nu

bunica sa după cum indică avocatul în apel, totodată fiindu-i înmînat procesul-

verbal de comunicare a drepturilor semnat de reprezentantul legal.

Cu referire la motivul invocat privind maltratarea lui Bujor G., instanța de apel

a menționat că nu poate fi reținut, pe motiv că acest fapt a fost verificat și a fost emisă

ordonanța din 15 iulie 2013, privind refuzul în începerea urmăririi penale, deoarece

nu există faptul infracțiunii, cu clasarea procesului penal. La fel, în momentul

audierii lui Bujor G. în calitate de bănuit și ulterior în calitate de învinuit, ultimul

personal a indicat că nu a fost influențat și bătut de nimeni, aceste procese-verbale

fiind semnate și de reprezentantul legal.

6.1 Avocatul Malanciuc R. în numele succesorului părții vătămate Morari L.,

prin care solicită casarea parțială a acesteia în latura civilă, cu remiterea cauzei la

rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă că:

- apreciază critic concluzia instanței de apel precum că la materialele cauzei

lipsesc probe ce ar demonstra cuantumul prejudiciilor solicitate, deoarece în cadrul

ședințelor de judecată Morari L. a declarat cheltuielile pe care le-a suportat la sosirea

în Republica Moldova a familiei sale, cât și pentru înmormântare conform tradițiilor

moldovenești, de asemenea au fost examinate biletele electronice de avion în care

sunt indicate data și ora sosirii în Republica Moldova de către Morari L. cu fiica ei și

Morari M., atât la momentul înmormântării lui Moraru V., cât și sosirea în Republica

Moldova la ședințele de judecată la care Morari L. a fost citată;

- Morari L., s-a expus în cadrul ședințelor de judecată despre durerea

sufletească în vederea uciderii fratelui ei, sentimentele fiind exprimate involuntar în

cadrul depunerii declarațiilor în ședința de judecată, considerînd că despăgubirea

morală în mărime de 500.000 lei, va fi una echitabilă, de asemenea a solicitat și

încasarea pagubelor materiale în mărime de 80.000 lei, ca cheltuieli pentru

înmormântarea fratelui ei;

- în hotărîrile instanțelor de fond a fost admisă o eroare gravă de fapt, ce a

afectat soluția instanțelor, deoarece succesorul părții vătămate Morari L. a prezentat

atât biletele electronice de avion în care sunt indicate data și ora sosirii în Republica

Moldova de către aceasta cu fiica ei și fratele Morari M., atât la momentul

înmormântării lui, cât și sosirea în Republica Moldova pentru prezentarea la

ședințele de judecată la care Morari L. a fost citată, prin urmare nu a fost tergiversată

8

examinarea cauzei penale. Mai mult ca atât, au fost demonstrate cheltuielile pentru

înmormântare conform tradițiilor moldovenești.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul Prepelița N. în numele inculpatului prin care solicită casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă că la examinarea cauzei în instanța de apel, nu

au fost luate în considerație toate motivele invocate în cererea de apel declarată de

avocatul Dorogan N. în numele inculpatului, cauza fiind examinată superficial,

respectiv instanța nu s-a pronunțat în privința tuturor motivelor invocate în apel și

anume:

- în cererea de apel a fost invocat faptul că pe capătul de învinuire a lui Bujor G.

în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră, deoarece fapta a fost comisă de inculpat în scopul însușirii produselor

alimentare, fiind minor și din familie vulnerabilă, mai mult ca atît, ultimul s-a căit

sincer, a participat activ la efectuarea acțiunilor de urmărire penală pe acest episod,

anterior nu a fost condamnat, astfel fiind solicitată aplicarea unei pedepse mai

blînde, instanța i-a stabilit pedeapsa cea mai aspră - 2 ani închisoare, fără a fi luate în

considerație toate circumstanțele comiterii infracțiunii, motivele și scopul acesteia;

- referitor la învinuirea adusă lui Bujor G. în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod

penal, organele abilitate nu au argumentat integral condițiile de inițiere a

incendiului, astfel inculpatul nu a avut intenția de a incendia magazinul, dar în

momentul cînd comitea furtul, a auzit o voce și pași care se îndreptau spre el, astfel a

incendiat cîrpa pentru a le sustrage atenția și a se putea ascunde, însă nu de la bucata

de cîrpă s-a produs incendiul total al magazinului, astfel, instanța de apel nu s-a

expus asupra solicitării privind excluderea din învinuirea adusă lui Bujor G. art. 197

alin. (2) lit. a) Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus asupra reîncadrării acțiunilor inculpatului de la

art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la art. 151 alin. (4) Cod penal, astfel Bujor G. la

momentul comiterii crimei era minor, cu o capacitate și dezvoltare fizică cu mult mai

mică decît victima, între ei fiind o diferență de vîrstă, anterior nu s-au cunoscut,

careva relații sau pretenții unul față de altul nu au avut, astfel inculpatul nu putea

avea motiv de a-l omorî, iar motivul acuzării precum că Moraru V. era în

imposibilitatea de a se apăra fiind beat, nu poate fi luat în considerație, deoarece și

Bujor G. era în stare de ebrietate;

- pe toate obiectele ridicate de la locul infracțiunii nu au fost depistate careva

urme biologice ce ar confirma faptul că anume Bujor G. le-a lăsat, de asemenea nu s-

au întreprins careva măsuri legale de a depista aceste urme și proveniența lor, toate

probele acuzatorului de stat, bazîndu-se doar pe depozițiile lui Bujor G. în calitate de

bănuit, învinuit și inculpat, iar alte probe ce ar indica direct sau indirect la acțiunile

ultimului îndreptate spre omorul cu o deosebită cruzime a lui Moraru V. nu au fost

prezentate instanței;

9

- la momentul reținerii și interogării lui Bujor G. nu i-a fost explicat dreptul de a

se refuza de a da declarații și de a participa la reconstituirea faptelor la locul

infracțiunii, fiind tratat inuman, avînd o vîrstă minoră și o situație materială precară;

- conform procesului-verbal de examinare a locului infracțiunii, s-au constatat

mai multe versiuni de comitere a infracțiunii menționate și anume comiterea

infracțiunii cu scop de tîlhărie, iar altă versiune fiind comiterea infracțiunii de către

mai multe persoane, astfel consideră mai credibilă versiunea indicată de Bujor G.

expusă în apărarea sa, precum că infracțiunea a fost comisă de un grup de mai multe

persoane care aveau scopul de a însuși presupușii bani aduși de Moraru V. din

străinătate;

- nu este logică acuzarea că toate loviturile depistate la victimă au fost produse

de Bujor G. de unul singur, fiind aplicate cu diferite obiecte și întru-un număr foarte

mare, deoarece inculpatul nu putea aplica concomitent lovituri cu șurubelnița,

cuțitele, furculița, fierul de călcat, fiind fizic în imposibilitate de a le efectua;

- în fața instanței de apel, inculpatul Bujor G. nu a susținut declarațiile date în

prima instanță, pe care și s-a bazat de fapt sentința de condamnare, însă necătînd la

acest fapt instanța de apel a menținut fără modificări soluția adoptată de aceasta.

În drept, autorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate

de către avocatul Prepelița N. în numele inculpatului și avocatul Malanciuc R. în

numele succesorului părții vătămate, solicitînd respingerea acestora ca inadmisibile,

indicînd că recurenții potrivit art. 430 Cod de procedură penală sunt obligați să-și

motiveze cerințele înaintate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată

în cauză, și care este eroarea de drept ce duce la casarea hotărîrii. Din textul

recursului declarat de către apărătorul inculpatului, acesta nu indică nici un

argument în susținerea poziției sale, ce ar confirma că nu a comis infracțiunea

imputată sau că faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analiza probelor administrate și examinate în ședința de judecată demonstrează că

concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal și încadrarea acțiunilor acestuia în

baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal ca fiind corectă și întemeiată. Ce ține de

recursul avocatului Malanciuc R. consideră că acesta urmează să se adreseze în

instanța de judecată în ordine civilă.

concluzionează că recursul ordinar declarat de către avocatul Prepelița N. în numele

inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de

către avocatul Malanciuc R. în numele succesorului părții vătămate Morari L.,

urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

10

8.1 Referitor la recursul declarat de avocatul Prepelița Nicolai în numele inculpatului

Bujor Gheorghe.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Din conținutul recursului declarat de către apărătorul inculpatului rezultă că

acesta invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală și anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Totodată, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că, avocatul

Prepelița N. pe lîngă temeiurile de recurs invocate, critică pedeapsa aplicată

inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, solicitînd a-i fi stabilită o

pedeapsă mai blîndă. Deci, în astfel de împrejurări, instanța de recurs consideră că,

de fapt apărătorul, Prepelița N., în recursul său, semnalează și temeiul pentru recurs

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, din textul recursului se reține invocarea temeiurilor pentru recurs

prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs analizînd argumentele invocate de către apărător în

recursul său remarcă că acestea au format obiect de studiu la judecarea cauzei în

instanța de apel, deoarece sunt identice cu cele formulate în apel.

De asemenea, întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă

prevederile art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La fel, Colegiul menționează că, fiecare probă, cu respectarea prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, urmează a fi apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

În argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume:

- referitor la învinuirea adusă lui Bujor G. în baza art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal,

organele abilitate nu au argumentat integral condițiile de inițiere a incendiului, astfel

11

inculpatul nu a avut intenția de a incendia magazinul, dar în momentul cînd comitea furtul,

a auzit o voce și pași care se îndreptau spre el, astfel a incendiat cîrpa pentru a le sustrage

atenția și a se putea ascunde, însă nu de la bucata de cîrpă s-a produs incendiul total al

magazinului, astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării privind excluderea din

învinuirea adusă lui Bujor G. art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal;

- asupra reîncadrării acțiunilor inculpatului de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la

art. 151 alin. (4) Cod penal, astfel Bujor G. la momentul comiterii crimei era minor, cu o

capacitate și dezvoltare fizică cu mult mai mică decît victima, între ei fiind o diferență de

vîrstă, anterior nu s-au cunoscut, careva relații sau pretenții unul față de altul nu au avut,

astfel inculpatul nu putea avea motiv de a-l omorî, iar motivul acuzării precum că Moraru V.

era în imposibilitatea de a se apăra fiind beat, nu poate fi luat în considerație, deoarece și

Bujor G. era în stare de ebrietate;

- referitor la faptul că pe toate obiectele ridicate de la locul infracțiunii nu au fost

depistate careva urme biologice ce ar confirma faptul că anume Bujor G. le-a lăsat, de

asemenea nu s-au întreprins careva măsuri legale de a depista aceste urme și proveniența lor,

toate probele acuzatorului de stat, bazîndu-se doar pe depozițiile lui Bujor G. în calitate de

bănuit, învinuit și inculpat, iar alte probe ce ar indica direct sau indirect la acțiunile

ultimului îndreptate spre omorul cu o deosebită cruzime a lui Moraru V. nu au fost

prezentate instanței;

- la momentul reținerii și interogării lui Bujor G. nu i-a fost explicat dreptul de a se

refuza de a da declarații și de a participa la reconstituirea faptelor la locul infracțiunii, fiind

tratat inuman, avînd o vîrstă minoră și o situație materială precară;

- conform procesului-verbal de examinare a locului infracțiunii, s-au constatat mai

multe versiuni de comitere a infracțiunii menționate și anume comiterea infracțiunii cu scop

de tîlhărie, iar altă versiune fiind comiterea infracțiunii de către mai multe persoane, astfel

consideră mai credibilă versiunea indicată de Bujor G. expusă în apărarea sa, precum că

infracțiunea a fost comisă de un grup de mai multe persoane care aveau scopul de a însuși

presupușii bani aduși de Moraru V. din străinătate;

- nu este logică acuzarea că toate loviturile depistate la victimă au fost produse de Bujor

G. de unul singur, fiind aplicate cu diferite obiecte și întru-un număr foarte mare, deoarece

inculpatul nu putea aplica concomitent lovituri cu șurubelnița, cuțitele, furculița, fierul de

călcat, fiind fizic în imposibilitate de a le efectua;

- în fața instanței de apel, inculpatul Bujor G. nu a susținut declarațiile date în prima

instanță, pe care și s-a bazat de fapt sentința de condamnare, însă necătînd la acest fapt

instanța de apel a menținut fără modificări soluția adoptată de aceasta.

Însă, instanța de recurs, analizând textul deciziei atacate constată că, temeiul

invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzând și motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată. Din textul deciziei recurate se constată că instanța de

apel, a cercetat toate probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al

12

pertinenței, concludenței și utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat

corectitudinea condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor imputate.

Totodată, autorul recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, ce ar

combate concluzia instanțelor de judecată, iar instanța de apel respectînd prevederile

legale stipulate la art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat motivat

asupra argumentelor esențiale invocate în apel.

Ce ține de critica recurentului, referitor la învinuirea adusă lui Bujor G. în baza

art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, precum că organele abilitate nu au argumentat

integral condițiile de inițiere a incendiului, astfel inculpatul nu a avut intenția de a

incendia magazinul, dar în momentul cînd comitea furtul, a auzit o voce și pași care

se îndreptau spre el, astfel a incendiat cîrpa pentru a le sustrage atenția și a se putea

ascunde, însă nu de la bucata de cîrpă s-a produs incendiul total al magazinului,

astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării privind excluderea din

învinuirea adusă lui Bujor G. art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal, Colegiul, o consideră

neîntemeiată. Acest argument a constituit obiect de studiu în instanța de apel (f.d. 31

v. 4), de asemenea asupra acestui fapt s-a expus motivat și prima instanță în

hotărîrea sa (f.d. 196 v. 3), care a fost menținută prin decizia instanței de apel și care

a indicat că „latura subiectivă presupune existența intenției directe și a celei indirecte.

Scopul și motivul nu are relevanță pentru calificarea infracțiunii conform componenței de

bază a acestei infracțiuni.... în cazul dat inculpatul dînd foc la o cîrpă și aruncînd-o pe una

din tejghelele magazinului, își dădea bine seama de acțiunile lui, dorind să producă incendiu

în urma căruia se vor șterge urmele infracțiunii și tot odată în urma incendierii el va avea

posibilitatea să fugă de la locul faptei”.

La acest capitol, instanța de recurs mai reține faptul că condițiile de inițiere a

incendiului le-a stabilit organul de urmărire penală, ținînd cont de cumulul de probe

acumulate în cauză, astfel conform actului de constatare a incendiului din 06 aprilie

2013 (f.d. 78 v. 1) este clar indicat că cauza probabilă de producere a incendiului este

incendierea intenționată, iar persoana vinovată este Bujor G. Conform procesului-

verbal de cercetare la fața locului din 06 aprilie 2013, prin care a fost cercetat

magazinul ce aparține lui Pînzari V., s-a constatat că acesta a ars în întregime (f.d. 77

v. 1), conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 06 aprilie 2013, a fost

supusă cercetării o brichetă de culoare roșie prezentată benevol de Bujor G. și cu care

din spusele ultimului a fost dat foc magazinului ce aparține lui Pînzari V. De

asemenea, conform procesului-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

din 10 aprilie 2013 cu tabelul fotografic anexat, se constată că în cadrul acestei acțiuni

Bujor G. a arătat modul în care a pătruns în magazinul ce aparține lui Pînzari V. la

data de 5 spre 6 aprilie 2013, locul de unde a luat banii și bricheta, precum și modul

în care a dat foc magazinului și ușa pe care a intrat și a ieșit din magazin (f.d. 116-121

v. 1). Astfel, rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează

că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, Bujor G., în

săvârșirea acțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Referitor la argumentele recurentului precum că, instanța de apel nu s-a expus

asupra reîncadrării acțiunilor inculpatului de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la

art. 151 alin. (4) Cod penal, astfel Bujor G. la momentul comiterii crimei era minor, cu

13

o capacitate și dezvoltare fizică cu mult mai mică decît victima, între ei fiind o

diferență de vîrstă, anterior nu s-au cunoscut, careva relații sau pretenții unul față de

altul nu au avut, astfel inculpatul nu putea avea motiv de a-l omorî, iar motivul

acuzării precum că Moraru V. era în imposibilitate de a se apăra fiind beat, nu poate

fi luat în considerație, deoarece și Bujor G. era în stare de ebrietate, în viziunea

instanței de recurs sunt nefondate. Prin urmare, analizînd textual decizia instanței de

apel, la motivarea soluției adoptate în modul expus în textul deciziei, Colegiul

consideră că această instanță în urma analizei conglomeratului de probe

administrate, la caz, a respins motivat argumentele invocate în acest sens, indicînd

că „Nu poate fi reținut nici motivul invocat de avocatul Dorogan N., ce ține de reîncadrarea

acțiunilor inculpatului Bujor G. din prevederile art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal în

prevederile art. 151 alin.(4) Cod penal, deoarece prin probele cercetate în ședința de judecată

se confirmă comiterea infracțiunii de omor cu deosebită cruzime. Astfel, despre intenția

acestuia de a comite anume infracțiunea prevăzută de art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal,

vorbește multitudinea loviturilor aplicate în organele de importanță vitală.”, astfel, în

consecință prezumîndu-se netemeinicia reîncadrării acțiunilor inculpatului de la art.

145 alin. (2) lit. j) Cod penal la art. 151 alin. (4) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs menționează că apărătorul atît în apel cît și în

recurs aduce argumente privind nevinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, dar totodată solicită reîncadrarea

acțiunilor inculpatului de la art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal la art. 151 alin. (4) Cod

penal. Respectiv, este alogică solicitarea, deoarece în asemenea abordare se

subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost

încadrată juridic corect.

Subsidiar la argumentele apărătorului prin prisma invocării motivului de

nevinovăție a inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit.

j) Cod penal și anume precum că Bujor G. la momentul comiterii crimei era minor,

cu o capacitate și dezvoltare fizică cu mult mai mică decît victima, între ei fiind o

diferență de vîrstă, anterior nu s-au cunoscut, careva relații sau pretenții unul față de

altul nu au avut, astfel inculpatul nu putea avea motiv de a-l omorî, iar motivul

acuzării precum că Moraru V. era în imposibilitate de a se apăra fiind beat, nu poate

fi luat în considerație, deoarece și Bujor G. era în stare de ebrietate, Colegiul reține că

aceste constatări nu-l pot scuti pe inculpat de învinuirea ce i se aduce deoarece

comiterea omorului de către Bujor G. cu o deosebită cruzime se confirmă prin:

- declarațiile acestuia din data de 23 aprilie 2013, date la audierea în calitate de

bănuit (f.d. 130-132 v. 2), în care a recunoscut vina integral;

- procesul verbal de verificare a declarațiilor bănuitului la locul comiterii

infracțiunii din 23 aprilie 2013, în care ultimul a descris și arătat detaliat

circumstanțele în care a comis omorul lui Moraru V., de asemenea a arătat și dulapul

de unde Moraru V. a luat un ștergar și s-a legat la gît (f.d. 134-143 v. 2) ;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 111 „A” din 04 iunie 2013, prin care s-a

constatat că toate leziunile corporale depistate la Moraru V., au caracter vital, s-au

produs imediat înainte de moarte sau în timpul instalării ei și se califică drept

14

vătămare corporală gravă, care a pus în primejdie viața, iar în cazul de față au

produs moartea (f.d. 75-76 v. 2);

- declarațiile specialistului, medicul legist Rusu N., care prin depozițiile sale a

confirmat depozițiile lui Bujor G. date la audierea în calitate de bănuit și anume în

cadrul verificării declarațiilor acestuia la locul comiterii crimei, ambii descriind

aceiași poziție în care s-ar fi putut afla decedatul în timpul cauzării leziunilor pe

spate, de asemenea coincid declarațiile acestora ce ține și de leziunile de pe mîini

depistate la Moraru V., astfel bănuitul a declarat că la lovit cu fierul de călcat peste

mîini, iar medicul-legist a susținut că aceste leziuni nu sunt caracteristice faptului că

ultimul ar fi lovit cu pumnul pe cineva, dar sunt caracteristice autoapărării sau că a

fost lovit cu careva obiecte contondente (f.d. 167-168 v. 3);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 179 din 20 mai 2013, prin care s-a

constatat că Bujor G. prezintă excoriație pe degetul I al mîinii stîngi și o plagă tăiată

la degetul II al mîinii stîngi la același nivel al falangelor proximale ce s-au produs

prin mecanism de alunecare cu obiect cu o suprafață tăietoare (posibil cuțit) și pot

data cu 21 aprilie 2013. Asemenea leziuni corporale cel mai des se produc în

rezultatul lovirii cu obiect înțepător-tăietor (cuțit) și alunecării mîinii de pe mînerul

cuțitului ca rezultat al opririi lamei (f.d. 88 v. 2);

- declarațiile martorilor Grosu D. și Lipa V., care au declarat că la data de 21

aprilie 2013 pînă a ieși Bujor G. din casa lui Lipa V. nu au văzut să fi avut careva

tăieturi la mînă; de asemenea martorul Lipa V., a m-ai declarat că în seara de 21

aprilie 2013, Bujor G. și Moraru V. au ieșit din casa și au plecat împreună (f.d. 36, 41-

46 v. 3);

- procesul-verbal de percheziție din 23 aprilie 2013, acțiune în rezultatul căreia

la domiciliul lui Bujor Ghenadie, care este tatăl inculpatului, a fost ridicat un ștergar

pe care se observă urme neuniforme de pete de culoare brună roșiatică asemănătoare

cu sîngele (f.d. 50-53 v. 2), astfel proba în cauză coroborează cu raportul de expertiză

medico-legală nr. 583 din 07 iunie 2013, prin care s-a constatat că în porțiunile din

urmele de pe ștergar a fost găsit sînge de om, la stabilirea apartenenței de grupă a

căruia a fost depistat numai antigenul H, fapt ce admite posibilitatea provenienței lui

de la Moraru V. sau de la Lipa I. (de la fiecare aparte sau în amestec). Prezența în

aceste urme a sîngelui inculpatului se exclude (f.d. 99-103, v. 2).

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la Bujor G. că a comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal, astfel detaliile descrise de Bujor G. la audierea sa în calitate de bănuit precum

și în cadrul verificării declarațiilor la locul comiterii infracțiunii sunt în concordanță

cu circumstanțele depistate la locul săvîrșirii crimei, iar declarațiile inițiale despre

loviturile aplicate lui Moraru V., corespund leziunilor corporale depistate pe corpul

ultimului.

Tot la acest capitol, Colegiul consideră nefondate și argumentele avocatului

precum că, instanța de apel nu s-a expus referitor la faptul că pe toate obiectele

ridicate de la locul infracțiunii nu au fost depistate careva urme biologice ce ar

confirma faptul că anume Bujor G. le-a lăsat, de asemenea nu s-au întreprins careva

măsuri legale de a depista aceste urme și proveniența lor, toate probele acuzatorului

15

de stat, bazîndu-se doar pe depozițiile lui Bujor G. în calitate de bănuit, învinuit și

inculpat, iar alte probe ce ar indica direct sau indirect la acțiunile ultimului

îndreptate spre omorul cu o deosebită cruzime a lui Moraru V. nu au fost prezentate

instanței. Astfel, cu toate că instanța de apel nu s-a expus asupra acestor motive,

Colegiul penal consideră că aceasta nu poate răsturna soluția adoptată în prezenta

speță, dat fiind faptul că argumentul în cauză a fost combătut prin cercetarea

probelor scrise de către instanța de apel (f.d. 30 v. 4), care incontestabil dovedesc

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate și care au fost cercetate

amănunțit și în argumentul apărătorului expus mai sus. Astfel conținutul probelor și

valoarea lor probatorie este analizată detaliat și multiaspectual cît în textul sentinței,

atît și în textul deciziei instanței de apel, iar temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost obținute cu

respectarea normelor de procedură penală, mai mult ca atît, nici partea apărării nu

invocă ilegalitatea obținerii cărorva probe pe parcursul procesului penal.

Cu referire la faptul că la momentul reținerii și interogării lui Bujor G. nu i-a

fost explicat dreptul de a refuza să dea declarații și de a participa la reconstituirea

faptelor la locul infracțiunii, fiind tratat inuman, avînd o vîrstă minoră și o situație

materială precară, instanța de recurs menționează că asupra acestui fapt s-a expus

motivat instanța de apel în decizia sa, care a indicat că „inculpatului i-a fost înmînat

procesul-verbal de comunicare a drepturilor semnat de reprezentantul legal”(f.d. 31 v. 4), de

asemenea Colegiul penal reține că la pct. 10) și 11) a acestui proces verbal sunt

prevăzute drepturile bănuitului de a face declarații, de a refuza să le facă și de a

participa la efectuarea acțiunilor procesuale de unul singur sau fiind asistat de

apărător, la solicitarea sa, ori să refuze de a participa la ele (f.d. 133 v. 2), mai mult ca

atît în procesul-verbal de reținere a lui Bujor G. din 23 aprilie 2013, semnat de către

acesta, reprezentantul legal și apărător, se menționează că ultimului i-au fost aduse

la cunoștință și explicate drepturile bănuitului prevăzute la art. 64 din Codul de

procedură penală (f.d. 129 v. 2). De asemenea, instanța de recurs consideră că

instanța de apel just a respins și argumentul inculpatului precum că a fost tratat

inuman, deoarece acest fapt a fost verificat, astfel la data de 15 iulie 2013 a fost emisă

ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale pe faptul maltratării lui Bujor G. de

către colaboratorii de poliție (f.d. 88-90 v. 3). Totodată, la momentul audierii lui Bujor

G. în calitate de bănuit (f.d. 130-132 v. 2), ultimul personal a indicat că nu a fost

influențat de nimeni și față de el nu a fost aplicată forța fizică.

Referitor la critica recurentului, precum că conform procesului-verbal de

examinare a locului infracțiunii, s-au constatat mai multe versiuni de comitere a

infracțiunii menționate și anume comiterea infracțiunii cu scop de tîlhărie, iar altă

versiune fiind comiterea infracțiunii de către mai multe persoane, astfel consideră

mai credibilă versiunea indicată de Bujor G. expusă în apărarea sa, precum că

infracțiunea a fost comisă de un grup de mai multe persoane care aveau scopul de a

însuși presupușii bani aduși de Moraru V. din străinătate, Colegiul penal o consideră

declarativă, deoarece în procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23 aprilie

2013, nu sunt indicate versiunile de comitere a infracțiunii, dar sunt descrise

amănunțit faptele constatate la locul săvîrșirii infracțiunii, în urma cercetării

16

cadavrului lui Moraru V. și a obiectelor descoperite ce au constituit drept corpuri

delicte. Astfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului a servit drept mijloc de

probă, în baza căruia organul de urmărire penală a stabilit circumstanțele comiterii

infracțiunii și alte circumstanțe ce au importanță pentru cauză, ce confirmă faptul

comiterii de către Bujor G. a infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

penal.

Subsidiar, în ce privește motivul precum că nu este logică acuzarea că toate

loviturile depistate la victimă au fost produse de Bujor G. de unul singur, fiind

aplicate cu diferite obiecte și întru-un număr foarte mare, deoarece inculpatul nu

putea aplica concomitent lovituri cu șurubelnița, cuțitele, furculița, fierul de călcat,

fiind fizic în imposibilitate de a le efectua, instanța de recurs îl consideră

neîntemeiat, deoarece conform faptei constatate de instanțele de fond și descrisă în

pct. 2 al prezentei decizii, este clar relatat modul comiterii infracțiunii și

consecutivitatea aplicării loviturilor de către Bujor G. lui Moraru V., mai mult ca atît

aplicarea loviturilor de către inculpat cu obiectele indicate se confirmă și prin

declarațiile ultimului din data de 23 aprilie 2013, date la audierea în calitate de

bănuit (f.d. 130-132 v. 2), care sunt adeverite și prin procesul verbal de verificare a

declarațiilor ultimului la locul comiterii infracțiunii din 23 aprilie 2013, (f.d. 134-143

v. 2) în cadrul cărei acțiuni, Bujor G., benevol și fără a fi influențat de cineva în

prezența apărătorului, reprezentantului legal și pedagogului a arătat masa de pe

care a luat fierul de călcat și l-a lovit pe Moraru V. peste mîna în care ținea cuțitul

precum și în regiunea capului, masa de lîngă fereastră de unde a luat șurubelnița și

modul în care a aplicat cu aceasta lovituri lui Moraru V. în spate, a arătat camera

mică de după sobă și poziția în care stătea Moraru V. cînd l-a lovit cu cuțitul în

abdomen și modul în care l-a tăiat pe ultimul în regiunea gîtului.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că declarațiile date de către Bujor G.

în calitate de bănuit la data de 23 aprilie 2013 și respectiv cele date la locul comiterii

infracțiunii, au fost făcute mai aproape de comiterea infracțiunii imputate

inculpatului, iar evenimentele ce s-au produs au fost mai recente, ceea ce presupune

o sinceritate mai vădită în astfel de situații, în raport cu declarațiile date ulterior de

către inculpat.

Cu privire la argumentele apărătorului precum că în fața instanței de apel,

inculpatul Bujor G. nu a susținut declarațiile date în prima instanță, pe care și s-a

bazat de fapt sentința de condamnare, însă necătînd la acest fapt instanța de apel a

menținut fără modificări soluția adoptată de aceasta, Colegiul penal menționează că

în conformitate cu art. 66 alin. (2) pct. 9) Cod de procedură penală, inculpatul are

dreptul să dea explicații cu privire la învinuirea ce i se aduce sau să refuze să le dea.

Astfel, faptul că inculpatul nu a susținut declarațiile date în prima instanță, Colegiul

consideră că nu a influențat într-un mod oarecare soluția adoptată de instanța de

apel, prin care a menținut hotărîrea primei instanțe, deoarece la baza acesteia, pe

lîngă declarațiile inculpatului a stat multitudinea de probe administrate și cercetate

în ședințele instanțelor de fond, ce confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului

Bujor G. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal,

17

precum și prezența elementelor acestei infracțiuni, în acțiunile săvîrșite de către

inculpat.

Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul apreciază că situația de fapt a fost

stabilită de prima instanță și de apel în urma analizei coroborate a întregului

ansamblu probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este justă și

corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în

cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii

reținute în sarcina lui.

La acest capitol, Colegiul specifică și jurisprudența CtEDO, care evidențiază că,

deși articolul 6 § 1 CEDO obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile,

acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument în parte (cauza Van de

Hurk versus the Netherlands, și Burg versus France). Modul în care se aplică obligația de

a motiva hotărârile judecătorești poate varia în funcție de natura acestora și trebuie

apreciat în lumina circumstanțelor cauzei (cauza Ruiz Torija v. Spain și Hiro Balani v.

Spain). Situație, ce în opinia Colegiului penal este prezentă în cazul dat, iar

argumentele invocate de autorul recursului în sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, nu sunt suficiente pentru a răsturna în prezenta speță, hotărîrea

de condamnare adoptată în privința inculpatului.

Instanța de recurs consideră că, în prezenta speță nu și-a găsit confirmarea nici

temeiul pentru recurs semnalat de către apărătorul Prepelița N. și prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în ce privește individualizarea

pedepsei, precum că pedeapsa stabilită inculpatului de instanțele de fond în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, este prea aspră, urmînd a-i fi aplicată o pedeapsă

mai blîndă.

La acest capitol, în viziunea Colegiului în cazul supus examinării nu persistă

temeiul de casare invocat, iar pedeapsa stabilită de către instanțele de fond este în

limitele legii, luînd în considerație criteriile generale de individualizare prevăzute în

art. 75 Cod penal, nefiind constatate careva încălcări ale drepturilor inculpatului,

căruia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, iar termenul pedepsei stabilite va duce

la corectarea și reeducarea acestuia, luînd în considerație scopul pedepsei penale

prevăzut în art. 61 Cod penal.

Lecturînd hotărîrea primei instanțe, menținută și de instanța de apel, Colegiul

atestă că, s-a ținut cont de personalitatea inculpatului care se caracterizează negativ,

de faptul că infracțiunile săvîrșite de inculpat se atribuie la categoria celor mai puțin

grave, grave și excepțional de grave, în calitate de circumstanță atenuantă a fost

stabilită comiterea infracțiunilor de către un minor, iar circumstanțe agravante nu au

fost constatate.

Referitor la critica recurentului precum că pe capătul de învinuire a lui Bujor G.

în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră, deoarece fapta a fost comisă de inculpat în scopul însușirii produselor

alimentare, fiind minor și din familie vulnerabilă, mai mult ca atît, ultimul s-a căit

sincer, a participat activ la efectuarea acțiunilor de urmărire penală pe acest episod,

anterior nu a fost condamnat, astfel fiind solicitată aplicarea unei pedepse mai

blînde, instanța i-a stabilit pedeapsa cea mai aspră - 2 ani închisoare, fără a fi luate în

18

considerație toate circumstanțele comiterii infracțiunii, motivele și scopul acesteia,

Colegiul, o consideră nefondată. Astfel, referitor la argumentul precum că inculpatul

este dintr-o familie social vulnerabilă și a comis fapta în scopul însușirii produselor

alimentare, instanța de recurs reține că din materialele cauzei se constată că

inculpatul, de fapt a sustras mai multe băuturi alcoolice, țigări și alte produse de uz

casnic, decît produse alimentare.

Astfel, instanțele de fond la aplicarea pedepsei inculpatului Bujor G. în baza art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, au ținut cont de circumstanțele cauzei, dar și de

prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal, astfel, constatîndu-se prezența cazului cînd se

aplică o pedeapsă mai aspră, din categoria celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii și anume pedeapsa cu închisoarea, deoarece o pedeapsă mai

blândă, prevăzută de norma articolului incriminat, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei. De asemenea, instanțele de fond la aplicarea pedepsei prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, au ținut cont și de prevederile art. 70 alin. (3) Cod

penal, stabilindu-i corect inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, reducînd

jumătate din maximul pedepsei cu închisoarea prevăzute de legea penală pentru

infracțiunea săvîrșită.

În același timp, Colegiul penal reține că instanțele de fond, just au ținut cont și

de prevederile art. 70 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i inculpatului prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pedeapsa definitivă 12 ani

6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, pedeapsă ce a fost

individualizată corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare,

precum și extirparea scopurilor negative din conștiința inculpatului, iar aplicarea

unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atît principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele de judecată au ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și i-au stabilit corect inculpatului pedeapsa cu

închisoare, ceea ce duce la concluzia privind neconfirmarea temeiului de recurs

stipulat de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod penal, în cazul dat.

Din considerentele menționate, se impune soluția de respingere ca inadmisibil a

recursului declarat de către avocatul Prepelița N. în numele inculpatului Bujor G.

8.2 Referitor la recursul declarat de avocatul Malanciuc Radu în numele succesorului

părții vătămate Morari Lilia.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

19

Totodată se remarcă că, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteaze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel în ce privește latura civilă,

iar erorile admise în această parte nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul atestă faptul că, prima instanță judecând

prezenta cauză penală, prin sentința sa a admis în principiu acțiunea civilă înaintată

de succesorul victimei Morari L., urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Avocatul Malanciuc R. în numele succesorului părții vătămate Morari L.,

nefiind de acord cu soluția primei instanțe a contestat-o cu apel, inclusiv și în partea

civilă, solicitând admiterea acțiunii civile cu încasarea prejudiciului material și moral

indicat în această acțiune, deoarece în opinia sa, în prima instanță au fost prezentate

probe suficiente pentru a fi încasat atît prejudiciul material cât și moral, asupra

cărora neîntemeiat nu s-a expus instanța de fond.

Analizînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, apelul în cauză

a fost respins ca nefondat, deoarece această instanță a considerat juste concluziile

primei instanțe, inclusiv și în partea admiterii în principiu a acțiunii civile, dat fiind

faptul că la materialele cauzei lipsesc probe ce ar confirma cuantumul prejudiciilor

solicitate. Însă, în opinia Colegiului penal lărgit aceste concluzii ale instanței de apel

nu sunt motivate suficient și contravin lucrărilor dosarului și prevederilor legale,

fiind stabilite eronat faptele, prin neluarea în considerare a probelor ce le confirmă,

astfel nefiind examinat fondul apelului, fiind incident temeiul de casare prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume când instanța de apel nu s-

20

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Așadar, Colegiul consideră că concluziile instanței de apel, precum și a primei

instanțe, în ce privește latura civilă, sânt în contradicție cu prevederile art. 387 alin.

(1), (3) Cod de procedură penală, care stipulează că, o dată cu pronunțarea sentinței

de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sânt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,

ori o respinge și numai în cazul excepțional când, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată examinarea cauzei, instanța

poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

În prezenta speță, potrivit materialelor cauzei, Morari L., prin ordonanța din 29

aprilie 2013 a fost recunoscută în calitate de succesor al părții vătămate Moraru V.

(f.d. 56 v. 2), de asemenea în cadrul ședinței de judecată din data de 10 decembrie

2013, avocatul Malanciuc R. în numele succesorului părții vătămate Morari L., a

înaintat acțiune civilă prin care a solicitat încasarea din contul inculpatului a

prejudiciului material în sumă de 80.000 lei și moral în sumă de 500.000 lei, anexând

biletele electronice de avion, în care este indicat prețul acestora și copia pașaportului

(f.d. 65-72 v. 3). Astfel, acțiunea civilă cu probele anexate au fost admise spre

examinare prin încheierea protocolară a primei instanțe (f.d. 76 v. 3). Totodată,

Colegiul atestă potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 169-170 v. 3), că

în cadrul dezbaterilor judiciare, avocatul Malanciuc R. în numele succesorului părții

vătămate Morari L., a specificat că solicită încasarea din contul inculpatului

prejudiciului material în sumă de 80.000 lei și moral în sumă de 500.000 lei, fapt

invocat și în discursul procurorului (f.d. 181 verso v. 3).

Instanța de recurs consideră că, în cazul dat, ambele instanțe de judecată

ierarhic inferioare, având la dispoziție o suma exactă solicitată de către succesorul

părții vătămate, ca prejudiciu material cauzat prin infracțiunea săvârșită de către

inculpatul Bujor G., fără careva temeiuri legale, nu au soluționat acțiunea civilă în

fond, admițând-o însă în principiu. La acest capitol, Colegiul penal menționează că,

în cazul în care prima instanță, precum și instanța de apel, constatând că nu au fost

anexate suficiente dovezi în confirmarea integrală a mărimii pagubei materiale în

sumă de 80.000 lei, urmau să se expună în limita probelor prezentate de partea civilă,

pronunțând o soluție în conformitate cu cele menționate la alin. (1) art. 387 Cod de

procedură penală, iar ce ține de restul prejudiciului material solicitat de partea civilă

și neprobat, instanțele de judecată puteau să se limiteze la admiterea acestuia în

principiu.

Totodată, Colegiul lărgit consideră pripite concluziile instanței de apel, precum

că prejudiciul moral nu a fost motivat de către partea vătămată și imposibil de a-l

stabili. La acest capitol, instanța de recurs notează că, în temeiul art. 1423 alin. (1)

Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de

gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea

21

poate aduce satisfacerea persoanei vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se

urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o

îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs menționează că despăgubirile

pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că

acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut,

în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte

civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”. Învederând

aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal evidențiază că, în această

speță victima a solicitat repararea prejudiciului în mod expres, însă atât prima

instanță, cât și instanța de apel nu s-au expus în hotărârile adoptate în privința

încasării ori respingerii daunei atât materiale cât și morale, solicitate de către partea

vătămată pentru a fi încasate.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit statuează că, erorile comise de către instanța

de apel, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul și pentru a nu admite astfel încălcarea

prevederilor procesual penale.

În asemenea condiții, instanța de recurs consideră că, decizia instanței de apel

în cauza dată urmează a fi casată în latura civilă din motivul nesoluționării fondului

apelului în această parte și prezenței erorii grave de fapt, cu dispunerea rejudecării

cauzei în latura civilă de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei Curtea de Apel Bălți urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să înlăture eroare comisă de către instanța de fond, privind

nesoluționarea acțiunii civile, cu expunerea asupra prejudiciului material și moral

cauzat; să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel și recurs în ce privește

latura civilă; să verifice și să aprecieze profund probele prezentate instanței în

susținerea recuperării prejudiciului material și moral, în strictă conformitate cu

cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate în ce privește latura

civilă; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei

date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

22

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Prepelița

Nicolai în numele inculpatului Bujor Gheorghe.

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Malanciuc Radu în

numele succesorului părții vătămate Morari Lilia, se casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iulie 2015 în cauza penală privindu-l

pe Bujor Gheorghe Ghenadii, în latura civilă și se dispune rejudecarea cauzei în

această parte de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă în partea respingerii recursului și nu se supune căilor de

atac în partea rejudecării cauzei.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

23