1ra-1102/2015 — art. 320 al.1 CP

1ra-1102/2015 — art. 320 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1102/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 aprilie

2015, declarat de avocatul Victor Marcu, în numele inculpatului

Iablonschi Vasili Vasili, născut la

18 iulie 1971, originar și locuitor al or. Cupcini, str.

Mateevici 1, ap. 1, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 07 martie – 31 octombrie 2014,

în instanța de apel: 26 noiembrie – 29 aprilie 2015,

în instanța de recurs: 22 iulie – 03 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

hotărârea instanței de judecată din 26.05.2011 s-a dispus încasarea de la el, în

beneficiul cet. Paladiciuc Elena a datoriei în mărime de 3000 dolari SUA, cu

recalcularea în valută națională la momentul executării hotărârii, dobânda în sumă

de 9720 lei și a taxei de stat în sumă de 1750 lei, eschivându-se de la executarea

hotărârii instanței de judecată.

Astfel, pentru neexecutarea hotărârii instanței de judecată față de Iablonschi

V. a fost pornită procedura contravențională în baza art. 318 Cod contravențional,

prin care la 26.11.2012, conform hotărârii instanței de judecată Edineț, fiindu-i

aplicată sancțiunea contravențională în mărime de 50 unități convenționale.

1

Conform învinuirii aduse, după aplicarea sancțiunii contravenționale și până

în prezent Iablonschi V., având venituri, intenționat a refuzat achitarea datoriei în

cauză, a taxei de stat, supuse spre executare conform hotărârii instanței de judecată

Edineț din 26.05.2011, astfel eschivându-se de la executarea hotărârii instanței de

judecată.

Inculpatul a fost pus sub învinuire pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 320 alin. (1) Cod penal - neexecutarea hotărârii instanței de judecată, adică

neexecutarea intenționată și eschivarea de la executarea hotărârii instanței de

judecată, faptă comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.

Instanța a reținut că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și

acesta urmează a fi achitat din următoarele considerente.

Inculpatul nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate și a

declarat că nu este în stare să achite datoria în întregime la moment, dar nu se

eschivează de la plata acesteia, și o va achita în continuare în rate, după posibilități.

Conform informației prezentată de Primăria s. Chetroșica Nouă, r-nul

Edineț, inculpatul arendează, în baza contractului nr. 02 din 09 ianuarie 2008, un

bazin acvatic ,,La boi”, pe un termen de 15 ani, cu suprafața de 15,16 ha, plata

pentru arendă constituind - 17.431 lei și impozitul funciar - 1743,08 lei anual. La

situația din 12.12.2013, restanța inculpatului față de Primăria s. Chetroșica Nouă,

constituia suma de 14.675 lei.

Potrivit informației din data de 26.09.2012 prezentată de administrația ÎM

„Piața orășenească”, inculpatul practică activitate comercială pe teritoriul pieței

orășenești Edineț.

Conform bonurilor de plată din data de 16 ianuarie 2013, 20 mai 2013, 05

august 2013, 02 octombrie 2013, 03 decembrie 2013, 17 ianuarie 2014, 05 martie

2014, 23 mai 2014, 19 iunie 2014, 02 septembrie 2014 și 07 octombrie 2014,

inculpatul în perioada anilor 2013-2014 a achitat, prin intermediul executorului

judecătoresc datoria față de Paladiciuc E. parțial, în sumă totală de 3369,11 lei.

Potrivit încheierii executorului judecătoresc Chișca V. din 01 septembrie

2011, a fost dispusă intentarea procedurii de executare în privința inculpatului.

Ulterior, la data de 10 august 2012, de către executorul judecătoresc a fost aplicat

sechestru asupra apartamentului amplasat în or. Cupcini, str. Mateevici 1/1, al cărui

coproprietar este inculpatul.

Inculpatului i-a fost adus la cunoștință faptul că bunul sechestrat urmează a

fi vândut în caz de neachitare a datoriei.

Astfel, nu a fost efectuată nici o acțiune din partea executorului judecătoresc.

Prin hotărârea judecătoriei Edineț din 26 noiembrie 2012, inculpatul a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzută de art. 318 Cod

Contravențional - neexecutarea hotărârii instanței judecătorești. Ulterior, după

aplicarea sancțiunii contravenționale la data de 26 noiembrie 2012, inculpatul a

început achitarea în rate a datoriei prin intermediul executorului judecătoresc

Chișca V. și o achită până în prezent - conform bonurilor de plată anexate la

materialele cauzei - în sumă totală de 3369,11 lei.

În acest sens, aplicând raționamentele Curții Europene în decizia Smolickis

vs. Letonia, se constată că prima sancționare conform prevederilor art. 318 Cod

contravențional și a doua conform prevederilor art. 320 Cod penal se referă la

2

perioade distincte, între care nu există suprapunere. Aceasta însemnă că, sancțiunea

contravențională se aplică în cazul în care debitorul se eschivează de la executarea

hotărârii judecătorești devenită executorie, cea de-a doua sancționare - cu pedeapsa

penală - se întemeiază pe refuzul său repetat, dar totuși distinct, de a se conforma

legii. Totodată, Curtea a precizat că, la pornirea urmăririi penale, ulterior celei

contravenționale împotriva debitorului - perioada de neexecutare care urmează a fi

dovedită, și pentru care se aplică pedeapsa penală, se referă la cea posterioară

primei sancționări.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

320 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că la emiterea sentinței de achitare, instanța a luat ca

bază declarațiile inculpatului, neapreciind probele prezentate de acuzare.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită

prin probele administrate.

Potrivit declarațiilor martorilor Buruian V., Buruian M., Ivasiuc N., Ivasiuc

I., Cuței T., inculpatul de mai mulți ani activează pe bază de patentă și realizează

pește la piața orășenească Edineț.

Martorii Buruian M. și Buruian V. au indicat că au participat la scoaterea

peștelui din iazul arendat, fiind vândut la piața din Edineț.

Instanța de judecată eronat a apreciat declarațiile martorului Chișca V.

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art. 320 alin. (1) Cod penal la amendă, cu dispunerea

încasării prejudiciului material și moral.

Apelantul a indicat că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele

administrate. Instanța de judecată nu a apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor.

În rezultatul acțiunilor ilegale din partea inculpatului, a suportat și un

prejudiciu moral exprimat prin suferințe psihice, stare de stres și neliniște,

sentiment de frustrare, nedreptate, pe care îl apreciază la suma de 50.000 lei.

2015, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre.

Instanța de apel a reținut că este dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, în sens că el, deținând

calitatea de debitor în procedura de executare nr. 143-252/11 din 01.09.2011 în

mod intenționat nu execută și se eschivează de la executarea hotărârii judecătorești

nr. 2-86 din 26.05.2011, fiind sancționat contravențional prin hotărârea judecătoriei

nr. 4- 5/12 din 26.11.2012.

Instanța de fond nu a ținut cont că în perioada anilor 2010-2012 inculpatul a

achitat datoria față de instituția financiară în mărime de 105.000 lei, pe când în

perioada anilor 2011-2015 a achitat față de Paladiciuc E. o sumă în jurul a 4000 lei,

aflându-se în aceiași situație financiară și familiară.

3

acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că concluziile instanței de apel nu corespund

circumstanțelor cauzei, fapt care s-a soldat cu o soluționare eronată. Inculpatul a

explicat că nu se eschivează de la executarea hotărârii de judecată, dar plătește

regulat, ceea ce se confirmă prin chitanțele anexate la cauză. Faptul că execută

hotărârea de judecată în rate este motivat prin aceea că are la întreținere 2 copii

minori, soția a părăsit familia și el întreține copiii material. Venitul pe care îl are

este mic pentru a acoperi și a plăti integral datoria lui Paladiciuc E., cu atât mai

mult că a avut credite nerambursate la bancă. În executarea hotărârii de judecată o

confirmare a intenției de a achita datoria este că executorul nu valorifică

înstrăinarea apartamentului nr. 1 din str. Mateevici, or. Cupcini unde inculpatul

este coproprietar, și aceasta a stabilit instanța de apel.

Potrvit pct. 19 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 5 din 19.06.2006, privind

sentința judecătorească, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă probele pe care se întemeiază concluzia instanței de judecată,

argumentându-se motivele admiterii sau a respingerii probelor, atât de învinuire,

cât și de apărare, în orice caz se supun analizei toate probele examinate în ședință,

încadrarea juridică a faptei inculpatului, precizarea circumstanțelor ce au servit ca

motiv de a concluziona prezența indicilor de calificare.

Cu toate că nu sunt probe că inculpatul ar avea un venit mare sau un salariu

constant, acesta a fost pedepsit penal. Instanța nici nu s-a referit la Convenția

CEDO Protocol 4 art. 1 - interzice privarea de libertate pentru datorii.

La 20.01.2010, instanța a adoptat o decizie în privința atragerii la răspundere

penală și pedepsirii cet. Mîța Tamara pe art. 320 alin. (1) Cod penal, prin care

respinge apelul și lasă în vigoare sentința instanței de judecată Edineț din

09.10.2009, prin care a fost achitată pe motiv că Convenția CEDO nu permite

privare de libertate pentru datorii. Aceeași soluție a adoptat și CSJ pe acest caz la

18.05.2010. Astfel, inculpatul este tratat diferit față de alte persoane pe același

articol de către instanța de apel, care a avut în componență unul și același

judecător.

Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri și se adoptă în

condiția în care în urma cercetării judecătorești vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată incontestabil prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

dar fără a agrava situația inculpatului.

4

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se

efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu

art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să

fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă

indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul

acuzării.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond:

a) la soluționarea chestiunii dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, s-a referit în devălmășie, neclar, neconcret și confuz la mai

multe circumstanțe avute loc atât până cât și după data de 26.11.2012, adică a

hotărârii contravenționale a judecătoriei Edineț. Însă, art. 320 alin. (1) Cod penal

prevede răspundere penală doar pentru neexecutarea hotărârii instanței de judecată,

comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și pănă la ea.

Or, potrivit hotărîrii CtEDO în cauza Smolickis vs. Letonia, prima

sancționare contravențională și a doua penală se referă la perioade distincte, între

care nu există suprapunere. Aceasta însemnă că, sancțiunea contravențională se

aplică în cazul în care debitorul se eschivează de la executarea hotărârii

judecătorești devenită executorie. Cea de-a doua sancționare - cu pedeapsa penală -

se întemeiază pe refuzul său repetat, dar totuși distinct, de a se conforma legii. La

pornirea urmăririi penale, ulterior celei contravenționale, împotriva debitorului -

perioada de neexecutare care urmează a fi dovedită, și pentru care se aplică

pedeapsa penală, se referă la cea posterioară primei sancționări (pct. 2. din decizie);

b) nu a apreciat separat fiecare probă administrată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept

incriminate inculpatului în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a

respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

5

În al doilea rând, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Conform art.

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Conform art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea

faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe.

Instanța de apel nu a respectat aceste prescripții de drept, deoarece, potrivit

părții descriptive a deciziei contestate:

a) condamnând inculpatul, nu a constatat și descris fapta, considerată ca

fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, în raport cu circumstanțele de fapt

și de drept indicate în învinuirea formulată.

În aspectul vizat, instanța de apel la fel s-a referit în devălmășie, neclar,

neconcret și confuz la mai multe circumstanțe avute loc atât până cât și după data

de 26.11.2012, adică a hotărârii contravenționale a judecătoriei Edineț, sfidând

prevederile art. 320 alin. (1) Cod penal și jurisprudența CtEDO, că perioada de

neexecutare care urmează a fi dovedită, și pentru care se aplică pedeapsa penală, se

referă la cea posterioară primei sancționări (pct. 2., 4. din decizie);

b) nu a apreciat separat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, și nu a indicat motivele pentru care a respins probele

aduse în sprijinul apărării, inclusiv cele scrise – privind efectuarea de către inculpat

a unor plăți în vederea executării hotărârii Judecătoriei Edineț din 26.05.2011.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Victor Marcu, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2015, în privința

inculpatului Iablonschi Vasili Vasili și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27

noiembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

7