1ra-1045-2015 — art.287 alin.2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.2 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1045-2015 — art.287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-1045/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 octombrie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,
judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, declarat de avocatul Macar
Alexandru în numele inculpatului
Vintilă Octavian Iurie, născut la 07
aprilie 1987, în s.Cărpineni, r-nul Hîncești.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 19.09.2014 - 02.03.2015,
Instanța de apel: 18.03.2015 - 23.04.2015,
Instanța de recurs: 14.07.2015 - 20.10.2015.
În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 02 martie 2015, Vintilă Octavian a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în
mărime de 600 unități convenționale.
Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, încasîndu-se de la Vintilă
Octavian în beneficiul lui Afroni Andrei prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Vintilă Octavian, la 09 iunie 2013, aproximativ la
ora 02.00, fiind în s.Cărpineni, r-nul Hîncești, în apropierea grădiniței de copii din localitate,
de comun acord cu Tacu Eugeniu și Colța Ion, în privința cărora procedura a fost disjungată
separat, încălcînd grosolan ordinea publică și acționînd cu o deosebită obrăznicie, fără
motiv, i-a aplicat intenționat cet.Afroni Andrei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în
diferite părți ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale sub formă de echimoze cu excoriații
pe față, pe pavilionul urechii drepte, pe partea stîngă a gîtului, hemoragie în sclera ochiului
drept, edema obrazului drept, fractura oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor, care se
califică ca vătămări corporale ușoare.
Ulterior, continuîndu-și acțiunile sale infracționale, în aceiași zi, aproximativ la ora
02.30, în s.Cărpineni, r-nul Hîncești, în apropierea magazinului „Olivia”, Vintilă Octavian
de comun acord cu Tacu Eugeniu și Colța Ion, în privința cărora procedura a fost disjungată
și judecată separat, încălcînd grosolan ordinea publică și acționînd cu o deosebită
obrăznicie, fără motiv, i-a aplicat intenționat cet.Afroni Andrei mai multe lovituri cu pumnii
și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale sub formă de
echimoze cu excoriații pe față, pe pavilionul urechii drepte pe partea stîngă a gîtului,
hemoragie în sclera ochiului drept, edem al obrazului drept, fractura oaselor nazale cu
deplasarea fragmentelor, ce se califică ca vătămări corporale ușoare.
Sentința a fost contestată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia
și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că în cadrul examinării cauzei nu s-a
1
demonstrat careva încălcări a ordinii publice, nu a fost dovedit faptul aplicării de către el a
violenței asupra părții vătămate; în ședința de judecată partea vătămată nu a putut indica
cînd, unde și în ce împrejurări a fost lovit de el, doar a indicat că dînsul i-a aplicat vreo 4-6
lovituri cu pumnul în piept, fapt ce nu se confirmă prin raportul de expertiză, din acest
motiv instanța urma să aprecieze critic declarațiile părții vătămate, care nu coroborează cu
celelalte probe ale cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, a fost
respins, ca nefondat, apelul inculpatului, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a conchis că, vinovăția inculpatului O.Vintilă în săvîrșirea
infracțiunii imputate se confirmă prin probele cercetate de prima instanță, care au fost
apreciate obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, și
anume prin declarațiile părții vătămate A.Afroni, a martorului Gh.Afroni și actele cauzei -
plîngerea părții vătămate, informația parvenită de la serviciul 903, raportul de expertiză
medico-legală nr.205/D din 17.07.2013, procesele-verbale de confruntare din 23.10.2013
dintre partea vătămată și inculpat, și dintre partea vătămată și I.Colța.
La fel, instanța de apel, analizînd declarațiile martorilor A.Rusu și A.Mandîș și
verificîndu-le în colaborare cu celelalte probe, a conchis că prima instanță corect le-a
apreciat critic, deoarece aceștia sînt prieteni cu inculpatul și au depus declarații în scopul
apărării acestuia și eschivării lui de la răspunderea penală, mai mult ca atît, declarațiile lor
se contrazic cu cele ale părții vătămate A.Afroni și procesul-verbal de confruntare din
23.10.2013 dintre inculpat și partea vătămată.
Argumentul inculpatului cu privire la nevinovăția sa, pe motiv că fapta nu întrunește
elementele infracțiunii imputate, au fost respinse, pe motiv că cert s-a constatat că dînsul a
participat împreună cu E.Tacu și I.Colța la acțiuni intenționate, încălcînd grosolan ordinea
publică, cauzînd vătămări corporale ușoare părții vătămate, din declarațiile căruia, date în
prima instanță și la faza urmăririi penale, se constată că anume trei persoane i-au aplicat
lovituri, iar O.Vintilă i-a aplicat 4-6 lovituri cu pumnul în piept (f.d. 10-13, 114-118).
Instanța a constatat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului
O.Vintilă, prima instanță corect a aplicat prevederile art.7, 61, 75, 76 Cod penal, a ținut cont
de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care
anterior nu a fost condamnat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, și, apreciind aceste împrejurări, a conchis că corijarea și reeducarea
inculpatului este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de amendă.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul A.Macar în numele
inculpatului O.Vintilă care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea dosarului la rejudecare, pe motiv că
învinuirea se bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate, care sînt contradictorii cu
raportul de expertiză și cu declarațiile martorului A.Burcă; instanța de apel a încălcat
principiul contradictorialității în procesul penal, al legalității în drepturi a părților
participante la judecarea cauzei, accesul la procedura de verificare și cercetare a probelor
enunțate și susținerea pozițiilor în raport cu probele administrate, ignorînd jurisprudența
CEDO, precum și drepturile inculpatului la un proces echitabil.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, ținînd cont de opinia
procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind
neîntemeiat, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi respins din următoarele
considerente.
Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, la care face
referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a
2
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția.
Analizînd temeiul invocat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat.
Colegiul constată că instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de
procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate, în
conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, le-a examinat complet și
obiectiv, sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi
penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui
O.Vintilă în comiterea infracțiunii imputate, să fie justă și întemeiată, corect încadrînd
acțiunile acestuia în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal - huliganism, adică acțiunile
intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra
persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, precum și acțiunile
care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșite de
mai multe persoane.
Astfel, conform conținutul sentinței și deciziei, instanțele au conchis că vinovăția lui
O.Vintilă în săvîrșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate legal în
cadrul urmăririi penale, precum și administrate în cadrul cercetării judecătorești, și
recercetate în cadrul instanței de apel, și anume prin declarațiile inculpatului, a părții
vătămate A.Afroni, a martorului Gh.Afroni și actele cauzei - plîngerea părții vătămate,
informația parvenită de la serviciul 903, raportul de expertiză medico-legală nr.205/D din
17.07.2013, procesele-verbale de confruntare din 23.10.2013, dintre partea vătămată și
inculpat, și dintre partea vătămată și I.Colța.
Probele indicate sînt detaliat descrise în decizia instanței de apel, care sînt pertinente
și concludente, coroborează între ele și nu prezintă temei de îndoială.
Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpatul nu este vinovat de
comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sînt neîntemeiate și contravin actelor
cauzei, și anume declarațiilor părții vătămate, proceselor-verbale de confruntare efectuate
între partea vătămată și inculpat, potrivit cărora partea vătămată a indicat că O.Vintilă a
participat împreună cu E.Tacu și I.Colța la maltratarea sa și că acesta i-a aplicat lovituri cu
pumnul în piept.
Astfel, concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, deoarece cert s-a
constatat că acesta în afară de încălcarea grosolană a ordinii publice, a aplicat și violență
asupra părții vătămate.
Argumentele recurentului, precum că instanțele de fond eronat au apreciat probele
cauzei, nu poate fi reținut, deoarece aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei
de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs. Mai mult,
aceste argumente au fost invocate și în apel, iar instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu,
conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat asupra
lor în decizie.
La fel, lipsite de temei sînt și celelalte argumente invocate de avocat în recurs
referitor la presupusele încălcări de procedură în cadrul judecării cauzei, precum și
încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, pe motiv că hotărîrea instanței nu a
fost motivată din punct de vedere al legalității și temeinicii acesteia, deoarece instanța de
apel, respectînd prevederile art.414 alin.(21) Cod de procedură penală, a examinat cauza
penală fără careva abateri de la normele materiale și procedurale, corect apreciind
circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, argumentîndu-și hotărîrea, care
cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate, considerînd corectă încadrarea
3
acțiunilor inculpatului în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, concluzie ce este susținută și
de către instanța de recurs.
Colegiul atestă că, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de
apel, inclusiv și s-o caseze, doar în cazul în care se constată comiterea unei erori de drept,
ținînd seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrilor judecătorească devenită
definitivă.
Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești contestate.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au
dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în
prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Concomitent, se constată că pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea
prevederilor art.61, 75-76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost
declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de
gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate
circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.
Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar declarat de avocatul A.Macar în numele inculpatului O.Vintilă, și, potrivit
legii, se dispune respingerea recursului ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Macar Alexandru în
numele inculpatului Vintilă Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 23 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui Vintilă Octavian, cu menținerea
hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 noiembrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
4