1ra-849/15 — Art. 187 alin.2 CP

Prin Sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 13 octombrie 2014, cauza penală fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Abdurahmanov Hanraz a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 al. 2, lit. b), f) Cod penal la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare fără amendă. În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Pentru a se pronunța cu sentința, instanța de fond a stabilit că inculpatul Abdurahmanov Hanraz, la 13 iunie 2014, în jurul orei 12.25, în timp ce se deplasa cu maxi-taxi nr. 166 pe bd. Decebal, 89, mun. Chișinău, avînd intenția de a sustrage bunurile altei persoane în scop de profit, împreună și prin înțelegere prealabilă cu o altă persoană, în privința căruia cauza penală a 1 fost disjungată, în mod deschis au sustras din geanta dnei Gezer Svetlana un portmoneu în valoare de 220 lei, în care se afla buletinul de identitate, permisul de conducere, procura pe automobilul de model Jeep Grand Karaoke, un card bancar de la "VictoriaBank", acte eliberate pe numele său, un card bancar de la "VictoriaBank" eliberat pe numele SRL "Amisean", carduri de reducere, o cruciuliță de argint în valoare de 300 lei și bani în sumă de 700 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună material considerabilă în sumă totală de 1220 lei.

Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel, prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită inculpatului Abdurahmanov Hanraz pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 4 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului procurorul a indicat că la stabilirea termenului și categoriei pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de: - gravitatea infracțiunii comise, motivul acesteia, personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului; - faptul că Abdurahmanov Hanraz nu a colaborat cu organele de urmărire penală și în cadrul urmăririi penale nu a recunoscut vina în cele săvîrșite; - faptul că inculpatul a săvîrșit crima în plină zi, în stradă, asupra unei femei, manifestînd obrăznicie deosebită.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2015, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a considerat că: - instanța de fond, analizînd probele administrate în ședință a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Abdurahmanov Hanraz încadrarea juridică corespunzătoare și anume art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal al Republicii Moldova - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, de două sau mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile; - instanța de fond a stabilit inculpatului Abdurahmanov Hanraz o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a legii penale, ajungînd rezonabil la concluzia că pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei își va atinge scopul de reeducare și corectare a inculpatului și-l va determina să conștientizeze gradul prejudiciabil al acțiunilor sale, acesta fiind la o vîrstă tînără, indiferent de faptul că a mai comis anterior o infracțiune împotriva patrimoniului. 2 Analizînd circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului în raport cu normele legale, Colegiul Penal a constatat că Abdurahmanov Hanraz a recunoscut vina, fiind de acord ca cauza penală să fie examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, s-a căit de cele săvîrșite, a reparat integral prejudiciul cauzat. Aceste împrejurări au convins instanța de fond care a individualizat corect pedeapsa și nu a existat nici un temei pentru a casa sentința și a aplica inculpatului o pedeapsă mai aspră.

Împotriva deciziei menționate procurorul declară recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală solicitînd casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei în privința inculpatului Abdurahmanov Hanraz, cu excluderea art. 90 Cod penal din pedeapsa aplicată. În motivarea recursului recurentul indică că: - instanța a numit inculpatului Abdurahmanov Hanraz Gahraman o pedeapsă minimă invocînd în acest sens prezenta circumstanțelor atenuante stabilite, fară însă a le stabili prin hotărîrile pronunțate; - prin urmare, instanțele de judecată nu au constatat alte circumstanțe atenuante ce ar oferi posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal adică s-a admis dubla valență la utilizarea acelorași circumstanțe, fapte inadmisibil, conform Hotărîrii Plenului CSJ privind individualizarea pedepsei penale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, temei încadrat în prevederile art.427 alin.(1) pct.10 Cod de procedură penală. Analizînd temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. art. 61,75, 76, 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu. Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de 3 individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia au fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. Norma art.75 Cod penal indică expres, că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Astfel, instanța de apel corect a menționat că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont pe deplin de prevederile citate - criteriile generale de individualizare a pedepsei penale și corect a ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal numind inculpatului o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal, luînd în considerație personalitatea inculpatului, care este tînăr, nu este căsătorit, a recuperat prejudiciul, partea vătămată nu are pretenții față de el (f.d.209), a recunoscut vina fiind de acord cu examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmării penale și se căiește sincer (f.d.207). Prin urmare, Colegiu reține că nu și-au găsit confirmare criticile recurentului precum că instanțele de judecată au numit inculpatului Abdurahmanov Hanraz Gahraman o pedeapsă minimă fără a stabili în acest sens prin hotărîrile pronunțate prezenta circumstanțelor atenuante. 4 De asemenea Colegiul reține că, criticele formulate de recurent au fost invocate și în apel, cărora l-i s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, iar decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. 415- 417 Cod de procedură penală soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune. În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate pe cauza dată și prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2015, în cauză penală în privința lui Abdurahmanov Hanraz Gahraman, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 30 septembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5 Dosarul nr. 1ra-849/2015 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE dispozitiv 16 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan și Ion Guzun a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui: Abdurahmanov Hanraz Gahraman, născut la 17 mai 1994, cod personal 2004042187284, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Cuza Vodă 8, ap. 51. Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 04.07.2014-13.10.2014; Instanța de apel: 21.11.2014-22.01.2015; Instanța de recurs: 11.06.2015 - 16.09.2015, În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2015, în cauză penală în privința lui Abdurahmanov Hanraz Gahraman, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi publicată la 30 septembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan 6 Ion Guzun 7