1ra-870/15 — Art. 186, 290 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 07 martie 2014, Cotovoi Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 180 (una sută optzeci) ore. Prin aceiași sentință, Cotovoi Ivan a fost achitat pe art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, Cotovoi Ivan a păstrat la domiciliul său un cartuș de calibrul 9 mm fără autorizația corespunzătoare, care la 18.01.2012 în urma efectuării percheziției în cadrul dosarului penal nr. 2011360782, pe str. I. Creangă nr.7, ap. 34 din or. Ungheni a fost depistat și ridicat și care potrivit raportului de expertiză balistică nr. 16 din 25.01.2012 se referă la categoria "muniții", care este destinat pentru nimicirea personalului, distrugerea diferitor materiale în timpul efectuării tragerii din pistoalele fabricate în URSS și Rusia de tip "PM" și era util pentru efectuarea tragerilor. 1 Totodată, instanța de fond a indicat că, Cotovoi Ivan a fost pus sub învinuire pentru faptul că în noaptea de 24.12.2011 spre 25.12.2011, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras de la rețeaua de telecomunicații a Centrului Rețelelor de Comunicații a S.A."Moldtelecom", filiala Ungheni, amplasată în subsolul blocului de locuit cu 9 nivele de pe str. B. P. Hajdeu nr.15, din or. Ungheni, 80 metri de cablu de tipul "Fibra optică" cu prețul de 8,14 lei pentru 1 metru, 100 metri de cablu de tipul "TPP-10x2x0,4 mm” la prețul de 11,17 lei pentru 1 metru, 75 metri de cablu de tipul "TPP-20x2xO,4mm” la prețul de 16,05 lei pentru 1 metru și 25 metri de cablu de tipul "TPP- 30x2x0,4mm” la prețul de 21,63 lei, cauzînd societății respective o daună materială în proporții considerabile în valoare totală de 3514,26 lei.

Nefiind de acord cu sentința, apel a declarat procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea achitării inculpatului pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Brai Ivan să fie condamnat pe toate capetele de învinuire cu stabilirea pedepsei totale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 240 ore. În motivarea cerințelor apelantul a invocat aprecierea unilaterală și neobiectivă a bazei probante administrate pe caz, cu acordarea priorității doar unui punct al raportului de expertiză, fără a-i da o apreciere prin coroborare cu restul probelor prezentate pentru cercetare și anume: declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate Vacarciuc Iurie; martorilor Crîjanovschi Igor, Crîjanovschi Ghendie, Gurchin Denis, Cojocaru Veronica, Emilianov Svetlana și Casian Valentin, precum și probele scrise anexate la dosar, or interpretarea corectă a puterii probante a probelor administrate pe caz, denotă cu certitudine furtul fibrelor de telecomunicații comis de Cotovoi Ivan, în același aspect s-a invocat și netemeinicia soluției judecătorești în partea ce ține de nimicirea corpurilor delicte.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2015 a fost admis apelul declarat, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care Cotovoi Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității; - în baza art. 290 alin. (1) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor numite, inculpatului i s-a stabilit pedeapsă definitivă de 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Măsura preventivă aplicată lui Cotovoi Ivan a fost revocată. Dispozițiile sentinței cu privire la corpurile delicte a fost menținută fără modificări. 2 4.1. Instanța de apel rejudecînd cauza a menționat că, deși inculpatul neagă cu desăvîrșire comiterea faptelor imputate ca infracțiune, vinovăția acestuia și-a găsit deplină confirmare prin probele verbale și cele scrise administrate în cauză de către organul de urmărire penală, ce au servit obiect de cercetare judecătorească atît la ședințele instanței de fond cît și a celei de apel, cărora însă instanța de fond nu le-a dat o apreciere obiectivă în raport cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală. Colegiul penal a subliniat că în susținerea concluziei sus-menționate privind vinovăția inculpatului în sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane vin declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, a martorilor, precum și materialele cauzei administrate la cauza penală. Astfel, cumulul de probe ce au fost supuse unei cercetări suplimentare în instanța de apel, denotă cu certitudine că în noaptea de 24.12.2011 spre 25.12.2011inculpatul, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a sustras de la rețeaua de telecomunicații a Centrului Rețelelor de Comunicații a S.A."Moldtelecom", filiala Ungheni, plasată în subsolul blocului de locuit cu 9 nivele de pe str. B. P. Hajdeu nr.15, din or. Ungheni, 80 metri de cablu de tipul "Fibra optică" la prețul de 8,14 lei pentru 1 metru, 100 metri de cablu de tipul „TPP-10x2x0,4 mm” la prețul de 11,17 lei pentru 1 metru, 75 metri de cablu de tipul "TPP-20x2xO,4mm” la prețul de 16,05 lei pentru 1 metru și 25 metri de cablu tipul "TPP-30x2xO,4mm” la prețul de 21,63 lei, cauzînd astfel societății respective o daună materíală în proporții considerabile în valoare totală de 3514,26 lei. Ajungînd la această concluzie, Colegiul a ținut să menționeze că cumulul probelor adminístrate pe caz prin coroborarea lor reciprocă, denotă cert comiterea de către inculpat a furtului de cablu în noaptea spre 25.12.2011, or pe lîngă declarațiile martorului Gurchin Denis căruia inculpatul i-a recunoscut că, în ziua de 26.12.2011 a predat la punctul de colectare a metalului uzat 13 kg de cupru, firele din cele cinci ghemotoace ridicate din locuința celui din urmă după componența chimică a elementelor, au apartenență comună de grup cu mostrele prezentate pentru comparație de model "TPP 30x2x0,4"; "TPP 20x2x04" și "TPP 20x2x0,4". Mai mult ca atît rămășițele de cablu observate de către Cojocaru Veronica care le-a și fotografiat, au fost depistate de ea între etajul 2 și 3 a blocului de locuit cu 5 nivele de pe str. I. Creangă din Ungheni, unde se află locuința inculpatului Cotovoi Ivan, fapt confirmat și prin procesul-verbal din 31.12.2011 de cercetare a subsolului acestei încăperi. Prin urmare, în prezența acestor împrejurări Colegiul a conchis ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în sustragerea de cablu, iar negarea faptei imputate nu este altceva decît o metodă de apărare și o încercare de a evita răspunderea 3 penală. De aceea, s-a considerat necesar de a dispune condamnarea lui Cotovoi Ivan pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe lîngă condamnarea acestuia și pe art. 290 alin. (1) Cod penal, în latura căreia sentința de condamnare nu a fost contestată de către inculpat, fiind considerată ca dovedită fapta comisă de el în păstrarea ilegală a munițiilor. Respectiv, constatînd ca fiind dovedită fapta comisă de către Cotovoi Ivan pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) și respectiv art. 290 alin. (1) Cod penal, Colegiul la stabilirea categoriei pedepsei penale a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 Cod penal ce ține de scopul acesteia la restabilirea echității sociale, întru prevenirea continuării activității criminale atît de către făptuitor, cît și de alte persoane. La fel s-a ținut cont și de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale stipulate la art. 75 Cod penal cum sunt: gravitatea faptei imputate ce face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, caracterul prejudiciabil a celor săvîrșite, personalitatea inculpatului în raport cu precedenta condamnare pentru comiterea faptelor analogice, caracteristica negativă a inculpatului de la locul de trai, ultimul avînd un cerc de prieteni cu antecedente penale. Totodată, Colegiul a ținut cont și de lipsa acțiunii civile în cauza penală or, chiar dacă reprezentantul SA "Moldtelecom" a confirmat existența prejudiciului material, altul decît cel constatat prin învinuirea formulată în rechizitoriu, pe motiv că pentru restabilirea rețelei de telecomunicații s-a cheltuit o sumă mai mare de bani decît costul cablului sustras, în corespundere cu art. 225 alin. (2) Cod de procedură penală nu se împiedică inițierea unei acțiuni civile în ordinea procedurii civile (f. d. 91).

Împotriva deciziei menționate recurs ordinar a declarat inculpatul, fără a invoca prevederile art. 427 Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie menținută sentința instanței de fond. În motivarea recursului indică că nu sunt probe ce ar confirma vinovăția sa pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal iar declarațiile depuse de către martori precum și raportul de expertiză sunt false.

Procurorul a depus referință asupra recursului declarat prin care solicită respingerea acestuia, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute la art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 4 hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă. În speță, Colegiul penal precizează că inculpatul nu invocă careva temei prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă că recurentul critică pedeapsa aplicată de către instanța de apel, eroare care de fapt este prevăzută la pct. 10) alin. (1) Cod de procedură penală. Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul consideră, că temeiul semnalat nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel casînd soluția instanței de fond just și-a motivat decizia adoptată, deoarece vina inculpatului a fost demonstrată prin cumulul de probe administrate la materialele cauzei și care confirmă săvîrșirea de către Cotovoi Ivan a infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) și art. 290 alin. (1) Cod penal. În această ordine de idei instanța de recurs precizează, că la aplicarea pedepsei în privința inculpatului s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 Cod penal. Reieșind din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. 5 De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel în raport cu fapta comisă și cu cumulul de circumstanțe, corect a casat sentința în privința lui Cotovoi Ivan, deoarece cumulul probelor adminístrate pe caz prin coroborarea lor reciprocă, denotă cert comiterea de către inculpat a furtului de cablu și păstrarea la domiciliu a cartușului de calibrul 9 mm fără autorizația corespunzătoare. Astfel, circumstanțele expuse corect au dus la emiterea unei decizii de condamnare de către instanța de apel, iar corectarea inculpatului se consideră posibilă cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, conform procesului verbal al ședinței de judecată din instanța de fond, inculpatul sau avocatul acestuia nu au înaintat careva obiecții asupra raportului de expertiză nr. 1400 din 15.08.2013 sau asupra declarațiilor martorilor, de aceea instanța de recurs respinge argumentul recurentului precum că acestea ar fi false, ca fiind nefondat. Prin urmare, instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent întru casarea deciziei recurate sunt declarative și neîntemeiate, invocate în scopul evitării executării pedepsei aplicate, or instanța de apel examinînd minuțios cauza a apreciat toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu și detaliat, iar alte 6 probleme de drept care ar afecta hotărîrea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. Din acest punct de vedere se conchide că în cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2015, declarat de inculpatul Cotovoi Ivan, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 16 septembrie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 7