1ra-701/2015 — art.152 alin.2 art.186 al.2 CP

1ra-701/2015 — art.152 alin.2 art.186 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra - 701/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru URSACHE,

Judecători: Nadejda TOMA, Ghenadie NICOLAEV,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Karakaya Alexei, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei

Cahul din 16 aprilie 2014 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul

din 17 februarie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Karakaya Alexei Alexandr, născut la

05.01.1988, originar și domiciliat or.

Cahul, str. Bogdan Petriceicu Hașdeu 8

A, ap.3 A.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 01.02.2013 – 16.04.2014,

Instanța de apel: 17.06.2014 – 17.02.2015,

Instanța de recurs: 20.05.2015 – 29.07.2015.

A C O N S T A T A T :

privința lui Karakaya Alexei învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. b), c), d), Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea

părților.

Inculpatul Karakaya Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 152 alin.(2) lit. b), e) Cod penal la 5 ani închisoare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Karakaya

Alexei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani,

1

obligîndu-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului

competent.

Acțiunea civilă înaintată de Moraru Anatolie și Moraru Denis privind

încasarea prejudiciului moral a fost admisă parțial fiind dispusă încasarea în

mod solidar de la Karakaya Alexei și Jeleascov Serghei în beneficiul lui Moraru

Anatolie și Moraru Denis suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în ce

privește prejudiciul material, acțiunea civilă s-a admis în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Jeleascov S., însă în privința

acestuia recurs ordinar nu a fost declarat.

Serghei împreună cu Karakaya Alexei la data de 19 ianuarie 2012, între orele

20.00-21.00, aflându-se lîngă barul „Insomnia", situat în or. Cahul, bd. Victoriei

nr.1, avînd scopul aplicării leziunilor corporale, în urma unui conflict apărut

cu Moraru Anatolie și Moraru Denis, intenționat le-au aplicat lovituri cu mînile

și picioarele, apoi Jeleascov Serghei le-a aplicat ambilor lovituri cu o armătură

pe diferite părți ale corpului, cauzându-le lui Moraru Anatolie leziuni

corporale, manifestate prin echimoze pe obraji, umăr, femur, comoție

cerebrală, fractura osului radial din dreapta și a osului nazal, care conform

raportului de expertiză medico-legală nr.44d din 10 februarie 2012, se califică

ca leziuni corporale medii, iar lui Moraru Denis leziuni corporale în formă de

edem-echimoză pe obraji, spate, comoție cerebrală, fractura coastei 11 din

dreapta, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.45d din 10

februarie 2012, se califică ca leziuni corporale medii.

Tot ei, Jeleascov Serghei împreună cu Karakaya Alexei, în noaptea de 17

ianuarie spre 18 ianuarie 2013, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Dermenji S. cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin alegerea de

chei au pătruns în magazinul „Orange" din str. Lenin 52, or. Comrat, de unde

au sustras bunuri în valoare de 49 717, 98 lei, prin ce au cauzat părții

vătămate un prejudiciu material considerabil.

Acțiunile lui Jeleascov Serghei și Karakaya Alexei instanța de fond le-a

încadrat în baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal „vătămarea intenționată

medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru

viață” și nu a provocat urmările, prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată

de dereglarea îndelungată a sănătății, săvîrșită în privința a două persoane și

de către două persoane, și în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal „furt,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în

2

încăpere de către două sau mai multe persoane cu cauzarea de daune

considerabile”.

apel, solicitînd casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care să-i fie stabilită o pedeapsă minimă și un termen de probă

minim.

A invocat că în momentul cînd a comis infracțiunea la 19.01.2012

sancțiunea art. 152 alin.(2) Cod penal prevedea pedeapsa cu privarea de

libertate pe un termen de la 3 pînă la 6 ani. Susține că instanța a aplicat față de

el o pedeapsă care este aproape de pedeapsa maximă adică 5 ani, și de

asemenea apropiat de maxim, termenul de probă - 4 ani. Consideră că o

asemenea pedeapsă este inechitabilă.

A mai indicat inculpatul, că instanța la stabilirea pedepsei n-a ținut cont

de vîrsta sa, faptul că are la întreținere nu numai copilul minor, ci și soția care

se află în concediu de îngrijire a copilului. Susține că participarea sa la

comiterea infracțiunii a fost minimă.

2015 apelul declarat de inculpatul Karakaya Alexei a fost admis, sentința

instanței de fond a fost casată parțial, în latura civilă în partea încasării

prejudiciului moral și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Jeleascov Serghei în

beneficiul lui Moraru Anatolie și Moraru Denis cîte 1250 (o mie două sute

cincizeci) lei pentru fiecare cu titlu de pagubă morală, precum și s-a dispus

încasarea de la Karakaya Alexei în beneficiul lui Moraru Anatolie și Moraru

Denis cîte 1250 (o mie două sute cincizeci) lei pentru fiecare cu titlu de

pagubă morală.

În rest, dispozițiile sentinței instanței de fond, au fost menținute.

inculpatului Karakaya A. precum că i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră și

solicitarea acestuia de a fi pronunțată o nouă hotărâre prin care să fie stabilită

o pedeapsă mai blândă, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, reieșind

din următoarele: la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținându-se cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

3

reeducării acestuia, iar pedeapsa urmînd a fi stabilită în limitele prevăzute de

legea penală.

În acest sens instanța de apel a menționat, că instanța de fond corect a

reținut, că reeducarea și corectarea inculpaților e posibilă numai în condițiile

stabilirii pedepsei cu închisoare pe un termen de 5 ani, cu aplicarea art.90 Cod

penal, și numirea unui termen de probă de 4 ani, oferindu-i inculpatului

posibilitatea reală să dovedească faptul corectării sale prin comportamentul

corect și exemplar, prin necomiterea pe viitor a altei infracțiuni, fapt ce va

asigura atingerea scopului pedepsei penale.

Astfel instanța de apel a conchis, că individualizarea pedepsei

inculpatului de către instanța de fond a fost legală, întemeiată și motivată, de

aceea a ajuns la concluzia, că nu există temei legal pentru admiterea apelului

inculpatului și se impune soluția de menținere a hotărîrii atacate în latura

penală.

Cu referire la latura civilă a cauzei instanța de apel a menționat, că prima

instanță incorect a încasat în mod solidar din contul inculpaților în beneficiul

părților civile Moraru Anatolie și Moraru Denis prejudiciul moral în sumă de

5000 lei, adoptînd în acest sens o soluție eronată, deoarece potrivit practicii

judiciare constante prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, se încasează de

la fiecare parte civilmente responsabilă în mod separat, dar nu în mod solidar.

Instanța de apel a considerat, că ținînd cont de săvârșirea de către

Karakaya Alexei a infracțiunii imputate, acordarea unei compensații pentru

prejudiciul moral în această cauză este justificată, deoarece Moraru Anatolie și

Moraru Denis au avut incontestabil suferințe psihice și fizice, iar acest

prejudiciu moral urmează a fi pus pe seama inculpaților, însă, reieșind din

suma de 5000 lei, acordată părților civile de instanța de fond, și ținînd cont de

principiul neagravării situației în propriul apel, instanța de apel a conchis de a

dispune încasarea de la Jeleascov Serghei în beneficiul lui Moraru Anatolie și

Moraru Denis cîte 1250 lei pentru fiecare cu titlu de pagubă morală și de la

Karakaya Alexei în beneficiul lui Moraru Anatolie și Moraru Denis cîte 1250 lei

pentru fiecare cu titlu de pagubă morală.

inculpatul Karakaya Alexei declară recurs ordinar, solicitând casarea

hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă minim posibilă.

Consideră recurentul că instanțele judecătorești i-au aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

4

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la

adoptarea hotărîrii instanța de apel nu a comis erori de drept prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în

textul normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în

cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de

apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel atunci cînd: „s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale”.

Analizînd decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului,

Colegiul penal constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat reieșind din următoarele:

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

5

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cît și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul Karakaya Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 152 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă

cu închisoare de la 5 la 7 ani iar în redacția legii la momentul comiterii

infracțiunii prevedea o pedeapsă de la 3 la 6 ani închisoare, instanța

aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a acesteia pe un termen de 4 ani.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei

aplicate, dacă în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va

săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În conformitate cu art.90 alin.(2) Cod penal, termenul de probă se

stabilește de instanța de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Karakaya A., pentru infracțiunea comisă, instanța de

6

fond și cea de apel nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului

este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele

legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-

a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Karakaya

Alexei, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17

februarie 2015, în cauza penală privindu-l pe Karakaya Alexei Alexandr, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la data de 20 august 2015.

Președinte Petru URSACHE

Judecător Nadejda TOMA

Judecător Ghenadie NICOLAEV

7