1re-84/15 — art. 186 alin.2 lit. c,d, art. 192.1 alin. 1 CP

Dosarul nr. lre-84/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători -Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către condamnatul Ticot Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 octombrie 2014, în cauza penală

privindu-1 pe

Ticot Veaceslav Semion, născut la 25 aprilie 1995,

originar și domiciliat în municipiul Bălți, satul Sadovoe, str.

Capriana 4/3;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

CONSTATĂ:

procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Ticot Veaceslav a fost

condamnat:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 1 an închisoare;

- în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an 2 luni

închisoare.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Bălți din 14 iunie 2012 și încheierii Judecătoriei Bălți din

26 iulie 2013, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 2 ani 6 luni închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Veaceslav în noaptea de 08 iunie 2013 spre 09 iunie 2013, cu scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, pe ascuns a pătruns în gospodăria cet. Dabija Mihail

situată pe str. Timireazev, nr. 37, mun. Bălți, de unde a sustras pe ascuns o

1

bicicletă de model ’’Ucraina”, de culoare verde, la prețul de 550 lei, prin ce i-a

cauzat părții vătămate o daună materială considerabilă.

2.1. Tot el, în perioada de timp de la 07 iunie 2013 pînă la 11 iunie 2013, cu

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în garajul amplasat pe

adresa Petru Zadnipru 6a, mun. Bălți, ce-i aparținea cet. Braga I., de unde a

sustras pe ascuns o bicicletă de model ”Aist”, de culoare albastră, la prețul de

600 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate o daună materială în sumă de 600 lei,

după ce cu cele sustrase s-a eschivat de la locul infracțiunii.

2.2. Tot el, în noaptea de 11 iulie 2013 spre 12 iulie 2013, cu scopul răpirii

mijlocului de transport, fără scopul însușirii, aflîndu-se pe str. Suceava 18, mun.

Bălți, a răpit automobilul de model ”Moscvici 412” cu n/î BL AA 398, de culoare

albă, la prețul de 8000 lei, care aparținea cet. Dumbrăvanu D. cu drept de

proprietate, după aceea a dispărut într-o direcție necunoscută, prin ce i-a cauzat

părții vătămate o daună materială considerabilă.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare, invocînd că nu a comis infracțiunile imputate, iar la urmărirea penală

a fost amenințat de către polițiști, motiv din care a fost nevoit să recunoască

vina de cele săvîrșite. La fel, a menționat, că procurorul i-a dat să semneze niște

acte în lipsa avocatului, dar nu i s-a adus la cunoștință ce trebuie să semneze,

încît el nu știe a citi.

a fost respins recursul declarat, cu menținerea hotărîrii atacate.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că prima

instanță corect a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului de cele

incriminate, care la rîndul său a acceptat condițiile acordului de recunoaștere a

vinovăției, mai mult, în prezența avocatului a recunoscut săvîrșirea faptelor

imputate. Pedeapsa aplicată corespunde cerințelor art. 7, 61, 75 Cod penal.

sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu excluderea art. 1921

alin. (1) Cod penal și stabilirea unei pedepse mai blînde, din motiv că nu a

săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 1921 alin. (1) Cod penal, iar procurorul

nu a prezentat dovezi care ar demonstra că anume el a săvîrșit această

infracțiune.

2014 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat, cu menținerea hotărîrii

atacate.

2

Instanța de recurs, în motivarea soluției adoptate a indicat că inculpatul

Ticot V., declarînd recurs împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 04

noiembrie 2013, a epuizat căile ordinare de atac pe caz, iar prin declararea

recursului repetat împotriva aceleiași sentințe, de către acesta a fost încălcat

principiul exercitării căilor de atac, și anume principiul unicității dreptului de

a folosi o cale de atac. Respectivul principiu prevede că dreptul de a folosi o

cale de atac este unic și se epuizează prin folosirea lui. Titularul căii de atac

interesat nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași

hotărîri, prin urmare categoric se exclude judecata de mai multe ori în aceeași

cale de atac.

în anulare de către condamnatul Ticot V., prin care, fără a indica vreun temei

prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală, solicită excluderea învinuirii

înaintate în baza art. 1921 alin. (1) Cod penal și stabilirea unei pedepse mai

blînde, cu liberarea de pedeapsă înainte de termen. Concomitent, invocă că

recunoaște vinovăția pe învinuirea înaintată pe art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, pedeapsa pe care deja a executat-o fără a avea careva încălcări a

regimului de detenție.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul

în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror

cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul

acesteia. Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în

textul recursului argumentarea ilegalității hotărâri atacate, cu indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

În speță, lecturând textul recursului declarat, se constată că condamnatul

solicită casarea deciziei instanței de recurs din 22 octombrie 2014, cu

rejudecarea cauzei, prin care să fie exclusă învinuirea înaintată în baza art. 1921

alin. (1) Cod penal și stabilirea unei pedepse mai blînde, cu liberarea de

pedeapsă înainte de termen, neinvocând nici un temei din cele prevăzute în art.

453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a

recursului în anulare, și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs

3

în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar

alineatul (2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil,

dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este

declarat repetat.

În același context, instanța de recurs specifică că hotărârea judecătorească

irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția cazurilor

când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se consideră

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate la textul recursului declarat, se constată că

recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru

dispunerea stabilirii unei pedepse mai blînde în privința sa sau un viciu

fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile

pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența

încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi

naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se cu desăvîrșire

argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Așadar, se constată că autorul recursului nu a respectat cerințele legale și

a neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală - cea mai

esențială cerință față de recurs - nu a invocat concret unul din temeiurile

prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argu-

mentarea din punct de vedere nu al stării de fapt, ci al problemei de drept, ce

este incidentă cauzei și dacă aceasta are importanță pentru jurisprudență.

Or, în atare circumstanțe, Colegiul constată că recursul în anulare, declarat

de condamnat, nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele

specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-

ar justifica.

4

Sub acest aspect, întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul reține că competența de rejudecare a hotărârilor

judecătorești irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept, și

nu pentru o revizuire a aspectelor de fapt. Punerea la îndoială a calificării

acțiunilor, confirmarea vinovăției în procedura acordului de recunoaștere a

vinovăției, administrarea probelor și reaprecierea acestora la etapa recursului

în anulare, după cum solicită recurentul, nu se încadrează în art. 453 Cod de

procedură penală.

În consecință, se conchide că recursul în anulare declarat de condamnatul

Ticot Veaceslav, nu întrunește condițiile de conținut și urmează a fi declarat

inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ticot

Veaceslav împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22

octombrie 2014, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele

de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecătorii Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

5