1ra-878/2015 — art. 190 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 12 februarie 2013, Bojescu Ivan Ivan, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe i-a fost adăugat parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 05 martie 2010, fiindu-i stabilită pedeapsă definitivă 5 ani 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Malancuș Maxim Victor, în privința căruia hotărârile judecătorești nu au fost contestate în ordinea recursului ordinar.

Potrivit sentinței, s-a constatat că, Bojescu I. la data de 01 aprilie 2012, în jurul orei 09.00, de comun acord, prin împărțirea rolurilor și printr-o înțelegere prealabilă cu Malancuș M. având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, deplasându-se cu automobilul de model „Wolkswagen Passat” cu n/î A 678 AX, pe traseul R-34, din direcția orașului Cahul spre orașul Cantemir, au intrat în magazinul alimentar ce aparține SRL „Vrancos” din s. Roșu r-nul Cahul, unde prin înșelăciune a achitat în mod intenționat vânzătoarei Ieșanu N., pentru procurarea unor produse cu o bancnotă de 20 euro, destinată ca suvenir. Astfel, a obținut în mod ilegal și gratuit 2 pachete de țigări „Chesterfield” la prețul de 24 lei, un suc la prețul de 24 lei, un pachet de semințe de floarea soarelui la prețul de 5 lei și bani în sumă de 227 lei, cauzând victimei o pagubă materială în sumă de 280 lei. 1 Tot el, la data de 01 aprilie 2012, în jurul orei 09.30, având aceeași intenție unică, prelungind acțiunile sale criminale prin aceiași metodă, de comun acord, prin împărțirea rolurilor și printr-o înțelegere prealabilă cu Malancuș M., având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, deplasându-se cu automobilul de model „Wolkswagen Passat", cu n/î A 678 AX, pe traseul R-34, din direcția orașului Cahul spre orașul Cantemir, a intrat și în magazinul alimentar ce aparține ÎI „Arnăut Ivan” din s. Roșu r-nul Cahul, unde prin înșelăciune a achitat în mod intenționat vânzătoarei Iovu T., pentru procurarea unor produse cu o bancnotă de 20 euro, destinată ca suvenir. Astfel, a obținut în mod ilegal și gratuit un pachet de biscuiți de 500 gr. la prețul de 10 lei, 2 pachete de țigări „Chesterfield” la prețul de 24 lei, o cutie de cafea „Iacobs” la prețul de 39 lei, un pachet de smântână la prețul de 13 lei, un pachet de lapte la prețul de 8 lei 50 bani, 4 pachete de cafea „Nescafe” la prețul de 16 lei și bani în sumă de 189 lei 50 bani, cauzându-i victimei o pagubă materială în sumă de 300 lei. Tot el, la data de 01 aprilie 2012, în jurul orei 10.00, având aceiași intenție unică, prelungind acțiunile sale criminale, prin aceeași metodă, de comun acord, prin împărțirea rolurilor și printr-o înțelegere prealabilă cu Malancuș M., având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, deplasându-se cu automobilul de model „Wolkswagen Passat" cu n/î A 678 AX, pe traseul R-34, din direcția orașului Cahul spre orașul Cantemir, au intrat și în magazinul alimentar ce aparține SRL „Cesigot” din s. Gotești, r-nul Cantemir, unde prin înșelăciune a achitat în mod intenționat vânzătoarei Ceban E., pentru procurarea unor produse cu o bancnotă de 20 euro, destinată ca suvenir. Astfel, a obținut în mod ilegal și gratuit o tortă la prețul de 75 lei și bani în sumă de 225 lei, cauzând victimei o pagubă materială în sumă de 300 lei. Tot el, la data de 01 aprilie 2012, în jurul orei 11.00, având aceeași intenție unică, prelungind acțiunile sale criminale, prin aceeași metodă, de comun acord, prin împărțirea rolurilor și printr-o înțelegere prealabilă cu Malancuș M., având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, deplasându-se cu automobilul de model „Wolkswagen Passat" cu n/î A 678 AX, pe traseul R-34, din direcția orașului Cahul spre orașul Cantemir, au intrat și în magazinul alimentar ce aparține ÎI „Tamara Moldovanu” din s. Gotești r-nul Cantemir, unde prin înșelăciune a achitat în mod intenționat vânzătorului Moldovanu V., pentru procurarea unor produse cu o bancnotă de 20 euro, destinată ca suvenir. Astfel, a obținut în mod ilegal și gratuit 2 pachete de țigări „Parlament” la prețul de 64 lei și bani în sumă de 236 lei, prin ce a cauzat victimei o pagubă materială în sumă de 300 lei. Astfel, prin acțiunile lor intenționate, unice și cu un singur scop, au dobândit ilicit bunuri materiale și bani în valoare de 1.180 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta inculpatului Bojescu I. a fost calificată de drept în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de două persoane.

Sentința a fost atacată cu apel de către: 3.1 Procuror, prin a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit, prin care Bojescu I. să fie 2 condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b),c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 3 ani. Conform art. 85 Cod penal prin cumul parțial, a-i adăuga acestuia pedeapsa neexecutată și stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, stabilindu-i definitiv pedeapsă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 3 ani. La fel, a-l condamna și pe Malancuș M. în baza art. 190 alin. (2) lit. b),c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială pe un termen de 3 ani. Precum și casarea încheierii judecătorești din 22.01.2013 cu privire la respingerea demersului acuzării de anexare la materialele cauzei penale a actelor procesuale privind ridicarea obiectelor de la martorul Ghenciu Oleg și recunoașterea ca corpuri delicte. În motivarea apelului a invocat că: - la judecarea cauzei instanța de judecată, la faza de cercetare judecătorească neîntemeiat a respins demersul acuzatorului privind anexarea ordonanței și procesului verbal de ridicare de obiecte din 21.01.2013, cu încălcarea prevederilor art. 375 Cod de procedură penală, deoarece sursa obținerii probelor materiale are direct legătură cu circumstanțele cauzei și care urmau a fi apreciate de instanță în cumul cu celelalte probe; - instanța de judecată a considerat nule probele acumulate prin procesele-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie, însă legalitatea mijloacelor de probă în cauză nu a fost contestată de părți și necesită a fi apreciate legal în cumul cu alte probe acumulate; - instanța de judecată neîntemeiat a considerat că nu s-a confirmat semnul calificativ „cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, deoarece inculpaților li s-a incriminat săvârșirea unei infracțiuni prelungite, reieșind din aprecierile directe ale părților vătămate,în baza art. 126 Cod penal; - instanța de judecată la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 65 Cod penal, ignorând scopul pedepsei penale de privare de dreptul de a exercita o anumită activitate de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracțiunii. 3.2 Inculpatul Bojescu I., prin care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile sale să fie calificate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, invocând că a săvârșit acțiunile criminale cu privire la dobândirea bunurilor prin înșelăciune fără a avea înțelegere cu Malancuș M. Mai mult ca atât, ultimul nu dispunea de valută în euro și nu a întreprins careva acțiuni în vederea procurării produselor alimentare. Mai menționează că doar el este vinovat de comiterea escrocheriei și regretă de cele întâmplate, iar instanța de judecată incorect a încadrat acțiunile sale în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal 3.3 Inculpatul Malancuș M., prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat, deoarece nu a cunoscut despre acțiunile lui Bojescu I. și nu a propus părților vătămate bancnote în euro, și nu a încercat să înșele sau să sustragă atenția cuiva, pentru ca Bojescu I. să-și realizeze acțiunile imputate. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 martie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către inculpați și admis parțial apelul declarat de procuror, fiind casată sentința în partea pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care lui Bojescu I. i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal – 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei complementare – privarea de dreptul de a ocupa funcții cu responsabilitate materială pe un termen de 3 ani. Conform art. 85 Cod penal prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 05 martie 2010, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă – 5 ani 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de responsabilitate materială pe un termen de 3 ani. Lui Mancuș M. i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal – amendă în mărime de 700 unități convenționale, echivalentul a 14.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de responsabilitate materială pe un termen de 3 ani. În baza art. 88 alin. (5) Cod penal, i-a fost atenuată pedeapsa stabilită lui Mancuș M. fiindu-i redusă amenda aplicată, astfel fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de responsabilitate materială pe un termen de 3 ani. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că prima instanță a adoptat o hotărâre legală și întemeiată, fiind corect stabilite circumstanțele de fapt și de drept prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, iar vina inculpaților se dovedește prin declarațiile acestora, a părților vătămate Moldovanu V., Ieșanu N., Ceban E., precum și materialele cauzei: raportul din 01 aprilie 2012 (f.d. 5, v. 1); plângerea părții vătămate Moldovanu V. din 01 aprilie 2012 (f.d. 6, v. 1); recipisa părții vătămate Moldovan V. din 01.04.2012 (f.d. 11, v. 1); procesul-verbal de percheziție din 01 aprilie 2012 (f.d. 29-30, v. 1); cererea părții vătămate Iovu T. din 01 aprilie 2012 (f.d. 35, v. 1); procesul-verbal de ridicare a bancnotei cu nominalul de 20 euro destinată ca suvenir și fototabelul (f.d. 40-42, v. 1); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografii din 01 aprilie 2012 (f.d. 43-44, v. 1); procesul verbal de ridicare din 02 aprilie 2012 (f.d. 59-61 v. 1); plângerea părții vătămate Ieșanu N. (f.d. 64 v. 1); procesul verbal de ridicare din 02 aprilie 2012 (f.d. 68-70 v. 1); procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 71-72 v. 1); recipisă din 02 aprilie 2012; procesul verbal de recunoaștere după fotografie (f.d. 87-88 v. 1); procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 03 aprilie 2012 (f.d. 89-91 v. 1); procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 95-96 v. 1); recipisă din 03 aprilie 2012 (f.d. 99v. 1); procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie (f.d. 102-103 v. 1); schița traseului care a fost parcurs de făptuitori (f.d. 166 v. 1); informația referitor la distanța dintre or. Cahul și s. Gotești (f.d. 214 v. 1). Instanța de apel a menționat că inculpatul Bojescu I. și în cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel nu a negat faptul comiterii infracțiunii imputate, fiind confirmată vina acestuia și prin probele supra menționate. 4 În opinia instanței de apel, inculpații au acționat coordonat, inculpatul Bojescu I., urmărind intenția de a achita produsele procurate cu bancnote false, iar Malancuș M., realizând acțiuni de sustragere a atenției părților vătămate, deci ultimul era prezent în incinta magazinului, participa și vedea acțiunile care aveau loc, de unde rezultă că a fost complice la săvârșirea acestei infracțiuni și a avut un rol activ în cadrul comiterii acesteia. Referitor la apelul declarat de procuror, instanța de apel a considerat nefondată solicitarea acestuia referitor la includerea indicelui calificativ prevăzut la lit. c) alin. (2) art. 190 Cod penal – cu cauzarea de daune în proporții considerabile, deoarece just a fost conchis de către prima instanță că inculpații nu au cauzat daune considerabile părților vătămate, fapt confirmat de către acestea în cadrul audierii în instanța de apel și care concordă prevederilor art. 126 Cod penal. Totodată, instanța de apel a reținut că sancțiunea infracțiunii imputate inculpaților, prevede inclusiv și aplicarea pedepsei complimentare – privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani și care urmează a fi aplicată și în privința inculpaților, deoarece este obligatorie ca prevăzută de sancțiunea art. 190 alin. (2) Cod penal, indiferent de alternativele pedepselor principale.

Hotărârile judecătorești adoptate în prezenta cauză sânt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Razdorojnaia Tatiana în numele inculpatului Bojescu I., prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri prin care să fie încetată urmărirea penală în privința lui Bojescu I., cu atragerea lui la răspundere contravențională conform art. 105 Cod contravențional și eliberarea de la pedeapsă contravențională din cauza expirării termenului de prescripție În motivarea recursului invocă că: - în prezenta speță fiecare episod constituie prejudiciu în sumă de până la 500 lei, iar potrivit art. 18 al Codului contravențional se consideră de mici proporții valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală sau valoarea pagubei pricinuite, care la momentul contravenției nu depășește 25 unități convenționale; - inculpatului Bojescu I. îi sânt imputate 4 episoade de escrocherie și anume în privința părților vătămate - Ieșanu N. cauzându-i prejudiciu de 280 lei, lui Iovu T. - 300 lei, lui Ceban E. – 300 lei și lui Moldovanu V. – 300 lei. Astfel, acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în baza art. 105 Cod contravențional – sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului prin furt, însușire, delapidare, abuz de serviciu sau escrocherie și urmează a-i fi considerate ca pluralitate de contravenții, aplicându-i sancțiune prin prisma art. 44 Cod contravențional; - totodată, conform art. 30 Cod contravențional, inculpatul Bojescu I., urmează a fi eliberat și de pedeapsa contravențională, deoarece a expirat termenul prescripției aplicării acesteia, de 3 luni de la data săvârșirii. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 9) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, 5 solicitând de a respinge prezentul recurs ca inadmisibil, deoarece criticile formulate de recurent nu conțin argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, fapt ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul pct. 9) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Autorul își întemeiază recursul său în baza pct. 9) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. La capitolul incidenței temeiului invocat de recurent și prevăzut de pct. 9) alin. (1) art. 427 Codul de procedură penală, Colegiul penal relevă că, condiția esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în aceea că fapta imputată să fie prevăzută de legea penală ca infracțiune. Totodată, acest motiv de casare poate fi aplicat și în cazul când la momentul săvârșirii fapta a fost prevăzută de lege ca infracțiune, însă la momentul examinării în recurs a încetat a mai fi considerată ca infracțiune, fiind exclusă din codul penal, fiindcă nu se poate dispune condamnarea pentru o faptă neîncriminată de lege și nu poate exista pedeapsă fără infracțiune. În viziunea Colegiului penal, în prezenta speță temeiul invocat de către recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate, deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și anume conform art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită de două persoane. De asemenea, instanța de recurs menționează că fapta săvârșită de către inculpat nu a fost dezincriminată, neîncetând a mai fi infracțiune și nu a fost exclusă din Codul penal. Prin urmare, instanța de recurs constată că inculpatul Bojescu I. a fost condamnat pentru o faptă care este prevăzută de legea penală a Republicii Moldova. Totodată, din textul recursului declarat, Colegiul atestă că, de fapt autorul consideră că acțiunile inculpatului Bojescu I., urmează a fi încadrate în baza art. 105 Cod contravențional, săvârșind o pluralitate de contravenții a căror prejudicii cauzate părților vătămate nu depășesc 25 de unități convenționale. Din care considerente, Colegiul penal întrevede semnalarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. La prezența acestui temei de casare întrevăzut, instanța de recurs remarcă că, e necesar de a ține cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma 6 penală corect, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. Prin urmare, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă. Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept semnalată de recurent, Colegiul, verificând materialele dosarului constată că, la judecarea apelului, această inbstanță a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de calificare a acțiunilor inculpaților, în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrat. Probele prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, Bojescu I., a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal. Reieșind din lucrările dosarului, instanța de recurs atestă că organul de urmărire penală, sesizând instanța de judecată prin rechizitoriu, în care inculpaților, inclusiv lui Bojescu I., le-a fost încriminat săvârșirea cu intenție unică și cu un singur scop o infracțiune prelungită de escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal. Iar prin hotărârea primei instanțe, menținută și de instanța de apel, just s-a constatat că inculpații prin acțiunile lor intenționate, unice și cu un singur scop, au dobândit ilicit, bunuri materiale și bani în valoare de 1180 lei, de la părțile vătămate Ieșanu N., Iovu T., Ceban E. și Moldovanu V. Conform art. 30 Cod penal se consideră infracțiune prelungită fapta săvârșită cu intenție unică, caracterizată prin două sau mai multe acțiuni infracționale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune. Infracțiunea prelungită se consumă din momentul săvârșirii ultimei acțiuni. Colegiul penal menționează că, infracțiunea este prelungită în cazul în care persoana săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluții unice, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. O trăsătură distinctă a infracțiunii prelungite constă în faptul că acțiunile distincte din care se compune infracțiunea consumată sânt considerate numai etape, faze ale infracțiunii finale. Prin urmare, infracțiunea prelungită presupune următoarele condiții: a) săvârșirea mai multor acțiuni sau inacțiuni, la diferite intervale de timp, care prezintă, fiecare în parte, componența aceleiași infracțiuni; b) acțiunile sau inacțiunile să fie săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale; c) acțiunile să fie săvârșite de aceeași persoană. La prima condiție, potrivit doctrinei acțiunile reluate pot avea atât calitatea de infracțiune, cât și de faptă prevăzută de legea penală, care poate să nu releve gradul de pericol social al unei infracțiuni. 7 Colegiul notează că, la cea dea doua condiție, intenția unică a făptuitorului trebuie să cuprindă sub aspect intelectiv previziunea desfășurării eșalonate, în rate, a întregii activități infracționale, iar sub aspect volitiv - dorința comiterii în mod repetat a acțiunilor ce vor alcătui prin cumul o infracțiune. Iar determinarea unității rezoluției infracționale, ca proces psihic, presupune prezența unei hotărâri unice strict determinate, comiterea acțiunilor prin metode și procedee de același fel, neintervenirea unor obstacole neprevăzute, care ar fi determinat luarea unei noi decizii infracționale etc., care ar putea indica asupra mai multor activități infracționale distincte. Cea de-a treia condiție presupune - pe lângă unitatea de rezoluție infracțională - și unitatea de subiect, adică săvârșirea infracțiunii de una și aceeași persoană sau de mai mulți participanți. Consumarea infracțiunii prelungite are loc în ultimul moment al epuizării ultimei acțiuni sau inacțiuni infracționale. Activitatea infracțională prelungită în timp ia sfârșit fie în momentul renunțării de bună voie a făptuitorului la săvârșirea infracțiunii, fie în momentul intervenției altor factori, cum ar fi descoperirea faptei de către organele competente, alte persoane etc. Reieșind din lucrările dosarului se atestă că inculpații, pe parcursul traseului R- 34, începând cu magazinul din s. Roșu r-nul Cantemir, au oprit la mai multe magazine amplasate de-a lungul traseului, sub pretextul de a procura produse, achitându-se cu bancnote false de euro. Iar din declarațiile inculpatului Bojescu I., se reține că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor imputate, menționând că inițial a făcut o glumă în primul magazin, însă văzând că i-a reușit farsa, din motiv de lăcomie, având nevoie de bani, a întrat și în celelalte magazine. Astfel, instanța de recurs consideră juste concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare prin care au apreciat acțiunile inculpatului Bojescu I. ca unice și săvârșite cu un singur scop de a dobândi bunuri materiale și bani. La fel, Colegiul reține din declarațiile părții vătămate Moldovanu V. și martorului Tonu A. și acel fapt că, inculpații continuându- și acțiunile sale criminale cu scopul de a dobândi mai multe bunuri și bani au intrat în barul „Hanul lui Tudor” din s. Țiganca r-nul Cantemir, dorind să mănânce i-au propus chelneriței să le schimbe euro, la ce ea a refuzat și în acel moment în bar a intrat și partea vătămată Moldovanu V., care le-a spus inculpaților de ce ei schimbă bani falși, ulterior la fața locului venind și colaboratorii poliției. Astfel, instanța de recurs conchide că inculpații își prelungeau acțiunile sale criminale, însă au fost descoperiți și reținuți de către una din părțile vătămate și colaboratorii de poliție. Ținând cont de cumulul împrejurărilor constatate în baza probelor administrate în prezenta cauză penală, precum și de considerentele teoretice, instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate argumentele recurentului, precum că inculpatul Bojescu I. a săvârșit o pluralitate de contravenții prevăzute de art. 105 Cod contravențional, cauzând părților vătămate prejudicii ce nu depășesc 25 unități convenționale, deoarece de fapt în prezenta speță inculpatul Bojescu I., a comis împreună cu Malancuș M. o infracțiune unică prelungită, având un singur scop de a dobândi cât mai multe bunuri și bani prin escrocherie, însă acțiunile lor au fost curmate de către una din părțile vătămate și organele de poliție, în timp ce aceștia își prelungeau 8 acțiunile sale infracționale, încercând să se achite cu bancnote false la o altă unitate comercială. Colegiul penal nu poate fi de acord cu alegațiile recurentului că inculpatului Bojescu I., i-au fost imputate 4 episoade de escrocherie unde a cauzat prejudicii, fiindcă de fapt acestea au fost etape sau faze ale unei singure infracțiuni prelungite și nu se știe câte astfel de etape ar mai fi fost, dacă nu erau descoperiți de către una din părțile vătămate și poliție. Subsidiar la aceste considerente, reieșind din declarațiile părții vătămate Moldovanu V., instanța de recurs menționează că, inculpatul Bojescu I. deținea la el mai multe bancnote false a câte 20 euro, pe care până la momentul reținerii sale de către colaboratorii poliției le-a nimicit prin mestecarea lor, ceea ce denotă suplimentar că ultimul își dădea seama de acțiunile sale criminale și care avea intenția de a mai comite acțiuni de escrocherie prin aceiași metodă. Argumentele invocate de apărător în prezentul recurs precum că, acțiunile inculpatului Bojescu I. urmează a fi calificate în baza art. 105 Cod contravențional și ca o pluralitate de contravenții, Colegiul menționează că, au fost invocate abia la etapa recursului ordinar, fără a fi puse în discuție în fața primei instanțe sau la etapa judecării cauzei în ordine de apel, unde partea apărării a susținut că este de acord ca acțiunile inculpatului Bojescu I. să fie încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal. Prin urmare criticile invocate sânt inadmisibile și contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod penal, unde este stipulat că temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Având ca reper cele expuse, Colegiul penal statuează că, în cauza dată nu au fost admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de a interveni în sensul casării soluțiilor adoptate de către prima instanță și cea de apel, fiindcă instanțele de judecată just au calificat acțiunile inculpaților. Astfel, se concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în prezenta cauză, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Razdorojnaia Tatiana în numele inculpatului Bojescu Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 19 martie 2015 și sentinței Judecătoriei Cantemir din 12 februarie 2013, în cauza penală privindu-l pe Bojescu Ivan Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 10 iulie 2015. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 9