1ra-464/15 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-464/15 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. lra-464/2015

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

09 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Toma Nadejda,

Alerguș Constantin

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta,

de către partea vătămată Gudima Vasile și de către avocatul Panaghiu

Alexandru în numele inculpaților Gandrabura Alexandru, Butuc Sergiu și Radu

Iurie, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 22 iunie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

decembrie 2014 în cauza penală privindu-i pe

Gandrabura Alexandru Andrei, născut la 23

martie 1970, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, or. Durlești, str. Teiului nr. 1;

Butuc Sergiu Ion, născut la 01 septembrie 1976,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Ion

Creangă nr. 78, ap. 1;

Radu Iurie Efim, născut la 22 iulie 1969,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Ion

Creangă nr. 78, ap. 1.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

Gandrabura Alexandru Andrei, Butuc Sergiu Ion și Radu Iurie Efim au fost

condamnați fiecare în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la cîte 3 ani fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an 6 luni pentru fiecare.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea în mod

1

solidar de la inculpați, în beneficiul părții vătămate Gudima Vasile, a

prejudiciului material în sumă de 8626, 67 lei și a prejudiciului moral în sumă

de 6000 lei. În rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Serghei Ion și Radu Iurie Efim de comun acord și după o înțelegere prealabilă,

la 02 septembrie 2009 în jurul orelor 22:00, aflîndu-se în com. Trușeni, str.

Gheorghe Ureche, 73, mun. Chișinău, la domiciliul cet. Gudima Vasile, avînd

intenția de a provoca ultimului leziuni corporale medii, au inițiat un conflict,

aplicîndu-i lui Gudima Vasile mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste

tot corpul, prin ce i-au cauzat părții vătămate, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 476 D din 05.03.2010, vătămări corporale medii.

Gudima Vasile și avocatul Harea Vasile în numele inculpaților Gandrabura

Alexandru, Butuc Sergiu și Radu Iurie, prin care au solicitat următoarele:

- procurorul – casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie condamnați în baza art.

152 alin. (2) lit. e) Cod penal și anume Gandrabura Alexandru și Radu Iurie la

cîte 5 ani închisoare, cu excutare în penitenciar de tip închis, iar Butuc Sergiu la

6 ani închisoare, cu excutarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivarea

cerințelor sale procurorul a criticat soluția de individualizare a pedepselor

stabilite inculpaților, indicînd că aceștia pe parcursul judecării cauzei au avut

un comportament agresiv față de participanții în proces și față de instanță,

manifestat prin înjurii și provocări, fiind fixate și tentative de intimidare prin

amenințări cu răfuială fizică a părții vătămate și a martorilor. S-a indicat că nu a

fost apreciată lipsa cărorova circumstanțe atenuante sau agravante, precum și

faptul că inculpatul Butuc Sergiu a fost anterior judecat. Reieșind din cele

expuse procurorul a indicat că a fost greșită concluzia instanței de fond privind

posibilitatea corectării inculpaților cu aplicarea unei pedepse non privative de

libertate, prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal;

- partea vătămată – casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpaților să le fie aplicată o pedeapsă

privativă de libertate, iar acțiunea civilă să fie admisă integral. În motivarea

cerințelor sale, partea vătămată a exprimat dezacordul său în privința soluției

de individualizare a pedepselor inculpaților, deoarece, după părerea sa, nu s-a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpaților,

care pe tot parcursul procesului penal au dus în eroare organul de urmărire

penală și instanța de judecată, încercînd să prezinte probe false, concomitent

intimidînd participanții la proces prin comportament agresiv.

La fel, s-a indicat asupra netemeiniciei concluziilor privind admiterea

parțială a acțiunii civile, fără o motivare corespunzătoare, precum și asupra

absenței unei expuneri în privința mai multor probe prezentate în cadrul

2

cercetărilor judecătorești (răspunsul din 20.04.2011 de la Ministerul sănătății,

certificatul de invaliditate, copia hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 10.06.2010);

- avocatul - casarea acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpații să fie achitați de sub învinuirea în

baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, invocînd că inculpații s-au aflat în stare

de legitimă apărare, respingînd atacul părții vătămate, care se manifesta prin

atac cu o sticlă spartă și lovirea în față a lui Gandrabura A. S-a mai indicat și

faptul că nu a fost stabilit cu certitudine dacă fracturile coastelor părții vătămate

au fost provocate prin acțiunile inculpaților, motiv pentru care ultimii nu

puteau fi puși sub învinuire.

decembrie 2014, care a fost pronunțată integral la 21 ianaurie 2015, apelurile

declarate au fost respinse ca nefondate, fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că în urma

cercetării probelor administrate s-a concluzionat că instanța de fond corect și

legal a constatat prezența în acțiunile inculpaților a elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate lor, iar poziția inculpaților a fost considerată drept o

tactică de apărare.

Referitor la argumentele apărării precum că nu ar fi fost stabilită

vechimea leziunilor corporale cauzate părții vătămate, instanța de apel a indicat

la lipsa dubiilor ce ar pune la îndoială faptul că aceste leziuni au fost provocate

anume în ziua incidentului, în urma loviturilor aplicate de către inculpați, fapt

ce a fost susținut prin declarațiile medicului care a efectuat radiografia,

martorul Cepoida Elena, precum și prin declarațiile martorului Toma

Alexandru, în susținerea acestor circumstanțe indicîndu-se și răspunsul

Ministerului Sănătății al RM din 20.04.2011.

Argumentul avocatului, precum că conflictul ar fi fost generat de către

partea vătămată, a fost apreciat critic, deoarece din declarațiile părții vătămate,

cît și a martorilor, s-a adeverit cu certitudine că conflictul iscat la data de

02.09.2009, a fost inițiat anume de către Butuc Serghei, care ulterior a generat

într-o bătaie, în cadrul căreia inculpații i-au aplicat părții vătămate multiple

lovituri în diferite regiuni ale corpului.

A fost considerat lipsit de temei de fapt și argumentul precum că

inculpații s-ar fi aflat în stare de legitimă apărare, or, legitima apărare

presupune săvârșirea unei fapte pentru a respinge un atac direct, imediat,

material și real îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui

interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat

ori interesul public.

Însă, în cazul dat inculpatul Gandrabura Alexandru i-a aplicat părții

vătămate o lovitură cu capul în față, după ce ultimul ținea în mînă un ciob din

3

sticlă întru a se autoapăra de inculpați. Mai mult decît atît, inculpații au atacat

partea vătămată fiind în trei, primul fiind singur și recurgînd la metoda de

autoapărare și anume ciobul din sticlă.

Nu a fost admis nici argumentul privind existența cărorva relații ostile

între inculpați și partea vătămată deoarece faptul dat nu servea temei pentru

aplicarea loviturilor față de partea vătămată.

A fost respins și argumentul privind faptul că pe parcursul ceremoniei

din ziua de 02.09.2009, partea vătămată ar fi căzut jos de mai multe ori, aceasta

deoarece potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 476 D, din

05.03.2010 „producerea leziunilor corporale depistate la partea vătămată

Gudima Vasile în ansamblu de la cădere se exclude”.

Critic a fost apreciat și argumentul precum că partea vătămată ar fi fost în

stare de ebrietate, deoarece rezultatul analizei de sînge la alcool nr. 326 din

09.04.2010, la data de 03.09.2009, a demonstrat că în sîngele părții vătămate nu

se conținea alcool etilic.

Instanța de apel a respins argumentul privind atragerea la răspundere

penală de mai multe ori pentru aceeași faptă a inculpaților, deoarece procesele

contravenționale pornite în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional în

privința acestora au fost anulate.

La individualizarea pedepsei inculpaților instanța de apel, ținînd cont de

prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 și 76 Cod penal, a considerat că sancțiunea

aplicată de către instanța de fond era întemeiată și motivată, fiind respectate

cerințele legale vizate mai sus, iar pedeapsa aplicată față de inculpați era

corectă, echitabilă și proporțională faptelor comise de către aceștia.

Cu referire la cerințele părții vătămate privind încasarea prejudiciului

material și moral, instanța de apel a statuat asupra temeiniciei concluziei

instanței de fond, avînd în vedere că cuantumul prejudiciului material de

37605,11 lei, nu a fost dovedit prin probe, or, după cum a menționat însuși

partea vătămată, dînsul suferă de diabet zaharat, astfel că în permanență are

nevoie de tratament și medicamente, însă acesta nu a demonstrat faptul că

tratamentul a fost strict impus anume de urmările aplicării loviturilor de către

inculpați.

Verificînd existența temeiurilor de fapt și de drept, întru susținerea

acțiunii civile în latură morală instanța de apel a indicat că circumstanțele

invocate de către partea vătămată în apel nu aveau suport probatoriu, or,

cuantumul prejudiciului moral de 300000 lei era exagerat avînd în vedere

gradul vătămărilor corporale cauzate, suferințele morale suportate de acesta,

dar și posibilitățile reale materiale ale inculpaților, constatîndu-se că suma de

6000 lei va acoperi și va constitui un remediu pentru recuperarea suferințelor

morale suportate de partea vătămată, fiind proporțională și echivalentă pagubei

morale cauzate, or, însuși condamnarea inculpaților constituie în sine o

4

satisfacție morală pentru acesta.

procuror, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare, din motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile părții acuzării, cît și decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel încît soluția în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpaților, este vădit neîntemeiată, incorect

ajungîndu-se la concluzia stabilirii unei pedepse neprivative de libertate.

Se mai indică că la aplicarea pedepsei inculpaților nu s-a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal și nu s-a luat în considerație faptul

că infracțiunea a fost comisă în participație, inculpații nu au restituit cheltuielile

suportate de partea vătămată pentru tratament, precum și nu s-au luat în

considerație și suferințele morale suportate de acesta. Circumstanțele date

denotă faptul că inculpații au manifestat de la bun început o indiferență totală

față de urmărirle survenite, nu au conștientizat consecințele încălcării legii,

nefiind în așa mod atins scopul pedepsei penale.

5.1. Decizia instanței de apel mai este atacată cu recurs ordinar și de către

partea vătămată Gudima Vasile, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare, invocînd că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelurile părții acuzării, cît și decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel încît soluția în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpaților, cît și-n latura civilă, este

neîntemeiată. În motivarea recursului a mai indicat că după părerea sa, nu s-a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpaților,

care pe tot parcursul procesului penal au dus în eroare organul de urmărire

penală și instanța de judecată, încercînd să prezinte probe false, concomitent

intimidînd participanții la proces prin comportament agresiv, precum și de

faptul că în urma acțiunilor inculpaților el a rămas invalid de gradul II. În urma

celor expuse, consideră că corectarea inculpaților este posibilă doar cu stabilirea

unei pedepse privative de libertate.

5.2. Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt atacate cu recurs ordinar și

de către avocatul Panaghiu Alexandru în numele inculpaților, prin care, fără a

indica vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, dar indică încălcarea art. 4 alin. (1) Protocolul 7 CEDO, a solicitat

casarea acestora rejudecarea cauzei cu dispunerea achitării inculpaților.

În motivarea cerințelor recurentului, se indică asupra faptului că

instanțele judecătorești nu au intrat în esența argumentelor invocate de apărare,

le-au ignorat și nu s-au expus asupra lor. Astfel, se atrage atenția asupra

omiterii de a lua în considerație faptul că inculpații au fost sancționați anterior

5

pentru aceleași acțiuni în cadrul procedurii contravenționale, iar hotărîrile de

revizuire a proceselor contravenționale respective le consideră ilegale. Se mai

critică faptul omisiunii de a constata că acțiunile inculpaților au constituit

legitimă apărare, precum și respingerea de către instanța de apel a cererii

audierii martorului Gudima Vadim (feciorul părții vătămate), care putea relata

detaliat circumstanțele cauzei, fiind martor ocular. În altă ordine de idei sunt

criticate aprecierile instanței de apel privind constatarea faptului că partea

vătămată nu s-a aflat în stare de ebrietate, pe cînd aceste circumstanțe au fost

infirmate de către martori, care au indicat că ultimul a servit băuturi alcoolice.

La fel, se indică că nu a fost probat faptul provocării vătămărilor corporale de

către inculpați, precum și solicitările din acțiunea civilă au fost exagerate și au

avut ca scop îmbogățirea fără justă cauză a părții vătămate din contul

inculpaților.

5.3. Referințe pe marginea recursului declarat de către avocatul Panaghiu

Alexandru în numele inculpaților Gandrabura Alexandru, Butuc Sergiu și Radu

Iurie au depus procurorul și partea vătămată Gudima Vasile, prin care și-au

exprimat dezacordul cu cererea de recurs înaintată, invocînd că aceasta

urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Colegiul penal lărgit consideră, că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile,

din următoarele considerente.

6.1. Referitor la recursurile ordinare declarate de către procuror și partea

vătămată Gudima Vasile.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța poate respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Drept temeiuri pentru recurs, de către procuror și partea vătămată Gudima

V. au fost invocate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

adică cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu se cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, totodată invocînd că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prvederilor legale – temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

Însă, Colegiul lărgit constată că, textul recursurilor procurorului și al părții

vătămate Gudima V. nu cuprind motive relevante ori argumente din punct de

vedere ale temeiurilor stipulate în pct. 6) , 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de

procedură penală.

În drept, hotărârile contestate corespund tuturor prevederilor legii de

6

procedură penală, fiind legale și întemeiate.

După cum rezultă din recursuri, recurenții sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților în baza art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, însă critică hotărîrea

contestată în partea individualizării pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoarea aplicată inculpaților Gandrabura A., Butuc S., Radu I. pe un

termen de probă de 1 an 6 luni, fiecăruia.

În acest sens, Colegiul lărgit relevă că sancțiunea art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, în baza căruia au fost condamnați inculpații, prevede pedeapsa

închisorii de la 3 la 6 ani.

Conform art. 16 Cod penal, această infracțiune se atribuie la categoria celor

grave.

Prin sentința primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel,

inculpații Gandrabura A., Butuc S., Radu I. au fost condamnați în baza art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal la 3 ani închisoare, fiecare, iar în temeiul art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 1 an 6 luni, tot fiecăruia.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța

de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

ajungînd la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa

stabilită, este în drept să dispună suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani.

Totodată, Colegiul lărgit enunță că instanțele de judecată, la stabilirea

pedepsei inculpaților, au ținut cont de următoarele circumstanțe, și anume-

infracțiunea comisă de inculpați face parte din categoria celor grave, lipsesc

circumstanțele agravante sau atenuante, personalitatea inculpaților, care nu au

antecedente penale, nerecuperarea prejudiciului material și moral cauzat prin

infracțiune, urmările prejudiciabile ale faptei comise - criterii care întrunesc

condițiile de aplicare ale prevederilor art. 90 Cod penal.

Invocînd doctrina juridică, Colegiul lărgit stipulează că instituția

suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de

lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială,

care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă. Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală

și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperii ei, cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau

7

pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Potrivit textului alin. (1) art. 90 Cod penal, instanța numai motivat poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului cu

concluzia că acesta se poate îndrepta fară executarea reală a pedepsei închisorii,

motive care sunt arătate în decizie. În plus la cele menționate, instanța de

judecată va ține seama de trecutul vinovatului, mediul în care trăiește, modul

de comportare la locul de muncă, în familie, în societate.

Conform circumstanțelor speței în cauză, rezultă că și partea vătămată

Gudima V. a aplicat forța fizică față de inculpați, inclusiv cu aplicarea unui ciob

de sticlă, cu care, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 4789 din 09

septembrie 2009, inculpatului Gandrabura A. i-au fost cauzate – plagă tăiată și

excoriații pe față posibil cu un ciob de sticlă, ce au dus la o dereglare a sănătății

de scurtă durată, calificate ca vătămare corporală ușoară (Vol. I, f.d. 27-28 cu

foto).

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit consideră că careva

impedimente în suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite

inculpaților nu au fost stabilite în speță, iar instanța de apel, ținînd seama pe

deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 alin.(2)

Cod penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

stipulate în art.75 Cod penal, corect a menținut sentința primei instanțe, prin

care inculpaților li s-au aplicat pedepse echitabile în limitele legii penale.

În ce privește latura civilă, partea vătămată Gudima V., pur declarativ a

invocat în recurs, că decizia atacată nu-i motivată în această parte, fără a aduce

motive concrete de critică a soluției în motivarea recursului (Vol. III, f.d. 159-

162).

Conform prevedeilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs nu poate să se manifeste în favoarea acuzării prin invocare din oficiu a

carevai motive, iar partea vătămată face parte din partea acuzării (Titlul III,

capitolul I al Codului de procedură penală), astfel se va declara inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat și recursul părții vătămate Gudima V. în latura civilă.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile

indicate de recurenți nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

hotărîrilor judecătorești și potrivit legii, urmează a fi respinse ca inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de către avocatul Panaghiu

Alexandru în numele inculpaților Gandrabura Alexandru, Butuc Sergiu și

Radu Iurie.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanțele de judecată

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, examinate și

relatate în cuprinsul hotărîrilor atacate.

8

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și

concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul

ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția inculpaților privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 152 alin.(2) lit. e) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Pe parcursul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești în

ambele instanțe au fost respectate normele de procedură penală, probele fiind

examinate și verificate în condițiile legii.

Referitor la criticele invocate de recurent precum că instanțele ierarhic

inferioare la adoptarea hotărîrilor s-au bazat doar pe probele părții acuzării,

dînd prioritate probelor prezentate de partea acuzării și respingîndu-le pe cele

invocate de partea apărării, Colegiul lărgit reține următoarele.

În ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de

drept, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, declarațiile

părții vătămate, a martorilor și ale inculpatului se consideră probe egale, legea

nu stipulează că depozițiile părții vătămate au prioritate față de cele ale

inculpatului, iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în

proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și

probele prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o

apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Deci, așa cum reiese în mod evident din actele dosarului, instanța de fond

a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluîndu-le în mod unitar și

evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților în săvîrșirea

infracțiunii care le-a fost imputată prin rechizitoriu.

De asemenea, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel,

Colegiul lărgit conchide că și această instanță a respectat această obligație, a

apreciat în mod obiectiv atît declarațiile părții vătămate, a martorilor, cît și ale

inculpaților, declarațiile părții vătămate Gudima V. și-au găsit confirmarea și

prin alte probe recercetate în cadrul ședințelor instanței de apel.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul

acestor probe în modul în care dînșii au relatat informațiile cunoscute de ei,

referitor la săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal,

dîndu-le o apreciere obiectivă și corectă.

De altfel, Colegiul lărgit reiterează că, indiscutabil, chestiunea cu privire la

aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care este invocată de

recurent, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea ei este de competența

instanței de fond și de apel.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din

9

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în

speță.

În continuare, Colegiul lărgit respinge ca fiind inadmisibile și

argumentele recurentului, precum că instanțele de judecată inferioare au omis

faptul că inculpații au fost sancționați anterior pentru aceleași acțiuni în cadrul

procedurii contravenționale, iar hotărîrile de revizuire a proceselor

contravenționale respective sunt ilegale, din motiv că deciziile CPS Buiucani

mun. Chișinău din 20 octombrie 2009 de sancționare contravențională în baza

art. 78 alin. (3) Cod Contravențional în privința inculpaților au fost casate prin

hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 ianuarie 2014 (Vol. III, f.d.

79-81), care nefiind atacată cu recurs ordinar, a devenit definitivă. Atsfel, nu

poate fi acceptată încălcarea art. 4 alin. (1), Protocolul 7 CEDO, a dreptului de a

nu fi judecat și pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune.

De asemenea, Colegiul penal lărgit mai respinge și argumentele

referitoare la faptul, că acțiunile inculpaților au constituit legitimă apărare,

susținînd motivele instanței de apel, care a invocat că „întrucît legitima apărare

presupune săvârșirea unei fapte pentru a respinge un atac direct, imediat,

material și real îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui

interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat

ori interesul public. Astfel, inculpatul Gandrabura Alexandru i-a aplicat părții

vătămate o lovitură cu capul în față, după ce ultimul ținea în mînă un ciob din

sticlă întru a se autoapăra de inculpați. Mai mult, inculpații au atacat partea

vătămată fiind în trei, primul fiind singur și recurgînd la metoda de

autoapărare și anume ciobul din sticlă”.

Ce ține de criticile recurentului precum că neîntemeiat a fost respinsă de

către instanța de apel cererea de a fi audiat martorul Gudima Vadim (feciorul

părții vătămate), care putea relata detaliat circumstanțele cauzei, fiind martor

ocular, Colegiul lărgit indică că audierea marorului dat nu este în stare să

răstoarne situația de fapt stabilită de către instanțele inferioare, de vreme ce

vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii incriminate a fost confirmată

prin cumulul de probe administrate de partea acuzării, examinat în prima

instanță și care sunt concludente și pertinente, descrise amănunțit în sentința și

decizia atacate. Totodată, se mai constată, că potrivit prevederilor art. 413 alin.

(4) Cod de procedură penală, părțile pot invoca necesitatea administrării de noi

probe, îndicînd motivele care au împiedicat prezentarea lor în prima instanță,

criticînd aceasta în apel, ce nu este realizat în speța dată (Vol. II, f.d. 125-126).

În aceeași ordine de idei, Colegiul lărgit nu acceptă inclusiv argumenele

apărării privind „modul eronat de apreciere a instanței de apel asupra

10

constatării faptului, că partea vătămată nu s-a aflat în stare de ebrietate, pe cînd

aceste circumstanțe au fost infirmate de către martori, care au indicat că ultimul

a servit băuturi alcoolice”, deoarece conform rezultatului analizei de sînge la

alcool nr. 326 din 09.04.2010, la data de 03 septembrie 2009, în sîngele părții

vătămate Gudima V. nu se conținea alcool etilic.

Un alt aspect invocat de partea apărării în cererea de recurs s-a referit la

faptul că nu a fost probat faptul provocării vătămărilor corporale medii de către

inculpați, însă Colegiul lărgit îl consideră inadmisibil, întrucît conform

rapoartelor de expertiză medico-legală, de tot au fost efectuate 4 expertize

medico-legale, producerea leziunilor corporale depistate la partea vătămată

Gudima Vasile în ansamblu de la cădere se exclude (Vol. I, f.d. 33-34; 45-46; 66-

67; 130-131), iar provocarea vătămărilor corporale la partea vătămată de către

inculpați se mai dovedește și prin declarațiile părții vătămate (Vol. I, f.d 12-13,

Vol. II, f.d. 87-90), precum și ale martorilor Pîslari Igor (Vol. I, f.d 136, Vol. II,

f.d. 84-87), Pîslari Raisa (Vol. I, f.d 138), Bălțătescu Ion (Vol. I, f.d 139), Dvininov

Petru (Vol. II, f.d. 99), majoritatea din ele confirmate în prima instanță.

Cu referire la critica soluției în partea laturei civile, Colegiul lărgit

constată, că în recurs (Vol. III, f.d. 165) pur declarativ se invocă numai că

„acțiunea civilă înaintată de Gudima Vasile este una inamdisibilă, neîntemeiată,

neprobată și pe alocuri absurdă”. Alte motive de critică concretă a soluțiilor în

această parte a primei instanțe, motivată în sentință (Vol. I, f.d. 121) și în decizia

instanței de apel (Vol. II, f.d. 142-143), recursul părții apărării nu conține.

Colegiul lărgit invocă că nu acceptă critica soluțiilor instanțelor de

judecată în partea laturii civile fără a fi invocate motive concrete de critică a

soluțiilor, căci instanța de recurs, conform prevederilor art. 24 Cod de

procedură penală, nu poate să se manifeste în favoarea nici a părții apărării,

adăugînd motive de critică din oficiu, astfel se va declara inadmisibil ca fiind

vădit neîntemeiat acest recurs și în partea laturei civile, considerînd soluțiile

instanțelor ca întemeiate și legale.

Prin urmare, recursul declarat de către avocatul Panaghiu Alexandru în

numele inculpaților Gandrabura Alexandru, Butuc Sergiu și Radu Iurie

urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea

hotărîrilor atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

11

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta,

de către partea vătămată Gudima Vasile și de către avocatul Panaghiu

Alexandru în numele inculpaților Gandrabura Alexandru, Butuc Sergiu și Radu

Iurie, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 iunie 2011

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2014 în

cauza penală privindu-i pe Gandrabura Alexandru Andrei, Butuc Sergiu Ion,

Radu Iurie Efim, cu menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Toma Nadejda

Alerguș Constantin

12