2rac-94/24 — Încasarea despăgubirii de asigurare

La 22 septembrie 2022, CA „General Asigurări” SA a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva SRL „Autogenius” și a lui Mihail Capmoale, solicitând încasarea despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 10 decembrie 2019, pe teritoriul României, Mihail Capmoale, conducând autovehiculul de model „Mercedes 516 CDI”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, care aparținea cu drept de proprietate SRL „Autogenius”, a încălcat regulile de circulație rutieră și a tamponat autovehiculul de model „Volkswagen Passat”, cu numărul de înmatriculare xxxxx.

Reclamanta a menționat că vinovăția lui Mihail Capmoale în producerea accidentului rutier a fost stabilită prin procesul-verbal seria PHZX nr. 293650 din 10 decembrie 2019.

A susținut că răspunderea civilă obligatorie externă pentru prejudiciile cauzate prin utilizarea autovehiculului de model „Mercedes 516 CDI”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, era asigurată de CA „General Asigurări” SA, în baza contractului de asigurare nr. RCAE-0025674 din 20 mai 2019, încheiat cu SRL „Autogenius”.

A relatat că, în baza raportului de daune nr. 0165-19-CV-RO, CA „General Asigurări” SA a emis ordinul nr. 744 din 4 martie 2020, prin care a aprobat plata despăgubirii de asigurare în mărime de 1.981,02 euro. Suma respectivă a fost transferată în contul gestionarului SRL „April Broker de Asigurare Reasigurare”, prin ordinul de plată nr. 243 din 4 martie 2020.

Reclamanta a afirmat că, în cadrul instrumentării dosarului de daună, s-a constatat că autovehiculul de model „Mercedes 516 CDI”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, nu dispunea, la data producerii accidentului rutier, de un certificat valabil de revizie tehnică. Această împrejurare ar fi fost confirmată prin informațiile obținute prin intermediul platformei de interoperabilitate MConnect, puse la dispoziția CA „General Asigurări” SA de către Instituția Publică „Agenția de Guvernare Electronică”, în baza unui contract. 1

A invocat prevederile Regulilor de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1047 din 8 noiembrie 1999, în special pct. 24, care instituie obligația proprietarului de a supune autovehiculul inspecției tehnice periodice.

Reclamanta a considerat că SRL „Autogenius”, în calitate de posesor de drept al autovehiculului implicat în accidentul rutier, și Mihail Capmoale, în calitate de posesor de fapt și conducător vinovat de producerea accidentului, răspund pentru prejudiciul cauzat, în condițiile în care autovehiculul nu dispunea de revizie tehnică valabilă la momentul producerii accidentului.

În aceste circumstanțe, CA „General Asigurări” SA a susținut că, în calitate de asigurător care a achitat despăgubirea de asigurare, dispune de dreptul de a înainta acțiune în regres, în limita sumei achitate, în mărime de 1.981,02 euro.

Totodată, reclamanta a menționat că, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, avocatul Gheorghe Sclifos, acționând în numele CA „General Asigurări” SA, a expediat SRL „Autogenius” o pretenție, recepționată la 25 martie 2022, care a rămas fără răspuns.

Prin urmare, a solicitat încasarea în mod solidar de la SRL „Autogenius” și Mihail Capmoale, în beneficiul CA „General Asigurări” SA, a despăgubirii de asigurare în mărime de 1.981,02 euro, a taxei de stat în sumă de 1.186,73 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5.000 de lei.

La 22 ianuarie 2024, CA „General Asigurări” SA a declarat apel incident împotriva hotărârii din 22 septembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând respingerea apelului declarat de SRL „Autogenius”, admiterea apelului incident, casarea hotărârii primei instanțe în partea în care acțiunea formulată împotriva SRL „Autogenius” a fost respinsă și pronunțarea unei noi hotărâri prin care sumele solicitate în prima instanță să fie încasate în mod solidar de la ambii pârâți. 2

Prin încheierea din 16 ianuarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, apelul incident declarat de CA „General Asigurări” SA a fost acceptat spre examinare.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a dat eficiență deplină circumstanțelor cauzei și înscrisurilor prezentate, a apreciat incorect materialul probator și a interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a determinat soluționarea greșită a cauzei.

A constatat că, la 10 decembrie 2019, Mihail Capmoale, conducând autovehiculul de model „Mercedes 516 CDI”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, care aparținea cu drept de proprietate SRL „Autogenius”, a încălcat regulile de circulație rutieră și a tamponat autovehiculul de model „Volkswagen Passat”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, vinovăția acestuia fiind stabilită prin procesul- verbal seria PHZX nr. 293650 din 10 decembrie 2019.

Totodată, a stabilit că autovehiculul implicat în accident era asigurat în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto nr. RCAE-0025674 din 20 mai 2019, încheiat între CA „General Asigurări” SA și SRL „Autogenius”, iar despăgubirea de asigurare în sumă de 1.981,02 euro a fost achitată de asigurător.

Instanța de apel a mai reținut că, la data producerii accidentului rutier, autovehiculul nu dispunea de un certificat de revizie tehnică valabil, inspecția tehnică fiind expirată la 7 noiembrie 2019, iar următoarea inspecție fiind efectuată abia la 24 ianuarie 2020.

Prin raportare la art. 29 lit. f) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, instanța de apel a concluzionat că lipsa certificatului de revizie tehnică îi conferea asigurătorului dreptul de a înainta acțiune în regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului. 3

În acest sens, a considerat că dreptul de regres urma să fie exercitat împotriva SRL „Autogenius”, în calitate de proprietar și asigurat al autovehiculului, care avea obligația de a-l prezenta la inspecția tehnică periodică, și nu împotriva lui Mihail Capmoale.

Referitor la contractul de comodat din 1 noiembrie 2019, instanța de apel a reținut că acesta nu înlătura răspunderea SRL „Autogenius”, având în vedere că, în perioada în care autovehiculul s-ar fi aflat în posesia lui Mihail Capmoale, acesta a fost prezentat la inspecția tehnică, iar taxele aferente au fost achitate de SRL „Autogenius”.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că acțiunea formulată împotriva lui Mihail Capmoale urma să fie respinsă, iar acțiunea formulată împotriva SRL „Autogenius” urma să fie admisă, cu încasarea despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată.

La 24 mai 2024, avocatul Ion Sîrbu în interesele SRL ,,Autogenius” a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 7 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat că hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate și ilegale, fiind rezultatul aplicării eronate a normelor de drept material, al aprecierii necorespunzătoare a probelor și al stabilirii greșite a circumstanțelor cauzei.

A susținut că, la momentul producerii accidentului rutier din 10 decembrie 2019, utilizatorul autovehiculului de model „Mercedes 516 CDI”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, era Mihail Capmoale, căruia SRL „Autogenius” îi transmisese autovehiculul cu titlu gratuit, în baza contractului de comodat din 1 noiembrie 2019, valabil până la 31 ianuarie 2020.

Recurentul a menționat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, utilizator este persoana care posedă sau folosește autovehiculul în temeiul unui contract de locațiune, de leasing ori al unui alt titlu prevăzut de lege, precum și persoana care conduce autovehiculul cu sau fără consimțământul proprietarului. Prin urmare, a menționat că Mihail Capmoale avea calitatea de utilizator al autovehiculului la data producerii accidentului.

A afirmat că instanța de apel a constatat eronat lipsa unui certificat valabil de revizie tehnică, întrucât raportul inspecției tehnice efectuate la 8 mai 2019 era valabil până la 7 mai 2020. Totodată, a susținut că Mihail Capmoale nu efectua transport rutier de persoane și nu deținea actele permisive specifice acestei activități, astfel încât nu putea fi aplicată periodicitatea de șase luni a inspecției tehnice. 4

De asemenea, a criticat concluzia instanței de apel potrivit căreia contractul de comodat ar contraveni principiilor constituirii unei persoane juridice cu scop lucrativ. A invocat că, prin contractul din 1 noiembrie 2019, părțile au convenit utilizarea autovehiculului de către comodatar exclusiv în scopuri personale, fără intenția SRL „Autogenius” de a obține venituri din acest raport juridic.

Recurentul a susținut că instanța de apel a intervenit nejustificat în libertatea contractuală a părților și a substituit voința acestora, contrar art. 993 alin. (1), (2) și (8) din Codul civil, potrivit căruia persoanele sunt libere să încheie contracte și să stabilească conținutul acestora în limitele normelor imperative.

În consecință, a considerat că instanțele inferioare nu au elucidat complet circumstanțele relevante ale cauzei, au apreciat incorect materialul probator și au interpretat eronat normele de drept material, ceea ce impune casarea hotărârilor contestate și respingerea integrală a acțiunii.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”. 5

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.

Completul reține că recursul este o cale extraordinară de atac și nu constituie o nouă examinare a fondului cauzei. Prin urmare, în procedura de admisibilitate, instanța de recurs nu rejudecă litigiul, nu substituie aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare și nu verifică din nou toate circumstanțele cauzei, ci stabilește dacă motivele invocate se încadrează în temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

În cererea de recurs, SRL „Autogenius” susține, în esență, că instanța de apel a apreciat eronat probele referitoare la valabilitatea inspecției tehnice a autovehiculului, a stabilit greșit persoana care avea calitatea de utilizator al acestuia la momentul producerii accidentului rutier și a înlăturat nejustificat efectele contractului de comodat din 1 noiembrie 2019.

Recurenta afirmă că, la data producerii accidentului rutier, utilizatorul autovehiculului era Mihail Capmoale, căruia autovehiculul îi fusese transmis în baza contractului de comodat. De asemenea, susține că raportul inspecției tehnice efectuate la 8 mai 2019 era valabil până la 7 mai 2020, întrucât autovehiculul nu era utilizat pentru transportul rutier de persoane.

Completul constată că aceste critici vizează, în realitate, stabilirea circumstanțelor de fapt, aprecierea probelor și aplicarea normelor de drept material la situația concretă a cauzei, iar nu o problemă de drept care s-ar încadra în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă. 6

Instanța de apel a reținut că, la 10 decembrie 2019, Mihail Capmoale, conducând autovehiculul de model „Mercedes 516 CDI”, cu numărul de înmatriculare xxxxx, care aparținea cu drept de proprietate SRL „Autogenius”, a provocat accidentul rutier, vinovăția acestuia fiind stabilită prin procesul-verbal seria PHZX nr. 293650 din 10 decembrie 2019.

Totodată, instanța de apel a constatat că autovehiculul era asigurat în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. RCAE-0025674 din 20 mai 2019, încheiat între CA „General Asigurări” SA și SRL „Autogenius”, iar asigurătorul a achitat despăgubirea de asigurare în sumă de 1.981,02 euro.

Referitor la valabilitatea inspecției tehnice, instanța de apel a stabilit, în baza raportului de inspecție periodică și a răspunsului eliberat de SRL „Autoforța”, că inspecția tehnică a autovehiculului a expirat la 7 noiembrie 2019, iar următoarea inspecție a fost efectuată la 24 ianuarie 2020. Prin urmare, la data producerii accidentului rutier din 10 decembrie 2019, autovehiculul nu dispunea de un certificat valabil de revizie tehnică.

În acest context, instanța de apel a făcut referire la pct. 24 din Regulile de inspecție tehnică periodică a autovehiculelor și remorcilor acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1047 din 8 noiembrie 1999, în conformitate cu care, pentru autovehiculele antrenate la transportul călătorilor în folos public, pentru autovehiculele destinate instruirii și pentru cele implicate în transportarea mărfurilor periculoase, inspecția tehnică obligatorie se efectuează o dată la șase luni, iar pentru celelalte unități de transport, o dată la douăsprezece luni.

Instanța de apel a reținut că autovehiculul de model „Mercedes 516 CDI”, cu 21 de locuri, era supus inspecției tehnice periodice o dată la șase luni. Totodată, aceasta a considerat că obligația de a prezenta autovehiculul la inspecția tehnică revenea proprietarului. Întrucât SRL „Autogenius”, în calitate de proprietar și asigurat, nu a asigurat efectuarea inspecției tehnice în termen, instanța de apel a concluzionat că, la momentul producerii accidentului, autovehiculul nu dispunea de o inspecție tehnică valabilă.

Instanța de apel a raportat aceste constatări la prevederile art. 29 lit. f) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, potrivit cărora asigurătorul are dreptul să înainteze acțiune în regres împotriva persoanei răspunzătoare de producerea prejudiciului atunci când utilizatorul autovehiculului nu dispune de certificat de revizie tehnică la momentul producerii accidentului.

În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat că asigurătorul dispune de un drept de regres împotriva SRL „Autogenius”.

Argumentul recurentei referitor la contractul de comodat a fost examinat de instanța de apel. Aceasta a reținut că, deși autovehiculul fusese transmis lui Mihail Capmoale pentru utilizare în scopuri personale, la 24 ianuarie 2020, în perioada de valabilitate a contractului de comodat, autovehiculul a fost prezentat la inspecția tehnică, iar taxele aferente au fost achitate de SRL „Autogenius”. 7

Completul constată că criticile recurentei privind efectele contractului de comodat și libertatea contractuală urmăresc reconsiderarea concluziilor instanței de apel asupra circumstanțelor concrete ale cauzei. Existența contractului de comodat nu demonstrează, prin ea însăși, caracterul arbitrar al concluziilor instanței de apel privind dreptul de proprietate asupra autovehiculului, calitatea SRL „Autogenius” de asigurat și obligația de a asigura efectuarea inspecției tehnice periodice.

Recurenta nu demonstrează că aprecierea probelor realizată de instanța de apel ar fi vădit nerezonabilă și nici că decizia contestată ar avea un caracter arbitrar în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Simpla contestare a concluziilor instanței de apel și propunerea unei interpretări diferite a probelor nu justifică reexaminarea cauzei în recurs.

Nici invocarea art. 993 alin. (1), (2) și (8) din Codul civil nu relevă o problemă de drept de principiu. Recurenta nu explică în ce mod interpretarea acestor norme ar necesita schimbarea sau consolidarea jurisprudenței Curții Supreme de Justiție, ci urmărește reevaluarea modului în care instanța de apel le-a aplicat circumstanțelor concrete ale cauzei.

Completul mai reține că instanța de apel și-a motivat concluzia privind persoana obligată să restituie despăgubirea achitată de asigurător, a examinat argumentele referitoare la valabilitatea inspecției tehnice și la contractul de comodat și a indicat probele pe care și-a întemeiat soluția.

În aceste condiții, argumentele recursului nu demonstrează existența unui temei de recurs prevăzut la art. 432 din Codul de procedură civilă, ci exprimă dezacordul recurentei cu aprecierea probelor și cu soluția pronunțată de instanța de apel.

În consecință, recursul depus de avocatul Ion Sîrbu, în interesele SRL „Autogenius”, este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,