2r-214/26 — Constatarea dr. de proprietate, s.a.

La 6 iulie 2016, Galina Ciorescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Silviei Pruteanu, succesor în drepturi al defunctului Sergiu Pruteanu, intervenient accesoriu Instituția Publică „Cadastrul bunurilor imobile”, cu privire la constatarea dreptului de proprietate în devălmășie, încetarea dreptului de proprietate în devălmășie, stabilirea cotelor-părți ideale din bunurile imobile, rectificarea în registrul de publicitate și partajarea proprietății comune prin vânzarea la licitație.

Prin hotărârea din 18 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Galina Ciorescu.

La 24 iunie 2025, Silvia Pruteanu, în nume propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxx, a declarat apel împotriva hotărârii din 18 decembrie 2024, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului și casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 9 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel declarate împotriva hotărârii din 18 decembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a acordat apelantei un termen de 10 zile pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de timbru.

Prin încheierea din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea Silviei Pruteanu privind repunerea în termenul de declarare a apelului și s- a restituit apelul declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 decembrie 2024.

În context, recurenta a afirmat că instanța de apel ar fi confundat constatarea expirării termenului ordinar de apel cu analiza motivelor invocate pentru repunerea în termen. A indicat că a aflat despre hotărârea din 18 decembrie 2024 la 16 iunie 2025, de la executorul judecătoresc, iar apelul a fost depus la 24 iunie 2025, în interiorul termenului prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

A susținut că telefonograma și citația pentru ședința din 5 iulie 2022, precum și prezența avocatei Oxana Ivanov la ședința din 2 noiembrie 2022, nu demonstrează că a cunoscut hotărârea pronunțată în anul 2024.

Recurenta a contestat și valabilitatea comunicării citației către fiul său, menționând că instanța nu ar fi verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 105 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

De asemenea, a susținut că transmiterea dispozitivului hotărârii prin rețelele de socializare nu echivalează cu o comunicare legală și nu demonstrează că a luat efectiv cunoștință de conținutul actului.

Astfel, a invocat că concluzia privind exercitarea cu rea-credință a drepturilor procedurale este nefondată, iar principiul securității raporturilor juridice ar fi fost aplicat disproporționat în raport cu dreptul său de acces la instanța de apel.

Recurenta a mai susținut că cererea de repunere în termen a fost examinată fără participarea sa și fără a se demonstra că a fost legal înștiințată despre locul, data și ora ședinței.

În concluzie, a afirmat că instanța de apel nu a răspuns argumentului esențial privind data la care a cunoscut efectiv despre hotărâre și nu a motivat suficient refuzul repunerii în termen.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, Silvia Pruteanu a susținut că încheierea contestată nu i-a fost comunicată în modul prevăzut de lege și că a aflat despre aceasta la 5 mai 2026, cu ocazia familiarizării cu materialele dosarului.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: 2 „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanților la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluţionarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie 3 depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanţii la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Art. 4261 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă: a) cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Recursul împotriva încheierii judecătoreşti se restituie în baza a cel puţin unuia din temeiurile prevăzute la alin.(1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.”

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea acesteia.

Din materialele cauzei rezultă că, prin scrisoarea de expediere anexată la fila dosarului 119, încheierea din 9 iulie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a fost transmisă avocatei Oxana Ivanov la adresa electronică avocat.ivanov@mail.ru.

Potrivit corespondenței electronice anexate la fila dosarului 120, volumul II, avocata Oxana Ivanov a răspuns mesajului instanței și a prezentat dovada achitării taxei de timbru. Aceste împrejurări confirmă că adresa electronică menționată era utilizată efectiv de reprezentanta Silviei Pruteanu în cadrul procesului și, în lipsa unor date privind încetarea mandatului, că aceasta continua să acționeze în această calitate. 4

Ulterior, încheierea din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru a fost comunicată la 5 martie 2026 aceleiași avocate, la aceeași adresă electronică, fapt confirmat prin corespondența anexată la fila dosarului 138, volumul II.

Din corespondența respectivă rezultă că avocata Oxana Ivanov a recepționat notificarea instanței și a răspuns mesajului expediat, ceea ce confirmă atât primirea efectivă a actului judecătoresc, cât și continuarea reprezentării Silviei Pruteanu la acel moment.

Comunicarea actului de procedură reprezentantului împuternicit produce aceleași efecte juridice ca și comunicarea acestuia persoanei reprezentate. Eventualele omisiuni ale reprezentantului privind informarea persoanei reprezentate despre actul judecătoresc comunicat nu pot fi imputate instanței și nu determină curgerea unui nou termen procedural.

În aceste condiții, termenul de 15 zile pentru declararea recursului a început să curgă la 6 martie 2026 și a expirat la 20 martie 2026 inclusiv.

Silvia Pruteanu a declarat recurs împotriva încheierii din 4 februarie 2026 abia la 20 mai 2026, cu două luni după expirarea termenului legal prevăzut de art. 425 din Codul de procedură civilă.

În motivarea cererii de repunere în termen, recurenta a susținut că încheierea contestată nu i-a fost comunicată prin poștă, prin agent procedural, prin intermediul instanței sau printr-un alt mijloc oficial care să permită stabilirea certă a datei comunicării. Aceasta a afirmat că a aflat despre existența încheierii la 5 mai 2026, cu ocazia familiarizării cu materialele dosarului.

Potrivit mențiunii aplicate pe cererea anexată la fila dosarului 140, Silvia Pruteanu a luat cunoștință de materialele cauzei la 5 mai 2026.

Totuși, această împrejurare nu modifică momentul de la care a început să curgă termenul de declarare a recursului, deoarece încheierea contestată fusese comunicată reprezentantei recurentei la 5 martie 2026.

Familiarizarea personală și ulterioară a părții cu materialele dosarului nu anulează efectele comunicării realizate anterior reprezentantului său și nu determină curgerea unui nou termen pentru exercitarea căii de atac.

Prin urmare, susținerea recurentei potrivit căreia termenul de 15 zile ar urma să fie calculat începând cu 5 mai 2026 este neîntemeiată și contrazisă de actele dosarului.

Completul reține că, în recurs, Silvia Pruteanu a contestat relevanța participării avocatei Oxana Ivanov la ședința de judecată din 2 noiembrie 2022, susținând că instanța de apel nu ar fi verificat dacă mandatul acesteia a continuat până la pronunțarea hotărârii primei instanțe.

Aceste argumente au fost formulate în contextul criticilor îndreptate împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului. Recurenta nu a invocat însă nicio circumstanță concretă 5 referitoare la comunicarea încheierii contestate avocatei Oxana Ivanov la 5 martie 2026 și nu a prezentat probe care să înlăture efectele juridice ale notificării consemnate la fila dosarului 138, volumul II.

În particular, recurenta nu a susținut că avocata Oxana Ivanov nu avea calitatea de reprezentantă la momentul comunicării încheierii, nu a contestat autenticitatea corespondenței electronice și nici faptul că reprezentanta sa a recepționat notificarea și a răspuns mesajului instanței.

Potrivit art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, repunerea în termen poate fi dispusă numai dacă persoana interesată demonstrează existența unor motive întemeiate care au făcut imposibilă îndeplinirea actului de procedură în termenul prevăzut de lege. La cererea de repunere în termen urmează să fie anexate probele care confirmă impedimentul invocat.

Repunerea în termen nu operează automat în baza simplei afirmații a părții că nu a cunoscut personal despre actul judecătoresc. Partea trebuie să demonstreze existența unor circumstanțe obiective, neimputabile și insurmontabile care au împiedicat-o să exercite calea de atac după comunicarea actului în condițiile prevăzute de lege.

În prezenta cauză, recurenta nu a prezentat probe care să demonstreze imposibilitatea obiectivă de a declara recurs în intervalul cuprins între comunicarea încheierii reprezentantei sale, la 5 martie 2026, și expirarea termenului legal, la 20 martie 2026.

Nici eventualele deficiențe de comunicare dintre recurentă și reprezentanta sa nu constituie un impediment imputabil instanței și nu justifică repunerea în termen. Actele și omisiunile reprezentantului procesual produc efecte în privința persoanei reprezentate, în limitele mandatului acordat.

Mai mult, chiar după ce a luat personal cunoștință de materialele dosarului la 5 mai 2026, recurenta nu a explicat din ce motive încheierea comunicată reprezentantei sale la 5 martie 2026 nu i-a fost adusă la cunoștință anterior și nu a prezentat înscrisuri care să confirme existența unui impediment obiectiv pe întreaga perioadă de întârziere.

În aceste condiții, simpla invocare a lipsei comunicării directe a încheierii către recurentă nu este suficientă pentru repunerea în termen, atât timp cât materialele cauzei confirmă comunicarea actului reprezentantei sale procesuale.

Completul de judecată subliniază că respectarea termenelor pentru exercitarea căilor de atac nu constituie un formalism excesiv, ci reprezintă o condiție necesară pentru asigurarea disciplinei procesuale, a bunei administrări a justiției și a securității raporturilor juridice.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege, iar nerespectarea termenului atrage decăderea din dreptul de a efectua actul respectiv, dacă legea nu prevede altfel. 6

Recurenta avea obligația să manifeste diligență în exercitarea drepturilor sale procedurale și să asigure o comunicare efectivă cu reprezentanta sa, în special în condițiile în care era parte într-un litigiu în cadrul căruia fusese deja pronunțată o încheiere susceptibilă de recurs.

Admiterea cererii de repunere în termen exclusiv în baza afirmației recurentei privind data familiarizării personale cu dosarul, în pofida comunicării anterioare a încheierii către reprezentanta sa, ar lipsi de efecte normele referitoare la comunicarea actelor de procedură și ar afecta principiul securității raporturilor juridice.

Prin urmare, Completul de judecată constată că Silvia Pruteanu nu a prezentat motive întemeiate și probe pertinente care să justifice omisiunea termenului de declarare a recursului, astfel încât cererea de repunere în termen urmează a fi respinsă.

Conform art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Având în vedere că recursul a fost declarat la 20 mai 2026, după expirarea la 20 martie 2026 a termenului legal de 15 zile, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată, Completul conchide că recursul declarat de Silvia Pruteanu urmează a fi restituit ca tardiv.

În aceste circumstanțe, argumentele recurentei referitoare la legalitatea și temeinicia încheierii din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru nu pot fi examinate, deoarece restituirea recursului pentru tardivitate împiedică trecerea la verificarea pe fond a actului judecătoresc contestat.

În conformitate cu art. 269-270 și art. 4261 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea Silviei Pruteanu, depusă în nume propriu și în numele copiilor minori xxxxx și xxxxx, cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului împotriva încheierii din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru. Restituie recursul declarat de Silvia Pruteanu, în nume propriu și în numele copiilor minori Pruteanu Sergiu și Pruteanu Dominic, împotriva încheierii din 4 februarie 2026 a Curții de Apel Centru, emise în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Galina Ciorescu împotriva Silviei Pruteanu, succesor în drepturi al defunctului Sergiu Pruteanu, intervenient accesoriu Instituția Publică „Cadastrul bunurilor imobile”, cu privire la constatarea dreptului de proprietate în devălmășie, încetarea dreptului de proprietate în devălmășie, stabilirea cotelor-părți ideale din bunurile imobile, rectificarea în registrul de publicitate și partajarea proprietății comune prin vânzarea la licitație. 7 Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Diana Stănilă Judecători Elena Croitor Ion Munteanu 8