1ra-530/2015 — art.287 alin.1 Cod penal

1ra-530/2015 — art.287 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-530/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

20 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pantaz Vladislav în numele inculpatului Suveica Sergiu, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 30

octombrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui

Suveica Sergiu Victor,

născut la 24 octombrie 1972, originar și domiciliat în

mun. Chișinău, str-la Studenților, nr. 2/1, ap. 5.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Suveica Sergiu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 350

unități convenționale, echivalentul a 7000 lei.

Sergiu la 13 iunie 2014, aproximativ la ora 0900, aflîndu-se la volanul

automobilului său de model “Volkswagen Bora”, cu n/î C PO 019 și

deplasîndu-se pe str. C. Ieșilor, mun. Chișinău, acționînd prin intenție directă,

din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, fără nici un motiv,

a oprit forțat troleibuzul nr. 5, care de asemenea se deplasa pe str. C. Ieșilor,

1

mun. Chișinău, la volanul căruia se afla Ciolacu Ig., prin crearea obstacolului

cu automobilul său, l-a înjurat pe ultimul, l-a scuipat și a deteriorat geamul de

la troleibuz, în urma căruia lui Ciolacu Ig., conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1753/D din 31.07.2014 i-au fost cauzate “excoriații la nivelul

membrului superior și inferior stîng”, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Circumstanțe că pătimitul ar fi căzut sau automutilat lipsesc.

Vl. în numele inculpatului, care au solicitat:

- acuzatorul de stat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri pentru prima instanță, de condamnare a lui Suveica

S. în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 90

Cod penal, executarea pedepsei stabilite să fie suspendată condiționat pe un

termen de probă de 5 ani.

În argumentarea apelului a invocat că la stabilirea pedepsei instanța nu

a ținut cont de circumstanțele cazului și pericolul social pe care inculpatul îl

prezintă, împrejurările de fapt în care a fost comisă infracțiunea, precum și

personalitatea inculpatului, care fiind anterior condamnat la amendă,

pedeapsă ce nu a avut efect asupra acestuia și care nu și-a făcut concluziile

necesare, săvîrșind din nou altă infracțiune. Consideră că pedeapsa aplicată

nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume corectarea și

reeducarea persoanei care a comis infracțiunea, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni.

- avocatul Pantaz V. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărîri, cu stabilirea unei pedepse mai blînde și anume

amendă în mărime de 150 unități convenționale, cu aplicarea art. 78 alin. (1)

lit. b) și 79 Cod penal. A menționat că inculpatul recunoaște că a comis o

greșeală pe care este dispus să o repare, asumîndu-și angajamentul că pe

viitor astfel de acțiuni nu vor mai fi comise din partea lui. Din cele

nominalizate consideră că corectarea și reeducare lui Suveică S. este posibilă

prin aplicarea pedeapsei – amenzii sub limita minimă.

ianuarie 2015, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și

avocatul inculpatului Pantaz Vl..

a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

2

modul corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în

prevederile art. 287 alin. (1) Cod penal.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța a conchis că aceasta

corect a fost individualizată de către instanța de fond care a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, precum că infracțiunea comisă de inculpat se atribuie la categoria

celor mai puțin grave, astfel concluzionînd că nu este rațional ca Suveica S. să

execute pedeapsa sub formă de închisoare, deoarece potrivit circumstanțelor

obiective ale cauzei, fapta inculpatului nu reprezintă un pericol social pentru

societate, iar corectarea și reeducarea acestuia este posibilă și fără izolarea de

societate.

Totodată, Colegiul penal a conchis că în speță este imposibilă aplicarea

art. 79 Cod penal, deoarece careva circumstanțe excepționale nu au fost

constatate.

Pantaz Vl., care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6),

10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor contestate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, cu aplicarea unei pedepse

mai blînde, în temeiul art.78 alin.(1) lit. b) și 79 Cod penal, invocînd repetat

aceleași argumente care anterior au fost invocate în cererea de apel. La fel a

menționat că instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare

concluzia că inculpatul a aplicat violență asupra persoanelor și că infracțiunea

a fost săvîrșită în stare de ebrietate, iar în materialele cauzei lipsesc astfel de

probe și constatări. În acest aspect, instanța de apel nu s-a expus asupra

acestor argumente și nu a dat apreciere acestor probe.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționînd că instanțele de fond corect au stabilit

pedeapsa inculpatului, ținînd cont de prevederile art. 75, 76-77 Cod penal,

precum și de efectele prescrise la art. 78 Cod penal, prin urmare a solicitat

inadmisibilitatea recursului declarat.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

3

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul Pantaz Vl. în numele inculpatului

invocă temei de casare a hotărîrilor contestate pct. 6) și 10) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub acest aspect, Colegiul

penal reține că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmarea în speța dată.

Astfel, instanța de recurs consideră, că în mod just instanța de apel a

menținut sentința primei instanțe, concluzionînd că la soluționarea chestiunii

cu privire la pedeapsa inculpatului, instanța de fond echitabil a stabilit

categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, și anume gradul prejudiciabil al faptelor comise,

persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care atenuiază răspunderea,

examinarea cauzei în ordinea procedurii prevăzute de art. 364 1 alin. (8) Cod

de procedură penală, corect menționînd că atingerea scopului pedepsei se v-a

asigura prin aplicarea acestuia sub formă de amendă.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

4

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanțele de judecată au avut în vedere scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Colegiul penal reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a

avut loc pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

și potrivit alin. (8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal,

prevede pedeapsa cu „amendă în mărime de la 200 la 700 unități convenționale

sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de pînă la 3 ani”.

Reieșind din categoriile de pedepse aplicate persoanelor fizice,

prevăzute de art. 62 Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în sistemul de

clasificare a pedepselor, este printre cele mai ușoare, totodată, sancțiunea art.

287 alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa muncă neremunerată în folosul

comunității și închisoarea, însă instanța a considerat că corectarea și

reeducarea inculpatului (Suveica S.) este posibilă fără aplicarea altei pedepse

și anume privarea acestuia de libertate.

Prin urmare argumentul avocatului că în privința lui Suveica Sergiu

urmează a fi aplicată o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege,

potrivit art. 79 Cod penal, nu poate fi reținut, deoarece la judecarea cauzei

5

careva circumstanțe excepționale instanțele nu au constatat, iar recunoașterea

vinei (sau comportamentul sincer) care atrage incidența procedurii

simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară,

deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică, iar la stabilirea pedepsei s-a ținut cont de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, respectîndu-se și prevederea privitor la

stabilirea pedepsei în cazul cînd cauza s-a judecat în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de fond (350

unități convenționale, echivalentul a 7000 lei) și menținută de cea de apel, este

stabilită corespunzător gravității faptei, în raport cu pericolul social,

atitudinea inculpatului față de cele comise, precum și luînd în considerație

circumstanțele atenuante stabilite.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a

motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelurilor declarate,

precum se vede că și dispozitivul deciziei nu contrazice cu motivarea soluției,

care este expus destul de clar.

Instanța de apel, conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri.

Totodată Colegiul penal reține că argumentele invocate de recurent

referitor la faptul că instanța de fond a pus la baza sentinței de condamnare

concluzia precum că inculpatul a comis infracțiunea în stare de ebrietate, însă

în materialele cauzei lipsesc astfel de probe și constatări, instanța de recurs le

respinge, ca neîntemeiate, deoarece instanța de apel în decizia sa a specificat

că circumstanțe ce agravează răspunderea prevăzută de art. 77 Cod penal nu

au fost stabilite, astfel că, această circumstanță agravantă a fost exclusă.

Încălcările de lege comise, în opinia recurentului, menționate în recursul

declarat nu afectează legalitatea hotărîrilor atacate și nu pot fi apreciate ca

temei care ar afecta hotărîrile contestate.

Din cele menționate, Colegiul penal conchide că pedeapsa aplicată

inculpatului Suveica S. de către instanța de fond și menținută de către cea de

apel, este echitabilă și în limitele prevăzută de lege, în așa fel încît inculpatul

să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvîrșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blînde, poate

încuraja pe viitor săvîrșirea altor infracțiuni, astfel, decizia atacată se

6

consideră legală și întemeiată.

Potrivit recursului, autorul acestuia critică măsura de pedeapsă aplicată,

ca fiind una prea aspră, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, astfel, în opinia acestuia, s-a comis o eroare de drept, însă,

eroarea stipulată în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la

care se face referire în recurs, nu persistă în speță, deoarece instanța de apel în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

examinînd cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și de

procedură, just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub toate

aspectele, precum și a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță cu

prevederile legii.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate,

dispunînd inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pantaz

Vladislav în numele inculpatului Suveica Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2015, în cauza

penală în privința lui Suveica Sergiu Victor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 iunie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

7