1ra-393/2015 — art.264 alin.3 lit.a CP

1ra-393/2015 — art.264 alin.3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 393/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

22 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat

de inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Florești din

08 august 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17

decembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Bîtca Nicolae Ion, născut la 22.05.1956 în

s. Cuhureștii de Sus r-nul Camenca,

domiciliat în s. Cuhureștii de Sus, r-nul

Florești.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal la

5 (cinci) ani închisoare cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de 4 (patru) ani.

Măsura preventivă în privința inculpatului a fost aleasă obligațiunea de

a nu părăsi localitatea și menținută pînă la intrarea sentinței în vigoare.

S-a dispus încasarea din contul lui Bîtca N. în beneficiul lui Vicol V.

prejudiciul moral în mărime de 30000 lei.

1

A fost admisă în principiu acțiunea civilă privind încasarea

prejudiciului material în beneficiul lui Vicol V., urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

de conducere, valabil pentru categoria de autovehicul condus, cu nr.

027900024, eliberat la 27.12.2002, de către SEET Camenca, și activînd

conform ordinului nr. 109 din 15.03.2010 la grădinița „Andrieș”, în calitate

de șofer, și prin cumul, conform contractului individual de muncă din

01.09.2011, în calitate de conducător auto la liceul teoretic din s. Cuhureștii

de Sus r-nul Florești, la 06 februarie 2012, în jurul orei 08.10, deplasîndu-se

pe traseul R-54 Soloneț-Unchitești km 26+150 m, prin s. Cuhureștii de Jos

r-nul Florești, cu autobuzul de model „Mercedes 208D”, cu n.î. FR AN 523, ce

aparține Primăriei com. Cuhureștii de Sus r-nul Florești, a comis un accident

rutier în următoarele circumstanțe: deplasîndu-se prin zona de acțiune a

indicatorului rutier de avertizare 1.21 „Copii”, ce atenționează participanții

la trafic asupra existenței unui pericol de drum, neținînd cont de

avertizarea indicatorului dat și situația rutieră, adică traseul înzăpezit,

observînd pietonii Vicol V. și Rusnac V., care se deplasau pe partea

carosabilă, dorind să evite tamponarea pietonilor, a frînat și a virat la stînga,

însă, neisprăvindu-se cu conducerea autoturismului, a accidentat pietonul

Vicol V., după care, autobuzul s-a tamponat într-un stîlp, situat pe

acostamentul stîng .

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 27 „D” din

20.03.2012, la examenul medico-legal din 07.02.2012, la cet. Vicol V., a.n.

1998, s-au depistat: contuzia regiunii lombare, comoție cerebrală, hematom

frontal stingă și plăgi a regiunii occipitale.

Ulterior, au fost prezentate extrase medicale din IMSP CMC din

Chișinău, unde s-a stabilit că partea vătămată Vicol V. prezenta: fractura

tasată, instabilă a corpului vertebral L-5; stenozarea canalului spinal și

recesului lateral L5-S1; fracturi tasate ale vertebrelor L-3, leziuni din cauza

cărora a fost supus unei intervenții neuro-chirurgicale cu înlăturarea

fragmentelor din canalul medular și stabilizarea transpediculară a

segmentul lombo-sacral, care în ansamblu cu vătămările depistate la

examinarea medico-legală din 07 februarie 2012, se califică ca vătămari

corporale grave periculoase pentru viață.

Astfel, Bîtca N. a încălcat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009, prevăzute în

pct. 45 al. 1 „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul..., ținînd permanent

seama de următorii factori: lit. b) „Dexteritatea în conducere care i-ar

2

permite să prevadă situațiile periculoase; „lit. d) „situația rutieră”; al. 2 „...în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului”; pct. 46 „Conducătorul de vehicul

trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă

viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să

oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: lit. a) copii…”, încălcări

care sunt în legătură directă cu comiterea accidentului rutier în cauză și

consecințele survenite.

Acțiunile inculpatului Bîtca N. au fost calificate în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal – încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de

către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care el să fie achitat,

deoarece potrivit declarațiilor martorilor Lozan V., Botnari A., Racu Gh.,

Șarban F. inculpatul a micșorat viteza, a frînat, a încercat să oprească

microbuzul și să evite tamponarea cu pietonul, însă cu toate măsurile

întreprinse de către acesta evitarea producerii accidentului a fost

imposibilă, fiindcă mijlocul de transport condus de către inculpat luneca pe

zăpadă, iar ocolirea pietonului spre stînga era imposibilă din cauza

drumului abrupt.

Apelantul a mai menționat că instanța de fond nu a luat în considerație

faptul, că însăși pietonul a încălcat prevederile pct. 113 din Regulamentul

Circulației Rutiere și a produs o situație rutieră - obstacol, care a dus la

producerea accidentului rutier. Astfel, a considerat că în acțiunile lui

lipsește latura obiectivă a infracțiunii, de aceea acțiunile lui incorect au fost

calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Inculpatul a menționat că faptul condamnării și privării sale de dreptul

de a conduce mijloacele de transport face imposibilă întreținerea familiei

sale, deoarece el este șofer profesionist, avînd un stagiu de muncă de peste

30 ani, este unicul întreținător al familiei, fiindcă soția sa este invalid de gr.

III.

Apelantul a mai indicat că nu este de acord cu admiterea acțiunii civile,

deoarece partea vătămată nu a depus cerere de chemare în judecată privind

încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune nici în cadrul urmăririi

penale, nici în cadrul dezbaterilor judiciare. Astfel, a considerat că instanța

de fond la soluționarea chestiunii privind admiterea acțiunii civile și

încasării prejudiciului, n-a respectat în deplină măsură prevederile art. art.

225 alin. (1), 219 alin. (2) pct. 4), 225 alin. (3) Cod de procedură penală.

3

2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută hotărîrea

primei instanțe fără modificări.

de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Bîtca N. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Vinovăția acestuia fiind dovedită prin cumulul de probe administrate

de organul de urmărire penală și cercetate în ședințele de judecată, atît în

prima instanță, cît și în instanța de apel, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Vicol V. (f. d. 203-207, Vol. I);

- declarațiile martorilor Risnac V. (f. d. 208-210, Vol. I), Singureanu A.

(f. d. 211-212, Vol. I); Botnari A. (f. d. 217-218, Vol. I), Șarban F. (f.d.

220-222, Vol. I), Racu Gh. (f.d. 51-52, Vol. II), Crețu Z. (f. d. 229-230,

Vol. I), Ciubotaru S. (f. d. 231-232, Vol. I), Lozan V. (f. d.237-238, Vol.

I);

- procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier cu schița

accidentului rutier din 06.02.2012 din s. Cuhureștii de Jos, traseul 54

km 26+150 m ( f.d. 8-9, 148-150, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 27 „D” din 19 martie 2012,

potrivit căruia la cet. Vicol V. s-au depistat: contuzia regiunii lombare,

comoție cerebrală, hematom frontal stînga și plăgi a regiunii

occipitale ( f. d. 40-41, Vol. I). Ulterior au fost prezentate extrase

medicale din IMSP CMC din Chișinău din care s-a stabilit că partea

vătămată prezenta următoarele vătămări corporale: fractura tasată,

instabilă a corpului vertebral L-5; stenozarea canalului spinal și

recesului lateral L5- SI; fracturi tasate a vertebrelor L-3, leziuni din

cauza cărora a fost supus unei intervenții neuro-chirurgicale cu

înlăturarea fragmentelor din canalul medular și stabilizarea

transpediculară a segmentului lombo-sacral, care puteau fi cauzate în

timpul și circumstanțele indicate, în condițiile unui accident rutier - la

06 februarie 2012 - și care în ansamblu cu vătămările depistate la

examinarea medico-legală din 07 februarie 2012 se califică ca

vătămări corporale grave periculoase pentru viață. Inițial vătămările

au fost calificate ca ușoare din cauza că au fost luate în considerație

doar cele depistate la momentul examinării - 07 februarie 2012. Se

exclude cu certitudine cauzarea leziunilor depistate în urma

4

precipitării de pe suport propriu (cu atît mai mult, avînd în spinare un

rucsac);

- ordonanța de revizuire a deciziei din 11.02.2012 privind aplicarea

sancțiunii contravenționale din 19.06.2012, emisă de comisarul CPR

Florești V. Cîrțică, prin care s-a dispus anularea deciziei pe cauza

contravențională, în privința lui Bîtca N. privind comiterea

contravenției, prevăzute de art. 242 alin. (2) Cod contravențional și

încetarea procesului contravențional cu restituirea amenzii plătite de

Bîtca N. în mărime de 500 lei (f. d. 80, Vol. I);

- proces-verbal cu privire la contravenție întocmit la 11.02.2012 în

privința lui Bîtca N. în baza art. 242 alin. (2) Cod contravențional,

fiindu-i aplicată sancțiune sub formă de amendă în mărime de 50

unități convenționale (f. d. 147, Vol. I);

- raportul de expertiză nr. 1766 din 10 octombrie 2013 (f.d.7-10, Vol.

II), în care este indicat că, în momentul observării pietonului la

distanța de 25-30 metri conducătorul automobilului de model

„Mercedes-208D" cu n.î. FR AN 523, a dispus de posibilitate tehnică să

evite tamponarea pietonului prin frînare. În momentul observării

pietonului, ca obstacol pentru deplasare, conducătorul automobilului

sus-indicat trebuia să se ghideze de cerințele art. 45.2) din

Regulamentul Circulației Rutiere al RM, conform căruia: „în cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului". În materialele prezentate

spre expertiză nu sunt prezente date despre careva cauze tehnice

care ar fi putut să împiedice conducătorului automobilului de model

„Mercedes —208D" cu n.î. FR AN 523 să acționeze conform

recomandărilor sus-indicate. Din punct de vedere al expertului, în

situația rutieră respectivă, prin acțiunile pietonului a fost creat un

obstacol pentru deplasarea în siguranță a automobilului sus-indicat.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele apelantului -

inculpatul Bîtcă N. privind achitarea sa de sub învinuirea adusă în baza art.

264 al. (3) lit. a) Cod penal, care a considerat că în acțiunile lui lipsește

latura obiectivă a infracțiunii, deoarece instanța de fond întemeiat a

constatat prezența în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive

(inclusiv latura obiectivă) a infracțiunii imputate, cu indicii de calificare:

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o

vătămare gravă a integrității corporale și a sănătății.

5

Totodată, Colegiul penal a indicat că în ședința instanței de apel, partea

apărării a solicitat achitarea inculpatului, considerînd că acesta nu este

vinovat în producerea accidentului rutier, însă nu a solicitat reluarea

cercetării judecătorești, audierea martorilor în instanța de apel conform

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, din

aceasta reieșind în mod evident concluzia, că partea apărării a fost de acord

cu declarațiile martorilor și cu probele prezentate de partea acuzării în

ședința instanței de fond, în baza cărora a fost emisă sentința de

condamnare.

Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a constatat că

instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal, reieșind din gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

astfel, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvîrșită.

Totodată, instanța de apel a considerat că instanța de fond legal a

statuat că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare

stabilită, dispunînd în baza art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

La fel, instanța de apel a conchis, că sentința este întemeiată și în

partea privării inculpatului de dreptul special de a conduce mijloace de

transport, luînd în considerație condițiile în care a fost săvîrșită fapta,

consecințele survenite în urma comiterii accidentului, care s-a soldat cu

vătămarea gravă a sănătății părții vătămate minore Vicol V., acesta fiind

supus unei intervenții chirurgicale la coloana vertebrală și în prezent are

suferințe fizice legate de urmările accidentului.

Instanța de apel a ținut cont și de faptul, că inculpatul pînă în prezent

nu a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate, deși i-a fost acordat în acest

sens un termen suplimentar de către instanța de apel. Reieșind și din aceste

circumstanțe instanța de apel a ajuns la concluzia, că aplicarea pedepsei

complementare privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport este

necesară și echitabilă faptei săvîrșite de către inculpat, precum și atitudinii

lui față de cele comise.

Referitor la argumentele apelantului privind ilegalitatea admiterii

acțiunii civile, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond a

respectat prevederile art. 219 alin. (2) pct. 4), 219 alin. (4), 225 alin. (1),

225 alin. (3) Cod de procedură penală și corect a admis parțial acțiunea

civilă în ce privește încasarea prejudiciului moral din contul inculpatului,

considerînd că cuantumul prejudiciului este echitabil și corelat cu

consecințele săvîrșirii infracțiunii de către inculpat, care s-a soldat cu

6

vătămarea gravă, periculoasă pentru viață și sănătatea părții vătămate

minore, iar acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material a fost

admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, pe motiv că în instanța de

fond nu au fost prezentate acte confirmatoare a cheltuielilor suportate de

partea vătămată pentru tratament, fiind necesară amînarea examinării

cauzei.

Instanța de apel a menționat că prin ordonanța organului de urmărire

penală din 13.07.2012, reprezentantul legal al părții vătămate minore, Vicol

M., a fost recunoscută în calitate de parte civilă în cauza dată, în baza cererii

depuse de ultima, prin care a solicitat și încasarea sumei de 176000 lei, pe

motiv că în urma accidentului rutier au fost cauzate daune fizice, materiale

și morale (f. d. 103, Vol. I). Ulterior, acțiunea civilă a fost susținută de către

partea vătămată și reprezentantul legal al acesteia și în ședințele instanței

de fond și de apel.

Din motivele indicate, Colegiul penal a considerat neîntemeiate

argumentele apelantului, precum că partea vătămată nu a respectat

procedura de sesizare a organului de urmărire penală și a instanței de

judecată privind încasarea prejudiciului.

inculpat, care solicită casarea hotărîrilor judecătorești de condamnare a sa

în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri de achitare în privința sa, invocînd temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și pct.12) Cod penal.

În susținerea recursului inculpatul își exprimă dezacordul său cu

probele administrate de către organul de urmărire penală și cercetate în

instanțele ierarhic inferioare, care au fost puse la baza adoptării hotărîrii de

condamnare, precum și a soluției de admitere parțială a acțiunii civile,

indicînd aceleași argumente care au fost expuse și în cererea de apel.

Suplimentar, recurentul menționează că, deși nu se consideră vinovat

în producerea accidentului rutier, la propunerea instanței de apel, în scopul

de a nu fi privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport, a acceptat

să achite părții vătămate o parte din prejudiciul moral încasat de instanța

de fond, și anume suma de 6000 lei, cu condiția că restul sumei să o achite

pe parcursul a 1-2 luni, însă partea vătămată a refuzat să primească această

sumă, solicitînd o sumă de 100000 în euro.

Recurentul consideră că în acțiunile sale lipsește laturile subiectivă și

obiectivă ale infracțiunii imputate, iar stabilirea pedepsei complementare,

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, îl va lipsi de

7

posibilitatea de a achita părții vătămate prejudiciul dispus spre încasare de

către instanța de judecată.

depus referințe privind opinia lor asupra recursului declarat, solicitînd

respingerea acestuia și menținerea hotărîrilor atacate ca fiind legale și

întemeiate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Recurentul invocă în recurs temeiurile de drept prevăzute în art.

427 alin. (1) pct. 8) și pct. 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea

de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, însă Colegiul penal consideră alogică invocarea

concomitentă a temeiurilor indicate, deoarece potrivit textului recursului,

recurentul - inculpat solicită achitarea sa pe motiv că nu sunt întrunite

elementele infracțiunii.

Colegiul penal menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.

427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori

cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Sub aspectul temeiului prevăzut la pct. 12) al normei menționate,

Colegiul enunță că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea

recursului ordinar în cauza penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi

erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont

de fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de

apel, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în

norma penală corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul

cînd fapta a fost încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de

8

conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit.

În această ordine de idei, Colegiul penal se va expune privitor la

temeiul prevăzut de pct. 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală,

deoarece recurentul invocă nevinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii

imputate.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Bîtca N. a fost pus sub

învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanțele judecătorești

inferioare în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal – încălcarea regulilor de

securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a

integrității corporale și a sănătății.

Instanța de recurs consideră că instanța de fond și instanța de apel

corect au stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Bîtca N., deoarece în

acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunii imputate.

Colegiul penal menționează că componența de infracțiune prevăzută

de art. 264 Cod penal este una materială, pentru calificare fiind necesară

săvîrșirea faptei prejudiciabile, survenirea unor consecințe prejudiciabile și

existența legăturii cauzale dintre faptă și consecințe.

Latura obiectivă a infracțiunii menționate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau în inacțiunea de

încălcare a regulilor de securitate a circulației sau de

exploatare a mijloacelor de transport;

2) urmările prejudiciabile, care se exprimă, după caz, în: a)

vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății

(alin.(1) sau (2)); b) vătămarea gravă a integrității corporale

sau a sănătății ori decesul unei persoane (alin.(3) sau (4)); c)

decesul a două sau mai multor persoane (alin.(5) sau (6));

3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările

prejudiciabile;

4) mijlocul de săvîrșire a infracțiunii, și anume – mijlocul de

transport.

Latura subiectivă a acestei infracțiuni se caracterizează prin vinovăție

sub forma imprudenței (atît în modalitatea neglijenței, cît și în cea a

încrederii exagerate în sine). La calificarea faptei săvîrșite din neglijență,

urmează să se ia în considerare faptul că în fiecare caz urmează să se

stabilească nu doar obligația de a respecta regulile de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dar și posibilitatea

9

persoanei de a le respecta și a prevedea consecințele prejudiciabile. Or,

această posibilitate ar putea fi limitată de anumite circumstanțe obiective

sau subiective.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că în speța dată a

fost stabilită cu certitudine vina inculpatului Bîtca N. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, care la data de

06 februarie 2012, în jurul orei 08.10, deplasîndu-se cu autobuzul de model

„Mercedes 208D”, cu n.î. FR AN 523 pe traseul R-54 Soloneț-Unchitești, km

26+150 m, prin s. Cuhureștii de Jos r-nul Florești, și anume, prin zona de

acțiune a indicatorului rutier de avertizare 1.21 „Copii”, ce atenționează

participanții la trafic asupra existenței unui pericol de drum, observînd

pietonii Vicol V. și Rusnac V., care se deplasau pe partea carosabilă, a dorind

să evite tamponarea acestora, a frînat și a virat la stînga, însă neisprăvindu-

se cu conducerea autoturismului, a accidentat pietonul Vicol V., deoarece nu

a ținut cont de avertizarea indicatorului dat și situația rutieră, adică traseul

înzăpezit.

În urma acestor acțiuni, potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr. 27 „D” din 20.03.2012 pietonului Vicol V. i s-au cauzat vătămări grave

periculoase pentru viață, fiind exclusă cu certitudine cauzarea leziunilor

depistate în urma precipitării de pe suport propriu.

Mai mult decît atît, Colegiul penal menționează că, din concluziile

raportului de expertiză nr. 1766 din 10 octombrie 2013, reiese că, în

momentul observării pietonului la distanța de 25-30 metri conducătorul

automobilului de model „Mercedes-208D" cu n/î FR AN 523, a dispus de

posibilitate tehnică să evite tamponarea pietonului prin frînare. În momentul

observării pietonului, ca obstacol pentru deplasare, conducătorul

automobilului sus-indicat trebuia să se ghideze de cerințele art. 45.2) din

Regulamentul Circulației Rutiere.

8.2. Referitor la argumentele recurentului privind aplicarea pedepsei

complementare sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, instanța de recurs ține să menționeze faptul, că aplicarea

pedepsei complementare indicate supra este prevăzută expres de

sancțiunea legii penale pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul,

legislatorul urmărind scopul individualizării maxime a pedepsei pentru

asemenea tipuri de infracțiuni, considerînd imposibilă păstrarea de către

cel vinovat a dreptului de a exercita această activitate și că în acest mod

sunt atinse scopurile pedepsei penale.

Astfel, sancțiunea art. 264 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de pînă la 4 ani. Deci, pedeapsa complementară se

aplică obligatoriu în speța dată.

10

Reieșind din aceste prevederi legale, instanța de recurs remarcă faptul

că inculpatul nu și-a motivat din punct de vedere legal solicitarea privind

neaplicarea unei pedepse complementare expres prevăzute în textul

sancțiunii legii penale indicate supra.

Instanța de fond a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 (cinci) ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani, iar în baza art. 90 Cod penal s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 4

(patru) ani, această concluzie fiind menținută de către instanța de apel, care

a considerat că privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport este

o pedeapsă necesară și echitabilă faptei săvîrșite de inculpat și atitudinii lui

față de cele comise.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, reieșind din natura și

gravitatea faptei comise, circumstanțele reale de săvîrșire ale acesteia,

precum și cele personale ale inculpatului, pedeapsa stabilită de către

instanța de fond și menținută de instanța de apel este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii.

Mai mult, Colegiul remarcă că pedeapsa este considerată echitabilă

atunci, cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei,

statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

8.3. În ce privește dezacordul recurentului cu privire la admiterea

acțiunii civile, invocînd faptul nu au fost respectate prevederile art. 221

alin.(2) și (3) Codul de procedură penală, Colegiul penal menționează că

instanța de apel s-a expus în acest sens (pct. 5 al prezentei decizii).

Mai mult ca atît, Colegiul reține faptul că potrivit practicii judiciare prin

prisma art. 219 alin.(4) Cod de procedură penală, paguba morală va fi

încasată de la persoana condamnată pentru săvîrșirea infracțiunii și nu de la

proprietarul izvorului, deoarece obligația de reparație a prejudiciului moral

cauzat de un izvor de pericol sporit îi revine persoanei care posedă izvorul

de pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau

persoanei care și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Astfel, analizînd decizia atacată și reieșind din cele expuse supra,

instanța de recurs conchide că instanța de apel corect a menținut hotărîrea

primei instanțe în latura civilă, respectînd în acest sens prevederile legale.

Instanța de recurs conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța examinată nu s-a

comis, prin urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

11

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul

ordinar declarat de inculpatul Bîtca N. se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Bîtca

Nicolae Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

17 decembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 04 iunie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

12