1ra-356/2015 — 361 al. 1, 27, 190 al. 5 CP

1ra-356/2015 — 361 al. 1, 27, 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-356/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Nadejda

Toma.

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, partea vătămată Cereseu

Ion și avocatul Iurie Chirică în numele acestuia, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2014, în cauza penală în

privința lui,

Cereseu Alexandra Nicolae, născută la 17

octombrie 1961, originară din sat. Dereneu, r-nul

Călărași și domiciliată în mun. Chișinău, str.

Universității 19.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

procesul penal de învinuire a lui Cereseu Alexandra Nicolae în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Prin aceeași sentință Cereseu Alexandra Nicolae a fost condamnată în baza art.

art. 27, 196 alin. (4) Cod penal, la amendă în mărime de 1000 (una mie) unități

convenționale, ceea ce constituie 20 000 (douăzeci mii) lei, fapta fiind recalificată de

la art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal.

septembrie 2011, în scopul înregistrării imobilului din str. Petricani 33, mun. Chișinău

ca proprietate a SRL „Varustun”, unde ea activa în calitate de director, a deținut și

prezentat la Oficiul Cadastral Teritorial din mun. Chișinău, drept justificativ

documentul oficial cu date vădit false și anume, Procesul-verbal de recepție finală nr.

801 din 07.09.2011, document care acordă dreptul de a înregistra imobilul.

Tot ea, în perioada lunii septembrie 2011, avînd scopul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, și anume, a imobilului din str. Petricani 33, mun. Chișinău ce

aparține lui Ion Cereseu, în valoare de 3 (trei) milioane lei, a prezentat la Oficiul

Cadastral Teritorial din mun. Chișinău, drept justificativ Procesul-verbal de recepție

finală nr. 801 din 07.09.2011, cu date vădit false, în scopul înregistrării imobilului ca

proprietate a SRL „Varustun”, unde ea activa în calitate de director, însă, din cauze

independente de voința sa, fapta nu și-a produs efectul.

1

a acesteia în partea condamnării inculpatei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care aceasta să fie

condamnată în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar pentru

femei.

În motivarea cerințelor sale, acuzatorul de stat a criticat soluția de recalificare a

acțiunilor inculpatei, în latura învinuirii formulate în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod

penal, fără a omite din conținutul faptei constatate a acțiunii de sustragere, precum a

considerat că fapta incriminată a fost demonstrată pe deplin prin conținutul probelor

administrate în cadrul cercetărilor judecătorești.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către avocat în numele inculpatei, care a

solicitat casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care aceasta să fie achitată.

În motivarea cerințelor sale, avocatul și-a exprimat dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor de către prima instanță, considerînd că declarațiile părții vătămate

urmau a fi apreciate critic din motiv că scopul acestuia era de a dobîndi bunul aflat în

litigiu, iar din declarațiile martorilor Arpentiev V. și Guzun M. rezulta faptul că

inculpata nu cunoștea nimic despre falsurile din acte. La fel, a fost criticată soluția de

recalificare a instanței de fond, care, după părerea apelantului, nu a fost susținută cu

probe, lipsind o motivare a acestei hotărîri.

2014, care a fost pronunțată integral la 30 decembrie 2014, apelul procurorului a fost

respins ca nefondat, iar apelul avocatului în numele inculpatei a fost admis, fiind casată

total sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpata a fost achitată de sub învinuirea în baza art. art. 361 alin. (1)

și 27, 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu există faptul infracțiunii.

art. 361 Cod penal, latura obiectivă a acestei infracțiuni constă în acțiuni de

contrafacere, de alterare a documentului oficial care acordă drepturi.

Documentul oficial fals constituie elementul material al infracțiunii, atunci cînd

acesta produce consecințe juridice, adică dă naștere, modifică ori stinge raporturi

juridice, drepturi și obligații.

Totodată, folosirea documentelor oficiale false în scop de sustragere a bunurilor

constituie o infracțiune de escrocherie și nu necesită o calificare separată.

S-a indicat că inculpata, după cum rezulta din probele verificate în ședința

instanței de apel, nu s-a ocupat personal de perfectarea documentelor pentru darea în

exploatare a imobilului litigios, ci l-a angajat pe Arpentiev V. să se ocupe de acest

lucru. Din depozițiile lui Arpenitev V., rezulta că inculpata nu știa că ștampila

procesului-verbal de recepție finală nr. 801 din 07.09.2011 pe care ea l-a deținut și

prezentat la OCT mun. Chișinău, a fost falsă și inscripțiile din acest proces verbal erau

falsificate, astfel constatîndu-se lipsa intenției directe a inculpatei de a folosi procesul-

verbal falsificat vizat mai sus, pe cînd forma de vinovăție în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 Cod penal este intenția directă.

Datorită faptului că intenția directă a inculpatei nu a fost demonstrată, s-a dispus

achitarea acesteia din motivul neexistenței faptei criminale. Și deoarece nu exista fapta

infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal, nu exista nici infracțiunea de escrocherie,

2

ori tentativa de comitere a unei escrocherii.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile lui Mihail Guzun în partea ce ține de

afirmația sa precum că a auzit discuția dintre inculpată și V. Arpentiev, conform căreia

prima ar fi știut că procesul-verbal de recepție finală este falsificat, deoarece aceste

depoziții nu au fost verificate conform normelor de procedură penală, nu au fost

efectuate confruntările între Guzun Mihail și inculpată și între V. Arpentiev și inculpată.

În acest sens, contradicțiile între declarațiile inculpatei și ale martorului Guzun

M. nu au fost înlăturate, iar dubiile apărute au fost interpretate în favoarea primei.

Instanța de apel a concluzionat că acțiunile inculpatei au fost îndreptate asupra

partajării averii comune și demonstrării faptului dobîndirii în comun cu Cereseu Ion a

bunurilor în perioada concubinajului și căsniciei.

Astfel, s-a indicat că din materialele cauzei rezulta că inculpata și partea vătămată

au concubinat începînd cu anul 2003, iar din anul 2006 au oficializat relația și au activat

împreună la SRL ’’Varustun”, implicînd în activitatea acestei societăți și rudele

apropiate - fiica inculpatei. Întru justificarea acestor declarații, ambii au încercat să

demonstreze că au achitat taxa la stat pentru imobilele la care pretindeau și pe care le

consideră avere comună.

Astfel, inculpata a prezentat actul vizitei fiscale Nr. 169 din 26.08.2011, prin care

se confirma că SRL „Varustun”, situată pe str. Petricani 33, s-a ocupat pe parcursul a.

2011 cu darea în subarendă a încăperilor și a achitat la stat 31 275 lei (fd. 205-207 vol.

2).

Adăugător, a fost prezentat certificatul din 17.05.2014 nr. 1972, conform căruia

SRL ”Varustun” a achitat impozite pe bunurile imobile și anume:

pe anul 2010 - 5 477 lei;

pe anul 2011 - 5 927 lei;

pe anul 2012 - 6 087, 22 lei;

pe anul 2013 - 6 087 lei; (f. d. 208 vol.2 );

Totodată, ÎS ’’Cadastru” a specificat prin informația din 21.05.2014, precum că

toate construcțiile din str. Petricani 33 au fost evaluate și introduse în programul

automatizat în scopul impozitării conform Hotărîrii de Guvern nr. 670 din 18.04.2003 (

f.d. 207 vol.2 );

Conform extrasului din Registrul Bunurilor imobile pentru efectuarea

tranzacțiilor eliberat la 27.02.2014, rezultă că atît Alexandra Cereseu cît și Cereseu Ion

au dreptul de proprietate asupra unor bunuri, situate în str. Petricani 33.

Pe de altă parte, Ion Cereseu a prezentat instanței date precum că impozitele pe a.

2012, 2013, 2014 au fost calculate pe numele Cereseu Ion și achitate de el (f.d. 170 -

173 vol. 2);

Din analiza celor 2 certificate eliberate pe numele lui Cereseu Ion în luna 06.2013

și pe numele Alexandra Cereseu în luna mai 2014, s-a constatat că datele privind

numerele cadastrale a imobilelor situate pe str. Petricani 33 coincid.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că între partea vătămată și inculpată există

un litigiu civil, care urmează să fie rezolvat în instanța civilă cu prezentarea tuturor

actelor justificative privind dobîndirea bunurilor pe parcursul căsniciei și

concubinajului.

La fel, s-a indicat asupra netemeiniciei reîncadrării acțiunilor inculpatei în baza

art. 196 Cod penal, deoarece în situația cauzării de daune materiale prin înșelăciune sau

abuz de încredere, înșelăciunea se manifestă prin diferite metode: comunicarea

informației false sau necomunicarea; ascunderea faptelor sau circumstanțelor apărute de

3

la proprietarul averii, iar abuzul de încredere constă în folosirea relațiilor speciale de

încredere apărute între proprietarul averii și infractor în legătură cu exploatarea ei, cu

scopul însușiirii ilegale a veniturilor materiale sau bănești. Asemenea relații apar în

legătură cu funcția ocupată de infractor sau munca îndeplinită de el în legătură cu

exploatarea averii proprietarului.

Nici unul din aceste semne calificative în acțiunile inculpatei nu au fost

demonstrate și nici nu puteau fi demonstrate, deoarece ultima și partea vătămată, nu au

avut asemenea relații.

Cele relatate supra, nu confirmau prezența în acțiunile inculpatei a infracțiunii

prevăzute de art. 361 Cod penal și din acest motiv ea nu putea fi condamnată nici pentru

escrocherie, adică pe art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, în atare situație, nu exista

fapta uneia din infracțiunile nominalizate și inculpata urma să fie achitată pe ambele

capete de învinuire.

fost depus la Curtea Supremă de Justiție la 29 ianuarie 2015 și care, întemeindu-se pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de

judecată.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat indică că instanța de apel nu a

analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei și a dat o apreciere greșită probelor

administrate. La pronunțarea soluției de achitare instanța de apel s-a limitat doar la

respingerea argumentelor aduse de acuzare în apel, fără a da o apreciere probelor

prezentate în susținerea acuzării, nefiind apreciate nici măcar declarațiile părții

vătămate. Argumentînd necesitatea respingerii apelului procurorului instanța de apel a

apreciat unilateral probele administrate, acordînd o valoare primară probelor, care în

opinia instanței, demonstrează nevinovăția inculpatei, în detrimentul celor aduse de

partea acuzării, pe cînd vinovăția inculpatei este dovedită pe deplin de probele

cercetate.

Astfel, consideră procurorul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și decizia sa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nefiind verificate probele prezentate în sprijinul învinuirii și nefiind apreciată

fiecare probă în parte în raport cu motivele invocate de către procuror în apel.

6.1. Decizia instanței apel mai este atacată cu recurs ordinar de către partea

vătămată și avocatul său, care a fost depus la Curtea Supremă de Justiție la 29 ianuarie

2015 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 16) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale recurenții indică că:

- la adoptarea soluției sale, instanța de apel eronat a apreciat raporturile între

foștii soți Cereseu ca fiind de natură civilă, ce aveau ca obiect partajarea averii, odată ce

din circumstanțele cauzei rezulta intenția inculpatei de a dobîndi bunul imobil litigios în

proprietatea SRL “Varustun”, care nu avea nici o tangență cu acest imobil;

- concluzia privind necunoașterea de către inculpată despre falsul în acte

(procesul-verbal de recepție finală) este eronată, odată ce ultima are studii juridice

superioare și cunoștea despre consecințele juridice în urma folosirii unui astfel de act;

- instanța de apel nu a dat nici o apreciere probelor acuzării, care demonstrau

intenția inculpatei de a însuși imobilul și anume: cererea de eliberare a certificatului,

declarațiile martorilor Romaniuc E., Guzun M. și Railean Gh.;

4

- neîntemeiat în favoarea soluției de achitare au fost reținute declarațiile

inculpatei precum că construcțiile litigioase au fost edificate de către SRL “Varustun”,

odată ce acest fapt nu rezultă din probele administrate;

- instanța de apel a interpretat eronat probele prezentate de partea vătămată, fără a

cerceta conținutul lor.

6.2. Pe cauză a depus referință avocatul în numele inculpatei, care se pronunță

pentru inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, deoarece în acestea sunt

indicate doar formal temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

fără a fi explicate presupusele erori de drept în speța dată, recurenții expunîndu-și altă

opinie cu privire la aprecierea probelor.

considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul penal lărgit concluzionează că

acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, iar potrivit art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța îl admite,

casează parțial hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei instanțe, dacă apelul a fost

greșit admis.

În acest sens Colegiul lărgit consideră corectă soluția instanței de apel privind

achitarea inculpatei pe capătul de acuzare în baza art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, cu

menționarea faptului că motivele pe care se întemeiază această soluție au la bază

următoarele argumente.

Astfel, urmează a fi specificat că dreptul de proprietate asupra imobilelor se

consideră dobîndit în momentul înregistrării de stat, în registrul bunurilor imobile, dar

nu în momentul perfectării notariale a contractului de înstrăinare, emiterii actului

administrativ, rămînerii definitive a hotărîrii judecătorești, care constituie temeiuri de

înregistrare a dreptului (art. art. 321 alin. (2) și 290 Cod civil). Cu referire la aceste

circumstanțe, este de notat faptul că la soluționarea litigiului asupra imobilului, apărut

înainte de finalizarea construirii și înregistrării lui, instanța judecătorească nu poate să

recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv, ci numai asupra

materialelor de construcție din care este alcătuit imobilul, cu posibilitatea ulterioară a

proprietarului materialelor și al autorizației de construcție de a continua construirea și

înregistrarea dreptului de proprietate pe cale administrativă.

În urma cercetării materialelor cauzei Colegiul lărgit constată lipsa cărorva probe

care ar confirma dreptul de proprietate al părții vătămate, inculpatei, sau altei careva

persoane asupra imobilelor aflate în litigiu, pe cînd în învinuirea incriminată inculpatei

se indică că ultima, a comis tentativa de dobîndire ilicită prin înșelăciune sau abuz de

încredere a imobilului ce aparține cet. Ion Cereseu. În așa mod, Colegiul lărgit constată

că nu poate fi confirmat faptul că lui Ion Cereseu i-ar putea fi cauzat careva prejudiciu

prin acțiunile inculpatei, odată ce nu-i constatat că imobilele în litigiu îi aparțin cu drept

de proprietate, sau că el ar fi măcar proprietarul materialelor de construcție din care sunt

alcătuite aceste imobile. Totodată, argumentele acestuia despre faptul că achită

impozitul pe bunurile imobiliare aflate în litigiu, Colegiul lărgit le apreciază critic,

odată ce s-a constatat că acesta le-a achitat doar în anul 2014 (V. 2, f.d. 171), iar acest

document nu acordă dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză, sau asupra

materialelor de construcție care le alcătuiesc.

Cu referire la capătul de învinuire în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, Colegiul

lărgit consideră neîntemeiată soluția instanței de apel, care a pus la baza acestei decizii

5

constatarea faptului lipsei la inculpată a intenției directe de a deține și folosi documentul

fals deoarece aceasta, presupus nu cunoștea despre faptul falsificării lui.

În acest sens se remarcă faptul că instanța de fond corect a constatat vinovăția

inculpatei pe acest capăt de învinuire, care a fost probat pe deplin prin probele

administrate în cadrul cercetărilor judecătorești. Un argument suplimentar în susținerea

acestei concluzii este faptul că inculpata a dorit să înregistreze dreptul de proprietate

asupra imobileleor litigioase după întreprinderea pe care o conducea fără a avea acordul

lui Cereseu Ion, fapt ce rezultă din cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism,

în care pe verso era menționat despre presupusul acord și a lui Cereseu Ion, însă, care

potrivit raportului de expertiză nr. 29 din 30.01.2012 (V. 1, f.d. 150-153) nu conținea

semnătura sau scrisul acestuia.

Relevant mai este și constatarea faptului că nici inculpata, nici alte careva

persoane nu dețineau un veritabil proces-verbal de recepție finală a imobilelor în cauză,

fapt care indică la intenția inculpatei de a deține și folosi un document oficial fals,

deoarece ultima putea și trebuia să cunoască că nu există nici un temei de a înregistra

dreptul de proprietate asupra imobilelor litigioase după SRL „Varustun”.

Totodată, Colegiul lărgit apreciază critic argumentele inculpatei despre dovada

apartenenței acestor imobile SRL „Varustun”, fapt presupus probat prin conținutul

actului vizitei fiscale nr. 169 din 26.08.2011 (V. 2, f.d. 204-206), pe care aceasta îl

invocă, deoarece acest document nu face nici o referire explicită la imobilele aflate în

litigiu, precum și nu indică asupra căror bunuri imobile această întreprindere achita

impozitele pe imobil. Aceeași situație se constată și privitor la informația prezentată de

către Direcția administrare fiscală Ciocana a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău din 17.05.2014 (V. 2, f.d. 208) deoarece acest document nu indică pentru care

anume bunuri imobile întreprinderea sus numită a achitat impozitul pe bunurile

imobiliare pentru perioada anilor 2010-2013. Însă, chiar și în cazul constatării că

impozitele date au fost achitate pentru imobilele în cauză, aceasta nu ar constitui temei

pentru recunoașterea dreptului de proprietate al societății comerciale în cauză asupra

imobilelor aflate în litigiu.

Astfel, eroarea comisă de către instanța de apel, în latura acuzării inculpatei în

baza art. 361 alin. (1) Cod penal, urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin

adoptarea soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală –

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2014, privind achitarea lui Cereseu Alexandra Nicolae în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal, cu menținerea în această parte a sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

10 februarie 2014, prin care procesul penal de învinuire a lui Cereseu Alexandra

Nicolae în baza art. 361 alin. (1) Cod penal a fost încetat în legătură cu expirarea

termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

Totodată, în rest, Colegiul lărgit consideră necesar de a menține decizia atacată

avînd la bază argumentele expuse în prezentul punct.

1), 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sâli, partea vătămată Cereseu Ion și avocatul

Iurie Chirică în numele acestuia, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

6

Apel Chișinău din 24 noiembrie 2014, privind achitarea lui Cereseu Alexandra

Nicolae în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, cu menținerea în această parte a sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 10 februarie 2014, prin care procesul penal de

învinuire a lui Cereseu Alexandra Nicolae în baza art. 361 alin. (1) Cod penal a fost

încetat în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

În rest, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2014, prin care Cereseu Alexandra Nicolae a fost achitată de sub învinuirea în baza

art. art. 27, 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 mai 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

7