1ra-457/2015 — Art.264 al.3, art.266 CP

Prin sentința judecătoriei Taraclia din 11 septembrie 2014, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Cara Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art.264 alin. (3) lit.b) Cod penal - la 2(doi) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani; - în baza art. 266 Cod penal - la 3(trei) luni închisoare; În conformitate cu art. 84 alin.(l) Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate, pedeapsa definitivă lui Cara Valentin a fost stabilită de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, la 09.01.2014 aproximativ la ora 01.20, Cara Valentin Gheorghe, conducînd automobilul de model „MAN TGA 18430", nr. de înmatriculare LV AJ 1 semiremorcă nr. de înmatriculare LV 014 RA și deplasîndu-se pe drumul R-36 cu direcția Basarabeasca-Ceadîr-Lunga-Taraclia, cu încălcarea cerințelor indicatorului de interzicere 3.4 „circulație interzisă autocamioanelor" din Regulamentul circulației rutiere, a intrat în localitatea s. Corten, r-nul Taraclia, unde deplasîndu- se pe str. Lenin prin manevrarea spre str. Chirov, cu încălcarea cerințelor pct.45 alin.1 lit. a), d); pct.46 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, n-a ținut seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, n-a ținut seama de situația rutieră, n-a redus viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, avînd în față persoane de vîrstă înaintată care trecea drumul în locul virării autovehiculul, a continuat deplasarea sa, după ce a comis tamponarea pietonului Pamujac Piotr Gheorghe, a. n. 1944, în rezultatul căruia, ultimului au fost cauzate fractură deschisă cominutivă a femurului stîng cu exfoliere extinsă a pielii și strivirea mușchilor în locul fracturii, fractură deschisă transversală a ambelor oase a gambei stîngi la o distanță de 35 cm de la călcîi cu lambou cutanat masiv cu deplasare și apusul fragmentelor. Fractură închisă a ambelor oase a gambei stîngi la o distanță de 15 cm de la călcîi cu deplasare și apusul fragmentelor, fractura închisă dublă a ambelor oase a gambei drepte cu deplasare și apusul fragmentelor la o distanță 15 cm și 35 cm de la călcîi, respectiv; fractura închisă a ramurei stîngi a osului iliac cu deplasare nesemnificativă fragmentelor și ruptura simfizei pubiene, fractură închisă oblică a osului iliac drept, ruptură complectă a articulației sacroiliace pe dreapta; fractură închisă transversală a osului humeral drept cu deplasare și apusul fragmentelor; fractură închisă a coastelor VIII-IX pe dreapta, între liniile medioclaviculară și axilară anterioară cu deplasare nesemnificativă fragmentelor, fractura închisă a coastelor III -VI pe stînga pe linia anterioară axilară cu deplasarea nesemnificativă a fragmentelor, care s-au complicat cu șocul traumatic și hemoragic, excoriații peretelui abdominal anterior pe stînga, excoriații fruntei pe stînga și regiunei zigomatice pe stînga, echimoză a obrazului stîng, excoriații în regiunea articulației acromio-claviculare pe stînga și pe partea laterală a treimii superioare umărului stîng, plaga scalpată extinsă suprafeței dorsale a mîinii propriu zise, excoriații a umărului drept /regiunea fracturii osului humeral/, echimoză și excoriație a antebrațului drept, excoriații a suprafeței dorsale mîinei propriu zise pe dreapta, anemie organelor interne, care au provocat decesul victimei Pamujac P.Gh., așa leziuni la persoane vii puteau fi clasificate grave periculoase pentru viață. Tot el, la 09.01.2014 aproximativ la ora 01.20, conducînd automobilul de model „MAN TGA 18430", nr. de înmatriculare LV AJ 823 cu semiremorcă nr. de înmatriculare LV 014 RA și deplasîndu-se pe drumul R-36 cu direcția Basarabeasca-Ceadîr-Lunga-Taraclia, și deplasîndu-se pe str. Lenin prin 2 manevrarea spre str. Chirov, în s. Corten, r. Taraclia, a comis tamponarea pietonului Pamujac Piotr Gheorghe, cauzînd-i leziuni corporale grave periculoase pentru viața, care au provocat decesul lui, încălcînd pct. 12 alin.l lit. a), c), g) Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, care reglementează, că conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat să oprească imediat vehiculul, semnalizîndu- 1 în conformitate cu pct. 37 subpunctul 1) litera a) și subpunctul 2) din prezentul Regulament, să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentînd permisul de conducere sau alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul accidentului, să anunțe despre accident poliția și să rămînă pe loc pînă la sosirea lucrătorilor de poliție, a lăsat locul accidentului rutier și a plecat cu scopul eschivării de la răspunderea penală. În drept, acțiunile inculpatului Cara Valentin au fost încadrate în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, și în baza art.266 Cod penal - părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conduce mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) și (5) Cod Penal.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror și avocatul Mihalciuc Ana în numele inculpatului. 3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Cara V., condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) și 266 Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa: - în baza art.264 alin. (3) lit.b) Cod penal - 4 (patru) ani închisoare; - în baza art. 266 Cod penal - 1(un) luni închisoare; În conformitate cu art.84 Cod penal a-i stabili pedeapsa definitivă de 5(cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani. În motivarea apelului procurorul a indicat că instanța de judecată i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blîndă, care nu poate asigura atingerea scopului pedepsei, inculpatul nu și-a conștientizat vinovăția sa, gravitatea acțiunilor comise, nu s-a căit sincer de cele comise, or inculpatul Cara V. la 11.09.2014 manifestînd lipsă de respect față de instanța de judecată și cu scopul de a se eschiva de la 3 răspunderea penală și executarea pedepsei a lipsit nemotivat la pronunțarea sentinței și în prezent se eschivează de la executarea pedeapsei stabilite. Consideră că pedeapsa aplicată contravine prevederilor art.61, 75 și nu va asigura restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiunii atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. 3.2. Avocatul Mihalciuc Anna în numele inculpatului Cara Valentin, prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate cu aplicarea art.90 Cod penal. În susținerea apelului a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului Cara V. este prea aspră, la stabilirea ei nu s-au luat în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, circumstanțele atenuante, recunoașterea vinovăției pe deplin de către Cara V., faptul că a recuperat paguba, anterior nu a fost condamnat, are la întreținere doi copii minori și soția care se află în concediu de îngrijire a copilului, la locul de trai este caracterizat pozitiv. Instanța de fond nu a luat în considerație nici cererea părții vătămate care a menționat că careva pretenții față de Cara V. nu are, 1-a iertat și roagă instanța ca să nu fie privat de libertate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate ca nefondate și menținută sentința. 4.1. Instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele legii. Colegiul a reținut că în timpul judecării cauzei, inculpatul a avut o atitudine de obstrucționare a cercetării judecătorești prin dispariția de la domiciliu și sustragere de la prezentarea în fața instanței de judecată, în condițiile în care realiza gravitatea faptei săvîrșite și avea cunoștință că este examinat dosarul în instanța de judecată, neprezentîndu-se la ședința de judecată din 11.09.2014, la pronunțarea sentinței, prin ce se a manifestat o atitudine de nepăsare, eschivîndu- se de la executarea unei eventuale pedepse penale. Instanța de apel a reținut că de către instanța de fond s-a luat în considerație circumstanțe atenuante: repararea benevolă a pagubei pricinuite, că are la întreținere are doi copii minori, este caracterizat pozitiv la locul de trai, anterior nu a fost judecat, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite. 4 Prezența circumstanțelor atenuante, faptul că judecata s-a făcut în procedura simplificată, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.3641 Cod penal, a oferit instanței de fond dreptul de a reduce minimul pedepsei principale de la 3 ani pînă la 2 ani închisoare, și în baza art.266 Cod penal -3 luni închisoare. Cu referire la respingerea argumentelor avocatului privind aplicarea art.90 Cod penal, instanța de apel a menționat că recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă, prevăzută de art.76 alin.1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică, fapt stipulat în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 Cu privire la aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești.

Împotriva deciziei menționate au declarat recursuri ordinare inculpatul Cara Valentin și avocatul acestuia Rodion Capcelea. 5.1. Inculpatul Cara Valentin, prin recursul depus la 13.02.2015, a solicitat casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri în această parte cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea recursului a invocat că: - examinarea cauzei în instanța de apel a fost efectuată fără citarea legală a inculpatului, nu a fost înștiințat de data și ora examinării cauzei, în legătura cu ce fost privat de dreptul de a participa la examinarea cauzei; - de către instanța de fond și cea de apel, la individualizarea pedepse nu s-a luat în considerație prevederile art.75 Cod penal. 5.2. Avocatul Rodion Capcelea în numele inculpatului, prin recursul depus la 16.03.2015, invocînd temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. 1) pct.4) și 5) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la o nouă judecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului a indicat că: - inculpatul nu a primit decizia contestată tradusă în limba rusă, respectiv consideră că prezentul recurs este depus în termen; - instanța de apel a avut drept să examineze cauza penală în absența inculpatului, din motivele prevăzute în alin. (2) pct.1) art.321 Cod de procedură penală, numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că inculpatul a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului lui de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la judecată: - la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, de și s-a luat în considerație circumstanțele atenuante și anume repararea benevolă a pagubei, prezența la întreținerea inculpatului a doi copii minori, caracterizarea pozitivă la locul de trai, 5 lipsa antecedentelor penale, însă acestor circumstanțe instanța de apel nu a dat o apreciere corectă, iar inculpatul nefiind prezent în ședința de judecată nu a putut să prezinte motivele suplimentare pentru suspendarea pedepsei.

Asupra recursurilor declarate, procurorul a depus referință prin care pledează pentru respingerea acestora, deoarece temeiurile invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare, iar decizia instanței de apel este una legală și întemeiată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul avocatului Rodion Capcelea în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen, din următoarele considerente. 7.1. Referitor la recursul declarat de către inculpat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lecturînd textul recursului reține că, de către recurent nu s-a invocat nici un temei de casare prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, însă din textul acestuia rezultă erorile de drept prevăzute la art.427 alin.1) pct.4),5) și 10) Cod de procedură penal, care stipulează că, instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd, judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În speță, Colegiul penal constată că erorile invocate nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului menționat. Referitor la pct.4) și 5) al art.427 Cod de procedură penală, precum că examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc fără participarea inculpatului, din 6 considerente că nu s-a respectat procedura de citare legală, Colegiul menționează ca fiind neîntemeiate argumentele invocate de recurent la acest capitol, deoarece conform citației, inculpatul a fost citat legal de către instanța de apel (f.d.7), iar conform avizului de recepție a citației, inculpatul personal a primit citația unde a și semnat că cunoaște de data și ora examinării cauzei (f.d.10), o careva cerere de amînare a examinării cauzei din partea inculpatului nu a fost înaintată. Mai mult ca atît conform procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d.19-21) a fost pusă în discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului, unde procurorul își exprimă acordul pentru examinarea cauzei în lipsa acestuia, fiind corect dispusă examinarea cauzei în lipsa inculpatului din considerente ca procedura de citare a acestuia a fost respectată integral. Tot la acest capitol, Colegiul reține că inculpatul în cadrul examinării cauzei în instanța de fond s-a prezentat la toate ședințele de judecată, cu excepția ședinței în cadrul căreia s-a pronunțat sentința, avînd intenția de a se eschiva de la executarea pedepsei (f.d.145, v.1). Deasemnea eschivarea inculpatului de la executarea sentinței se confirmă și prin faptul expedierii în adresa Inspectoratului de poliție Ceadîr – Lunga a copiei sentinței pentru executare (f.d.196, v.1), la care ca răspuns au fost expediate în adresa instanței rapoartele Inspectoratului de poliție Ceadîr – Lunga, prin care constatîndu-se în rînduri repetate că, inculpatul se eschivează de organele de drept, nefiind prezent la domiciliu (f.d.218-222, v.1), acesta realizînd faptul executării pedepsei, prin urmare eschivîndu-se să se prezinte și în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, fiind la curent cu examinarea cauzei în instanța de apel, în cazul dat fiind aplicabile prevederile art. 321 alin. (2) pct.1) Cod de procedură penală- Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul: cînd inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță; Astfel, Colegiul consideră concluzia instanței de apel justificată referitor la faptul că în timpul judecării cauzei, inculpatul a avut o atitudine de obstrucționare a cercetării judecătorești prin dispariția de la domiciliu și sustragere de la prezentarea în fața instanței de judecată, în condițiile în care realiza gravitatea faptei săvîrșite și avea cunoștință că este examinat dosarul în instanța de judecată, neprezentîndu-se la ședința de judecată din 11.09.2014, la pronunțarea sentinței, prin ce se manifestă o atitudine total nesinceră, nepăsare, eschivîndu-se de la executarea unei eventuale pedepse penale. Nu și-a găsit confirmate nici temeiul pentru recurs semnalat de recurent referitor la pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, acordînd deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite 7 conform sancțiunii articolelor imputate acestuia prin rechizitoriu, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia au fost condamnat inculpatul. Deasemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Referitor la aplicarea art. 90 Cod penal, Colegiul menționează că criticile formulate de recurent, enunțate la acest capitol, au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărîrii recurate. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. 7.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Rodion Capcelea în numele inculpatului. 8 Colegiul penal precizează că, conform prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Referitor la solicitarea avocatului recurent despre repunerea în termen a recursului, din considerentele că inculpatului nu i-a fost înmînată copia deciziei traduse în limba rusă, Colegiul menționează că: - inculpatul nefiind prezent la examinarea cauzei penale în instanța de apel, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 16.12.2014, iar decizia motivată a fost pronunțată public la 16.01.2015, instanța la 16.01.2015, expediază în adresa inculpatului copia deciziei din 16.12.2014 (f.d.32), iar la 19.01.2015, expediază copia deciziei din 16.12.2014 traduse în limba rusă (f.d.33); - conform avizelor de recepție, la 21.01.2015 inculpatul primește copia deciziei din 16.12.2014 în limba de stat, iar la 26.01.2015 acesta primește copia deciziei din 16.12.2014 traduse în limba rusă (f.d.39, 39 a) și depune în termen recursul ordinar (f.d.42). - la 16.03.2015, avocatul Rodion Capcelea, în interesele inculpatului, declară recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel (f.d.47). Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, raportat la pct. 9 a explicațiile Hotărîriea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală - termenul de declarare a recursului pentru inculpatul care a lipsit atît la dezbateri, cît și la pronunțarea deciziei, chiar dacă a fost reprezentat de avocat, curge de la înmînarea copiei de pe hotărîrea judecătorească. În speță, termenul de 30 zile se calculează începînd cu 27.01.2015 și se epuizează la 02.03.2015- ultima zi de depunere a recursului. Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de avocatul recurent la 16.03.2015, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul dat a fost depus peste termen, iar afirmațiile avocatului precum că inculpatul nu a primit copia deciziei tradusă în limba rusă, sunt declarative, inculpatul avînd reală posibilitate de a încheia contract cu avocatul și de a face cunoștință cu materialele cauzei penale pînă la expirarea termenului de atac, precum și avînd posibilitatea de a invoca motive suplimentare în recursul declarat de către inculpat la 13.02.2015, care a fost depus în termen. Conform art.230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. 9 Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursul ordinar suplimentar declarate de avocatul Rodion Capcelea este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) și 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Cara Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat recursul ordinar declarat de inculpat și ca depus peste termen recursul ordinar declarat de avocatul Rodion Capcelea în numele inculpatului. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 22 aprilie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 10