1ra-457/2015 — art.264 al.3, art.266 CP

1ra-457/2015 — art.264 al.3, art.266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-457/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componența:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan și Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat și avocatul acestuia Rodion Capcelea, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, în cauza penală în

privința lui

Cara Valentin Gheorghe, născut la 21

iunie 1985, originar și domiciliat: s. Gaidarî, str.

H. Bejenari 15, r-nul Ceadîr-Lunga, cetățean al

R. Moldova.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 25.03.2014-11.09.2017;

instanța de apel: 10.10.2014-16.12.2014;

instanța de recurs: 11.03.2015 – 22.04.2015.

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, Cara Valentin a fost recunoscut

vinovat și condamnat:

- în baza art.264 alin. (3) lit.b) Cod penal - la 2(doi) ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani;

- în baza art. 266 Cod penal - la 3(trei) luni închisoare;

În conformitate cu art. 84 alin.(l) Cod penal, prin cumul total al pedepselor

aplicate, pedeapsa definitivă lui Cara Valentin a fost stabilită de 2 (doi) ani și 3

(trei) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 (trei)

ani.

09.01.2014 aproximativ la ora 01.20, Cara Valentin Gheorghe, conducînd

automobilul de model „MAN TGA 18430", nr. de înmatriculare LV AJ

1

semiremorcă nr. de înmatriculare LV 014 RA și deplasîndu-se pe drumul R-36 cu

direcția Basarabeasca-Ceadîr-Lunga-Taraclia, cu încălcarea cerințelor indicatorului

de interzicere 3.4 „circulație interzisă autocamioanelor" din Regulamentul

circulației rutiere, a intrat în localitatea s. Corten, r-nul Taraclia, unde deplasîndu-

se pe str. Lenin prin manevrarea spre str. Chirov, cu încălcarea cerințelor pct.45

alin.1 lit. a), d); pct.46 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din 13.05.2009, n-a ținut seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, n-a ținut seama de situația

rutieră, n-a redus viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar

să oprească, avînd în față persoane de vîrstă înaintată care trecea drumul în locul

virării autovehiculul, a continuat deplasarea sa, după ce a comis tamponarea

pietonului Pamujac Piotr Gheorghe, a. n. 1944, în rezultatul căruia, ultimului au

fost cauzate fractură deschisă cominutivă a femurului stîng cu exfoliere extinsă a

pielii și strivirea mușchilor în locul fracturii, fractură deschisă transversală a

ambelor oase a gambei stîngi la o distanță de 35 cm de la călcîi cu lambou cutanat

masiv cu deplasare și apusul fragmentelor. Fractură închisă a ambelor oase a

gambei stîngi la o distanță de 15 cm de la călcîi cu deplasare și apusul

fragmentelor, fractura închisă dublă a ambelor oase a gambei drepte cu deplasare

și apusul fragmentelor la o distanță 15 cm și 35 cm de la călcîi, respectiv; fractura

închisă a ramurei stîngi a osului iliac cu deplasare nesemnificativă fragmentelor și

ruptura simfizei pubiene, fractură închisă oblică a osului iliac drept, ruptură

complectă a articulației sacroiliace pe dreapta; fractură închisă transversală a osului

humeral drept cu deplasare și apusul fragmentelor; fractură închisă a coastelor

VIII-IX pe dreapta, între liniile medioclaviculară și axilară anterioară cu deplasare

nesemnificativă fragmentelor, fractura închisă a coastelor III -VI pe stînga pe linia

anterioară axilară cu deplasarea nesemnificativă a fragmentelor, care s-au

complicat cu șocul traumatic și hemoragic, excoriații peretelui abdominal anterior

pe stînga, excoriații fruntei pe stînga și regiunei zigomatice pe stînga, echimoză a

obrazului stîng, excoriații în regiunea articulației acromio-claviculare pe stînga și

pe partea laterală a treimii superioare umărului stîng, plaga scalpată extinsă

suprafeței dorsale a mîinii propriu zise, excoriații a umărului drept /regiunea

fracturii osului humeral/, echimoză și excoriație a antebrațului drept, excoriații a

suprafeței dorsale mîinei propriu zise pe dreapta, anemie organelor interne, care au

provocat decesul victimei Pamujac P.Gh., așa leziuni la persoane vii puteau fi

clasificate grave periculoase pentru viață.

Tot el, la 09.01.2014 aproximativ la ora 01.20, conducînd automobilul de

model „MAN TGA 18430", nr. de înmatriculare LV AJ 823 cu semiremorcă nr. de

înmatriculare LV 014 RA și deplasîndu-se pe drumul R-36 cu direcția

Basarabeasca-Ceadîr-Lunga-Taraclia, și deplasîndu-se pe str. Lenin prin

2

manevrarea spre str. Chirov, în s. Corten, r. Taraclia, a comis tamponarea

pietonului Pamujac Piotr Gheorghe, cauzînd-i leziuni corporale grave periculoase

pentru viața, care au provocat decesul lui, încălcînd pct. 12 alin.l lit. a), c), g)

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.357 din

13.05.2009, care reglementează, că conducătorul de vehicul implicat într-un

accident în traficul rutier este obligat să oprească imediat vehiculul, semnalizîndu-

1 în conformitate cu pct. 37 subpunctul 1) litera a) și subpunctul 2) din prezentul

Regulament, să acorde primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în

accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil

sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea persoanei traumatizate la cea

mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul vehicul, să

declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentînd permisul de conducere sau

alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la

locul accidentului, să anunțe despre accident poliția și să rămînă pe loc pînă la

sosirea lucrătorilor de poliție, a lăsat locul accidentului rutier și a plecat cu scopul

eschivării de la răspunderea penală.

În drept, acțiunile inculpatului Cara Valentin au fost încadrate în baza art. 264

alin.(3) lit.b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației și de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane, și în baza

art.266 Cod penal - părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care

conduce mijlocul de transport și care a încălcat regulile de securitate a circulației

sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările

indicate la art.264 alin.(3) și (5) Cod Penal.

Ana în numele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Cara V., condamnat în baza

art.264 alin.(3) lit.b) și 266 Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa:

- în baza art.264 alin. (3) lit.b) Cod penal - 4 (patru) ani închisoare;

- în baza art. 266 Cod penal - 1(un) luni închisoare;

În conformitate cu art.84 Cod penal a-i stabili pedeapsa definitivă de 5(cinci)

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 (patru) ani.

În motivarea apelului procurorul a indicat că instanța de judecată i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea blîndă, care nu poate asigura atingerea scopului

pedepsei, inculpatul nu și-a conștientizat vinovăția sa, gravitatea acțiunilor comise,

nu s-a căit sincer de cele comise, or inculpatul Cara V. la 11.09.2014 manifestînd

lipsă de respect față de instanța de judecată și cu scopul de a se eschiva de la

3

răspunderea penală și executarea pedepsei a lipsit nemotivat la pronunțarea

sentinței și în prezent se eschivează de la executarea pedeapsei stabilite. Consideră

că pedeapsa aplicată contravine prevederilor art.61, 75 și nu va asigura restabilirea

echității sociale și corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiunii atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

3.2. Avocatul Mihalciuc Anna în numele inculpatului Cara Valentin, prin

apelul declarat a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această parte prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă non privativă de libertate cu aplicarea art.90 Cod penal.

În susținerea apelului a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului Cara V. este

prea aspră, la stabilirea ei nu s-au luat în considerație criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, circumstanțele atenuante,

recunoașterea vinovăției pe deplin de către Cara V., faptul că a recuperat paguba,

anterior nu a fost condamnat, are la întreținere doi copii minori și soția care se află

în concediu de îngrijire a copilului, la locul de trai este caracterizat pozitiv. Instanța

de fond nu a luat în considerație nici cererea părții vătămate care a menționat că

careva pretenții față de Cara V. nu are, 1-a iertat și roagă instanța ca să nu fie privat

de libertate.

decembrie 2014 au fost respinse apelurile declarate ca nefondate și menținută

sentința.

4.1. Instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanța de judecată a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal,

ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele

legii.

Colegiul a reținut că în timpul judecării cauzei, inculpatul a avut o atitudine

de obstrucționare a cercetării judecătorești prin dispariția de la domiciliu și

sustragere de la prezentarea în fața instanței de judecată, în condițiile în care

realiza gravitatea faptei săvîrșite și avea cunoștință că este examinat dosarul în

instanța de judecată, neprezentîndu-se la ședința de judecată din 11.09.2014, la

pronunțarea sentinței, prin ce se a manifestat o atitudine de nepăsare, eschivîndu-

se de la executarea unei eventuale pedepse penale.

Instanța de apel a reținut că de către instanța de fond s-a luat în considerație

circumstanțe atenuante: repararea benevolă a pagubei pricinuite, că are la

întreținere are doi copii minori, este caracterizat pozitiv la locul de trai, anterior nu

a fost judecat, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

4

Prezența circumstanțelor atenuante, faptul că judecata s-a făcut în procedura

simplificată, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile

art.3641 Cod penal, a oferit instanței de fond dreptul de a reduce minimul pedepsei

principale de la 3 ani pînă la 2 ani închisoare, și în baza art.266 Cod penal -3 luni

închisoare.

Cu referire la respingerea argumentelor avocatului privind aplicarea art.90

Cod penal, instanța de apel a menționat că recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă,

prevăzută de art.76 alin.1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică, fapt stipulat în Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 Cu privire la aplicarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești.

Cara Valentin și avocatul acestuia Rodion Capcelea.

5.1. Inculpatul Cara Valentin, prin recursul depus la 13.02.2015, a solicitat

casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri în această parte cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului a invocat că:

- examinarea cauzei în instanța de apel a fost efectuată fără citarea legală a

inculpatului, nu a fost înștiințat de data și ora examinării cauzei, în legătura cu ce

fost privat de dreptul de a participa la examinarea cauzei;

- de către instanța de fond și cea de apel, la individualizarea pedepse nu s-a

luat în considerație prevederile art.75 Cod penal.

5.2. Avocatul Rodion Capcelea în numele inculpatului, prin recursul depus

la 16.03.2015, invocînd temeiurile de casare prevăzute la art. 427 alin. 1) pct.4) și

5) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la o

nouă judecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că:

- inculpatul nu a primit decizia contestată tradusă în limba rusă, respectiv

consideră că prezentul recurs este depus în termen;

- instanța de apel a avut drept să examineze cauza penală în absența

inculpatului, din motivele prevăzute în alin. (2) pct.1) art.321 Cod de procedură

penală, numai în cazul în care procurorul a prezentat probe verosimile că inculpatul

a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului lui de a apărea în fața instanței și

de a se apăra personal, precum și se sustrage de la judecată:

- la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal, de și s-a luat în considerație

circumstanțele atenuante și anume repararea benevolă a pagubei, prezența la

întreținerea inculpatului a doi copii minori, caracterizarea pozitivă la locul de trai,

5

lipsa antecedentelor penale, însă acestor circumstanțe instanța de apel nu a dat o

apreciere corectă, iar inculpatul nefiind prezent în ședința de judecată nu a putut să

prezinte motivele suplimentare pentru suspendarea pedepsei.

pledează pentru respingerea acestora, deoarece temeiurile invocate de recurenți nu

și-au găsit confirmare, iar decizia instanței de apel este una legală și întemeiată.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat, iar recursul

avocatului Rodion Capcelea în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen,

din următoarele considerente.

7.1. Referitor la recursul declarat de către inculpat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lecturînd textul

recursului reține că, de către recurent nu s-a invocat nici un temei de casare

prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, însă din textul acestuia rezultă erorile

de drept prevăzute la art.427 alin.1) pct.4),5) și 10) Cod de procedură penal, care

stipulează că, instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel cînd, judecata a avut loc fără

participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și

traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii; cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care,

legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În speță, Colegiul penal constată că erorile invocate nu și-au găsit confirmarea

la examinarea recursului menționat.

Referitor la pct.4) și 5) al art.427 Cod de procedură penală, precum că

examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc fără participarea inculpatului, din

6

considerente că nu s-a respectat procedura de citare legală, Colegiul menționează

ca fiind neîntemeiate argumentele invocate de recurent la acest capitol, deoarece

conform citației, inculpatul a fost citat legal de către instanța de apel (f.d.7), iar

conform avizului de recepție a citației, inculpatul personal a primit citația unde a și

semnat că cunoaște de data și ora examinării cauzei (f.d.10), o careva cerere de

amînare a examinării cauzei din partea inculpatului nu a fost înaintată. Mai mult ca

atît conform procesului verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.d.19-21)

a fost pusă în discuție posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului, unde

procurorul își exprimă acordul pentru examinarea cauzei în lipsa acestuia, fiind

corect dispusă examinarea cauzei în lipsa inculpatului din considerente ca

procedura de citare a acestuia a fost respectată integral.

Tot la acest capitol, Colegiul reține că inculpatul în cadrul examinării cauzei

în instanța de fond s-a prezentat la toate ședințele de judecată, cu excepția ședinței

în cadrul căreia s-a pronunțat sentința, avînd intenția de a se eschiva de la

executarea pedepsei (f.d.145, v.1).

Deasemnea eschivarea inculpatului de la executarea sentinței se confirmă și

prin faptul expedierii în adresa Inspectoratului de poliție Ceadîr – Lunga a copiei

sentinței pentru executare (f.d.196, v.1), la care ca răspuns au fost expediate în

adresa instanței rapoartele Inspectoratului de poliție Ceadîr – Lunga, prin care

constatîndu-se în rînduri repetate că, inculpatul se eschivează de organele de drept,

nefiind prezent la domiciliu (f.d.218-222, v.1), acesta realizînd faptul executării

pedepsei, prin urmare eschivîndu-se să se prezinte și în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel, fiind la curent cu examinarea cauzei în instanța de apel, în cazul

dat fiind aplicabile prevederile art. 321 alin. (2) pct.1) Cod de procedură penală-

Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul: cînd inculpatul se

ascunde de la prezentarea în instanță;

Astfel, Colegiul consideră concluzia instanței de apel justificată referitor la

faptul că în timpul judecării cauzei, inculpatul a avut o atitudine de obstrucționare

a cercetării judecătorești prin dispariția de la domiciliu și sustragere de la

prezentarea în fața instanței de judecată, în condițiile în care realiza gravitatea

faptei săvîrșite și avea cunoștință că este examinat dosarul în instanța de judecată,

neprezentîndu-se la ședința de judecată din 11.09.2014, la pronunțarea sentinței,

prin ce se manifestă o atitudine total nesinceră, nepăsare, eschivîndu-se de la

executarea unei eventuale pedepse penale.

Nu și-a găsit confirmate nici temeiul pentru recurs semnalat de recurent

referitor la pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța

de apel și-a motivat just soluția adoptată referitor la pedeapsa aplicată inculpatului,

acordînd deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite

7

conform sancțiunii articolelor imputate acestuia prin rechizitoriu, iar în sprijinul

statuării respective se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia au fost condamnat inculpatul.

Deasemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța

și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvîrșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele au ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Referitor la aplicarea art. 90 Cod penal, Colegiul menționează că criticile

formulate de recurent, enunțate la acest capitol, au fost obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale

dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea hotărîrii recurate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei,

temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală

și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

7.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Rodion Capcelea în

numele inculpatului.

8

Colegiul penal precizează că, conform prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Referitor la solicitarea avocatului recurent despre repunerea în termen a

recursului, din considerentele că inculpatului nu i-a fost înmînată copia deciziei

traduse în limba rusă, Colegiul menționează că:

- inculpatul nefiind prezent la examinarea cauzei penale în instanța de apel,

dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 16.12.2014, iar decizia motivată a fost

pronunțată public la 16.01.2015, instanța la 16.01.2015, expediază în adresa

inculpatului copia deciziei din 16.12.2014 (f.d.32), iar la 19.01.2015, expediază

copia deciziei din 16.12.2014 traduse în limba rusă (f.d.33);

- conform avizelor de recepție, la 21.01.2015 inculpatul primește copia

deciziei din 16.12.2014 în limba de stat, iar la 26.01.2015 acesta primește copia

deciziei din 16.12.2014 traduse în limba rusă (f.d.39, 39 a) și depune în termen

recursul ordinar (f.d.42).

- la 16.03.2015, avocatul Rodion Capcelea, în interesele inculpatului, declară

recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel (f.d.47).

Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, raportat la pct. 9 a

explicațiile Hotărîriea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la judecarea

recursului ordinar în cauza penală - termenul de declarare a recursului pentru

inculpatul care a lipsit atît la dezbateri, cît și la pronunțarea deciziei, chiar dacă a

fost reprezentat de avocat, curge de la înmînarea copiei de pe hotărîrea

judecătorească.

În speță, termenul de 30 zile se calculează începînd cu 27.01.2015 și se

epuizează la 02.03.2015- ultima zi de depunere a recursului.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare a

deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost

respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de avocatul recurent la

16.03.2015, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul dat a fost depus

peste termen, iar afirmațiile avocatului precum că inculpatul nu a primit copia

deciziei tradusă în limba rusă, sunt declarative, inculpatul avînd reală posibilitate

de a încheia contract cu avocatul și de a face cunoștință cu materialele cauzei

penale pînă la expirarea termenului de atac, precum și avînd posibilitatea de a

invoca motive suplimentare în recursul declarat de către inculpat la 13.02.2015,

care a fost depus în termen.

Conform art.230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

9

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră, că recursul ordinar suplimentar declarate de avocatul Rodion Capcelea

este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 16 decembrie 2014, în cauza penală în

privința lui Cara Valentin, ca fiind vădit neîntemeiat recursul ordinar declarat de

inculpat și ca depus peste termen recursul ordinar declarat de avocatul Rodion

Capcelea în numele inculpatului.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 22 aprilie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10