1ra-162/15 — art. 188 alin 3 lit c CP

1ra-162/15 — art. 188 alin 3 lit c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-162/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 11 martie 2014

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2014,

declarat de avocatul Maria Antoci în numele inculpatului și de inculpatul

Bolișacov Constantin Anatolii, născut la

21 martie 1967, originar Federația Rusă și domiciliat

s. Mănoilești, r-nul Ungheni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.07.2013 - 11.03.2014;

Instanța de apel: 15.04. - 27.10.2014;

Instanța de recurs: 14.01. - 25.02.2015.

A C O N S T A T A T:

Constantin Bolișacov, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.

(3) lit. c) Cod penal, la 9 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă fiind încasat de la inculpatul Constantin

Bolișacov în beneficiul părții vătămate Eugenia Pascal suma de 10000 lei cu titlu

de prejudiciu moral.

Constantin Bolișacov, la 03.05.2013, aproximativ la ora 0900, aflîndu-se în

apropiere de piața „Agro-Mondial” amplasată pe str. Ginta Latină 18, mun.

Chișinău, a săvîrșit atacul tîlhăresc cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

prin aplicarea violenței fizice manifestată prin multiple lovituri cu pumnii, în

regiunea feței cet. E. Pascal, cauzîndu-i acesteia vătămare corporală gravă, după ce

i-a sustras o geantă de dame la prețul de 150 lei, în care se aflau bani în sumă de 45

lei și cheile de la apartament, astfel cauzîndu-i părții vătămate E. Pascal un

prejudiciu material în sumă totală de 195 lei.

inculpatului cît și inculpatul Constantin Bolișacov, au atacat-o cu apel.

1

Avocatul Maria Antoci, în apelul declarat, a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui C. Bolișacov din

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În susținerea cerințelor sale apărarea a invocat că prima instanță la adoptarea

soluției de condamnare nu a luat în considerație că inculpatul vina în cele

incriminate nu a recunoscut, la etapa urmăririi penale fiind audiat în calitate de

bănuit acesta a menționat că, a lovit partea vătămată peste mînă ca să elibereze

geanta și nicidecum nu a lovit-o la ochi, fapt confirmat și la etapa confruntării

dintre inculpat și partea vătămată.

În viziunea apărării, partea vătămată a indicat anume la inculpat din motivul

stării de ebrietate în care se afla în momentul săvîrșirii infracțiunii, și tot din acest

motiv nu este exclusă versiunea căderii libere, în urma căreia partea vătămată putea

să se lovească de o bordură sau piatră, mai mult ca atît, în locul unde se afla partea

vătămată aveau acces și alte persoane care puteau profita de starea de ebrietate în

care aceasta se afla și de faptul că avea asupra sa o geantă.

Inculpatul Constantin Bolișacov, în apelul declarat, a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.

În apelul său inculpatul cu referire la prevederile art. 8 alin. (3) Cod de

procedură penală a invocat dezacordul său cu modalitatea de apreciere a probelor,

menționînd că prima instanță greșit și-a bazat sentința de condamnare pe

declarațiile subiective ale părții vătămate, care după leziunile grave primite, era în

imposibilitate să gîndească și să indice anume la inculpat, precum că el a săvîrșit

infracțiunea, la fel și declarațiile martorilor sunt contradictorii sub aspectul

timpului săvîrșirii infracțiunii și a acțiunilor părților implicate.

Referitor la individualizarea pedepsei, inculpatul a menționat că, prima

instanță nu a luat în considerație nici o circumstanță atenuantă și anume că are la

întreținere un copil minor iar soția este invalid de gradul I.

2014, au fost admise parțial apelurile avocatului Maria Antoci și al inculpatului

Constantin Bolișacov, casată sentința în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza

și pronunțată o nouă hotărîre prin care Constantin Bolișacov a fost condamnat în

baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că, instanța de fond

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate

în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului

C. Bolișacov în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului

C. Bolișacov în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, întru-totul s-a confirmat

prin: declarațiile părții vătămate E. Pascal; declarațiile martorilor T. Lungu,

I. Lungu, L. Calugher; raportul de expertiză medico-legală nr. 1167/D din

2

26.06.2013; procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată E. Pascal și

inculpatul C. Bolișacov.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal, și anume nu a luat în

considerație prezența în cauză a circumstanțelor atenuante cum sunt copilul minor

la întreținere și soția invalid de gradul I.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului.

În susținerea cerințelor sale, apărarea a invocat dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, menționînd că în speță lipsesc probe concludente și pertinente

care ar demonstra vinovăția lui C. Bolișacov în săvîrșirea infracțiunii incriminate,

nici un martor nu a văzut și nu a arătat direct la inculpat precum că anume acesta

i-a cauzat părții vătămate leziuni corporale și i-a sustras bunurile.

Totodată, apărarea cu trimitere la prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală, a invocat că, instanța de apel neîntemeiat a pus la baza condamnării

raportul de expertiză medico-legală nr. 1167/D din 26.06.2013, deoarece acesta

este incomplet, nu conține răspuns la toate întrebările expuse pentru soluționare

„dacă putea sau nu partea vătămată să-și cauzeze de sine stătător asemenea

leziuni corporale? și anume prin căderea de la înălțimea corpului, avînd în vedere

starea ei de ebrietate.”.

5.1. Inculpatul Constantin Bolișacov, la fel a contestat cu recurs ordinar

hotărîrile pronunțate solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri de achitare, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel iar în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

În argumentarea recursului inculpatul a invocat următoarele motive:

 la adoptarea soluției sale instanța de apel nu a respectat prevederile

art. art. 414, 415 alin. (1) Cod de procedură penală;

 nu au fost audiați repetat martorii în cauză pentru înlăturarea tuturor

divergențelor;

 toate procesele-verbale ale ședinței de judecată în instanța de apel au

fost întocmite în limba de stat pe care el nu o înțelege și toate

solicitările inculpatului referitor la eliberarea copiilor de pe aceste

procese-verbale, au fost ignorate de către instanța de apel;

 soluția de condamnare este bazată doar pe declarațiile contradictorii

ale părții vătămate, care a indicat doar la numele inculpatului

„Constantin”, și din care rezultă că, ea a servit băuturi alcoolice cu

inculpatul la 02.05.2013, iar la 03.05.2013 el se afla în sat;

 martorii care declară că inculpatul a fost în ziua săvîrșirii infracțiunii

împreună cu partea vătămată, l-au văzut pentru prima dată în ședința

de judecată;

 expertul audiat în cauză Iu. Scurtu, nu a putut răspunde la întrebarea

„putea partea vătămată E. Pascal să-și cauzeze de sine stătător aceste

leziuni grave sau nu?”

3

 la domiciliul inculpatului, nu au fost depistate bunurile sustrase de la

partea vătămată.

pentru inadmisibilitatea acestora, deoarece argumentele invocate de avocat și

inculpat au fost obiect de discuție la judecare cauzei în instanța de apel, care

respectînd prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

detaliat asupra lor, corect respingîndu-le.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestora, reieșind din

următoarele considerente.

7.1. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul cererilor de recurs înaintate pe caz se poate deduce, avînd în

vedere că recurenții critică hotărîrile judecătorești sub aspectul vinovăției

inculpatului C. Bolișacov și modalității de apreciere a probelor, temeiurile

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor înaintate, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurenți.

În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire

la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de

recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către

instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept

material sau procesual.

Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.

Instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de recurenți - „nu sînt

întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a judecat

cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în

recursuri, nu este aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă, că instanța de apel corect a

constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpatul

C. Bolișacov, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-se concluzia

de vinovăție a acestuia.

7.2. Colegiul penal, reține că, instanțele de fond, verificînd probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la

4

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Constantin Bolișacov în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, iar instanța de

apel, ținînd cont de circumstanțele atenuante, corect i-a stabilit pedeapsa de 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În ce privesc criticele formulate de recurenți, enunțate la pct. 5, 5.1. al

prezentei decizii, prin care se susține că Constantin Bolișacov nu se face vinovat de

săvîrșirea infracțiunii incriminate, - acestea au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4, 4.1.

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și, a cărei reluare nu se

mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd decizia atacată în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se

constata că recursurile declarate de inculpat și avocatul M. Antoci sunt vădit

neîntemeiate.

La fel, Colegiul penal, menționează că din textul recursurilor, se evidențiază

că recurenții își motivează recursurile prin dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de apărare

și inculpat nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

Totodată, din procesul-verbal al ședinței instanței de apel (f. d. 202-206,

206-208, 208-213) și, textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel

la judecarea apelurilor declarate de avocat și inculpat, a respectat prevederile

art. 415, 417 Cod de procedură penală, întemeindu-și concluziile pe probele legal

administrate și verificate în ședința de judecată a instanței de apel, iar inculpatul

mulțumindu-se cu citirea probelor acumulate în cadrul primei instanțe, nu a

solicitat audierea pe viu a martorilor în cauză.

Cu privire la critica recurenților sub ipoteza greșitei rețineri la baza

condamnării inculpatului C. Bolișacov a raportului de expertiză medico-legală

nr. 1167/D din 26.06.2013, Colegiul penal enunță că, instanțele de fond corect au

statuat asupra acestei probe care deși nu indică direct la materialitatea faptei, totuși

indică asupra unor circumstanțe auxiliare așa cum sunt constatarea gradului

leziunilor corporale la partea vătămată E. Pascal (vatamare corporală gravă) și în

final, potrivit art. 6 pct. 36) Cod de procedură penală, reprezintă o probă utilă.

Subsidiar, referitor la dezacordul inculpatului C. Bolișacov ce ține de

evitarea de către instanța de apel de a se expune asupra solicitărilor inculpatului cu

privire la eliberarea copiilor de pe toate procesele-verbale ale ședințelor de

judecată în instanța de apel, instanța de recurs atestă că, într-adevăr instanța de apel

nu s-a expus asupra acestei solicitări, însă, în cazul dat, acest argument nu este

suficient pentru a desființa hotărîrile judecătorești adoptate pe caz.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile

art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de

drept de casare a deciziei instanței de apel în prezenta cauză penală și, prin urmare,

se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de inculpatul

Constantin Bolișacov și avocatul în numele acestuia Maria Antoci, ca fiind vădit

neîntemeiate.

5

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Maria Antoci în

numele inculpatului și de inculpatul Bolișacov Constantin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2014, în cauza penală

în privința lui Bolișacov Constantin Anatolii, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 01 aprilie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6