1ra-177/2015 — art. 186 al.4 CP

1ra-177/2015 — art. 186 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-177/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 octombrie 2014, declarat de avocatul Galina Balaban, în numele

inculpatului

Codrov Nicolai Nicolai, născut la

23 septembrie 1983, originar și locuitor al or.

Basarabeasca, str. Comsomolului 4, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 21 mai – 31 octombrie 2013,

în instanța de apel: 18 aprilie – 20 octombrie 2014,

în instanța de recurs 15 ianuarie – 25 februarie 2015;

C O N S T A T Ă :

Nicolai a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiului lui Harlampi Cîrboba prejudiciul

material de 54.086,60 lei

2013, Codrov N., fiind angajat în calitate de paznic la piața centrală „ȘARM”, din

str. Lenin 2a, or. Basarabeasca, avînd acces liber și folosindu-se de lipsa

proprietarului, înzestrîndu-se în prealabil cu mai multe chei, pe ascuns a pătruns în

încăperea fostei case de cultură, amplasate pe teritoriul păzit, ce aparține cet. H.

Cîrboba, de unde periodic a sustras un aparat electric de tăiat unghiular de model

„OZCELIK-ALFA-M” - 6600 lei, 47 de perechi de pantofi bărbătești a cîte 700 lei

1

perechea - 32.900 lei, 47 perechi de cizme pentru dame a cîte 240 lei perechea -

4080 lei, 15 maiouri a cîte 210 lei unitatea - 3150 lei, 17 cutii de teracotă de model

„KERAMIN” a cîte 1.76 m2 cu prețul de 105 lei m2 în sumă de 3141.60 lei, 3

ferestre din termopan cu dimensiunile l50/0,85 m a cîte 1800 lei unitatea în sumă

de 5400 lei, 2.5 m3 de bîrne cu dimensiunile 5/5 cm, cu prețul de 2500 lei m3 în

sumă de 6250 lei, o șurubelniță electrică de model „RITM” în sumă de 750 lei, în

total a sustras bunuri materiale în sumă de 62.271,60 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu s-a prezentat în ședințele de judecată, s-a

ascuns de la prezentarea în instanță, din care motive, prin încheierea din

04.09.2013, i-a fost schimbată măsura preventivă în arestare preventivă, fiind

anunțat în căutare.

În temeiul art. 368 CPP, în ședință au fost citite declarațiile inculpatului,

depuse în procesul urmăririi penale, conform căror el a recunoscut vina integral,

menționînd că a fost angajat de către partea vătămată în calitate de paznic. Din

decembrie 2012 și pînă în februarie 2013 pătrundea cu ajutorul alegerii cheilor în

încăperea ce-i aparținea părții vătămate, aflate pe teritoriul pieții, de unde a sustras

un aparat electric de tăiat unghiular, teracotă de model ,,KERAMIN”, pantofi

bărbătești, cizme pentru dame, maiouri, trei ferestre din termopan și cîteva bîrne

din lemn. Auzind că-l caută poliția, a dat foc la toate lucrurile furate, geamurile le-

a deteriorat și le-a aruncat, iar aparatul electric de tăiat și parțial teracota le-a întors

la locul de muncă, lăsîndu-le paznicului I. Cozlov.

Vinovăția inculpatului este demonstrată și prin probele administrate pe caz.

Astfel, partea vătămată H. Cîrboba a declarat că inculpatul a fost angajat în

calitate de paznic la piața centrală „ȘARM”, care îi aparține. La 22.02.2013,

lucrătorii săi, avînd nevoie de aparatul electric de tăiat de model „OZCELIK-

ALFA-M”, au depistat că acesta lipsește împreună cu alte bunuri, fiind anunțată

poliția. Ulterior s-a stabilit că au fost furate toate bunurile indicate în rechizitoriu,

fiindu-i cauzat un prejudiciu material în proporții mari, în sumă totală de 62.271,60

lei. Inculpatul i-a întors aparatul electric de tăiat și 99 bucăți de teracotă, în sumă

totală de 8185 lei. Restul prejudiciului neachitat, în sumă de 54.086,60 lei,

urmează a fi încasat de la inculpat.

Martorul I. Cozlov a relatat că, fiind angajat al părții vătămate la construcția

sălii de nunți, avînd nevoie de aparatul electric de tăiat, a depistat că acesta lipsește

și mai lipseau încă 20 cutii de teracotă, uși din aluminiu, bîrne din lemn. Ulterior,

aflîndu-se la serviciu, a venit inculpatul cu un cărucior și de două ori a întors

aproximativ 7 cutii de teracotă, recunoscînd că el a furat toate bunurile care

lipseau.

Vinovăția inculpatului este la fel dovedită și prin procesul verbal de

cercetare la fața locului și fototablița, ordonanța de ridicare și procesul verbal de

ridicare a bunurilor sustrase și fototablița, ordonanța de recunoaștere și de anexare

a corpurilor delicte la materialele cauzei, certificatele de cost a obiectelor furate,

ordonanța procurorului de eliberare a corpurilor delicte și recipisa părții vătămate

de primire a lor, procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii și

fototablița.

2

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod penal,

ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de

daune în proporții mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune gravă, cu folosirea încrederii acordate, nu a

recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, că antecedentul penal este

stins, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu este încadrat în cîmpul

muncii, are la întreținere 2 copii minori, că în cadrul urmăririi penale a recunoscut

vina integral, dar s-a eschivat de a se prezenta în judecată, concluzionînd că

corectarea și reeducarea lui este posibilă în condiții izolate de societate.

cauzei.

Apelantul a invocat că, cînd a fost intentat dosarul penal, s-a apropiat de

partea vătămată pentru a rezolva problema în privința furtului, dar el a cerut să-i fie

aduse 2000 euro și totul va fi în ordine. Dar el este un om sărman și nu are așa

bani. Anume din acest motiv a plecat la cîștig în străinătate, dar ca de obicei nu a

cîștigat nimic. Partea vătămată în cerere a exagerat lucrurile.

El a urmat sfatul avocatului și a recunoscut vina integral. O parte din

lucrurile sustrase le-a restituit. Dar ce nu a luat, nu are de unde să le dea. Partea

vătămată însăși este avocat și probabil vrea să-i ruineze tinerețea.

3.1 Avocatul Galina Balaban a declarat apel suplimentar, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal la o pedeapsă neprivativă de

libertate, iar acțiunea civilă să fie admisă în principiu.

Apelantul a invocat că sentința este bazată pe presupuneri. La materialele

cauzei penale n-au fost anexate careva probe, care ar demonstra, că părții vătămate

i-au fost cauzate daune în proporții mari. Pe parcursul examinării cauzei n-au fost

prezentate dovezi privind existența bunurilor considerate ca furate la depozitul ce

aparține părții vătămate, careva acte de proveniență a mărfii, nu s-a petrecut

inventarierea bunurilor aflate la păstrare în depozitul indicat. Apare întrebarea cui

aparținea marfa dispărută, cînd anume și de către cine a fost ea furată. Nu se poate

de admis că marfa aparținea părții vătămate, care este și avocat de profesie,

deoarece practicarea ilegală a activității de întreprinzător este incompatibilă cu

activitatea de avocat. N-a fost stabilit timpul cînd s-a furat marfa. N-au fost

prezentate probe că partea vătămată a lipsit în perioada de timp octombrie 2012 -

22 februarie 2013 și, respectiv, n-a putut depista timp de 5 luni dispariția obiectelor

în cauză, a căror volum este considerabil de mare.

În cadrul urmăririi penale nu s-au făcut acțiuni privind cercetarea la fața

locului în scopul descoperirii și ridicării urmelor infracțiunii - cercetarea gunoiștii,

unde inculpatul declara că a aruncat geamurile deteriorate, percheziții în scopul

căutării și găsirii obiectelor dobîndite de pe urma infracțiunii sau careva

experimente în scopul verificării și precizării datelor ce au importanță pentru cauza

penală, spre exemplu cum au putut fi arse în sobă 47 perechi de pantofi, 17 perechi

de cizme.

3

Probele acumulate la materialele cauzei constată întrunirea în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal.

Inculpatul a recunoscut vina, se căiește sincer de cele săvîrșite, a restituit

bunurile furate în sumă de 8185 lei, la locul de trai este caracterizat pozitiv,

antecedentul penal este stins, nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog,

este căsătorit, are la întreținere 2 copii minori, mama inculpatului este pensionară,

iar tatăl este invalid de gradul II, fiind țintuit la pat.

octombrie 2014, ambele apeluri au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată

o nouă hotărîre.

Codrov Nicolai a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 28 februarie

2014.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că starea de fapt și de drept concordă cu materialele

cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond.

Instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei

penale, examinînd probele administrate din punctul de vedere a utilității și

veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege, just ajungînd la concluzia că inculpatul a sustras pe ascuns bunurile în valoare

totală de 62.271,60 lei, această concluzie fiind reținută în baza declarațiilor

incriminatoare făcute de inculpat în cadrul urmăririi penale, a părții vătămate, a

martorului I. Cozlov, cît și a proceselor verbale ale acțiunilor procesuale.

Astfel, la urmărirea penală, în prezența apărătorului, a cărui servicii nu a

deplîns, în limba pe care o posedă, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate

vina, că a sustras bunurile indicate ca lipsă de către partea vătămată, semnînd

aceste declarații și făcînd, la sfîrșitul procesului verbal, mențiunea că declarațiile

au fost înscrise de el personal, sunt corecte și că nu are completări la acestea. Tot

în cadrul urmăririi penale, inculpatul, în timpul efectuării verificării declarațiilor la

locul infracțiunii, a arătat de unde a sustras bunurile indicate de partea vătămată,

acțiune în cadrul căreia a fost utilizat mijlocul tehnic - fotoaparatul.

În instanța de apel inculpatul a recunoscut vina parțial - cît privește

sustragerea doar a bunurilor ce le-a restituit părții vătămate. Semnăturile făcute în

procesele verbale de audiere la urmărirea penală îi aparțin, dar și în timp ce i se

aducea la cunoștință învinuirea a declarat avocatului și procurorului că nu a sustras

toate bunurile indicate în învinuire.

Recunoașterea sustragerii încălțămintei a avut loc în urma relelor tratamente,

însă cine anume l-a lovit pentru a recunoaște acest fapt nu știe.

Versiunea înaintată de inculpat în fața instanței de apel nu poate fi reținută și

nu poate fi admisă, fiind neprobată și purtînd un caracter declarativ, deoarece pe

faptul maltratării de către colaboratorii de poliție cît și a calității proaste a

serviciilor de avocat prestate de apărătorul A. Curtev, inculpatul pînă la

examinarea apelurilor, nu a sesizat nici un organ abilitat, neprezentînd probe în

acest sens. Mai mult, la informarea despre finisarea urmăririi penale și prezentarea

4

materialelor dosarului penal, învinuitul, fiind asistat de același apărător, a făcut

înscrisul personal că cereri și demersuri nu are.

Afirmațiile de recunoaștere parțială a vinei ale inculpatului se infirmă și prin

declarațiile consecutive ale martorului I. Cozlov, care pe întreg procesul penal, sub

jurămînt și avertizare de răspundere penală în baza art. 312-313 CP, și a cărui

reaudiere nu a fost solicitată de către apărare, a declarat că a discutat cu inculpat

despre furt și acesta a recunoscut comiterea.

Motive de a nu crede declarațiilor martorului nominalizat și părții vătămate,

nu se regăsesc, de vreme ce nu s-a făcut referire la existența unor temeiuri ce ar

face concluzia că se urmărește îmbogățirea fără just temei prin mărirea

cuantumului bunurilor sustrase și tragerea la răspundere penală a unei persoane

nevinovate pentru o faptă necomisă de ea.

Este adevărat că la urmărirea penală nu au fost efectuate acțiuni privind

cercetarea la fața locului în scopul descoperirii și ridicării urmelor infracțiunii, a

mijloacelor materiale de probă, percheziție și găsirii obiectelor, experiment în

vederea precizării cum au fost arse în sobă 47 perechi de pantofi și 17 perechi de

cizme. Însă, neefectuarea acestora în nici un mod nu a prejudiciat procesul de

stabilire a adevărului, or inculpatul la acel moment recunoștea în totalitate

învinuirea adusă și schimbarea ulterioară a declarațiilor acestuia nu poate fi

interpretată decît ca exercitarea libertății de a nu se autoincrimina.

Afirmațiile apelanților referitor la netemeinicia învinuirii aduse și a sentinței

de condamnare a inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod penal nu și-a găsit

confirmare.

Totodată, instanța de apel a considerat ca inechitabilă pedeapsa aplicată

inculpatului, individualizarea acesteia necorespunzînd criteriilor generale, cît și

scopurilor urmărite, or termenul pedepsei cu închisoare stabilit inculpatului este

prea mare, reieșind din recunoașterea parțială a vinei, acordarea de ajutor la

descoperirea infracțiunii, prezența a doi copii minori la întreținere și recuperarea

parțială a prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

Nu s-a reținut aflarea la întreținere inculpatului a mamei pensionare și a

tatălui invalid de gradul II, or potrivit certificatelor eliberate de Primăria

Basarabeasca, părinții inculpatului, chiar dacă locuiesc pe aceiași adresă cu

ultimul, nu se află la întreținerea acestuia, fiind două familii distincte.

Scopurile propuse de legea și pedeapsa penală - restabilirea echității sociale,

corectarea și reeducarea condamnatului precum și prevenția, vor fi atinse în speță

prin aplicarea a 5 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, or inculpatul a

comis infracțiunea folosindu-se de încrederea acordată lui, avînd antecedente

penale stinse, care chiar dacă nu produc efecte juridice, caracterizează

personalitatea lui din punct de vedere negativ, el nepunîndu-se pe calea corijării și

continuînd activitatea infracțională, atitudinea nesinceră, oscilantă și

neconștientizarea pe deplin a celor săvîrșite.

Prin urmare urmează aplicarea în privința inculpatului a pedepsei cu

închisoare în cuantum situat la limita minimă a sancțiunii.

5

Acțiunea civilă și soarta corpurilor delicte corect au fost soluționate de către

instanța de fond, neexistînd temeiuri de casare a sentinței în această parte.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că probele acumulate la materialele cauzei constată

întrunirea în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 186

alin (2) Cod penal.

Din motivul neprezentării părții vătămate, legal citată, ședințele de judecată

au fost amînate de cinci ori.

Astfel, au rămas fără răspuns întrebările care urmau a fi adresate părții

vătămate, cum ar fi: prin ce se demonstrează existența bunurilor - facturile fiscale

în baza cărora a fost primită marfa, considerate ca furate din depozit, există acte de

proveniență a mărfii furată, există actul privind inventarierea bunurilor aflate la

păstrare în depozit, a fost întocmit un act privind constatarea pierderilor de la

depozit, cui aparținea marfa din depozit, cum îmbina H. Cîrboba activitatea de

avocat cu practicarea ilegală a activității de întreprinzător, fiind incompatibile,

care sunt dovezile că partea vătămată a lipsit perioada de timp octombrie 2012 - 22

februarie 2013 și respectiv n-a putut depista timp de 5 luni dispariția obiectelor în

cauză, a căror volum este considerabil de mare.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor motive invocate de apărare

în apel.

În cadrul urmăririi penale nu s-au făcut careva acțiuni privind cercetarea la

fața locului în scopul descoperirii și ridicării urmelor infracțiunii, a mijloacelor

materiale de probă pentru a stabili urmele infracțiunii.

H. Cîrboba în cadrul audierii în instanța de judecată a depus mărturii

contradictorii, superficiale, la nivel de declarații, fără a prezenta careva dovezi

confirmative.

Declarațiile martorului I. Cozlov sunt o probă indirectă, deoarece el personal

a aflat despre furt de la H. Cîrboba, n-a văzut personal cine a săvîrșit furtul. I.

Cozlov a fost doar martor în momentul, cînd inculpatul a restituit aparatul electric

de tăiat unghiular de model „OZCELIK-ALFA-M” și teracota, care într-adevăr au

fost furate de către inculpat și apărarea nu avea pentru ce să ceară interogarea sa

repetată în instanța de apel, după cum e specificat în decizie.

Instanța de apel nu și-a motivat concluzia în partea respingerii apelului, n-a

cerut de la acuzatorul de stat să fie prezentate probele pretinse de apărare, astfel

admițînd o eroare gravă de fapt, ce se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1)

pct. (6) CPP, ce a afectat soluția instanței privind determinarea mărimii

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Admițînd eroarea gravă de fapt în cauză, instanța de apel a dat o încadrare

juridică greșită faptei săvîrșite de inculpatul, ce se regăsește în prevederile art. 427

alin. (1) pct. (12) CPP.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (6), (12) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

6

invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art.

429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În

corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept și pe art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri

pentru declararea recursului ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete, invocate în apel, nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel în raport cu circumstanțele relevate în descriptivul deciziei

contestate, inclusiv cele indicate în pct. 4 din prezenta decizie, și care ar fi esența

circumstanțelor că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele

art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței, fiind

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5

din decizie).

Rezultă, că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut în

această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest

recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar (pct. 5

7

din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar

definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului de la faza urmăririi penale,

părții vătămate H. Cîrboba, martorului I. Cozlov, procesul verbal de cercetare la

fața locului și fototablița, ordonanța de ridicare și procesul verbal de ridicare a

bunurilor sustrase și fototablița, ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la materialele cauzei, certificatele de cost a obiectelor furate,

ordonanța procurorului de eliberare a corpurilor delicte și recipisa părții vătămate

de primire a lor, procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii și

fototablița, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor,instanța de apelpronunțîndu-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării (f.d. 147-150 vol. I, f.d. 241-246 vol. I, pct. 3 - 5 din decizie).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune apărarea este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, se atestă că potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de

apel, însăși avocatul și inculpatul au considerat posibilă examinării cauzei în lipsa

părții vătămate, nu au înaintat cereri și demersuri și nici nu au invocat probe în

susținerea poziției formulate (f.d. 237-238 vol. I).

Asupra procesului-verbal al ședinței instanței de apel nu au fost aduse

obiecții, în conformitate cu prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură

penală și, astfel, informațiile inserate în acest act procedural sunt prezumate a fi

veridice.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că faptei

8

inculpatului i s-a dat o încadrare juridică corectă și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Galina Balaban, în

numele inculpatului Codrov Nicolai Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9