1ra-81/2015 — art. 368 alin. 1 CP

1ra-81/2015 — art. 368 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-81/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

10 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, în cauza penală

în privința lui

Profir Nicolai Pavel, născut la 12 mai 1989, originar și

domiciliat mun. Chișinău, str. Dimineții, 43

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a fost încetat procesul penal,

privind învinuirea lui Profir N.P. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin.

(1) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

teritoriul Batalionului nr.26 a BrIM-2, dislocat în s. Dănceni, r-l Ialoveni și fiind

superior în grad și după funcție, a încălcat grav cerințele art.26 a Legii RM „Cu

privire la statutul militarilor", art.14, 15, 19, 116, 179 a Regulamentului Serviciului

Interior al Forțelor Armate RM, art.5 al Regulamentului Disciplinei Militare: care-1

obliga să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare; să

prețuiască onoarea unității militare; să fie demn de gradul militar și de uniforma

militară ce o poartă; să fie disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia militară;

să respecte drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să fie cinstit, corect, sincer și

principial; să-i stimeze pe inferiorii, să-i apere în orice condiții; să contribuie la

menținerea și la restabilirea ordinii regulamentare; să se comporte cu demnitate atât

în unitatea militară cât și în afara ei, să nu-și permită sie să încalce ordinea publică,

să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și demnității cetățenilor, la

menținerea prestigiului Forțelor Armate, să educe în permanență subordonații, să

dea dovadă de delicatețe și atenție față de subordonați, să nu admită în relațiile cu ei

grosolănii, să îmbine exigența înaltă și principialitatea cu respectul demnității lor

1

personale, să mențină în permanență o disciplină militară strictă și o stare moral-

psihologică sănătoasă în cadrul efectivului și ca urmare, a admis intenționat lovirea

subalternului de către șef în timpul când aceștia îndeplinesc obligațiile legate de

serviciul militar, în următoarele împrejurări:

Astfel, la mijlocul lunii iunie 2013, în jurul orei 14.00, Profir N.P. aflându-se în

fumuarul subunității - Batalionul nr.26 a BrIM-2, a depistat la soldatul Bolocan

Nicolae Mihail tuburi de cartuș. In continuare, în scop de profilaxie, Profir N.P. i-a

aplicat lui Bolocan N.M. lovituri peste picioare și mâini cu o nuia.

Tot el, la sfârșitul lunii iunie 2013, în jurul orei 15.00, aflându-se pe platoul

subunității - Batalionul nr.26 a BrIM-2, sub pretextul că soldatul Biriuc Cristian Igor

nu i-a îndeplinit ordinul, i-a aplicat ultimului lovituri cu picioarele în regiunea

feselor.

Tot el, la sfârșitul lunii iunie 2013, în jurul orei 06.15, a intrat în cazarmă, unde

sub pretextul echipării întîrziate pentru înviorare a soldatului Loghin Pavel Ion, i-a

aplicat ultimului o lovitură cu o bucată de furtun de plastic în regiunea spatelui.

Tot el, la mijlocul lunii iulie 2013, în jurul orei 20.45, întâlnindu-se pe scările

companiei cu soldatul Reuțchi Vladimir Vladimir, fără careva motive i-a aplicat

ultimului lovituri cu o nuia, peste mâini și genunchi.

Tot el, în iulie 2013, în jurul orei 15.00, aflându-se în fumoarul subunității -

Batalionul nr.26 a BrIM-2, sub pretextul unei glume spuse de către soldatul Bolocan

N.M. în adresa altui soldat, i-a aplicat acestuia lovituri cu o nuia peste picioare și

mâini.

In rezultatul acestor acțiuni violente, lui Bolocan N.M, Biriuc C.I., Reuțchi V.V.

și Loghin P.I. le-au fost cauzate dureri fizice.

Astfel, acțiunile lui Profir N.P., de către organul de urmărire penală au fost

încadrate în baza art. 368 alin. (1) Cod penal, lovirea subalternului de către șef, în timpul

cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate de serviciul militar.

combatere tortură a Procuraturii Generale, Ciubotaru Vasile, care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Profir N.P. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 368

alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite, în baza art. 90 Cod penal, pe un termen de probă de 1 an. În

motivarea apelului, procurorul a invocat interpretarea eronată de către instanța de

fond a prevederilor art. 22, 287 alin. (4) Cod de procedură penală și art. 4 Protocolul

7 CEDO, ca urmare acțiunile lui Profir N.P. nefiind încadrate în baza infracțiunii

prevăzute de art. 368 alin. (1) Cod penal.

2014, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

Instanța de apel a susținut totalmente concluziile bine argumentate ale soluției

instanței de fond, privind încetarea procesului penal de învinuire a lui Profir N.P. în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin. (1) Cod penal, pe motiv că există alte

2

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

Cu referire la argumentul apelantului privind decizia Plenului Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție din 07 mai 2013 nr. 4-1ril-1/2013, instanța de apel a

menționat că hotărîrea în cauză nu poate fi reținută, deoarece această decizie se

referă expres la cazurile de încălcare a competenței.

Cu privire la faptul reluării urmăririi penale în temeiul art.287 alin.(l) dar nu

alin.(4) Cod de procedură penală, instanța de apel a reținut, că în condițiile în care

este vorba despre hotărâri finale definitive, se conchide că înăuntrul termenelor de

atac al ordonanței de încetare a urmăririi penale, care în conformitate cu prevederile

art. 313 Cod de procedură penală este de 10 zile, acestea sunt susceptibile de a fi

anulate de către procurorul ierarhic superior, inclusiv pe motive de ilegalitate așa

cum a invocat procurorul Caracuian și poate fi dispusă reluarea urmăririi penale în

interiorul acestui timp. După intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi

penale, aceasta va fi susceptibilă anulării doar dacă au apărut fapte noi sau recent

descoperite potrivit art.287 alin.(4) Cod de procedură penală, așa cum s-a expus

instanța de fond.

Instanța de apel a stabilit că ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința

lui Profir N.P. a fost emisă la 26.09.2013, dar a fost anulată cu reluarea urmăririi

penale la 07 martie 2014, peste mai bine de 5 luni, ordonanța de încetare rămânând

evident definitivă. Mai mult, această hotărâre de încetare a fost verificată în ordinea

controlului ierarhic superior de către subdiviziunea Procuraturii Generale

responsabilă de urmărirea penală - Secția control al urmăririi penale, procuror

Vitalie Ivanov, care după verificarea cauzei, constatând ordonanța legală și

întemeiată din lipsă de necesitate a restituit cauza înapoi procuraturii militare la

16.10.2013 cu nr.l l-10d/137956.

Referindu-se la temeiul pus la baza ordonanței de reluare a urmăririi penale,

instanța de apel a conchis că, acuzarea pretinde neîntemeiat prezența pluralității de

infracțiuni prin pizma concursului de infracțiuni în comiterea acelor 5 fapte

infracționale incriminate inculpatului, atunci când, aceste fapte sânt cuprinse de

aceiași normă penală unică, dar nu de diferite articole ale Părții speciale a Codului

penal.

Nici în cadrul ședințelor instanței de fond nici în apelul declarat de procuror,

acuzarea nu a susținut prezența a 5 infracțiuni distincte așa cum s-a invocat în

ordonanța de reluare a urmăririi penale din 07 martie 2014, nu a înaintat astfel de

nouă acuzare și nu a propus instanței aplicarea pedepsei potrivit art.84 Cod penal în

cazul pretinderii prezenței concursului de infracțiuni.

Astfel temeiul ilegalității ordonanței de încetare din 26.09.2013 pe motivul

prezenței pluralității de infracțiuni expuse prin 5 infracțiuni distincte invocat de

procurorul Caracuian în ordonanța de reluare a urmăririi penale din 07 martie 2014,

este neîntemeiat, contrazis de prevederile legale precum și prin însăși poziția

contradictorie a procurorului.

3

Instanța de apel a constatat, că temeiul de redeschidere a procesului penal

invocat de procurorul Caracuian este unul formal, declarativ, neîntemeiat și

inexistent, iar urmărirea penală putea fi reluată doar în baza art.22 alin.(2) Cod de

procedură penală, când au apărut fapte noi sau recent descoperite ori un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea respectivă.

În consecință, instanța de apel a reținut că, sentința cuprinde elementele

definitorii încetării, ca urmare instanța de apel a conchis că sentința este legală,

întemeiată și nu sunt motive de a interveni în ea.

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder V., care solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată, invocînd temei pentru declararea recursului prevăzut în art.427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, criticînd-o ca nelegală și netemeinică, sub

următoarele aspecte: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că:

- instanța de apel a preluat concluziile instanței de fond, fără a proceda la o

apreciere proprie;

- în cazul constatării încălcării normei imperative a Codului de procedură

penală, instanța de judecată urma să respingă cererea de judecare potrivit procedurii

simplificate, cu dispunerea judecării cauzei în procedura generală.

De asemenea, procurorul în recursul declarat a reiterat argumentul privind

interpretarea eronată a prevederilor art. 22, 287, 3641 alin. (7) Cod de procedură

penală și art. 4 Protocolul 7 CEDO, care a fost invocat și în apel de către partea

acuzării.

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, au

depus referință privind opinia sa asupra recursului procurorului, solicitînd

respingerea acestuia, ca inadmisibil, deoarece nu întrunește condițiile prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală.

al Curții Supreme de Justiție concluzionează, că acesta urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (5) ale aceleași norme prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

4

În cazul supus judecării Colegiul constată că, instanța de apel la examinarea

apelului declarat a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că recurentul

pune la baza recursului interpretarea eronată a prevederilor art. 22, 287, 3641 alin. (7)

Cod de procedură penală și art. 4 Protocolul 7 CEDO. Aici Colegiul evidențiază că

argumentul în cauză a fost invocat și în apel de către partea acuzării, astfel, întru

expunerea concluziilor sale Colegiul va purcede la verificarea deciziei în cumul cu

sentința adoptată pe caz.

Din materialele cauzei se reține că, prin ordonanța procurorului militar, adjunct

al procurorului militar Chișinău, Manolachi Eugen, din 30 iulie 2013 a fost dispusă

începerea urmăririi penale în privința lui Profir N.P. pe indicii infracțiunii prevăzute

de art. 368 alin. (1) Cod penal (f.d. 1, v. 1).

Prin ordonanța procurorului militar, adjunct al procurorului militar Chișinău,

Manolachi E., din 24 septembrie 2013 Profir N.P. a fost pus sub învinuire, în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin. (1) Cod penal, lovirea subalternului de

către șef, în timpul cînd aceștia îndeplinesc obligațiile legate de serviciul militar (f.d. 86-87,

v. 1).

Prin ordonanța procurorului militar, adjunct al procurorului militar Chișinău,

Manolachi E., din 26 septembrie 2013 a fost dispusă încetarea urmăririi penale pe art.

368 alin. (1) Cod penal, în privința lui Profir N.P., liberarea de răspundere penală a

acestuia, în baza art. 53 lit. b) și 55 Cod penal, cu tragerea la răspundere

contravențională, aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de amendă, în mărime

de 150 unități convenționale și stabilirea termenului de achitare a amenzii în timp de

10 zile de la data adoptării hotărîrii (f.d. 104-108, v. 1).

Potrivit ordinului de încasare a numeralului nr. 60270993 din 26 septembrie

2013, Profir N.P. a achitat suma amenzii stabilite, în mărime de 3000 lei (f.d. 110, v.1)

Prin ordonanța procurorului, șef al secției combatere tortură a Procuraturii

Generale, Caracuian Ion, din 07 martie 2014 a fost dispusă anularea ordonanței din

26 septembrie 2013, cu reluarea urmăririi penale pe caz (f.d. 113-115, v. 1).

La 17 martie 2014 avocatul Cobzac Gh., în numele învinuitului Profir N.P., a

înaintat plîngere, în temeiul art. 298-2991 Cod de procedură penală, prin care a

solicitat anularea ordonanței din 07 martie 2014 (f.d.118-122, v.1).

Prin ordonanța Prim-adjunct al Procurorului General, Pîntea Andrei, din 27

martie 2014 a fost respinsă, ca neîntemeiată, plîngerea avocatului Cobzac Gh. (f.d.

123-126, v.1).

La 31 martie 2014 avocatul Cobzac Gh., în numele învinuitului Profir N.P., a

înaintat plîngere, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, prin care a solicitat

anularea ordonanței procurorului, șef al secției combatere tortură a Procuraturii

Generale, Caracuian I., din 07 martie 2014, ca fiind neîntemeiată și ilegală (f.d.89-94,

v.2).

Potrivit sentinței Judecătoriei Militare din 23 mai 2014 a fost încetat procesul

penal, privind învinuirea lui Profir N.P. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

5

368 alin. (1) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

La 30 mai 2014 pe numele președintelui Judecătoriei militare (f.d. 86, v.2), a

parvenit încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 mai 2014, prin care s-

a dispus transmiterea plîngerii avocatului Cobzac Gh. din 31 martie 2014, înaintate

în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, judecătorului de drept comun al

Judecătoriei militare, pentru examinare în cadrul dosarului penal nr. 2013448014,

(87-88, v.2) .

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie

2014 a fost menținută hotărîrea instanței de fond, fără careva modificări.

Analizînd actele procesual penale antemenționate, Colegiul constată

următoarele:

Prin ordonanța din 26 septembrie 2013, procurorul militar, adjunct al

procurorului militar Chișinău, Manolachi E., luînd în considerație că „Profir N.P.

pentru prima dată a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, recunoaște vina, ca personalitate

nu prezintă pericol social, a conlucrat cu organele de urmărire penală, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, regretă de fapta comisă - se căiește sincer, este tînăr, la locul

efectuării serviciului se caracterizează pozitiv, fiind stimulat cu mai multe diplome și

mențiuni, comportamentul violent al acestuia a fost provocat de către părțile vătămate, în

rezultatul acțiunilor învinuitului careva leziuni corporale sau suferințe puternice nu au fost

cauzate, însuși părțile vătămate pretenții materiale sau morale nu au și insistă la încetarea

urmăririi penale pe caz, iar corectarea învinuitului este posibilă fără a fi supus răspunderii

penale”, a dispus încetarea urmăririi penale, liberarea de răspundere penală, în baza

art. 53 lit. b) și 55 Cod penal, cu tragerea la răspundere contravențională.

Peste o perioadă de 5 luni, prin ordonanța din 07 martie 2014, procurorul, șef al

secției combatere tortură a Procuraturii Generale, Caracuian I., a dispus anularea

ordonanței de încetare a urmăririi penale din 26 septembrie 2013, deoarece

epizoadele diferite incriminate învinuitului ca infracțiune unică ar constitui fiecare

episod în parte ca infracțiuni separate, distincte și astfel, se consideră că s-au comis

mai multe infracțiuni, ca urmare, din aceste considerente nu pot fi aplicabile

prevederile art. 55 Cod penal, sub aspectul lipsei condiției obligatorii „săvîrșirea

pentru prima oară a infracțiunii mai puțin grave”.

Instanța de fond soluționînd cazul supus judecării, a încetat procesul penal,

privind învinuirea lui Profir N.P. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 368 alin.

(1) Cod penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, soluție menținută și de

către instanța de apel.

Raportînd concluziile instanțelor de fond și de apel, ce au stat la baza soluției de

încetare a procesului penal, la corectitudinea sau legalitatea acțiunilor organului de

urmărire penală în cadrul exercitării urmăririi penale, Colegiul menționează că:

7.1. Art. 28 Cod penal, prevede că: „Infracțiunea unică reprezintă o acțiune

(inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni) care se califică conform dispoziției

unei singure norme a legii penale”.

6

Art. 32 Cod penal, prevede că: „Pluralitatea de infracțiuni constituie, după caz,

concurs de infracțiuni sau recidivă”.

Art. 33 alin. (2),(3) și (4) Cod penal, prevede că: „Concursul de infracțiuni poate

fi real și ideal. Concursul real există atunci cînd persoana, prin două sau mai multe

acțiuni (inacțiuni), săvîrșește două sau mai multe infracțiuni. Concursul ideal există

atunci cînd persoana săvîrșește o acțiune (inacțiune) care întrunește elemente a mai

multor infracțiuni”.

Reieșind din aceste norme, Colegiul conchide că, faptele (episoadele) săvîrșite

de Profir N.P. sunt identice și urmărirea penală a fost pornită anume pe aceste fapte,

în ansamblu constituind infracțiunea unică. La fel, acesta a fost pus sub învinuire

anume pentru admiterea violenței față de câțiva subalterni fără cauzarea de leziuni

corporale. Astfel, Colegiul concluzionează că, Profir N.P. a săvîrșit un sistem de

acțiuni, care au fost calificate în mod just conform dispoziției unei singure norme a

legii penale ca o infracțiune unică prelungită.

7.2. Art. 84 alin. (1) Cod penal, în redacția legii nr. 277 din 18.12.2008, în

vigoare la momentul emiterii ordonanței de încetare a procesului penal, prevedea că:

„Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrșirea a două sau mai multor

infracțiuni prevăzute de diferite articole ale Părții speciale a prezentului cod, fără să

fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțînd pedeapsa

pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu

mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins

vîrsta de 18 ani – pe un termen nu mai mare de 12 ani și 6 luni. În cazul în care

persoana este declarată vinovată de săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni

ușoare și/sau mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea

pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră”.

Cu referire la această prevedere legală Colegiul constată că, episoadele

incriminate lui Profir N.P. sunt prevăzute de același articol ale Părții speciale a

Codului penal, și anume art. 368 alin. (1), astfel, fiind prezentă situația unei

infracțiuni unice, exprimate prin 5 acțiuni prelungite, fapt corect apreciat de către

procurorul militar, adjunct al procurorului militar Chișinău, Manolachi E., instanța

de fond și de apel.

7.3. Art. 53 lit. b) Cod penal, prevede că: „Persoana care a săvîrșit o faptă ce

conține semnele componenței de infracțiune poate fi liberată de răspundere penală

de către procuror în cadrul urmăriri penale și de către instanța de judecată la

judecarea cauzei în cazul tragerii la răspundere contravențională”.

Art. 55 alin. (1) Cod penal, în redacția legii nr. 131 din 23.12.2009, în vigoare la

momentul emiterii ordonanței de încetare a procesului penal, prevede că: „Persoana

care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, poate fi

liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în

care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat

că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale”.

7

Art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, prevede că: „Încetarea urmăririi

penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art.275 pct.4)–9)

din prezentul cod, precum și dacă există cel puțin una din cauzele prevăzute la art.53

din Codul penal sau dacă se constată că: 1) plîngerea prealabilă a fost retrasă de către

partea vătămată sau părțile s-au împăcat – în cazurile în care urmărirea penală poate

fi pornită numai în baza plîngerii prealabile sau legea penală permite împăcarea; 2)

persoana nu a atins vîrsta la care poate fi trasă la răspundere penală; 3) persoana a

săvîrșit o faptă prejudiciabilă fiind în stare de iresponsabilitate și nu este necesară

aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical”.

Cu referire la aceste norme, Colegiul atestă faptul că, după analiza tuturor

condițiilor obligatorii pentru aplicarea la acest caz a instituțiilor liberării de

răspundere penală și încetării urmăririi penale, procurorul militar, adjunct al

procurorului militar Chișinău, Manolachi E., prin ordonanța din 26 septembrie 2013,

corect a conchis lipsa impedimentelor de aplicare a acestor instituții, ca urmare

liberîndu-l pe Profir N.P. de răspundere penală, cu tragerea la răspundere

contravențională și încetarea urmăririi penale pe acest caz, concluzie în mod just

susținută de către instanța de fond și de apel.

7.4. Art. 7 alin. (2) Cod penal, prevede că: „Nimeni nu poate fi supus de două

ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă”.

Art. 22 Cod de procedură penală, prevede că: „(1) Nimeni nu poate fi urmărit

de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de

mai multe ori pentru aceeași faptă. (2) Scoaterea de sub urmărire penală sau

încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleiași

persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat

hotărîrea respectivă. (3) Hotărîrea organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și

hotărîrea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub

o învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeași persoană

pentru aceeași faptă, cu excepția cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea

pronunțată”.

Art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că: „Reluarea urmăririi

penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după

scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior

prin ordonanță dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a

determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se întemeia

încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub

urmărire”.

Art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, prevede că: „În cazurile în care

ordonanțele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a

persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate

avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental

8

în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărîrea respectivă. În cazul descoperirii

unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai tîrziu de un an de

la intrarea în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau

scoatere a persoanei de sub urmărire”.

Pct. 6 al Hotărîrii Curții Constituționale nr.26 din 23 noiembrie 2010, asupra

excepției de neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de

procedură penală, prevede că: „Pentru a nu transforma dreptul de a nu fi urmărit

sau judecat de mai multe ori pentru aceeași faptă într-un drept absolut, ceea ce ar

împiedica descoperirea infracțiunilor și criminalilor, sistemele de drept, inclusiv

Convenția, au reglementat expres derogările admisibile. Aceste derogări oferă

organelor de urmărire penală posibilitatea de a relua urmărirea și sînt formulate, în

termeni aproape identici, în art.22 și art.287 CPP, precum și în art.4 al Protocolului

nr.7 la Convenție. Conform acestor norme, reluarea urmăririi penale se admite

numai dacă “fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”.

Art. 6 pct. 44 Cod de procedură penală, prevede că: „Viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată – încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale”.

Art. 4 alin. (1) și (2) al Protocolului adițional nr. 7 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prevede că: „Nimeni nu poate fi

urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea

infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărîre definitivă

conform legii și procedurii penale ale acestui stat. Dispozițiile paragrafului

precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale

a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”.

Prin hotărârea CtEDO din 20.07.2004 în cazul Nikitin vs. Rusia, s-a menționat că

reluarea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art.4 alin. (2) al protocolului

7 adițional al Convenției este permis în legătură cu apariția faptelor noi sau când

sunt prezente încălcări esențiale a procedurii precedente, care au dus la o soluție

incorectă a cauzei.

Prin hotărârea CtEDO din 04.08.2005 în cazul Stoianova și Nedelcu vs. România,

s-a constat că dacă redeschiderea urmăririi penale a fost ordonată pe motivul că

ancheta inițială nu a fost completă, în acest caz, asemenea lipsuri din partea

autorităților nu pot fi imputate reclamanților și nu ar trebui în concluzie să-i plaseze

pe aceștia într-o situație defavorabilă.

Prin hotărârea CtEDO din 10.02.2009 în cazul Zolotukhin vs. Rusia, s-a constat

că articolul 4 al Protocolului nr. 7 nu se limitează la dreptul de a nu fi pedepsit de

două ori, dar se extinde la dreptul de a nu fi urmărit penal sau judecat de două ori.

Adică, articolul 4 al Protocolului nr. 7 se aplică chiar și atunci când persoana a fost

urmărită doar în cadrul unei proceduri care nu s-a finalizat cu o condamnare.

9

Analizînd legalitatea și temeinicia ordonanței procurorului, șef al secției

combatere tortură a Procuraturii Generale, Caracuian I., din 07 martie 2014, prin care

s-a dispus anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale, cu reluarea urmăririi

penale pe caz, prin prisma prevederilor legale naționale și internaționale menționate,

cît și a jurisprudenței CtEDO, Colegiul statuează că, temeiul pus la baza ordonanței

de reluare a urmăririi penale „admiterea erorii de drept și de fapt, exprimate prin

aprecierea necorespunzătoare a circumstanțelor cazului, fapt ce a dus la lipsa de obiectivitate

în aprecierea acțiunilor făptuitorilor, ceea ce exclude caracterul legal al hotărârii procesuale în

cauză”, nu constituie „fapte noi”, „fapte recent descoperite” sau „viciu fundamental”,

temeiuri exclusive, legale și unice, prevăzute pentru redeschiderea procedurii, la caz

reluarea urmăririi penale. Iar, omisiunile și lacunele organului ce au exercitat

urmărirea penală nu pot fi imputate persoanei în privința căreia a fost încetată

urmărirea penală și nu ar trebui să-l plaseze pe acesta într-o situație defavorabilă.

În consecință, luînd în considerație și faptul că Profir N.P. deja a fost sancționat

contravențional pentru faptele incriminate și a executat pedeapsa prin achitarea

amenzii în termenul stabilit, se atestă prezența încălcărilor prevederilor legale

prevăzute la art.7 alin. (2) Cod penal, art.22 Cod de procedură penală, 287 alin. (4)

Cod de procedură penală, art. 4 alin. (1) și (2) al Protocolului adițional nr. 7 la CEDO,

precum și a practicii CEDO, care interzice tragerea dublă a persoanei la răspundere

penală.

Colegiul observă că aspectele descrise mai sus au fost analizate de către instanța

de fond, ca urmare constatînd la caz prezența „altei circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală”, prevăzută

de art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, întemeiat deducînd

oportunitatea unei soluții de încetare a procesului penal.

7.5 Analizînd cazul supus judecării, Colegiul atenționează asupra faptului că

deși la etapa urmăririi penale esența încetării și reluării urmăririi penale de către

organul de urmărire penală este „calificarea neuniformă a 5 episoade”, totuși în

cadrul judecării cauzei în instanța de fond, în discursul său (f.d. 41-46, v.2), se atestă

solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea pedepsei in baza art. 368 alin. (1)

Cod penal, pentru o singură infracțiune, fără invocarea cumulului de pedepse

potrivit art. 84 Cod penal. Aceiași situație se atestă în cazul înaintării cererii de apel

de către procuror (f.d. 128-138, v.2), nefiind solicitată aplicarea prevederilor art. 84

Cod penal, fapt ce duce la neînțelegerea comportamentului acuzatorilor de stat pe

tot parcursul procesului penal și a dus la o situație de confuz.

Un alt argument invocat de către recurent este admiterea eronată de către

instanța de fond a cererii de judecare potrivit procedurii simplificate, în cazul

constatării încălcării normei imperative a Codului de procedură penală.

La acest capitol Colegiul indică prevederile:

- art. 3641 alin. (7) CPP: „În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea

prevederilor alin.(1), dispozițiile art.382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea

introductivă a sentinței conține, pe lîngă datele expuse la art.393, mențiunea despre

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală”;

10

- pct.24 din hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16 decembrie

2013, cu privire la aplicarea prevederilor art.3641 CPP de către instanțele

judecătorești: “Conform alin.(7) al art.3641 CPP, după încheierea dezbaterilor,

respectând ordinea de soluționare a cauzei potrivit art.338 CPP, instanța purcede la

deliberare și adoptarea sentinței în conformitate cu prevederile art.382-398 CPP,

avându-se în vedere că poate fi adoptată atât sentința de condamnare, cât și de

achitare ori de încetare a procesului penal, supuse căilor de atac în condiții generale”;

- pct. 1 din recomandarea nr. 29, privind judecarea cauzelor penale pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală (art.364/1 CPP): “Conform alin.(7),

după încheierea dezbaterilor, respectînd ordinea de soluționare a cauzei potrivit

art.338 CPP, instanța purcede la deliberare și adoptarea sentinței în conformitate cu

prevederile art.382-398 CPP, avîndu-se în vedere că poate fi adoptată atît sentința de

condamnare, cît și de achitare ori de încetare a procesului penal, supuse căilor de atac

în condiții generale”.

Rezumînd cele menționate, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în

procedura simplificată, instanța de fond justificat și întemeiat a adoptat sentința de

încetare, nefiind la caz prezente careva interdicții prevăzute de norma procesual-

penală, privind aplicarea soluției de încetare.

Următoarea critică invocată de către recurent, privește preluarea de către

instanța de apel a concluziilor instanței de fond, fără a proceda la o apreciere proprie.

În acest context, Colegiul constată că motivarea sentinței de către instanța de fond

este coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții, fiind dat răspuns la

toate argumentele invocate în cadrul judecării cauzei. Ca urmare instanța de apel a

fost îndreptățită să preia și să-și însușească concluziile instanței inferioare,

argumente fundamentate în fapt și în drept, fiind apreciat corect faptul reluării

acestora, constatîndu-se că la judecarea cauzei în instanța de fond nu au fost

încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces și

concluziile puse la baza hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența

autenticitatea concluziilor.

În limitele configurate s-a expus și jurisprudența CtEDO, în situația în care

instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările

care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia Ruis vs

Spania, Heile vs Finlanda). Ori, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele judecătorești să-

și motiveze hotărârile, acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare argument

în parte. Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor

cauzei (Ruiz Torija vs Spania, Hiro Balani vs Spania).

Procurorul și-a bazat recursul declarat pe temeiul de casare prevăzut de pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce prevede că o hotărâre a instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când

11

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată

nu cuprinde motivele invocate pe care se întemeiază soluția.

În acest aspect Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, temeiul invocat de

recurent „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel” nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța

de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate. Mai mult ca atît, Colegiul atenționează asupra faptului că, deși temeiul dat

a fost indicat în recurs, însă recurentul nu a menționat explicit, anume asupra cărui

motiv invocat în cererea de apel, Curtea de Apel nu s-a pronunțat în decizia

adoptată.

Nici, temeiul invocat de recurent precum „hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția” nu persistă la caz, dat fiind faptul că, respectându-se

prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârea adoptată de către

instanța de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea

apelurilor declarate, precum și motivele adoptării soluției date.

În acest context, Colegiul penal concluzionează că argumentele invocate de

către procuror în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil concluzia

de respingere a recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii contestate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, în cauza penală

în privința lui Profir Nicolai Pavel, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 03 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

12