1ra-114/2015 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-114/2015 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-114/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Maria

Antoci în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Garștea Serghei Anton, născut la 21 ianuarie

1975, originar și domiciliat din sat. Zubrești, r-nul

Strășeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.04.2013 – 29.08.2014;

Instanța de apel: 06.10.2014 – 13.10.2014;

Instanța de recurs: 12.12.2014 – 28.01.2015.

C O N S T A T Ă:

vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în

conformitate cu art. 90 Cod penal executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

2012, aproximativ la orele 19:00, Garștea S. în timp ce se deplasa cu căruța pe una din

străzile satului Zubrești din r-nul Strășeni, avînd un conflict mai vechi cu consăteanul său

Gușan I., încălcînd grosolan ordinea publică și avînd o vădită lipsă de respect față de

societate, fară nici un motiv real, în prezența a mai multor persoane, manifestînd o

obrăznicie deosebită și demonstrînd lipsă de respect față de cei prezenți, a luat din căruță

un topor și apropiindu-se de cet. Gușan I. a început să-1 numească cu cuvinte necenzurate,

apoi a ridicat toporul în sus îndreptîndu-1 cu lama spre ultimul și spunîndu-i că îi va tăia

capul a încercat să-1 lovească cu toporul în cap, însă Gușan I. s-a aplecat, iar cînd s-a

ridicat Garștea S. a tras toporul înapoi și 1-a atins cu lama toporului la ceafă, după care i-a

mai aplicat cîteva lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, în rezultatul cărora

părții vătămate i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 46 din

22 martie 2013, vătămări corporale neînsemnate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

1

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganism agravat, adică acțiuni intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică și care prin conținutul lor se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită, însoțite de aplicarea sau încercarea aplicării armei sau a

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul I. Gumeniuc

în numele inculpatului, solicitîndu-se casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de încetare a procesului penal în privința lui Garștea S., din motiv că

există circumstanțe care exclud urmărirea penală.

Apelantul în argumentarea cererii de apel a menționat că cazului deferit judecății i se

circumscrie pct. 9) din art. 275 Cod de procedură penală, care prevede excluderea urmăririi

penale, din motiv că potrivit procesului-verbal cu privire la constatarea contravenției din

14 octombrie 2012, agentul constatator în persoana OOS al CPR Strășeni, Filimon I. 1-a

recunoscut pe Garștea S. vinovat de săvîrșirea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (l)

Cod contravențional, pentru faptul că el, la 26 septembrie 2012, în jurul orelor 19.00,

aflîndu-se pe una din străzile s. Zubrești din r-nul Strășeni, în timpul unei cerți cu Gușan I.,

intenționat i-a aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnii peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale neînsemnate pentru care fapt a fost sancționat cu

amendă în mărime de 30 unități convenționale, ceea ce constituie 600 lei. Ulterior, în baza

prevederilor art. 34 alin. (3) Cod contravențional, Garștea S. a achitat amenda în termen de

72 de ore, adică a executat pedeapsa integral, iar conform legislației în vigoare, nici o

persoană nu poate fi urmărită, judecată sau condamnată de două sau mai multe ori pentru

una și aceiași faptă.

De asemenea, apărătorul a mai invocat că, conform prevederilor art. 448 Cod

contravențional, contestația împotriva procesului-verbal și hotărîrii cu privire la

contravenție poate fi depusă de către contravenient, victimă sau reprezentantul acestora,

precum și de către procuror în decursul a 15 zile de la data aducerii la cunoștință a

procesului-verbal cu privire la contravenție, a pronunțării hotărîrii sau de la data aducerii ei

la cunoștință. În cazul dat, contestația a fost depusă la 07 decembrie 2012, adică peste 53

zile, fără motivarea omiterii termenului de 15 zile și fără solicitarea repunerii în termen.

Din aceste considerente, s-a opinat că încheierea judecătorului de instrucție din 28 ianuarie

2013 prin care a fost admisă contestația procurorului, a fost ilegală și nefondată, iar

inculpatul urmează a fi absolvit de pedeapsa penală.

pronunțată integral la 20 octombrie 2014, apelul avocatului Gumeniuc I. declarat în

numele inculpatului Garștea S. a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate.

mijloacelor probatorii acumulate legal și verificate în cadrul ședințelor de judecată, s-a

conchis că instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal, fiind cert stabilit faptul lipsei cărorva dubii rezonabile ce țin de demonstrarea

vinovăției lui Garștea S. în acțiunile infracționale incriminate.

2

Totodată, a fost respins, ca nefondat, argumentul invocat de către apelant precum că

instanța de judecată nu a ținut cont că, la caz, este incidentă circumstanța prevăzută de pct.

9) al art. 275 Cod de procedură penală, care exclude urmărirea penală, din motiv că prin

încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Strășeni din 28 ianuarie 2013, a fost

declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare din 15

octombrie 2012 în privința lui Garștea S. în baza art. 78 alin. (l) Cod Contravențional,

deoarece fapta considerată contravenție a fost săvîrșită în condiții care o plasează sub

incidența legii penale, cu remiterea materialului contravențional împreună cu procesul-

verbal cu privire la contravenție din 15 octombrie 2012 procurorului raionului Strășeni,

pentru examinare și adoptare unei hotărîri în conformitate cu prevederile art. 274 Cod de

procedură penală. Or, hotărîrea judecătorului de instrucție din 28 ianuarie 2013 nu a fost

anulată, prin urmare aceasta fiind în vigoare pînă în prezent.

Verificînd legalitatea și temeinicia pedepsei stabilite inculpatului, și anume, cea sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, care în temeiul art. 90 Cod penal, a fost

suspendată condiționat pe un termen de 5 ani, instanța de apel a menționat că cuantumul

pedepsei stabilite și modalitatea de executare a acesteia este corectă și conformă legii

penale.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, în prezenta cauză au fost luate în

considerațiile toate criteriile de individualizare a pedepsei penale, precum și faptul că

lipsesc careva circumstanțe agravante sau atenuante, iar corectarea inculpatului este

posibilă și fără aplicarea pedepsei cu executarea reală.

inculpatului a declarat recurs ordinar solicitînd casarea acesteia și încetarea procesului

penal în privința lui Garștea S..

În esență, recurentul în cererea de recurs repetă aceleași argumente invocate și la

etapa judecării apelului.

Subsidiar, apărătorul menționează că consideră hotărîrea instanței de apel drept

neîntemeiată și ilegală din următoarele considerente:

- instanța de apel detaliat în decizia sa a enumerat totalitatea probelor conform cărora

a ajuns la concluzia că corect și legal au fost încadrate acțiunile lui Garștea S. în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, care dovedesc vinovăția inculpatului, deși acesta nu recunoaște

vina în cele incriminate, iar legislația în vigoare prevede că nici o persoană nu poate fi

urmărită, judecată sau condamnată de două sau mai multe ori pentru una și aceiași faptă;

- contrar art. 414 Cod de procedură penală la judecarea apelului instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărătorului;

- unul din motivele pe care le-a invocat avocatul în apelul său fiind încălcarea

prevederilor art. 448 Cod contravențional, care se referă la contestația împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție, care a fost depusă peste 53 zile de către

procuror, fără solicitarea de repunere în termen, temei pe care 1-a enunțat instanța de apel

în decizia sa, dar nu s-a expus asupra lui.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

3

acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de către

apărătorul inculpatului, menționînd că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece

criticele recurentului nu au fost argumentate conform exigenților stipulate de art. 427 din

Codul de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat și expune următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute exhaustiv de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat rezultă că recurentul invocă ca temei de drept

eroarea prevăzută de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Pct. 6)

menționat, stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

În esență, apărătorul M. Antoci consideră că instanța de apel nu s-a expus argumentat

asupra tuturor motivelor invocate de partea apărării la etapa judecării apelului, în particular

asupra faptului că, după cum opinează partea apărării, în cauză sunt prezente circumstanțe

care indubitabil duc la adoptarea soluției de încetarea a procesului penal în privința lui

Garștea S., din motiv că anterior a fost condamnat contravențional pentru aceiași faptă.

Însă, verificînd materialele dosarului în raport cu criticele recurentului, Colegiul

penal conchide că la judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă privind condamnarea inculpatului în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de

fapt și de drept stabilite în speța dată.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct. 4 din

prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît cele ale

4

apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția inculpatului

Garștea S., de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, să fie una

legală și întemeiată, iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunii prevăzute de articolul

respectiv.

Cu referire la cele menționate de recurent precum că instanța de apel la judecarea

apelului declarat de partea apărării nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză

a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor amănunțit, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de

fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt

reținută și a concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art.

287 alin. (3) Cod penal, adică huliganismul agravat.

În continuare, făcînd o analiza minuțioasă a materialelor cauzei, Colegiul penal

constată că alegațiile recurentului privitor la dispunerea încetării procesului penal în

privința lui Garștea S., sunt vădit nefondate, iar instanța de apel corect și-a motivat soluția

de respingere a argumentelor invocate de apărător în acest sens.

Pe această linie de considerente, subsidiar la cele menționate de instanța de apel,

Colegiul penal expune următoarele argumente în susținerea concluziei de inadmisibilitate a

recursului declarat.

Așadar, pornind de la prevederile art. 22 Cod de procedură penală, se reține că

nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța

judecătorească de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Principiul non bis in idem reglementat de norma constituțională îl regăsim și în art. 4

al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și libertăților

fundamentale, care stipulează că: „Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către

jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvîrșirea infracțiunilor pentru care a fost deja

condamnat printr-o hotărîre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași

stat”.

În privința condițiilor de aplicare a textului, reținem, în primul rînd, că pentru a putea

invoca dreptul pe care acesta îl consacră, persoana în cauză trebuie să fi suferit o

condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu

privire la care este din nou urmărită sau judecată.

În al doilea rînd, important este de reținut că atîta vreme cît o hotărîre judecătorească

de condamnare sau de achitare poate face obiectul unei căi de atac potrivit normelor

procesuale naționale, regula non bis in idem nu-și găsește aplicarea. Jurisprudența instanței

europene este clară și constantă în acest aspect.

Principiul „necondamnării repetate pentru una și aceeași faptă” este aplicabil ori de

cîte ori autoritățile competente formulează din nou împotriva unei persoane o acuzație în

materie penală după pronunțarea unei noi hotărîri definitive de condamnare sau de achitare

5

în același stat, hotărîre care se bucură de autoritate de lucru judecat cu privire la această

faptă.

Acest articol se referă nu numai la dreptul de a nu fi judecat, condamnat de două ori

pentru aceeași faptă, ci și la dreptul de a nu fi urmărit penal de două ori pentru aceeași

faptă. În cazul dat trebuie să persiste următoarele condiții:

- să existe o hotărîre de condamnare la o pedeapsă penală din cea prevăzută de

legea penală, fie de achitare, a unei persoane împotriva căreia a fost formulată o acuzație

în materie penală și nu contează la care grad de jurisdicție s-a adoptat hotărîrea

respectivă;

- hotărîrea de condamnare sau de achitare să fie definitivă conform legii și

procedurii penale ale statului respectiv, fie prin epuizarea căilor ordinare de atac, fie prin

neexercitarea acestora;

- autoritățile judiciare competente să formuleze din nou aceeași acuzație, privind

aceleași fapte cu caracter penal, împotriva aceleiași persoane. Nu prezintă importanță în

această a doua procedură dacă faptele au aceeași încadrare juridică sau o altă încadrare

juridică, important este că fapta să cuprindă aceleași acțiuni.

Autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat prin adagiul non

bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi judecăți cu privire la

aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăți pentru care

există deja o hotărîre definitivă.

În ideea necesității conferirii unui caracter de stabilitate activității de justiție, s-a

decis că hotărîrile judecătorești definitive sunt executorii și se bucură de autoritate de lucru

judecat. Principiul non bis in idem, dacă își găsește aplicarea, nu mai permite dezvoltarea

unei noi activități de judecată cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană. În acest

context hotărîrea este considerată că reprezintă o expresie a adevărului (res judeca pro

veritate habetur), or în acest fel se asigură stabilitatea ordinii de drept.

În materia aplicării principiului discutat, este relevant și prezintă interes hotărîrea

Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului din 10.02.2009 în cauza Zolotuhin

c. Rusiei, unde amintim că reclamantul a solicitat Curții să declare că au fost încălcate

prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție în privința sa, atunci cînd instanțele

naționale l-au condamnat mai întîi, în mod contravențional, pentru fapta de huliganism,

apoi, tot pentru aceiași faptă de huliganism, a fost tras la răspundere penală conform

Codului penal.

Marea Cameră a făcut, mai întîi, analiza jurisprudenței sale în materia aplicării

principiului non bis in idem și a decis să adopte o interpretare a acestui principiu, care se

întemeiază în mod strict numai pe identitatea de fapte materiale, fără a reține în calitate de

criteriu pertinent calificarea juridică diferită a acelorași fapte.

Curtea Europeană a hotărît că: „ art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie înțeles în sensul

că el interzice nu numai judecarea, dar și urmărirea penală (indiferent că ulterior

Zolotuhin a fost achitat pentru săvîrșirea infracțiunii de huliganism), a unei persoane

pentru o a doua „infracțiune” , în măsura în care aceasta are la origine fapte identice sau

fapte care sunt, în substanță, aceleași.”

6

Curtea, în urma examinări, a constatat că reclamantul a fost condamnat, mai întîi,

pentru săvîrșirea unor „fapte perturbatorii minore” (pentru încălcarea brutală a ordinei

publice, adică pentru huliganism), în cadrul unei proceduri contravenționale asimilate unei

proceduri penale, în sensul autonom dat noțiunii în cadrul Convenției și după ce această

condamnare a devenit definitivă, împotriva lui a fost formulată o altă acuzație penală, în

cadrul unei proceduri penale, referitor la săvîrșirea acelorași „acte perturbatoare”, adică

„acte de tulburarea a liniștii și ordinii publice” încriminate atît de Codul contravențional,

cît și de prevederile Codului penal al statului în cauză.

Astfel, prin aceste două proceduri diferite pentru comiterea acelorași fapte,

autoritățile statului au încălcat principiul non bis in idem, garantat de art. 4 din Protocolul

nr.7 la Convenție.

Față de cele ce preced, expunem opinia că stabilirea în privința inculpatului a

sancțiunii contravenționale sub formă de amendă și anularea ulterioară a acesteia de către

instanța de judecată, nu poate fi considerată ca o pedeapsă penală pentru fapta săvîrșită în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal și nu este incident cazului principiul non bis in idem.

Drept urmare, Colegiul penal remarcă aici că Judecătoria Strășeni conducîndu-se de

prevederile art. 449 alin. (1) Cod contravențional, prin hotărîrea sa din 28 ianuarie 2013 a

casat decizia agentului constatator din 15 octombrie 2012, prin care Garștea S. a fost

sancționat în baza art. 78 alin. (1) Cod Contravențional, din motiv că fapta considerată

contravenție a fost săvîrșită în condiții care o plasează sub incidența legii penale, cu

remiterea materialului cauzei contravenționale împreună cu procesul-verbal cu privire la

contravenția procurorului raionului Strășeni, pentru examinare și adoptarea unei hotărîri în

conformitate cu prevederile art. 274 Cod de procedură penală.

Hotărîrea respectivă fiind susceptibilă de atac - cu recurs, în termen de 15 zile la

Curtea de Apel Chișinău.

Însă, așa cum rezultă din actele cauzei această hotărîre nu a fost contestată în ordine

de recurs și în conformitate cu prevederile Codului contravențional, a devenit definitivă și

irevocabilă, avînd autoritate de lucru judecat.

Așadar, se apreciază drept eronată poziția apărătorului care consideră că aceleiași

situații de fapt, în cauza deferită judecății, i s-a acordat o dublă valență juridică, adică

inculpatul fiind inițial condamnat contravențional pentru huliganism în baza art. 78 alin.

(1) Cod Contravențional, ulterior a fost condamnat și penal pentru infracțiunea de

huliganism agravat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Poziția apărătorului în acest sens este vădit neîntemeiată, reieșind din cele expuse

supra, or încheierea Judecătoriei Strășeni din 28 ianuarie 2013 a răsturnat situația existentă

și a anulat sancțiunea contravențională aplicată în privința lui Garștea S., cu remiterea

materialelor acuzatorului de stat pentru pornirea unei investigații penale.

Totodată, referitor la alegațiile recurentului cu privire la faptul că contestația

împotriva deciziei agentului constatator din 15 octombrie 2012 a fost depusă de procuror

cu depășirea termenului prevăzut de lege, se reține că aceste critici puteau fi invocate prin

declararea recursului împotriva hotărîrii Judecătoriei Strășeni din 28 ianuarie 2013, prin

urmare ținînd cont de faptul că aceasta nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege și

7

a devenit irevocabilă argumentul respectiv al recurentului urmează a fi respins ca

neîntemeiat.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind motivată, mai mult, instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele

invocate de apelant, a apreciat just probatoriul administrat, specificînd motivele pe care și-

a întemeiat soluția adoptată, iar criticele din recursul declarat de partea apărării în acest

aspect, sunt neîntemeiate.

Din atare considerente, instanța de recurs, în speță, nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate de partea apărării în

recursul deferit spre soluționare, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

întemeiată, legală și motivată.

Pe cale de consecință, se reiterează că decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală, argumentată și întemeiată.

În virtutea considerentelor expuse constatînd că în cauză există o concordanță deplină

între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel în

privința inculpatului Garștea S., nefiind identificată de instanța de recurs prezența erorii

judiciare prevăzute de pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către

apărătorul M. Antoci.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maria Antoci în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

octombrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Garștea Serghei Anton, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

8