1ra-1766-2014 — Art.186 alin.2 CP lit.c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 04 aprilie 2014, Scripnic Vitalii a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Scripnic Vitalii în beneficiul lui Sîrbu Tatiana a prejudiciului material în sumă de 21000 lei.

Potrivit sentinței s-a constatat că Scripnic Vitalii, în perioada de timp a lunii iulie 2013, acționînd din interes material, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în casa de locuit a cet.Sîrbu Tatiana din str.Regiei 68, or.Șoldănești, de unde a sustras pe ascuns un fierbător electric la prețul de 300 lei, un robot de bucătărie la prețul de 2100 lei, un DVD la prețul de 7000 lei, două centre muzicale cu costul de cîte 4000 lei fiecare, în valoare totală de 8000 lei, un storcător de fructe la prețul de 700 lei, un set de pahare la prețul de 400 lei, un set de cești cu costul de 200 lei, un robot de bucătărie cu costul de 700 lei, un aparat de preparare a înghețatei cu costul de 1200 lei, cinci cratițe de inox la prețul de cîte 400 lei, fiecare, în valoare totală de 2000 lei, cauzîndu-i proprietarului o daună materială considerabilă, în sumă totală de 21000 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul V.Scripnic, care a solicitat casarea parțială a acesteia în ce privește latura civilă și pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care acțiunea civilă să fie lăsată spre examinare în ordinea procedurii civile, invocînd că suma daunei materiale indicată de către partea vătămată de 21000 lei este una exagerată, nefiind prezentate careva probe ce ar confirma prețul bunurilor sustrase.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.Scripnic. 1 Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui V.Scripnic în săvîrșirea infracțiunii imputate, fiind bazate pe declarațiile părții vătămate, a martorului M.Răzvan date atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării judecătorești, care coroborează cu materialele cauzei, inclusiv și cu declarațiile inculpatului V.Scripnic, astfel că corect instanța a încadrat acțiunile acestuia în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal. La fel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță, conducîndu-se de prevederile art.219-220, 225 Cod de procedură penală, corect a soluționat acțiunea civilă, dispunînd încasarea de la inculpat a prejudiciului cauzat în sumă de 21000 lei, care a fost constatat prin învinuirea formulată în rechizitoriu, referitor la care inculpatul nu a avut obiecții la finele urmăririi penale. Instanța de apel a constatat că, probele prezentate primei instanțe în vederea confirmării cuantumului prejudiciului material cauzat prin infracțiune, justifică concluzia acesteia referitor la încasarea lui.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul V.Scripnic care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în latura civilă, cu remiterea cauzei în partea dată la rejudecare, pe motiv că nu este de acord cu cuantumul prejudiciului material în sumă de 21000 lei încasat de la el în beneficiul părții vătămate, deoarece aceasta nu a prezentat careva probe ce ar demonstra valoarea bunurilor și nu s-au luat în considerație valoarea lucrurilor restituite părții vătămate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință care a solicitat declararea recursului inadmisibil, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului din următoarele considerente. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Articolul 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs ordinar, în special conținutul acesteia, inclusiv obligația recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art.427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță ce duce la casarea hotărîrii. Din textul recursului declarat în cauză rezultă că inculpatul nu a respectat aceste cerințe, inclusiv prevederile art.430 pct.5) Cod de procedură penală, cerință esențială față de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia, argumentarea nu din punct de vedere a stării de fapt, ci a problemei de drept și prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru jurisprudență. Astfel, recurentul nu invocă nici un temei din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală și în general nu invocă această normă, însă solicită reaprecierea stării de fapt a cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în ce privește latura civilă, însă 2 un asemenea temei ca reaprecierea probelor nu se regăsește în prevederile normei sus menționate. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor, au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, cea ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Scripnic Vitalii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, în propria lui cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art.429 și art.430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 04 februarie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3