1ra-28/2015 — art. 201-1 al.3 lit.a CP

Dosarul nr. 1ra-28/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24

februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014,

declarat de inculpata

Matura Olga Igor, născută la

11 noiembrie 1985, originară și locuitoare a mun. Chișinău,

str. M. Sadoveanu 22/2, od. 92, cetățeancă a R. Moldova,

fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 februarie – 24 februarie 2014,

în instanța de apel: 16 aprilie – 28 mai 2014,

în instanța de recurs 06 noiembrie – 21 ianuarie 2015;

C O N S T A T Ă :

fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Matura

Olga a fost condamnată în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis, începînd cu 02

ianuarie 2014.

Matura O., aflîndu-se la domiciliul din mun. Chișinău, str. Mihail Sadoveanu, 22/2,

camera nr. 92, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul conflictului cu fratele

său, Matura Dmitrii, intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu cuțitul de bucătărie în

regiunea toracică, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.12/D

din 21.01.2014, plagă tăiată penetrantă în regiunea hemitoracelui drept, hemo-

pneumotorace pe dreapta, care prezintă pericol pentru viața și sănătatea persoanei și se

califică ca vătămare gravă.

Instanța a reținut că inculpata, solicitînd judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, a recunoscut pe deplin vina în săvîrșirea

1

infracțiunii incriminate.

Astfel, deoarece probele administrate pe dosar dovedesc integral vina inculpatei,

instanța a încadrat acțiunile ei în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca violența în

familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpata a săvîrșit o infracțiune deosebit de gravă, că antecedentul penal este stins, că a

recunoscut pe deplin vina, că este fără ocupație, la locul de trai este caracterizată

nesatisfăcător, fiind mamă a doi copii minori nu se ocupă de educația și întreținerea

acestora, asupra ambilor copii este instituită tutelă, concluzionînd rațional de aplicat față

de inculpată pedeapsa sub formă de închisoare în limitele stabilite de legea penală,

ținînd cont de prevederile alin. (8) art. 364/1 Cod de procedură penală, deoarece

corectarea și reeducarea ei este posibilă numai prin izolare de societate.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care ultimei să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blîndă, neprivativă de libertate.

Apelanții au invocat că pedeapsa aplicată inculpatei este prea aspră, că ultima a

recunoscut vina și sincer s-a căit de cele săvîrșite, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii, are la întreținere 2 copii minori, partea vătămată nu are careva pretenții față

de ea.

Astfel, instanța neîntemeiat nu a aplicat față de inculpată prevederile art. 90 Cod

penal.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond just și echitabil a conchis să aplice în

privința inculpatei sancțiunea penală sub formă de închisoare.

Nu poate fi numită inculpatei o pedeapsa neprivativă de libertate, avînd în vedere

că prin aplicarea prevederilor art. 364/1 CPP, limita pedepsei constituie de la 3 ani 6

luni închisoare, fapt care denotă că instanța de fond echitabil și just a numit pedeapsa de

3 ani 6 luni închisoare.

Sunt inaplicabile prevederile art. 90 CP față de inculpată, avînd în vedere

gravitatea infracțiunii, cît și urmările prejudiciabile ale acesteia, astfel încît legea penală

nu permite aplicarea normei vizate față de persoanele care sunt învinuite de comiterea

unor infracțiuni deosebit de grave.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă,

neprivativă de libertate.

Recurenta a indicat că nu a comis intenționat infracțiunea, la moment acasă a

rămas fiica minoră și mama bolnavă, care este și pensionară, însăși partea vătămată a

solicitat ca ea să nu fie pedepsită cu privațiune de libertate și nu are careva pretenții.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

2

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul inculpatei, în care nici

nu sunt indicate concrete erori de drept (pct. 5 din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2

și 4 din prezenta decizie, denotă că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatei în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și art. 364/1 Cod de procedură

penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatei în

corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatei

(pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe care îl propune inculpata este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea doar

acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-au aplicat

inculpatei o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

3

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Matura Olga Igor

împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 februarie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4