1ra-1790/2014 — art. 190 alin.2 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-1790/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2014, de către

inculpatul

Melnic Vasile Grigore, născut la

29.03.1951, originar din r-nul Ungheni s.

Zasulenii - Noi și domiciliat în m. Chișinău,

str. Calea Ieșilor 51/5, ap.17,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță:13.08.2013-20.03.2014;

- instanța de apel: 11.04.2014-30.06.2014;

- instanța de recurs:19.11.2014-17.12.2014;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea bunurilor sau surselor

materiale pentru un termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

în perioada lunii mai-iunie 2009, avînd intenția dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere sub pretextul că dorește să procure

microbuzul de model „Iveco 4910" cu n/î IL AN 659 pe care Negru Fiodor îl vindea

cu suma de 1500 dolari SUA, aflîndu-se la domiciliul ultimului situat în or. Ialoveni,

str. Entuziaștilor 56, ducîndu-l în eroare pe ultimul și abuzînd de încrederea acordată,

promițîndu-i că îi va transmite în termen de două săptămîni banii, a intrat în posesia

automobilului menționat pe care l-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate un

prejudiciu material în sumă de 16875 lei.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, deoarece fapta sa

1

nu întrunește elementele infracțiunii incriminate, motivînd că nu a avut intenția de a

însuși bunul părții vătămate; în momentul comiterii infracțiunii se afla în arest la

domiciliu și nu a încălcat interdicțiile puse în seama sa; nici un martor nu 1-a

recunoscut pe dînsul.

2014, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței de

fond.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a relatat că, instanța de fond a dat o

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinînd probele

administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, ajungînd la concluzia că inculpatul

prin înșelăciune a însușit de la partea vătămată Negru Fiodor bunul neachitînd

contravaloarea acestuia pînă în prezent.

S-a statuat că inculpatul a acționat cu intenția de a înșela partea vătămată și a

însuși bunul acestuia, deoarece primul nu și-a onorat obligațiunile asumate și ulterior

se eschiva de la restituirea banilor, invocînd diferite pretexte.

Cercetînd probele cauzei penale, Colegiul penal a conchis că instanța de fond

a reținut ca dovedită fapta inculpatului atît sub aspectul elementului material al laturii

obiective, cît și al laturii subiective, care în speță îmbracă forma intenției directe și a

încadrat corect faptele în infracțiunea de escrocherie prevăzută la art. 190 alin. (2) lit.

c) CP, iar afirmațiile inculpatului-apelant nu sunt probate și poartă un caracter

declarativ.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 75 CP și corect a conchis că scopurile prevăzute la art. 61 alin. (2)

CP, vor fi atinse prin stabilirea pedepsei cu închisoare, a cărei executare a fost

suspendată condiționat, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea

bunurilor sau surselor materiale, reieșind din faptul că a fost comisă o infracțiune

gravă, din motiv cupidant, de către o persoană cu antecedente penale stinse și în lipsa

circumstanțelor ce ar atenua sau agrava răspunderea penală.

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, pe motiv că nu a săvîrșit infracțiunea incriminată și probele administrate la

materialele cauzei nu au fost cercetate corespunzător.

5.1. Asupra recursului ordinar a depus referință procurorul, care a solicitat

respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate,

iar nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului.

materialelor cauzei, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

2

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În recursul său, recurentul nu invocă careva temei prevăzut la art. 427 Cod de

procedură, însă din conținutul recursului rezultă că inculpatul se referă la pct. 8) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de

fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama

de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În speță, Colegiul penal constată că acest temei de casare nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective.

Reieșind din textul recursului, recurentul de fapt critică procedura de apreciere

a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către

instanța de fond de competența căreia este stabilirea acesteia.

Colegiul penal menționează că, instanțele ierarhic inferioare, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței,

atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de

judecată, fapt ce face ca concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal să fie justă și întemeiată.

Astfel, instanța de apel corect a respins argumentul apelantului despre

nevinovăția sa, fiind combătut prin materialele administrate de către instanța de fond

și just puse la baza sentinței de condamnare, or reieșind din constatările făcute de

către instanța de apel și redate la pct. 4.1 al prezentei decizii, ultima a dat răspunsuri

detaliate la argumentele invocate în apel și reflectate la pct. 3 al deciziei.

Prin urmare, Colegiul nu va reține argumentele recurentului precum că

acțiunile sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate pe art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține că, hotărîrea recurată

corespunde tuturor prevederilor, este legală și întemeiată, iar temeiurile invocate nu

persistă în cauză.

Astfel, argumentele invocate de inculpat nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de

3

recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că

acesta este vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Melnic Vasile,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2014, în

propria cauza penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 14 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

4