1ra-1522/2014 — art.287 alin.1 CP

1ra-1522/2014 — art.287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra- 1522/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Constantin Alerguș

judecînd, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel, și

de inculpatul Moraru Victor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Moraru Victor Vasile, născut la 30.09.1967,

originar din sat. Stolniceni, r-nul Hîncești,

domiciliat în sat. Fundul Galbenei, r-nul

Hîncești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

1.Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 10 martie 2014 s-a dispus

încetarea procesului penal pornit în privința lui Moraru Victor Vasile în baza

art. 287 al. (1) Cod penal pe motiv că fapta comisă de acesta constituie

contravenție.

Procesul contravențional în privința lui Moraru Victor a fost încetat în

legătură cu expirarea termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

1.2 În sentința pronunțată instanța de judecată a indicat că inculpatul

Moraru Victor a fost învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că,

exercitînd funcția de comisar al Comisariatului de Poliție Hîncești, în baza

ordinului MAI nr. 52 ef. din 09.03.2010, încălcînd prevederile Jurămîntului

1

efectivului de trupă, corpului de comandă al poliției și al altor subunități ale

organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 654 din

22.07.1991, pct. 6 lit. a), i), j), l), pct. 13, pct. 15 lit. a), h), m) și pct. 16 lit. b) ale

Codului de Etică și Deontologie a Polițistului, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 și

pct. 4 alin. (8) ale Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996 și pct. 51 alin.(l) al

Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 08.07.1991, la data de 03.11.2012,

aproximativ pe la orele 21:00, aflîndu-se în incinta barului "MSM", situat în or.

Hîncești, str. Chișinăului 16, în public, în prezența mai multor persoane,

aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, manifestînd o obrăznicie

deosebită în comportament, l-a numit cu diferite cuvinte necenzurate pe

Vasile Munteanu și l-a amenințat pe acesta că îl va priva de libertate prin

aplicarea unor măsuri legale de constrîngere.

Tot Moraru Victor a fost învinuit de organul de urmărire penală și de

faptul că la 04.11.2012, aproximativ pe la orele 00.45, aflîndu-se în incinta

barului ”MSM”, situat în or. Hîncești, str. Chișinăului 16, în public, în prezența

mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenționat,

manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a bruscat și i-a adresat

cuvinte necenzurate angajatului MAI, Inspector principal a DISI, căpitan de

poliție, Dorin Cătănoi, care, acționînd conform normelor legale, a încercat să

curme actele huliganice și i-a cerut lui Moraru V. să se liniștească, însă acesta

nu s-a supus cerințelor legale ale reprezentanților autorităților de drept.

Instanța de judecată, analizând probele examinate în cadru ședinței de

judecată a concluzionat, că fapta comisă de către inculpatul Moraru Victor nu

întrunește elementele constituitive ale componenței de infracțiune prevăzute

de art. 287 al.(l) Cod Penal, pentru comiterea căreia acesta a fost diferit

justiției, însă acțiunile acestuia urmează a fi calificate ca huliganism

contravențional.

În motivarea soluției sale instanța de judecată a menționat, că în urma

examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cu certitudine s-a constatat

faptul că la 03-04.11.2012, aproximativ în jurul orelor 20-21 și respectiv 23-

24, inculpatul Moraru V., fiind însoțit de către colaboratorii CPR Hâncești

Bleah Nicolae, Bleah Constantin și Vizir Sergiu, s-au aflat cu întrerupere în

incinta localului "MSM", situat în or. Hâncești. Pe parcursul aflării inculpatului

Moraru V. în incinta localului respectiv, între acesta și partea vătămată

Munteanu Vasile a avut loc o altercație verbală, în cadrul căreia inculpatul i-a

adresat ultimului expresii înjositoare, cum ar fi „mizerie”, „m..zi”, „p…t”.

2

Instanța de judecată a indicat că aceste fapte au fost relatate în cadrul

cercetării judecătorești sub jurămînt de către partea vătămată Munteanu

Vasile și confirmate de către martorul Botnaru Alexandru, care a declarat că

partea vătămată Munteanu Vasile, în seara respectivă i-ar fi comunicat, că a

fost numit cu cuvinte injurioase de către inculpat.

Instanța de fond a mai concluzionat că, deși martorii Bleah C. și Bleah N.

au declarat că nu ar fi auzit ca Moraru V. să-i adreseze părții vătămate

Munteanu V, careva cuvinte necenzurate sau injurioase, totuși martorii

indicați nu au negat cu vehemență aceste fapte, declarînd că nu au auzit, se

prea poate din motiv că au ieșit afară din local, pentru a discuta la telefon sau

că ar fi comunicat în acest timp cu alte persoane din local.

De asemenea instanța de fond a respins versiunea inculpatului, care a

declarat, că aflîndu-se în local, la adresarea lui Munteanu V. către el cu

rugămintea de a-l ajuta în soluționarea unei probleme de serviciu, el i-a

răspuns că "nu se ocupă cu mizerii", ceea ce în opinia inculpatului nu

constituie o injurie, deoarece consideră prin acțiunile sale Moraru V. a adus

atingere dreptului părții vătămate la inviolabilitatea onoarei și demnității

acesteia.

Totodată instanța de judecată în sentință a indicat, că în cadrul

cercetării judecătorești cu certitudine a fost constatat faptul, că ”expresiile

adresate părții vătămate, de fapt, nu au fost rostite pentru a fi făcute auzite

publiclui prezent în local, mai mult majoritatea persoanelor audiate în cadrul

cercetării judecătorești au declarat că, în general, nici nu le-au auzit”, iar

situația examinată ”nu a periclitat activitatea localului, nu a fost însoțită de

acțiuni de agresivitate sau aplicare de violență”. Alte persoane aflate în local

nu au fost afectate și nici nu au fost deranjate prin careva acțiuni din partea

inculpatului, fapt confirmat de alți martorii audiați în procesul judiciar.

În aceste circumstanțe instanța a concluzionat că acțiunile lui Moraru

Victor din 03.11.2012 nu întrunesc semnele calificative ale infracțiunii

prevăzute art. 287 al. (l) Cod penal, însă sunt întrunite elementele de acostare

jignitoare a persoanei fizice, de aceea au fost calificate de către instanța de

fond ca faptă contravențională prevăzută ce art. 354 Cod contravețional, adică

huliganism nu prea grav.

Instanța de fond, cu referire la al doilea episod al învinuirilor aduse lui

Moraru V. a mai indicat, că în urma analizei minuțioase a probelor examinate

în cadrul cercetării judiciare din punct de vedere al pertinenței, concudenții,

utilității, precum și a coroborării lor, a constatat că nu și-au găsit confirmare

faptul comiterii de către Moraru Victor a faptei penale imputate și anume a

acțiunilor intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra reprezentanților autorităților, care curmă actele

huliganice, precum și acțiunile ce se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

3

În acest sens instanța de fond a indicat că toți martorii audiați în cadrul

cercetării judecătorești, inclusiv angajata barului Tacu Irina și coproprietarul

localului Botnaru Alexandru, au declarat instanței că ”în acea seară activitatea

localului nu a fost periclitată în nici un caz urmare a acțiunilor inculpatului

Moraru V., că ei nu au observat în general în local careva situații de conflict cu

implicarea acestuia, și nici nu au alertat poliția sau alte organe de menținere a

ordinii publice prin intermediul butonului de alarmă deținut în local, pentru a

interveni întru curmarea cărorva acțiuni ale inculpatului”.

Instanța de fond a subliniat că aceste declarații o dată în plus vin să

confirme concluzia, că în cadrul cercetării judecătorești n-au fost prezentate

de către acuzare probe care ar dovedi faptul că partea vătămată Catanoi D. se

afla la locul faptei în legătură cu parvenirea către MAI a unui anunț telefonic

privind acțiunile ilegale ale lui Moraru V.. În susținerea acestor concluzii

instanța a menționat că înregistrările video de la locul faptei nu conțin

imprimate careva acțiuni evidente ale inculpatului de încălcare a ordinii

publice sau acte de violență din partea lui Moraru V. în privința

colaboratorilor MAI sau a altor persoane. În acest sens instanța invocă și

declarațiile martorilor Tacu I. și Bunduchi A., care au declarat că Moraru

Victor în prezența lor nu le-a adresat cuvinte necenzurate colaboratorilor MAI

și nici altor persoane din local, mai mult decît atît, inculpatul nu a avut nici

posibilitatea să-i bruscheze, deoarece era imobilizat de ultimii.

Instanța de fond a mai reținut, că nu a fost probat în modul stabilit de

lege faptul "aplicării violenței asupra reprezentanților autorităților care curmă

actele huliganice", deoarece nici la materialele cauzei și nici în cadrul

cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe ce ar confirma aplicarea

forței fizice în privința părții vătămate Cătănoi Dorin.

Instanța de fond a menționat că potrivit doctrinei penale și practicii

judiciare stabilite se consideră huliganism însoțit de aplicarea violenței asupra

persoanelor acțiunile în urma cărora a avut loc cauzarea intenționată sau din

imprudență a vătămărilor corporale neînsemnate, ușoare sau medii. În acest

sens instanța de fond a conchis că acuzarea nu a prezentat vreun raport de

expertiză medico-legală în care să fie reflectată existența a careva vătămări

corporale reale, depistate la partea vătămată Cătănoi D. și care să fi fost în

legătură de cauzalitate cu acțiunile inculpatului Moraru V.

Cu referire la partea din învinuirea formulată în privința inculpatului

Moraru V. privind pretinsa încălcare a "prevederilor Jurămîntului efectivului

de trupă, corpului de comandă al poliției și a altor subunități ale organelor de

interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.654 din 22.07.1991, pct. 6 lit.

a), i), j), l), pct. 13, pct. 15 lit. a), h), m) și pct. 16 lit. b) ale Codului de Etică și

Deontologie al Polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din

10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 și pct. 4 alin. (8) ale

4

Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.2 din 04.01.1996 și pct. 51 alin. (l) al Regulamentului cu privire

la serviciul în organele afacerilor interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr.334 din 08.07.1991", instanța de fond a conchis că acestea sunt acte

normative ce reglementează relațiile ce țin de activitatea profesională a lui

Moraru Victor și nu constituie obiectul juridic și respectiv nici nu sunt parte

componentă a infracțiunii de huliganism imputate acestuia. Comportamentul

lui V. Moraru sub aspectul respectării Codului de Etică și Deontologie al

Polițistului, Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne,

Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne a

constituit obiectul unei anchete de serviciu, pe marginea căreia, la 20.12.2012

a fost emis ordinul ministrului de interne cu privire la sancționarea

disciplinară a inculpatului, act administrativ care la momentul actual

constituie obiectul unei cauze civile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Reiterînd concluziile sale instanța de fond a subliniat că în cadrul

cercetării judecătorești și-a găsit confirmare doar una din acțiunile imputate

inculpatului Moraru V. și anume faptul că ultimul la 03.11.2012, aflîndu-se în

loc public, în prezența mai multor persoane, intenționat l-a numit cu cuvinte

necenzurate pe partea vătămată Vasile Munteanu, acțiuni ce urmează a fi

încadrate în baza prevederilor art. 354 Cod contravențional.

declarat procurorul Ovidiu Scutelnic, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîrii prin care Moraru V. să fie

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 al. (1) Cod

penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 300 u.c.

2.1. În apelul depus procurorul a indicat, că soluția instanței de judecată

nu este motivată, deoarece în sentință n-a fost făcută o analiză amplă a

probelor prezentate de către partea acuzării și nu le-a dat o apreciere

cuvenită, considerînd că acuzarea a prezentat suficiente probe pentru

condamnarea lui Moraru V..

Judecătoriei Hîncești, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare a sa, considerînd că în acțiunile lui nu sunt întrunite

elementele infracțiunii de care este învinuit și nici elementele contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional.

3.1. În motivarea apelului său inculpatul Moraru V. a indicat că, în

viziunea sa, la constatarea faptelor incriminate lui, prin hotărârea atacată n-au

fost respectate dispozițiile de drept material, deoarece acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional,

lipsind careva probe care ar confirma săvîrșirea de către el a acțiunilor de

5

adresare intenționată părții vătămate Munteanu Vasile a cuvintelor

necenzurate.

Apelantul a solicitat ca instanța să dea o apreciere obiectivă declarațiilor

martorului Botnaru Alexandru, care în cadrul cercetării judecătorești a

declarat că Munteanu Vasile nu i-a explicat în ce mod a fost înjurat, ci i-a spus

că a rămas nemulțumit de replicile care i le-a făcut Moraru Victor (vol.l

f.d.201-204), deoarece consideră că instanța de fond a denaturat declarațiile

martorului Botnaru Alexandru, indicînd în sentința atacată, că martorul ar fi

declarat că Munteanu Vasile, în seara respectivă, i-ar fi comunicat că a fost

numit cu cuvinte injurioase de către inculpat.

În apelul său Moraru V. de asemenea a solicitat să fie dată o apreciere

obiectivă declarațiilor părții vătămate Munteanu Vasile, care fiind audiat în

cadrul cercetării judecătorești n-a făcut declarații că Moraru Victor l-ar fi

numit „p...t" sau „mizerie”( vol.l f.d.161, 162), deoarece și în acest caz instanța

de fond a denaturat declarațiile acestui martor.

A solicitat inculpatul Moraru V. să fie dată și o apreciere obiectivă

declarațiilor martorilor Bleah Nicolae și Bleah Constantin, deoarece instanța

de fond, în opinia apelantului, a denaturat și declarațiile acestor martori,

deoarece aceștea n-au făcut declarații că i-ar fi lăsat singuri să discute pe

Moraru Victor și Munteanu Vasile careva timp, ieșind afară din local sau că au

discutat cu alte persoane.

Apelantul de asemenea a atras atenția asupra faptului că referitor la

același fapt instanța de fond face concluzii contrare.

Astfel, instanța, concluzionînd că inculpatul Moraru Victor la 03.11.2012

aflîndu-se în loc public, în prezența mai multor persoane, intenționat l-a numit

cu cuvinte necenzurate pe Vasile Munteanu, iar cu cîteva rînduri mai jos indică

că expresiile adresate părții vătămate, de fapt, nu au fost rostite pentru a fi

auzite publicului prezent în local, mai mult, majoritatea persoanelor audiate în

cadrul cercetării judecătorești au declarat că, în general, nici nu le-au auzit.

În acest fel, în viziunea apelantului, reieșind din cele două constatări ale

instanței de fond, care se exclud reciproc una pe alta, este evident, că hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția instanței de a-l

recunoaște pe Moraru Victor culpabil de comiterea contravenței prevăzute de

art. 354 Cod contravențional.

Mai mult decît atît, apelantul insistă că, contrar faptului că în ședința de

judecată a fost constatat că Moraru Victor nu l-a oprit pe Munteanu Vasile din

drum ( nu l-a acostat) și nu i-ar fi adresat acestuia cuvinte injurioase, instanța

a stabilit că Moraru Victor a comis o contravenție.

2014 au fost respinse apelurile declarate de către procurorul Ovidiu Scutelnic

6

și a inculpatului Moraru Victor și menținută sentința Judecătoriei Hîncești din

10 martie 2014 fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a indicat că instanța

de fond la examinarea cauzei a stabilit corect circumstanțele de fapt și de

drept aplicabile speței, dînd o apreciere cuvenită probelor din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității lor, precum și din punct de vedere al

coroborării lor, pronunțînd în așa mod o sentință legală și întemeiată.

declarat recurs ordinar inculpatul Moraru Victor, care a solicitat casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărîrii prin care el urmează a fi achitat,

deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii de săvîrșirea căreia

este învinuit. Fapta lui nu întrunește nici elementele contravenției pentru

săvîrșirea căreia a fost recunoscut vinovat.

5.1. În motivarea recursului său inculpatul a invocat prevederile art. 427

al.(1) p. 6) și p.8) Cod de procedură penală, considerînd că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției

contravine dispozitivului hotărîrii, instanța de apel a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; precum și nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Astfel, inculpatul a atras atenția asupra faptului că în dispozitivul

deciziei din 23 iunie 2014 este indicată o dată incorectă a sentinței

Judecătoriei Hîncești și anume 26 decembrie 2013 ( și nu 10 martie 2013); în

partea de motivare a deciziei a fost inclusă sintagma ”este una neîntemeiată”

după textul prin care instanța de apel concluzionează că sentința este una

legală și întemeiată.

Recurentul de asemenea a indicat și asupra faptului că instanța de apel

nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel cu privire la contradicțiile

evidente din textul sentinței, precum și asupra denaturării de către instanța

de judecată a declarațiilor unor martori, a căror depoziții expuse în mod

denaturat au fost puse la baza sentinței.

Recurentul a reiterat considerentele expuse în apel cu privire la aceea că

fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii de care a fost învinuit, deoarece

acuzarea nu a prezentat careva probe pertinente în acest sens, precum și cu

privire la faptul că fapta lui nu constituie o contravenție.

de Apel Chișinău Pavel Guțan, care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 23 iunie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea recursului său procurorul a invocat temeiurile

prevăzute de ar. 427 al.(1) p. 6) și 12) Cod de procedură penală, considerînd

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

7

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contravine dispozitivului hotărîrii, precum și că faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare greșită, toate fiind valabile în cauza penală

supusă recursului.

În recursul depus procurorul aduce critici modului de întocmire a

sentinței de către instanța de fond, considerînd că aceasta a fost întocmită cu

derogări de la normele procedurale în ce privește descrierea faptelor

constatate cu delimitarea lor în timp, iar instanța de apel nu a corectat aceste

erori.

De asemenea procurorul în recursul său a indicat asupra faptului că de

către acuzare au fost prezentate suficiente probe pentru condamnarea

inculpatului Moraru V., care, însă, n-au fost verificate minuțios de către

instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, astfel fiind pronunțată, în opinia recurentului, o hotărîre neîntemeiată.

lărgit a ajuns la concluzia că recursul declarat de către procuror în cauză

urmează a fi respins, iar recursul inculpatului urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Raportînd prevederile legale enunțate la materialele cauzei aflate în

examinare, Colegiul constată că în susținerea recursului, procurorul invocă

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și anume

pct. 6) – hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și pct.12) – faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare greșită, considerînd că ele toate sunt valabile în prezenta

cauză penală.

În susținerea recursului său inculpatul Moraru Victor a invocat tot

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală:

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței, dar și temeiul de casare prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală care prevede că „hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

8

Din analiza materialelor cauzei, reieșind din argumentele aduse

de către recurenți în susținerea temeiniciei cerințelor sale, Colegiul

conchide că, erorile de drept invocate de către inculpat în recursul său sunt

prezente în cauză, iar argumentele procurorului, avînd drept scop menținerea

acuzațiilor aduse inculpatului, nu și-au găsit confirmarea, recursul acestuia

urmînd a fi respins.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, judecînd recursul și constatînd existența temeiurilor

prevăzute la art. 390 Cod de procedură penală, poate pronunța o hotărîre de

achitare.

Faptul că legislatorul a prevăzut posibilitatea pronunțării de către

instanțele de judecată de orice nivel a unei hotărîri de achitare este în deplină

concordanță cu unul din principiile generale ale procesului penal, și anume

prezumpția de nevinovăție, stipulat în art. 8 Cod de procedură penală, care

prevede că persoana acuzată de săvîrșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de

prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate

toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărîre

judecătorească de condamnare definitivă. Nimeni nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre vinovăția persoanei de

săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Reieșind din aceste prevederi legale, care sunt principii unanim

recunoscute, inclusiv de tratatele internaționale în domeniul drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte,

jurisprudența națională a stabilit o practică judiciară potrivit căreia vinovăția

persoanei în săvîrșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul, cînd

instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi

înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei

proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385

Cod de procedură penală.

În această ordine de idei Colegiul menționează și prevederile art. 389

alin. (1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv

ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și

citite în instanța de judecată în absența lor.

9

Jurisprudența Curții Europeane a menționat în cauza „Prince Hans-

Adam II de Liechttenstein vs. Allemagne din 12.07.2001”, că statele semnatare

și-au asumat obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de

Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în

art. 6 au tocmai acest scop: efectivitatea dreptului la un proces echitabil,

impunîndu-se statelor o obligație de rezultat: adoptarea în ordinea juridică

internă a măsurilor corespunzătoare și a mijloacelor necesare realizării

acestei obligații.

La adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin.(1) p.1-4)

Cod de procedură penală instanța de judecată trebuie să soluționeze

următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate:

1) dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul;

2) dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat;

3) dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege

penală este prevăzută ea;

4) dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni.

Articolul 390 alin.(1) p. 3) Cod de procedură penală prevede că

sentința de achitare se adoptă dacă fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

În conformitate cu art. 51 alin.(1) Cod de procedură penală temeiul

real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrșită, iar

componența infracțiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al

răspunderii penale. Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că răspunderii penale

este supusă numai persoana vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

legea penală.

Se consideră componență a infracțiunii, potrivit art. 52 alin. (1) Cod de

procedură penală, totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de

legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Alin.

(2) al aceluiași articol stabilește că componența infracțiunii reprezintă baza

juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret din

prezentul cod.

Potrivit art. 113 Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se efectuează

la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători, iar noțiunea de calificare a infracțiunii

cuprinde determinarea și constatarea juridică a corespondenței exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală.

Colegiul lărgit subliniază că potrivit doctrinei și practici judiciare,

temeiul „nu sînt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd

instanța care a judecat cauza, a comis o eroare de drept, cum ar fi situația prin

care în hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar

10

nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund

elementelor constitutive ale infracțiunii respective.

În cazul supus analizei temeiul dat a fost constatat cu certitudine și prin

urmare, Colegiul conchide că se impune necesitatea casării hotărîrilor

pronunțate de către instanța de fond și de apel în cauza dată, deoarece ambele

instanțe au comis erori de drept care condiționează intervenția instanței de

recurs.

Astfel, potrivit materialelor cauzei Colegiul constată că inculpatul Moraru

Victor a fost învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că,

exercitînd funcția de comisar al Comisariatului de Poliție Hîncești, în baza

ordinului MAI nr. 52 ef. din 09.03.2010, încălcînd prevederile Jurămîntului

efectivului de trupă, corpului de comandă al poliției și al altor subunități ale

organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.654 din

22.07.1991, pct. 6 lit. a), i), j), l), pct. 13, pct. 15 lit. a), h), m) și pct. 16 lit. b) ale

Codului de Etică și Deontologie a Polițistului, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5), (6), (7), (8), (9), pct. 3 și

pct. 4 alin.(8) ale Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996 și pct. 51 alin.(l) al

Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 08.07.1991, la data de 03.11.2012,

aproximativ pe la orele 21:00, aflîndu-se în incinta barului "MSM", situat în or.

Hîncești, str. Chișinăului 16, în public, în prezența mai multor persoane,

aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, manifestînd o obrăznicie

deosebită în comportament, l-a numit cu diferite cuvinte necenzurate pe

Vasile Munteanu și l-a amenințat pe acesta că îl va priva de libertate prin

aplicarea unor măsuri legale de constrîngere.

Tot Moraru Victor a fost învinuit de organul de urmărire penală și de

faptul că la 04.11.2012, aproximativ pe la orele 00.45, aflîndu-se în incinta

barului ”MSM”, situat în or. Hîncești, str. Chișinăului 16, în public, în prezența

mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică, intenționat,

manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a bruscat și i-a adresat

cuvinte necenzurate angajatului MAI, Inspector principal a DISI, căpitan de

poliție, Dorin Cătănoi, care, acționînd conform normelor legale, a încercat să

curme actele huliganice și i-a cerut lui Moraru V. să se liniștească, însă acesta

nu s-a supus cerințelor legale ale reprezentanților autorităților de drept.

Colegiul constată că instanța de fond, în urma examinării probelor în

cadrul cercetării judecătorești, a considerat că a fost cu certitudine stabilite

următoarele fapte : în seara zilei de 03.11.2012, aproximativ în jurul orelor

20-21 și 23-24 inculpatul Moraru M , aflîndu-se în barul „MSM” din or.

Hîncești și fiind însoțit de către colaboratorii CPR Hîncești Bleah Nicolae,

Bleah Constantin și Vizir Sergiu, „între acesta și partea vătămată Munteanu

11

Vasile a avut loc o altercație verbală, în cadrul căreia inculpatul i-a adresat

ultimului expresii înjositoare, cum ar fi „mizerie”, „m..zi”,”p..t”, fapt confirmat

de către Munteanu Vasile în cadrul cercetării judecătorești sub jurămînt”.

Astfel, acțiunile inculpatului, în baza celor constatate, au fost încadrate de

către instanța de fond ca faptă contravențională prevăzută de art. 354 Cod

contravețional, adică huliganism nu prea grav, instanța considerînd că

acțiunile lui Moraru Victor din 03.11.2012 nu întrunesc semnele calificative

ale infracțiunii prevăzute art. 287 al. (l) Cod penal, însă sunt întrunite

elementele de acostare jignitoare a persoanei fizice.

Colegiul reține că instanța de fond a ajuns la concluzia că celelalte

învinuiri aduse inculpatului Moraru V. nu și-au găsit confirmarea în cadrul

examinării cauzei, nefiind acumulate careva probe ale vinovăției acestuia,

astfel statuînd că acțiunile inculpatului Moraru V. în această parte nu

întrunesc elementele infracțiunii de care a fost învinuit.

În urma unei analize multilaterale a materialelor cauzei, Colegiul

stabilește, că în partea descriptivă a deciziei instanței de apel aceasta indică

ca fiind constatate și dovedite faptele așa cum acestea sunt expuse în

rechizitoriu, iar ulterior în textul deciziei enunță soluția de menținere a

sentinței, prin care vinovăția lui Moraru V. în săvîrșirea infracțiunilor

incriminate nu a fost constatată și dovedită.

Colegiul constată că în dispozitivul deciziei din 23.06.2014 este indicată o

dată incorectă a sentinței Judecătoriei Hîncești și anume 26 decembrie 2013

(și nu 10 martie 2013); în partea de motivare a deciziei a fost inclusă sintagma

”este una neîntemeiată” după textul prin care instanța de apel concluzionează

că sentința este una legală și întemeiată.

Colegiul de asemenea menționează că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 414 Cod de procedură penală a pus la baza deciziei sale

probe, care nu au fost verificate în cadrul examinării cauzei în apel, acest fapt

reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată potrivit căruia declarațiile

martorilor n-au fost citite și consemnate în procesul-verbal al ședinței de

judecată (f. d. 97-101 vol. 2).

Reieșind din cele expuse instanța de recurs constată că argumentele

inculpatului Moraru V., expuse în recursul acestuia, și-au găsit confirmarea,

deoarece decizia instanței de apel conține erori de drept, care duc în mod

incontestabil la casarea acesteia, fiind constatate temeiurile legale pentru

aceasta, prevăzute de art. 427 al.(1) p.6) Cod de procedură penală.

Totodată Colegiul consideră că sentința instanței de fond de asemenea

urmează a fi casată din următoarele considerente.

După cum este indicat supra Colegiul a constatat că învinuirile aduse

inculpatului Moraru V. constau din două episoade : primul se referă la

pretinsele acțiuni hiliganice în privința părții vătămate Munteanu Vasile, iar al

12

doilea se referă la pretinsele acțiuni huliganice în privința colaboratorului de

poliție Catanoi D.

Colegiul consideră că în cadrul examinării cauzei n-au fost administrate

probe pertinente, concludente, utile și suficiente, care ar fi confirmat

învinuirile aduse inculpatului, fiind cu certitudine constatat doar faptul că

inculpatul Moraru V. în seara de 03 spre 04 noiembrie 2012 s-a aflat în incinta

barului „MSM”, situat în or. Hîncești str. Chișinăulu 16. Careva probe că

inculpatul Moraru V. a întreprins acțiuni ilegale în acest local n-au fost

administrate, de aceea inculpatul Moraru V. urmează a fi achitat de sub

învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 al.(1) Cod penal,

deoarece fapta lui nu întrunește elementele acestei infracțiuni.

Colegiul menționează că instanța de fond, constatînd faptul comiterii de

către inculpatul Moraru V. a contravenței prevăzute de art. 354 Cod

contravețional, adică a huliganismului nu prea grav, și-a bazat soluția pe

următoarele probe: declarațiile părții vătămate Vasile Munteanu și declarațiile

martorului Botnaru Alexandru.

Colegiul consideră că sunt întemeiate și legale argumentele recurentului

Moraru V. cu privire la faptul că declarațiile părții vătămate urmează a fi

apreciate în cumul cu alte probe.

În acest sens instanța de recurs reține că declarațiile martorului Botnaru

Alexandru au fost făcute din cuvintele părții vătămate Munteanu Vasile,

deoarece martorul Botnaru A. n-a fost martor ocular al celor relatate. Practic,

martorul Botnaru A. nu confirmă declarațiile părții vătămate, dar pur și

simplu le repetă.

În acest sens Colegiul menționează că în cadrul cercetării judecătorești au

fost interogați martorii oculari al celor întîmplate: Bleah N., Bleah C. și Tacu I.

precum și colaboratorii localului, care au declarat că nu au auzit cuvinte

injurioase spuse în adresa lui Munteanu Vasile de către inculpatul Moraru V.

Argumentele instanței de fond cu privire la neadmiterea acestor

declarații în calitate de probe sunt apreciate de către Colegiu ca fiind

declarative și contradictorii.

Astfel, instanța de fond a indicat în sentință că martorii Bleah N., Bleah C.

”nu au negat cu vehemență aceasta, ci au declarat că nu au auzit, se prea poate

din motiv că au ieșit afară din local, pentru a discuta la telefon, sau ar fi

comunicat în acest timp și cu alte persoane din local”.

Colegiul consideră că argumentele recurentului în această privință sunt

întemeiate, deoarece martorii Bleah N., Bleah C. n-au declarat, că i-ar fi lăsat

singuri să discute pe Moraru Victor cu Munteanu Vasile careva timp, ieșind

afară din local sau că au discutat cu alte persoane în timp ce Munteanu Vasile

s-a apropiat de masa, unde se afla inculpatul Moraru V.

13

Colegiul de asemenea reține că, fiind audiat în cadrul cercetării

judecătorești, partea vătămată Munteanu Vasile n-a declarat că Moraru Victor

l-ar fi numit „p...t" sau „mizerie”( vol.l f.d.161, 162), cu toate acestea în sentință

sunt indicate anume aceste declarații.

Mai mult decît atît, Colegiul reține că potrivit declarațiilor martorilor,

părții vătămate și a inculpatului, anume partea vătămată s-a apropiat de masa

inculpatului Moraru V., deși ultimul nu l-a invitat și n-a dorit să discute cu

partea vătămată. În ședința de judecată partea vătămată Munteanu Vasile a

declarat că „nu i-a plăcut atîrnarea” lui Moraru V. față de el.

Astfel, Colegiul conchide că declarațiile părții vătămate Munteanu V. cu

privire la faptul că inculpatul Moraru V. i-a adresat cuvinte injurioase nu se

confirmă prin alte probe pertinente, concludente și utile.

În aceste condiții Colegiul consideră că declarațiile părții vătămate nu

sunt suficiente pentru a dovedi vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii

imputate, precum și de săvîrșirea contravenției prevăzute de art. 354 Cod

contravențional.

Colegiul de asemenea consideră că învinuirea pe episodul al doilea adus

inculpatului Moraru Victor nu și-a găsit confirmarea prin probele examinate.

În acest sens Colegiul subliniază că învinuirea adusă inculpatului Moraru

V. constă în următoarele: că la 04.11.2012, aproximativ pe la orele 00.45,

aflîndu-se în incinta barului ”MSM”, situat în or. Hîncești, str. Chișinăului 16, în

public, în prezența mai multor persoane, aflîndu-se în stare de ebrietate

alcoolică, intenționat, manifestînd o obrăznicie deosebită în comportament, l-a

bruscat și i-a adresat cuvinte necenzurate angajatului MAI, Inspector principal

a DISI, căpitan de poliție, Dorin Cătănoi, care, acționînd conform normelor

legale, a încercat să curme actele huliganice și i-a cerut lui Moraru V. să se

liniștească, însă acesta nu s-a supus cerințelor legale ale reprezentanților

autorităților de drept.

Colegiul statuiază în cazul examinat că circumstanțele expuse în învinuire

nu au fost constatate, nefiind acumulate careva probe în acest sens.

Astfel, Colegiul conchide că nu a fost constatate următoarele: 1) că

inculpatul la momentul aflării lui Cătănoi D. în localul ”MSM”, situat în or.

Hîncești, str. Chișinăului 16, întreprindea careva acțiuni huliganice, deoarece

chiar în textul rechizitoriului este clar indicat că pretinsele acțiunii în privința

lui Munteanu Vasile au avut loc cu cîteva ore înainte și anume la orele 21.00

(f. d. 74 vol.1); 2) că colaboratorul de poliție Cătănoi D. curma acțiunile

huliganice ale lui Moraru V.; 3) că colaboratorul de poliție Cătănoi D. acționa

conform normelor legale, deoarece legalitatea prezenței lui în localul indicat

nu este confirmată prin careva probe.

14

Din înregistrarea video anexată în calitate de corp delict la materialele

cauzei Colegiul constată că la momentul înfăptuirii filmărilor partea vătămată

Munteanu V. nu se afla în local, inculpatul se afla la masă, Cătănoi D. și colegul

său Beschier R. l-au filmat un timp pe inculpatul Moraru V., apoi s-au apropiat

și au solicitat să se prezinte, declarînd că acționează la indicația

viceministrului. Inculpatul Moraru V. a refuzat să se legitimeze pe motiv că nu

a făcut ceva ilegal și a dorit să plece, însă Cătănoi D. și colegul său Beschier R.

încercau să-l împiedice să părăsească localul, aplicînd forța fizică.

Colegiul menționează că toate aceste circumstanțe sunt confirmate de

către martorii oculari : Botnaru A., Vizir S. Bunduchi A. și Tacu I., care se aflau

în incinta localului, martori, care au fost interogați în cadrul cercetării

judecătorești.

Colegiul, cu referire la argumentele procurorului din recursul său,

consideră că acestea sunt neîntemeiate, deoarece sunt bazate pe o apreciere

unilaterală acuzatorie a probelor, fără a ține cont de toate circumstanțele

cauzei, în esența sa fiind contrare principiilor generale ale dreptului, care

prevăd că acuzatorul de stat are obligația să stabilească toate circumstanțele

cauzei, atît de acuzare, cît și care ar dovedi nevinovăția persoanei, aducînd

învinuirea numai în cazul, cînd consideră că vinovăția persoanei este

confirmată prin probe pertinente, concludente, utile , veridice și, nu în ultimul

rînd, suficiente.

Colegiul reiterează că în conformitate cu prevederile art. 101 alin.(1) Cod

de procedură penală urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Nici o probă nu are o

valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de

judecată (alin. (3), iar instanța de judecată este obligată să pună la baza

hotărîrii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile

în egală măsură și să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează, că instanța de

fond și cea de apel nu au apreciat fiecare probă, conform art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală, au interpretat eronat probatoriul administrat în cauză,

iar în final, inculpatul a fost neîntemeiat recunoscut vinovat de săvîrșirea unei

contravenții.

Potrivit legislației procesuale în vigoare, instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste

fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează, că argumentele

invocate de către inculpatul Moraru V., și-au găsit confirmare și se atestă că,

15

instanțele de judecată nu au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind infracțiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și de drept material, de aceea în

privința inculpatului urmează a fi pronunța o hotărîre de achitare.

Colegiul consideră că casarea hotărîrilor de condamnare a inculpatului

cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, fără dispunerea rejudecării cauzei,

corespunde și jurisprudenței CEDO, deoarece încălcările legislației procesual

penale comise de către autoritățile de stat la examinarea cauzei date, nu pot fi

imputate acuzatului.

Astfel, în hotărîrea Ștefan vs Romînia din 6 aprilie 2010, CEDO a

menționat că procurorul avea obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de

pronunțarea unei hotărîri definitive, CEDO consideră că Statul este cel care

trebuie să își asume erorile comise de parchet sau de instanța de judecată și că

acele erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în procedura

în cauză.

Mai mult ca atît, conform unei jurisprudențe constante a CEDO,

retrimiterea cauzelor la rejudecare este în mod obișnuit dispus ca rezultat a

erorilor comise de instanțele de judecată, repetarea unor asemenea

retrimiteri în cadrul unuia și aceluiași proces, dezvăluie o deficiență gravă a

sistemului judecătoresc, ceea ce afectează dreptul persoanei la un proces

echitabil într-un termen rezonabil, drept garantat de art. 6 alin. (1) din

Convenție ( hotărîrea Cravcenco v. Moldova, § 50, din 15 ianuarie 2008).

Colegiul penal consideră că, în ce privește partea din învinuirea

formulată în privința inculpatului Moraru V. despre pretinsa încălcare a

"prevederilor Jurămîntului efectivului de trupă, corpului de comandă al

poliției și a altor subunități ale organelor de interne, aprobat prin Hotărîrea

Parlamentului nr.654 din 22.07.1991, pct.6 lit. a),i), j), 1), pct. 13, pct. 15 lit.

a),h),m) și pct. 16 lit. b) ale Codului de Etică și Deontologie al Polițistului,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.481 din 10.05.2006, pct. 2 alin. (l), (5),

(6), (7), (8), (9), pct. 3 și pct. 4 alin. (8) ale Statutului disciplinar al organelor

afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.2 din 04.01.1996 și

pct. 51 alin. (l) al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor

interne aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.334 din 08.07.1991", este

necesar de subliniat că aceste încălcări sunt reglementate prin actele

normative sus-enunțate, care se referă la relațiile ce țin de activitatea

profesională a lui Moraru Victor și ele nu constituie obiectul juridic și,

respectiv, nu sunt parte componentă a infracțiunii de huliganism imputate

acestuia.

Comportamentul inculpatului V. Moraru sub aspectul respectării

Codului de Etică și Deontologie al Polițistului, Statutului disciplinar al

organelor afacerilor interne, Regulamentului cu privire la serviciul în organele

16

afacerilor interne poate constitui obiectul unei anchete de serviciu, pe

marginea căreia acesta poate fi supus sancțiunii disciplinare. Actele emise în

acest sens în privința inculpatului sunt acte administrative care pot constitui

obiectul unei cauze civile de contencios administrativ, de aceea Colegiul

consideră că nu urmează a fi constatate sau apreciate de către instanța de

fond la examinarea dosarului penal.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul lărgit respinge ca inadmisibil

recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Guțan Pavel, admite recursul inculpatului Moraru Victor și

casează total sentința primei instanțe și decizia instanței de apel în privința lui

Moraru Victor, cu achitarea acestuia de sub învinuirea adusă de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal, în temeiul pct. 3) al alin.

(1) al art. 390 Cod de procedură penală, adică din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

7.1. În conformitate cu art. 434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.b) Cod de

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel.

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Moraru Victor, casează

total sentința Judecătoriei Hîncești din 10 martie 2014 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2014, și dispune achitarea lui

Moraru Victor Vasile de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1)

Cod Penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 30 decembrie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

17